Preferințele alegătorilor din Irlanda: comparație între Sinn Fein și Fianna Fail la alegerile din 2020

[Voters Preferences in Ireland: Comparing Sinn Fein and Fianna Fail in the 2020 Elections]

Bettina MITRU

Abstract: The 2020 general elections in Ireland were important for both citizens and political parties since they were the first after Brexit got into effect. They marked the surprising electoral success of Sinn Fein, a relatively small party, which means relevant change of preferences compared to the previous election. This article seeks to explain the electoral success of the two top parties according to the received share of votes: Sinn Fein and Fianna Fail. The five potential causes covered by this comparative analysis are the electoral system, the competition with other parties and the type of campaign used, the internal organisation of the party, the media reporting, and the party leader. The data consists of official party, campaign and election documents, and comes from databases, literature, press articles and election statistics. The results indicate that the messages used in the campaign and a new charismatic leader were important drivers for electoral success.

Keywords: elections, political parties, leaders, media, Ireland.

Introducere

Alegerile pentru parlamentul irlandez din februarie 2020 au reprezentat reorientări în dorințele alegătorilor și schimbări în clasamentul partidelor cunoscute. În prezent, Irlanda are trei partide majore – Sinn Fein, Fianna Fail și Fine Gael – dintre care primul a cunoscut o ascensiune rapidă în ultimele două decenii[1]. Această lucrare analizează două dintre aceste partide și încearcă să explice de ce au obținut susținere electorală. Se concentrează asupra partidelor Sinn Fein și Fianna Fail deoarece acestea prezintă caracteristici diferite și au înregistrat schimbări majore comparativ cu precedentele alegeri. Raportat la alegerile din anul 2016, în 2020 a existat o creștere în preferințe pentru Sinn Fein și o scădere pentru Fianna Fail[2]. În particular, Sinn Fein este relevant deoarece acesta obținea în mod regulat aproximativ 10% din voturi, iar în 2020 a obținut cele mai multe voturi și locuri în parlamentul irlandez[3].

Analiza va fi realizată din perspectiva mai multor factori precum campania electorală, competiția dintre partide, schimbarea liderului, tipul de campanie utilizat și raportarea mass-media la liderii politici sau cele două partide. Datele utilizate pentru analiză sunt reprezentate de documente text si provin din literatura de specialitate care abordează tema sistemelor electorale și a sistemelor de partide, literatura secundară provenită din analizele existente, statistici privind rezultatele alegerilor, articole de presă care prezintă informații despre cele două partide politice și liderii acestora.

Sistemul electoral

Alegerile reprezintă un moment important pentru cetățeni, mass-media și politicieni. Sistemele electorale – regulile care determină modul în care preferințele alegătorilor sunt transpuse în rezultatele alegerilor – modelează profund rezultate politice importante, inclusiv sistemele de partid, diversitatea funcționarilor publici și opțiunile politice[4]. Sistemele electorale reprezintă setul de reguli pentru obținerea voturilor în urma oricăror alegeri și stabilirea locurilor în adunarea reprezentativă sau în altă instituție aleasă, inclusiv o președinție, când este aleasă una[5]. Sistemele electorale sunt chestiuni de concepție instituțională: acestea au efecte mai mult sau mai puțin identificabile asupra funcționării sistemului politic, iar un sistem electoral poate fi selectat sau respins în vederea obținerii sau evitării anumitor consecințe.

Reprezentarea proporțională este sistemul electoral cel mai frecvent utilizat, deoarece principala alternativă – împărțirea țării în circumscripții uninominale și acordarea locului în fiecare circumscripție candidatului cu cele mai multe voturi – poate duce la rezultate flagrant de inechitabile la nivel național. Acest din urmă sistem, cunoscut în general sub numele de pluralitate cu un singur membru sau ca „primul trecut de post” (First past the post), este utilizat pentru alegerile pentru Camera Comunelor din Regatul Unit (fiind, de asemenea, utilizat în Canada, India și Statele Unite). Efectul câștigător la nivel de circumscripție tinde să fie cumulativ între circumscripții și să ofere un avantaj partidelor mai mari. Rezultatul este că un partid cu mult mai puțin de o majoritate a voturilor poate obține o majoritate clară a locurilor în Parlament[6]. Argumentele în apărarea acestui sistem subliniază noțiunea de alegeri ca „dispozitive de a alege guverne viabile și de a le da legitimitate”[7] și susțin că bonusul care revine celui mai mare partid este în continuare cel mai bun mod de a face acest lucru.

