Coordonat de Sorin BOCANCEA
Volum IX, Nr. 2 (32), Serie nouă, martie-mai 2021
INTERVIU
Miniștrii Educației din România
despre învățământul superior privat
Interviuri realizate de Doru TOMPEA
Întâlnirile pe care le-am avut cu miniștrii educației de după 1989 au constituit un demers jurnalistic, de documentare asupra unui fenomen care a avut o detentă explozivă în primul deceniu postcomunist. Mărtu-riile celor care au condus sistemul educațional din România sunt deosebit de importante în analiza evoluției acestuia, constituie surse de documentare prețioase pentru înțelegerea contextului în care au apărut reglementările potrivit cărora funcționează învățământul academic privat.
La conducerea Ministerului de resort s-au perindat 26 miniștri. Le-am trimis tuturor un set de 8 întrebări, iar răspunsurile au fost următoarele:
- au răspuns la întrebări următorii 12; Mihai Șora, Gheorghe Ștefan, Mihai Golu, Liviu Maior, Virgil Petrescu, Andrei Marga, Ecaterina Andronescu, Alexandru Athanasiu, Mircea Miclea, Cristian Mihai Adomniței, Daniei Petru Funeriu, Mircea Dumitru;
- au răspuns la mesaj, salutând proiectul revistei Polis, dar nu au participat la interviu motivând durata scurtă și foarte scurtă a mandatelor următorii 5: Mihail Hârdau, Anton Anton, Cătălin Baba, Adrian Curaj și Valentin Popa care au salutat;
- actualul ministru, Sorin Mihai Câmpeanu, a transmis un mesaj instituțional apreciind importanța unei asemenea analize;
- nu au răspuns la întrebări următorii 7: Liviu Marian Pop, Remus Pricopie, Mihnea Cosmin Costoiu, Pavel Năstase, Daniel Valer Breaz, Monica Anisie și Emil Boc (ultimul a asigurat un interimat de 3 luni în mandatul său de premier).
Pe Ioan Mang nu l-am invitat, deorece mandatul său a avut durata de doar o săptămână. În fine, i-am trimis o parte dintre întrebări actualului Președinte al CNR, Daniel David.
Am ordonat răspunsurile în ordinea succesiunii la conducerea Ministerului, astfel încât a rezultat o istorie succintă a învățământului superior privat din România, compusă din amintirile și opiniile actorilor investiți cu prerogative instituționale, ale celor ce au condus și influențat evoluția acestuia. Din câte cunosc, un asemenea demers este deocam
dată singular și sper să nu rămână așa, pentru că este de dorit multiplicarea unui asemenea proiect care să valorifice experiențele pe care le-au trăit aceste persoane publice la conducerea sistemului educațional din România. După cum veți vedea, avem în față mici foi de parcurs ce au jalonat viața învățământului academic privat din România în cele trei decenii de existență.
Le adresez public mulțumiri tuturor miniștrilor care au alocat timp, emoție și efort pentru participarea la acest demers și, nu în ultimul rând, pentru observațiile pertinente și pentru analizele de impact asupra acestui subsistem al sistemului educațional românesc. Dar, iată care sunt întrebările:
- Ce ați găsit la preluarea mandatului/mandatelor în învățământul superior privat?
- Ce ați lăsat în învățământul academic privat la încheierea mandatului/mandatelor?
- Care considerați a fi plusurile învățământului academic privat din România?
- Care considerați că sunt minusurile învățământului academic privat din România?
- Considerați că legislația din România permite funcționarea unei piețe academice fără discriminări între universitățile de stat și cele private?
- În prezent, învățământul academic privat din România reprezintă 13,6% din întreg învățământul academic și se află în continuă scădere. Cum evaluați această situație?
- Vă rog să povestiți o întâmplare pe care ați trăit-o în legătură cu o universitate privată în perioada în care ați deținut funcția de Ministru al Educației.
- Vă rog să povestiți o întâmplare cu UPA din Iași.