Comportament electoral în mediul rural românesc

[Electoral behavior in Romanian rural environment]

Laura Maria VASILACHE

Abstract: Electoral behavior constitutes an extremely important component in a democratic society, with a major impact on the whole country. This differs according to the environment in which the voter lives, and the electoral behavior of rural voters is important because rural Romania represents almost half of the country. Residents of rural communities are guided by different values and standards than those in urban areas, because many factors such as poverty, poor education, ageing population, traditional mentality intervene and make the rural voter have different motivations when choosing to participate in voting.

Keywords: voting behavior, democratic society, voter, rural, poverty.

Introducere

Elementele ce țin de comportamentul alegătorilor, precum participarea electorală, alegerea candidaților, informarea asupra variantelor electorale, reprezintă elemente extrem de importante într-o societate democratică. Totuși, la nivelul statelor există numeroase probleme precum absenteismul la vot, informarea precară a cetățenilor privind alternativele electorale, lipsa unei educații civice solide sau necunoașterea drepturilor, iar toate aceste elemente cresc gradul de corupție, pun sub semnul întrebării legitimitatea politică și duc în final la o societate dominată de probleme.

În România, aceste probleme sunt prezente la nivelul întregii societăți, însă ele sunt accentuate în mediul rural, acolo unde principalele minusuri sunt reprezentate de sărăcie, generic vorbind, și de o educație slabă calitativ. Oare putem vorbi despre o democrație funcțională atunci când prezența la nivel național este sub 50%? Sau dacă cetățenii nu dețin suficiente informații și sunt ușor de influențat?[1] Aceste elemente sunt determinate într-o mare măsură de comportamentul electoral al indivizilor.

Totuși ce înseamnă comportamentul electoral? Din punct de vedere funcțional, alegerile reprezintă modalitatea de selecție a liderilor politici, nu singura, dar una indispensabilă societății politice moderne. Rezultatul alegerilor, generat de comportamentul electoral, oferă celor aleși legitimitate politică, în baza căreia aceștia își exercită mandatul[2]. Lucrarea de față își propune să analizeze principalele elemente ale comportamentului electoral rural, dar și să evidențieze profilul alegătorului din mediul rural românesc, plecând de la ipoteza conform căreia mediul de proveniență al unui individ îi influențează votul.

Comportamentul electoral rural

Comportamentul electoral este diferit în funcție de mediul în care votantul își duce existența, iar în cazul de față vorbim despre votantul din mediul rural. Diviziunea urban-rural este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante clivaje politice care structurează viața politică în toate democrațiile, și asta pentru că traiul în mediul rural îi poate schimba individului și motivațiile pentru care votează, dar și modul în care gândește. În Europa, rădăcinile clivajului politic urban-rural precedă introducerea votului universal. În statul predemocratic, interesele urbane și rurale erau recunoscute oficial în parlament prin stări separate, nobilimea și (uneori) țărănimea liberă reprezentând pământurile, iar burghezii reprezentând elitele urbane[3]. Mai mult, așa cum a sugerat Seymour Lipset, „revoluția industrială a intensificat diviziunile urban-rural cu transferul bogăției și populației către orașe”[4]. Influența numerică a alegătorilor din mediul rural variază de la o țară la alta, ca o consecință a nivelului de urbanizare al unei țări. Utilizând date din 2010, doar 20% dintre americani trăiesc în zonele rurale, o scădere de patruzeci la sută față de începutul secolului al XX-lea datorată, fără îndoială, industrializării de care vorbea Lipset, dar și creșterii sectorului terțiar, care se dezvoltă și el preponderent în mediul urban. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale, Divizia Populație (2014), Europa este aproximativ 27% rurală[5].

Alegătorii din mediul rural au fost remarcați, la nivel global, pentru tendința lor de a avea opinii și atitudini mai conservatoare decât compatrioții lor urbani. Cercetările au arătat că alegătorii din mediul rural au adesea mai multe șanse de a participa la procesul politic prin vot decât omologii lor din mediul urban. Acesta este oarecum uimitor, având în vedere infrastructura în general mai săracă din zonele rurale și un nivel de educație de regulă mai scăzut la electoratul rural. Cu toate acestea, cercetătorii din științele politice au subliniat, de asemenea, importanța comunității politice ca factor determinant al participării politice. Participarea tinde să fie semnificativ mai mare în ariile socio-economice omogene și în cele cu rețele sociale mai strâns legate. Astfel de locuri tind să fie predominant cele rurale. În plus, alegătorii din mediul rural sunt adesea proprietari de locuințe de lungă durată și mai puțin mobili decât alegătorii urbani, ceea ce le dă un sentiment mai ridicat de apartenență la comunitate și îi face mai implicați în problemele comunității în care trăiesc[6]. În cazul României, aceste aspecte sunt prezente în cazul comportamentului electoral în cadrul alegerilor locale, subiect pe care îl voi detalia în capitolul următor.