Susținătorii reprezentării proporționale (PR) au propus o gamă largă de idei și sisteme, principala distincție fiind între sistemele de liste, pe de o parte, și PR-STV[8], pe de altă parte. Primele au fost în general favorizate în Europa continentală, în timp ce PR-STV a fost mult timp alternativa preferată a reformatorilor electorali din Marea Britanie. Într-un sistem de liste de reprezentare proporțională, fiecare partid prezintă o listă de candidați în fiecare circumscripție cu mai mulți membri, iar alegătorul alege între diferitele liste. Astfel, decizia principală care trebuie luată de alegător este alegerea partidului. Locurile sunt apoi alocate partidelor pe baza cotei lor din voturi[9]. Sistemele de liste variază în ceea ce privește metodele pe care le utilizează pentru a acorda locuri candidaților individuali din cadrul partidelor: în unele, problema este decisă de organizația de partid și este determinată de poziția candidaților pe o listă fixă, în timp ce în altele, alegătorii își pot exprima preferințele pentru anumiți candidați de pe lista partidului ales. Cu toate acestea, chiar și în sistemele din urmă, votul exprimat este în primul rând un vot pentru partid și poate ajunge să asiste la alegerea unui candidat căruia i se opune de fapt alegătorul[10].

Există trei sensuri distincte în care se poate înțelege cum funcționează PR-STV: se poate înțelege prin referire la ceea ce este implicat în actul de vot, logica sistemului și mecanica numărării voturilor. Din punctul de vedere al alegătorului, înțelegerea sistemului este destul de simplă. Alegătorului i se prezintă o listă de candidați și este obligat să indice ordinea preferințelor sale dintre aceștia. Alegătorii trebuie să indice o primă preferință pentru ca votul lor să fie valabil și, după aceea, pot continua să indice câte preferințe suplimentare doresc. Trebuie subliniat faptul că fiecare alegător are un singur vot – de aici și termenul de vot unic transferabil. Logica PR-STV este că, în comparație cu sistemul de pluralitate, crește proporționalitatea dintre ponderea voturilor și cota de locuri prin: reducerea costului unui loc prin introducerea circumscripțiilor cu mai multe locuri, fiecare loc suplimentar determinând o reducere a cotei și a procentului de voturi de care are nevoie un candidat sau un partid pentru a câștiga un loc; obținerea de informații suplimentare cu privire la dorințele alegătorului, adică cu privire la ordinea de preferință a acestuia în rândul candidaților concurenți; utilizarea acestor informații suplimentare privind preferințele atât pentru a redistribui voturile celor mai mici candidați, cât și pentru a distribui orice voturi excedentare, adică voturi pe care un candidat le poate avea peste cotă. Distribuirea voturilor excedentare este necesară pentru a face față a ceea ce altfel ar fi subreprezentarea celor care au susținut un candidat ale cărui voturi depășesc cota[11].

Modul de funcționare a sistemului electoral din Irlanda și permiterea orientării alegătorilor atât spre candidații din circumscripții, cât și spre listele de partid facilitează intrarea în parlament a tuturor partidelor. Însă, alegerile din 2020 au dominate de incertitudine, partidele fiind astfel forțate să își aleagă candidații din circumscripții într-un ritm alert. Fianna Fail a avut cei mai mulți candidați pe liste (84), urmat de Fine Gael (82), iar Sinn Fein a avut jumătate din numărul de candidați ai celorlalte partide importante (42)[12]. Sistemul electoral de tip PR-STV care permite transferul voturilor spre alți candidați în momentul în care primul ales a atins numărul de voturi necesar pentru a ocupa un loc în parlament a permis ca Sinn Fein să fie declarat câștigător în urma alegerilor din 2020. Accentul pus asupra candidaților din circumscripții a permis ca cele două mari partide din Irlanda și Sinn Fein să obțină procente apropiate, distribuția acestora putând fi realizată la nivelul tuturor circumscripțiilor. Alegerile din februarie 2020 s-au caracterizat printr-o volatilitate interpartinică mai mică decât alegerile din 2011 sau 2016, dar au împins sistemul irlandez de partide peste unele praguri importante. Sinn Fein a devenit pentru prima dată cel mai mare partid după cota de vot, nereușind să devină cel mai mare partid din Camera Inferioară deoarece și-a subestimat propriul potențial electoral și, prin urmare, a selectat prea puțini candidați. Rezultatele au dus la o lungă perioadă de formare a guvernului[13].

Competiția cu alte partide și tipul de campanie utilizat

Competiția dintre partide este definită, în majoritatea democrațiilor industrializate, în termeni de rivalitate generală stânga-dreapta. Acești termeni ideologici, de stânga și de dreapta, sunt înțeleși pe scară largă și adânc incorporați în discursul politic de zi cu zi[14]. Au ajuns să funcționeze ca prescurtări convenabile pentru dispozițiile ideologice ale partidelor. Partidele de dreapta sunt în favoarea liberei întreprinderi, a impozitelor mai mici și a valorilor sociale conservatoare, în timp ce partidele de stânga sunt în favoarea redistribuirii veniturilor, a reglementării de către stat a industriei și adoptă poziții liberale cu privire la aspecte sociale precum avortul și egalitatea căsătoriei. Această conceptualizare mai degrabă reducționistă stânga-dreapta a competiției de partid s-a dovedit a fi un prezicător puternic al comportamentului de vot[15]. Însă în Irlanda competiția de partid de-a lungul secolului al XX-lea nu a pivotat pe o axă stânga-dreapta, ci între două partide de centru-dreapta care au fost indistincte ideologic[16].

În timpul alegerilor parlamentare din Irlanda din februarie 2020, cele două partide alese, Sinn Fein și Fianna Fail, se aflau în competiție atât între ele, cât și cu Fine Gael. Competiția dintre partidele Fianna Fail și Fine Gael este tradițională, acestea încercând constant să atragă cât mai mult electorat de partea lor. Alegerile generale care au avut loc înaintea celor din 2020 au demonstrat cât de strânsă a fost competiția dintre acestea. În anul 2016, partidul Fine Gael a obținut 51 de locuri în parlamentul irlandez, reprezentat de 25,52% din voturi, în timp ce partidul Fianna Fail a obținut 44 de locuri și 24,35% din voturi. În același an, voturile alocate partidului Sinn Fein au fost de 13,85%, aceștia primind doar 23 de locuri în parlament[17]. Cu toate acestea, în urma alegerilor din 2011, prima poziție a fost ocupată de partidul Fine Gael, obținând 77 de locuri și 36,10% din voturi, iar partidele Fianna Fail și Sinn Fein au ajuns pe pozițiile trei și cinci, obținând 20, respectiv 14 locuri și 17,45%, respectiv 9,94% din voturi[18].

În timpul campaniei electorale, Sinn Fein a condus o campanie puternică și care a combinat mesajele axate pe problematici cu cele pe imagine. De exemplu, mesajele sale au identificat problema vârstei de pensionare, forțând RTE să se răzgândească și să invite liderul partidului, Mary Lou McDonald, în dezbaterea finală a liderilor. Chiar dacă prestația ei în acea dezbatere a fost slabă, cifrele partidului au spus că simpla ei prezență pe platourile RTE din acea seară a fost suficientă. Acestea au indicat faptul că după acel moment Sinn Fein era la egalitate cu Fianna Fail și Fine Gael. McDonald însăși a fost vedeta campaniei, iar atacurile ei repetate la adresa partidelor Fianna Fail și Fine Gael, pentru că, așa cum a susținut ea, au fost la putere împreună timp de patru ani, au fost brutal de eficiente[19].

Pe lângă aparițiile în dezbaterile publice la lui McDonald, partidul Sinn Fein s-a axat foarte mult pe campaniile din social media, reușind să obțină un număr ridicat de vizualizări comparativ cu celelalte partide cu care aceștia se aflau în competiție. Pagina de Facebook a partidului a avut cu aproximativ 350.000 mai multe interacțiuni (comentarii, distribuiri și aprecieri) decât al doilea cel mai mare partid, People Before Profit, în perioada de 30 de zile de dinaintea alegerilor. Comparativ, cele două partide care au dominat politica irlandeză în ultimul secol, Fianna Fail și Fine Gael, au avut fiecare mai puțin de 10% din voce pe Facebook. Pe Instagram, Sinn Fein a dominat, de asemenea, conversația, cu o pondere de 46% din totalul interacțiunilor tuturor părților, ceea ce a fost mai mult decât dublu față de al doilea cel mai mare partid, Partidul Verde din Irlanda[20].

Campania condusă de partidul Sinn Fein a avut la bază un manifest lansat în timpul campaniei electorale, care prezintă 10 puncte cheie pe care aceștia doresc să le atingă. Aceste puncte cheie făceau referire la venituri și locuri de muncă, locuințe, pensii, sănătate, crime, copii, educație, unitatea irlandeză, agricultură și climă[21]. Toate aceste elemente din manifest au fost promovate de partid pentru a atrage electorat din cadrul unei singure categorii a populației: oamenii din categoria de mijloc cu venituri scăzute spre medii. Campania partidului s-a concentrat în principal pe o ofertă de politică economică cu cheltuieli ridicate: partidul a construit o propunere de soluții conduse de stat la criza locuințelor, pe fondul credibilității personale a purtătorului său de cuvânt pentru locuințe, promițând în același timp un pachet similar de reduceri fiscale, inclusiv eliminarea impozitului pe proprietate și reducerea vârstei de pensionare la 65 de ani[22].

În ceea ce privește rezultatul obținut de Fianna Fail, implicit campania electorală implementată, liderii partidului au observat scăderea în rândul susținătorilor partidului. Directorul național al alegerilor a fost numit prea târziu, chiar în ajunul campaniei electorale. Acest lucru a fost simptomatic pentru pregătirea insuficientă pentru campanie, care a apărut în mod repetat în mai multe privințe. Structurile de desfășurare a campaniei – nu a existat nicio supraveghere a celor care conduceau campania zilnic – au fost eronate și consideră că ar trebui schimbate pentru următoarea campanie, odată cu înființarea unui comitet electoral permanent, pregătirea la timp a manifestului, politicilor, strategiilor de circumscripție și comunicărilor[23].