Clivajul rural/urban

Am menționat în introducere că toate acele probleme enumerate (absenteismul, informarea precară a cetățenilor privind alternativele electorale, lipsa unei educații civice solide, necunoașterea drepturilor, lipsa de interes privind politica) sunt mai accentuate în mediul rural. De de ce întâmplă acest lucru? În România, aproximativ 43% din populația țării trăiește în mediul rural, un procent deosebit de important. De asemenea, în România există o accentuată inegalitate între mediul rural și cel urban, satele rămânând mult în urmă în ceea ce înseamnă modernizarea, iar multe dintre acestea se confruntă cu lipsuri semnificative: infrastructură deficitară, lipsa canalizărilor, educație precară, lipsa locurilor de muncă etc. Cu trecerea anilor, în unele regiuni aceste probleme chiar se accentuează, din cauza faptului că nu există o implicare a autorităților, nu există politici sociale consistente, politici educaționale etc. Cu toate acestea, locuitorii acestor sate votează, dar având un comportament electoral relativ diferit de cei din mediul urban.

Funcționarea optimă a unei societăți democratice (respectiv stabilitatea şi eficiența sa) depinde de existența şi afirmarea activă a unei anumite culturi politice, favorabile funcționării corecte a mecanismelor sociale, prin contribuția participativă a cetățenilor. Un nivel scăzut al culturii, în general, și al culturii politice, în special, favorizează manipularea şi provocările politice, iar societatea în ansambu are de suferit din această cauză[7]. În ceea ce privește România, odată cu prăbușirea regimului totalitar în 1989, românii au trecut la democrație, iar astfel  comportamentul lor electoral a devenit, aproape peste noapte, extrem de important.

Drepturile politice primite au venit la pachet cu responsabilități de care românii nu erau conștienți în momentul acela, deoarece mai bine de patru decenii de regim comunist au avut extrem de multe efecte negative la nivelul mentalului colectiv. Românii au răsturnat o dictatură pentru că libertatea le era îngrădită, dar, odată dobândită libertatea, nu și-au imaginat că aceasta presupune și responsabilitate. Din păcate, după prăbușirea comunismului, în România nu s-a avut în vedere educarea populației din perspectiva democrației, adică o așa-zisă alfabetizare democratică sistematică, extrem de necesară într-o societate educată în perioada totalitară. Reprezentanții clasei politice nu și-au propus nici ei educarea propriul electorat și au preferat manipularea emoţiei, utilizarea fricii și a urii drept metode de obținere a votului. Mass-media, cu toate păcatele ei, este cea care a reușit parţial să educe publicul din perspectiva alegerilor într-o democraţie, dar insuficient[8].

Pe măsură ce anii au trecut, odată ce accesul la informație a devenit mai facil, unii români au reușit, totuși, să își dezvolte spiritul civic și să acționeze prin vot (chiar dacă prezența a scăzut aproape constant de la scrutin la scrutin în perioada postdecembristă). Dar cu toate acestea, cultura politică românească a continuat să aibă carențe, iar acest lucru are efecte asupra întregii societăți. Adevărata problemă o întâlnim în mediul rural românesc, acolo unde cetățenii trăiesc adesea în sărăcie, educația este precară, iar lipsa accesului la informație încă este des întâlnită, mai ales la persoanele vârstnice. Toate aceste elemente au efecte directe asupra culturii politice a cetățenilor din mediul rural.

Factori care influențează votul în mediul rural

Cetățeanul cu drept de vot, indiferent dacă trăiește în mediul rural sau urban, poate fi comparat cu un consumator pe o piață, care la fiecare scrutin reacționează în funcție de „bunurile”, de „produsele” care îi sunt oferite, dar și în funcție de modul în care aceste bunuri îi sunt oferite. În cazul alegătorului, spre deosebire de consumator, este vorba de bunuri simbolice. Astfel, „produsele” sunt reprezentate de candidați, partide, programe politice, iar modul în care acestea sunt oferite este reprezentat de campania electorală, prin intermediul căreia cetățenii își pot face o idee asupra a ceea ce va urma în cazul în care un candidat sau un partid iese învingător. În cazul alegătorilor din mediul rural, un impact mare îl au liderii de opinie din localitatea în care aceștia trăiesc. Fie că este preotul, primarul, proprietarul magazinului din sat etc., aceste persoane pot avea o influență majoră asupra deciziei electorale.