Raportul realizat de partid la finalul alegerilor constată că manifestul propus a fost conservator și precaut. Această abordare a însemnat însă că politicile partidului nu aveau prospețime, erau prea prudente și nu captau imaginația publicului. Problema pensiilor a fost neașteptată și nu a fost gestionată bine. Acesta spune că un proiect de manifest ar trebui să fie întotdeauna în vigoare. De asemenea, aceștia au reutilizat sloganul campaniei din 2016, „An Ireland for All”, care a arătat o față nepregătită a partidului pentru alegerile din 2020. Campania la nivelul circumscripțiilor, pe de altă parte, a fost una energică, în care candidații s-au implicat, însă partidul a recunoscut nevoia de a se axa pe votul pentru partid în aceeași măsură cu cea pentru candidat[24]. Manifestul a prezentat un amestec de reduceri de taxe și de creștere a transferurilor de bani în domeniul asistenței sociale, promițând, în același timp, să abordeze criza locuințelor prin măsuri de creștere a proprietății private[25].

Organizarea internă a partidului: Schimbarea liderului

Din perspectiva organizării interne a partidului, această secțiune face referire exclusiv la lider, având în vedere că nu au avut loc alte schimbări majore care să modifice dinamica partidului. În anul 2017, fostul președinte al partidului Sinn Fein și-a anunțat retragerea de la conducerea acestuia, fiind considerat unul dintre cei mai controversați politicieni irlandezi din ultimii 50 de ani și, considerând că este timpul pentru o schimbare, a menționat că nu va participa la următoarele alegeri parlamentare[26]. Mary Lou McDonald a fost aleasă oficial ca noul lider al partidului Sinn Fein în 2018, preluând de la Gerry Adams, care a condus partidul naționalist timp de peste trei decenii, toate atribuțiile. Predarea partidului ar putea ajuta ambiția lui Sinn Fein de a guverna de ambele părți ale frontierei irlandeze. Alegerea unei femei dintr-o generație mai tânără, care nu a avut nicio implicare directă în conflictul nord-irlandez de 30 de ani, reprezintă o ruptură majoră de trecut pentru fosta aripă politică a Armatei Republicane Irlandeze (IRA). Schimbarea conducerii a fost văzută ca o oportunitate pentru partidul de stânga de a se repoziționa mai aproape de mainstream-ul politic și de a câștiga mai mulți susținători pe întreaga insulă, pe care vrea în cele din urmă să o unească. Sinn Fein avea putere în provincia britanică Irlanda de Nord din 2007 și a fost în discuții pentru a restabili guvernul deconcentrat acolo, dar nu a guvernat niciodată în Republică, unde este al treilea partid ca mărime[27]. După înfrângerea suferită de McDonald în urma alegerilor prezidențiale din Irlanda și clasarea pe a patra poziție, toate resursele au fost orientate spre manifestul formulat și prezentat în timpul campaniei electorale. Eforturile comune ale liderului politic și ale partidului au atras susținere din partea cetățenilor, deoarece se concentrau asupra principalelor probleme identificate, precum efectul Brexit sau presiunea pentru reforma impozitului pe profit.

În cazul partidului Fianna Fail nu au avut loc schimbări înainte de alegerile pentru parlamentul irlandez din februarie 2020. La acel moment, Micheal Martin condusese partidul în trei generații electorale și era singurul lider care nu ocupase postul de prim-ministru în cadrul guvernului, astfel încât știa că acele alegeri erau ultima lui șansă. Micheal Martin este membru al Camerei Inferioare a Parlamentului din 1989 și a fost ministru de cabinet în guvernele Fianna Fail din 1997 până în 2011. În această perioadă a fost ministru responsabil cu afacerile externe, sănătatea și copiii, educația și știința, precum și comerțul și ocuparea forței de muncă în întreprinderi. Din punct de vedere politic, el se consideră ușor de stânga, ceea ce ar trebui să fie un atu când vine vorba de o posibilă formare a guvernului de coaliție cu Verzii, Laburiștii și alte partide sau cu independenți care împărtășesc aceeași viziune. El a fost un critic consecvent și dur al lui Sinn Fein, excluzând în mod repetat intrarea în coaliție cu un partid despre care crede că este controlat de figuri obscure cu un trecut în IRA. În timp ce Sinn Fein cere guvernului irlandez să înființeze o formă de forum pentru a se pregăti pentru un referendum privind o Irlandă unită, el spune că nu este momentul[28]. Îndeplinirea promisiunilor formulate în manifestul prezentat în timpul campaniei electorale din 2016 a făcut ca Martin să fie în continuare susținut de către cetățeni și de aceea partidul a decis să păstreze elemente din timpul acelei campanii[29].

În urma alegerilor din Irlanda din februarie 2020, Micheal Martin a reușit să obțină poziția de prim-ministru cu ajutorul coaliției istorice create. Coaliția în fruntea căreia se află este formată din partidele Fianna Fail, Fine Gael și Partidul Verde. Coaliția dintre cele trei partide este considerată istorică deoarece cele două partide, Fianna Fail și Fine Gael, s-au aflat în competiție pentru o perioadă îndelungată de timp și nu și-au mai unit forțele până în acel moment niciodată[30].

Raportarea mass-media la partid și la liderul politic

Apariția noului lider al partidului Sinn Fein, Mary Lou McDonald, a adus un val de simpatie din partea cetățenilor, care s-a concretizat în urma alegerilor din 2020. Perioada 2018-2020 a reprezentat un moment de liniște în mass-media irlandeză, iar singurele voci realizau o prezentare succintă a noului lider. Astfel, partidul nu a mai fost criticat și prezent în mass-media până în momentul alegerilor, când a reușit să ocupe prima poziție. Mass-media din Irlanda menționează în continuare asocierea dintre partidul Sinn Fein și Armata Republicană Irlandeză, crimele comise nefiind uitate în trecutul agitat al republicii. În timpul campaniei, asasinarea lui Paul Quinn, un tânăr bătut până la moarte de presupuși membri ai IRA în 2007, a fost readusă în discuție în timpul unei dezbateri televizate. „The Troubles”, conflictul nord-irlandez, este încă prezent din punct de vedere politic, iar mulți membri ai partidului consideră că mass-media răscolește aceste întâmplări din trecut pentru a discredita politicile economice redistributive ale partidului[31].

Cu toate că Sinn Fein a câștigat ultimele alegeri, a fost în imposibilitatea de a forma un guvern. Perspectiva ca partidul să formeze guvernul a determinat critici din partea adversarilor săi, care su fost imediat preluate de mass-media. De exemplu, fostul prim-ministru Leo Varadkar, ce aparține Fine Gael, descria planurile partidului de a organiza mitinguri post-electorale ca parte a unei campanii de intimidare. Comisarul de gardă Drew Harris, numit în funcție în 2018 de un guvern condus de Fine Gael, care avea acord tacit cu Fianna Fail[32], a declarat că este de acord cu o evaluare de securitate din 2015 care a susținut că partidul are conexiuni puternice cu Armata Republicană Irlandeză. Mass-media a reiterat aceste puncte, subliniind că Sinn Fein nu este potrivit pentru guvernul de la Dublin[33]. Cu toate că Sinn Fein a câștigat suportul cetățenilor prin manifestul promovat și schimbările de la nivelul conducerii, restul liderilor politici prezintă în continuare o teamă care își are sursa în evenimentele din trecut și implicarea IRA. În toată această agitație, mass-media încearcă să prezinte ambele opinii și activitățile partidului așa cum sunt ele implementate.

În ceea ce privește partidul Fianna Fail și prim-ministrul Micheal Martin, care este, de asemenea, lider al partidului, mass-media discută constant despre aceștia, având în vedere atribuțiile funcției pe care acesta o deține. În urma alegerilor din 2020 din Irlanda, posibilele coaliții care ar putea fi formate au ajuns în atenția mass-media pentru o perioadă îndelungată de timp. Unicitatea colaborării dintre partidele Fianna Fail și Fine Gael au atras păreri pozitive din partea mass-media, încurajându-se crearea cât mai rapidă a acesteia în termenii stabiliți de partide[34]. Cu toate acestea, criticile privind durata negocierilor dintre partide nu au întârziat să apară, mass-media considerând că tot procesul este destul de îngreunat de lipsa deciziilor de la nivelul celorlalte partide și a candidaților independenți în privința unui program de guvernare care să fie pe placul tuturor. În urma formării guvernului de către cele trei partide în fruntea cărora se află Martin, liderul partidului Fianna Fail, au apărut alte critici privind rezultatele obținute până în prezent în raport cu cele mai importante aspecte. În ceea ce privește Brexit-ul și implicarea Irlandei în gestionarea efectelor acestora, mass-media consideră că unificarea Irlandei și a Irlandei de Nord nu vor avea loc prea curând, având în vedere haosul care domină colaborarea dintre cele două[35]. În ceea ce privește politica privind vârsta de pensionare, aceasta încă este un subiect readus în atenția publicului de către mass-media fiindcă liderii politici nu au ajuns la un consens.