Utilizând date privind prezența la vot de la ultimele alegeri, respectiv pentru alegerile locale (urban – 3.912.348, rural – 4.508.393)[9], pentru alegerile parlamentare (urban – 3.125.700, rural – 2.667.435[10]) și pentru alegerile prezidențiale (urban – 5.057.364, rural – 3.626.324[11]), observăm că alegerile locale sunt singurele la care prezența celor din mediul rural o depășeste pe cea a celor din mediul urban. Acest lucru poate fi explicat și prin faptul că primarii, care, așa cum spuneam mai devreme, au influență asupra alegătorilor, reușesc să-și mobilizeze consătenii atunci când au nevoie chiar ei de voturi și se străduiesc mai puțin când e vorba de liderii județeni sau naționali ai partidului, dar și prin faptul că alegătorii din sate văd alegerile locale ca fiind mai „aproape de ei”, cu un impact mai rapid și direct asupra lor față de celelalte tipuri de alegeri. Pe de altă parte, alegătorii din rural pot fi mult mai informați și interesați în legătură cu problemele concrete ale localității, aduse în discuții de candidați în mod direct, prin intermediul campaniei electorale.

Nu puține sunt cazurile în care unor familii le lipsesc elemente de bază ale comunicării de masă, precum internetul, televiziunea prin cablu sau chiar curentul electric. Acest lucru îngreunează informarea cetățenilor din mediul rural cu privire la candidați, partide sau programe politice de la nivel național (informații necesare mai ales pentru luarea unei decizii în cazul alegerilor parlamentare sau prezidențiale). Campaniile electorale desfășurate în timpul alegerilor parlamentare sau prezidențiale au un impact mai mic asupra alegătorilor din mediul rural și pentru că nu se fac întotdeauna destul de multe deplasări în teritoriu, astfel încât cetățenii să se considere o parte importantă a societății, să considere că votul lor contează, având în vedere că de regulă campaniile electorale de la nivel național se concentrează pe mediul urban. E posibil ca lipsa de interes din partea autorităților din această perspectivă, mai ales în condițiile în care mediul rural românesc reprezintă aproape jumătate din țară, să aibă un impact major asupra comportamentului electoral al cetățenilor din zonele rurale (mai ales din ruralul foarte mic sau îndepărtat de centre urbane), ducând în principal la absenteism, care reprezintă, și el, tot un tip de comportament electoral.

Pe lângă campania electorală, alți factori îl pot face pe individ să își schimbe decizia de vot sau să își exercite sau nu dreptul de vot. Unul dintre acesști factori este vârsta. S-a constatat că tinerii, în special cei sub 25 de ani, sunt de obicei mai puțin implicați în problemele generale ale societății, fiind mai preocupați de alte aspecte ale vieții personale și de micro-grupuri. Astfel, participarea electorală nu pare un lucru important sau atractiv pentru ei, chestiunile politice părând „abstracte și îndepărtate”[12]. După finalizarea studiilor, odată cu angajarea și deținerea de proprietăți, aceștia devin plătitori de taxe și impozite, iar astfel devin mai interesați de subiectele politice, fiind conștienți că votul lor poate schimba anumite lucruri care îi afectează direct. Fenomenul are loc oarecum natural în cazul în care aceștia aleg să continue studiile și apoi să se angajeze în localitatea respectivă. În realitate, în satele din România populația este destul de îmbătrânită și acest lucru se întâmplă pentru că tinerii nu consideră că pot evolua acolo, iar în prezent mulți dintre ei emigrează, în căutarea unui trai decent. În aceste condiții, cei care rămân în mediul rural, adică cei mai înaintați în vârstă, sunt și cei care votează.

Genul poate fi de asemenea un factor determinant asupra deciziei de a vota. De-a lungul istoriei, în mod tradițional bărbații au fost cei care votau în aproape toate societățile și asta din cauza faptului că femeile și-au câștigat dreptul de vot relativ recent. Astfel, Elveția a acordat dreptul de vot femeilor abia în 1971, SUA în 1921, iar în cazul României, femeile au obținut acest drept în 1938, dar practic exercitându-l pentru prima dată în condiții normale, de libertate, abia în 1990, după căderea comunismului. În prezent, odată cu modernizarea societăților din perspectiva egalității de gen, raportul femei/bărbați în ceea ce privește participarea electorală este oarecum egal.