Concluzii

Această lucrare și-a propus să explice motivele pentru care Sinn Fein si Fianna Fail au obținut susținere electorală la cele mai recente alegeri parlamentare din 2020. Mesajele promovate și tipul de campanie pe care au făcut-o, modul de organizare internă și modul de funcționare a sistemului electoral și a celui politic irlandez au fost elementele care au condus la traiectoriile lor electorale diferite. Sinn Fein, condus din 2018 de Mary Lou McDonald, a reușit în 2020 să câștige suport electoral, astfel încât să ajungă pe prima poziție, prin campania condusă înaintea alegerilor și prin schimbările de la nivelul conducerii partidului. Un alt element care a ajutat partidul să fie susținut de cetățeni este axarea politicilor asupra acestora și nu asupra ideii de unificare cu Irlanda de Nord (utilizată foarte mult în trecut), cu toate că există o legătură strânsă între acestea. Sistemul electoral de tip STV și concurența cu două partide mari care nu au reformat multe în plan intern sau al mesajelor față de precedentele alegeri au conferit Sinn Fein unele avantaje electorale. Acestea au existat în pofida unei atitudini adversative din partea mass-mediei, care a reprodus în mare parte criticile formulate de celelalte două partide majore irlandeze.

În ceea ce privește Fianna Fail, acesta a suferit pierderi de susținători comparativ cu 2016. Acest lucru a fost în principal determinat de conservatorismul abordării sale în campanie și al organizării interne. Partidul a utilizat principiile competiției clasice împotriva Fine Gael și a menținut o linie stabilă de discurs în perioada 2016-2020, când avea un acord tacit cu guvernul minoritar Fine Gael. Această strategie a funcționat dacă se raportează la Fine Gael, dar a însemnat pierderea alegerilor în fața Sinn Fein. Pe plan intern, partidul a păstrat aceeași linie de management ca în precedentele alegeri, mesajele sale au fost cele tradiționale și a avut susținerea presei. Fianna Fail a beneficiat de avantajul oferit de sistemul STV partidelor mari cu candidați puternici în anumite circumscripții și a avut același număr de parlamentari cu Sinn Fein, deși a obținut cu 2,3% mai puține voturi. Astfel, diferența dintre cele două partide a fost făcută de dinamismul lor din timpul campaniei electorale, a mesajelor axate pe problematici contemporane și a unui lider activ cu o imagine apreciată de alegători.

Bibliografie

Butler, David, „Electoral Systems”, în David Butler, Howard R. Penniman, Austin Ranney (ed.), Democracy at the Polls: A Comparative Study of Competitive National Elections, Washington DC: American Enterprise Institute for Public Policy Research, 1981, pp. 7–25.

Eijk, Cees Van Der, Schmitt Hermann, Binder Tanja, „Left-Right Orientations and Party Choice”, în The European Voter: A Comparative Study Of Modern Democracies, 2005, https://doi.org/10.1093/0199273219.003.0007.

Farrell, David, Sinnott, Richard. „The Electoral System”, în John Coakley, Michael Gallagher (ed.), Politics in the Republic of Ireland, Sixth edit., Routledge, 2018, 91–108.

Field, Luke, „Irish General Election 2020: Two-and-a-Half Party System No More?”, 2020, https://doi.org/10.1080/07907184.2020.1762284.

Gallagher, Michael, „Electoral Institutions and Representation”, în Lawrence LeDuc, Richard Niemi, Pippa Norris (ed.), Comparing Democracies, SAGE Publishing, 2014, 11–31.

Gallagher, Michael, Marsh, Michael, How Ireland Voted 2016: The Election That Nobody Won, Palgrave Macmillan, 2016, https://doi.org/10.1007/978-3-319-40889-7.

Gallagher, Michael, Mitchell, Paul, „Dimensions of Variation in Electoral Systems”, în The Oxford Handbook of Electoral Systems, 2017, https://doi.org/10.1093/oxfordhb/9780190258658.013.4.

Little, Conor. „Change Gradually, Then All at Once: The General Election of February 2020 in the Republic of Ireland”, West European Politics 44, no. 3, 2021, pp. 714–723.

Maillot, Agnes, Rebels in Government: Is Sinn Féin Ready for Power?, Manchester University Press, 2022.

Marsh, Michael, Farrell, David M., Reidy, Theresa, The Post-Crisis Irish Voter: Voting Behaviour in the Irish 2016 General Election, Manchester University Press, 2018.

McElroy, Gail, „Party Competition in Ireland: The Emergence of a Left Right Dimension?”, în Michael Marsh, David Farrell, Gail McElroy (ed.), A Conservative Revolution? Electoral Change in 21st Century Ireland, Oxford University Press, 2017, pp. 1–10.

Renwick, Alan, Pilet, Jean-Benoit,  Faces on the Ballot: The Personalization of Electoral Systems in Europe, Oxford University Press, 2016, https://doi.org/10.1093/ACPROF:OSO/9780199685042.001.0001.

Ware, Alan, Political Parties and Party Systems, Oxford University Press, 1995.

Zittel, Thomas, „Electoral Systems in Context: Germany”, în Erik Herron, Robert Pekkanen, Matthew Shugart (ed.), The Oxford Handbook of Electoral Systems, Oxford University Press, 2017.

Articole de presă

BBC News, „Irish General Election Profile: Fianna Fáil’s Micheál Martin”, 2020, https://www.bbc.com/news/world-europe-51309366.

***,    „Micheál Martin Becomes New Irish PM after Historic Coalition Deal”, 2020, https://www.bbc.com/news/world-europe-53201346.

Election Guide, „Ireland”, 2020. https://www.electionguide.org/elections/id/3454/.

Euronews, „Gerry Adams to Step down as Sinn Fein President”, 2017, https://www.euronews.com/2017/11/19/gerry-adams-to-step-down-as-sinn-fein-president.

***, „Ireland Election: How Sinn Féin Dominated the Social Media Campaign”, 2020, https://www.euronews.com/2020/02/10/ireland-election-how-sinn-fein-dominated-the-social-media-campaign.

***, „Mary Lou McDonald Takes over as Sinn Fein Leader”, 2018, https://www.euronews.com/2018/02/10/mary-lou-mcdonald-takes-over-from-gerry-adams-as-sinn-fein-leader.

RTE, „10 Key Points from Sinn Féin’s Election Manifesto”, 2020, https://www.rte.ie/news/campaign-daily/2020/0128/1111535-sinn-fein-manifesto/.

The Guardian, „Fine Gael, Fianna Fáil and Greens Agree Deal to Form Irish Coalition”, 2020, https://www.theguardian.com/world/2020/jun/15/fine-gael-fianna-fail-and-greens-agree-deal-to-form-irish-coalition.

***, „Hysteria over Sinn Féin Entering Government Is about Power, Not the Past”, 2020, https://www.theguardian.com/commentisfree/2020/feb/25/sinn-fein-party-two-party-system.

***, „‘People Have Moved on’. But Can Sinn Féin Really Shrug off the Past?”, 2020, https://www.theguardian.com/politics/2020/feb/16/sinn-fein-election-success-tainted-past.

***, „The Road to Irish Unity Is Far from Straight”, 2021, https://www.theguardian.com/uk-news/2021/oct/15/the-road-to-irish-unity-is-far-from-straight.

The Irish Times, „Election 2020: How Sinn Féin Turned Their Fortunes Around”, 2020, https://www.irishtimes.com/news/ireland/irish-news/election-2020-how-sinn-féin-turned-their-fortunes-around-1.4167477.

***, „Elections 2016”, 2016, https://www.irishtimes.com/election-2016/results-hub.

***, „Results for 2011”, 2011, https://www.irishtimes.com/election2020/2011-results.

***, „Summary: Fianna Fáil General Election Report Reveals Where Party Went Wrong”, 2021, https://www.irishtimes.com/news/politics/summary-fianna-fáil-general-election-report-reveals-where-party-went-wrong-1.4669346.

[1]Agnes Maillot, Rebels in Government: Is Sinn Féin Ready for Power?, Manchester University Press, 2022.

[2]Michael Gallagher, Michael Marsh, How Ireland Voted 2016: The Election That Nobody Won, Palgrave Macmillan, 2016, doi:10.1007/978-3-319-40889-7.

[3]Election Guide, „Ireland” 2020, https://www.electionguide.org/elections/id/3454/ (accesat pe 22 mai 2022).

[4]Michael Gallagher, Paul Mitchell, „Dimensions of Variation in Electoral Systems”, The Oxford Handbook of Electoral Systems, 2017, doi:10.1093/oxfordhb/9780190258658.013.4.

[5]Thomas Zittel, „Electoral Systems in Context: Germany”, în Erik Herron, Robert Pekkanen, Matthew Shugart (ed.), The Oxford Handbook of Electoral Systems, Oxford University Press, 2017.

[6]David Farrell, Richard Sinnott, „The Electoral System”, în John Coakley, Michael Gallagher (ed.), Politics in the Republic of Ireland, Sixth edit., Routledge, 2018, pp. 91–108.

[7]David Butler, „Electoral Systems”, în David Butler, Howard R. Penniman, Austin Ranney (ed.), Democracy at the Polls: A Comparative Study of Competitive National Elections, Washington DC: American Enterprise Institute for Public Policy Research, 1981, pp. 7–25.

[8] PR-STV = Proportional Representation with a Single Transferrable Vote.

[9]Michael Gallagher, „Electoral Institutions and Representation”, în Lawrence LeDuc, Richard Niemi, Pippa Norris (ed.), Comparing Democracies, SAGE Publishing, 2014, pp. 11–31.

[10]Alan Renwick, Jean-Benoit Pilet,  Faces on the Ballot: The Personalization of Electoral Systems in Europe, Faces on the Ballot, Oxford University Press, 2016, doi:10.1093/ACPROF:OSO/9780199685042.001.0001.

[11] David Farrell, Richard Sinnott, cap. cit.

[12]Luke Field, „Irish General Election 2020: Two-and-a-Half Party System No More?”, 2020, doi:10.1080/07907184.2020.1762284.

[13]Conor Little, „Change Gradually, Then All at Once: The General Election of February 2020 in the Republic of Ireland”, West European Politics 44, no. 3, 2021, pp. 714–723.

[14]Alan Ware, Political Parties and Party Systems, Oxford University Press, 1995.

[15]Cees Van Der Eijk, Hermann Schmitt, Tanja Binder, „Left-Right Orientations and Party Choice”, in The European Voter: A Comparative Study Of Modern Democracies, 2005, doi:10.1093/0199273219.003.0007.

[16]Gail McElroy, „Party Competition in Ireland: The Emergence of a Left Right Dimension?”, în Michael Marsh, David Farrell, Gail McElroy (ed.), A Conservative Revolution? Electoral Change in 21st Century Ireland, Oxford University Press, 2017, pp. 1–10.

[17]The Irish Times, „Elections 2016”, 2016, https://www.irishtimes.com/election-2016/results-hub (accesat pe 22 mai 2022).

[18]The Irish Times, „Results for 2011”, 2011, https://www.irishtimes.com/election2020/2011-results (accesat pe 22 mai 2022).

[19]The Irish Times, „Election 2020: How Sinn Féin Turned Their Fortunes Around”, 2020, https://www.irishtimes.com/news/ireland/irish-news/election-2020-how-sinn-féin-turned-their-fortunes-around-1.4167477 (accesat pe 22 mai 2022).

[20]Euronews, „Ireland Election: How Sinn Féin Dominated the Social Media Campaign”, 2020, https://www.euronews.com/2020/02/10/ireland-election-how-sinn-fein-dominated-the-social-media-campaign (accesat pe 22 mai 2022).

[21]RTE, „10 Key Points from Sinn Féin’s Election Manifesto”, 2020, https://www.rte.ie/news/campaign-daily/2020/0128/1111535-sinn-fein-manifesto/ (accesat pe 23 mai 2022).

[22]Luke Field, art. cit.

[23]The Irish Times, „Summary: Fianna Fáil General Election Report Reveals Where Party Went Wrong”, 2021, https://www.irishtimes.com/news/politics/summary-fianna-fáil-general-election-report-reveals-where-party-went-wrong-1.4669346 (accesat pe 23 mai 2022).

[24]The Irish Times.

[25]Luke Field, art. cit.

[26]Euronews, „Gerry Adams to Step down as Sinn Fein President”, 2017, https://www.euronews.com/2017/11/19/gerry-adams-to-step-down-as-sinn-fein-president (accesat pe 22 mai 2022).

[27]Euronews, „Mary Lou McDonald Takes over as Sinn Fein Leader”, 2018, https://www.euronews.com/2018/02/10/mary-lou-mcdonald-takes-over-from-gerry-adams-as-sinn-fein-leader (accesat pe 22 mai 2022).

[28]BBC News, „Irish General Election Profile: Fianna Fáil’s Micheál Martin”, 2020, https://www.bbc.com/news/world-europe-51309366 (accesat pe 23 mai 2022).

[29] Michael Gallagher, Michael Marsh, op. cit.

[30]BBC News, „Micheál Martin Becomes New Irish PM after Historic Coalition Deal”, 2020, https://www.bbc.com/news/world-europe-53201346 (accesat pe 23 mai 2022).

[31]The Guardian, „‘People Have Moved on’. But Can Sinn Féin Really Shrug off the Past?”, 2020, https://www.theguardian.com/politics/2020/feb/16/sinn-fein-election-success-tainted-past (accesat pe 23 mai 2022).

[32]Michael Marsh, David M. Farrell, Theresa Reidy, The Post-Crisis Irish Voter: Voting Behaviour in the Irish 2016 General Election, Manchester University Press, 2018.

[33]The Guardian, „Hysteria over Sinn Féin Entering Government Is about Power, Not the Past”, 2020, https://www.theguardian.com/commentisfree/2020/feb/25/sinn-fein-party-two-party-system (accesat pe 23 mai 2022).

[34]The Guardian, „Fine Gael, Fianna Fáil and Greens Agree Deal to Form Irish Coalition”, 2020, https://www.theguardian.com/world/2020/jun/15/fine-gael-fianna-fail-and-greens-agree-deal-to-form-irish-coalition (accesat pe 23 mai 2022).

[35]The Guardian, „The Road to Irish Unity Is Far from Straight”, 2021, https://www.theguardian.com/uk-news/2021/oct/15/the-road-to-irish-unity-is-far-from-straight (accesat pe 23 mai 2022).