Un alt factor care poate influența votul este familia, în special în zonele tradiționale, conservatoare, acolo unde dominația masculină intervine și în deciziile politice, astfel că femeile votează urmând modelul soțului sau al tatălui. Aceste situații sunt mai des întâlnite în societățile rurale. În familiile din acest mediu, încă s-a păstrat această gândire conform căreia femeia este supusă bărbatului, acest lucru reflectându-se și asupra deciziei electorale, femeile votând deseori la fel ca bărbații din familie, soți sau tați.

Venitul și educația pot fi de asemenea factori extrem de importanți atunci când discutăm despre participarea electorală. În general, cetățenii cu un venit peste medie tind să voteze în număr mai mare decât cei cu un venit net mai mic, iar cei cu o educație mai bună tind de asemenea să fie mai implicați din perspectiva participării electorale decât acei cetățeni cu școlaritate scăzută. Acești doi factori sunt de multe ori legați unul de celălalt, pentru că o educație mai bună aduce de obicei și salarii  mai bune. Venitul ridicat și stabilitatea financiară le conferă indivizilor o miză în rezultatele alegerilor, iar educația, la rândul ei, crește interesul  și implicarea în problemele societății[13]. Atunci când se dorește un nivel crescut de implicare politică, de dorință pentru acumularea de cunoștințe, este foarte important ca acei membri ai societății să aibă satisfăcute nevoile primare (un trai decent, loc de muncă etc). Atunci când aceste nevoi sunt satisfăcute, individul poate „trece la următoarea etapă”, aceea în care este interesat cum decurg lucrurile la nivelul comunității în care trăiește sau la nivelul întregii țări. În schimb, atunci când indivizii au lipsuri numeroase, precum lipsa electricității, lipsa locurilor de muncă, a cabinetelor medicale, sau a infrastructurii necesare, pot deveni complet indiferenți cu privire la vot sau să-l acorde numai în moduri tranzactive directe. În astfel de situații, cetățeanul consideră votul nesemnificativ, deoarece principalul său scop este altul: să aibă ce mânca, să aibă grijă de copii, să-și creeze strategii de supraviețuire. Astfel, problemele politice par îndepărtate, fără efecte și lipsite de prioritate, pentru că de mai bine de 30 de ani comunitățile rurale din România s-au dezvoltat în ritm foarte lent, creându-se o inegalitate între societatea rurală și cea urbană.

Prin urmare, sunt numeroși factori care pot fi invocați pentru a explica diferențele dintre alegătorul din mediul rural și cel din mediul urban, educația (mai exact lipsa ei) și sărăcia fiind cei mai importanți, dar și o mentalitate conservatoare, tradițională, sau vârsta alegătorilor.

Concluzii

După cum am expus în lucrare, alegerile reprezintă modalitatea de selecție a liderilor politici, iar comportamentul electoral reprezintă actul final al alegătorilor și este influențat de motivațiile, nevoile și așteptările fiecăruia. Dar comportamentul electoral este influențat și mediul în care alegătorul trăiește și asta pentru că motivațiile și nevoile unui individ din mediul rural sunt adesea diferite de cele ale unui individ din mediul urban.

Sărăcia constituie un factor extrem de important atunci când vorbim despre mediul rural românesc dintr-o multitudine de perspective, inclusiv al comportamentului electoral, fiindcă îl poate determina pe individ să se concentreze pe găsirea resurselor pentru a supraviețui. După cum am menționat în lucrare, alegătorii din mediul rural sunt mult mai axați pe alegerile locale decât cele parlamentare sau prezidențiale, iar asta se întâmplă pentru că aceștia se concentrează pe lucrurile „mai aproape de ei” și cu un impact mai rapid și vizibil pentru comunitatea lor.

Educația reprezintă de asemenea un element care îl diferențiează pe alegătorul rural de cel urban din cauza faptului că mediul rural românesc este dominat de o educație deficitară, cu profesori mai slab pregătiți, clase în care învață uneori copii de vârste diferite (din cauza numărului mic de copii din localitate), distanțe mari față de școală, dar și familii care nu valorizează la fel de mult educația, iar acest lucru nu face decât să formeze niște viitori adulți cărora le lipsește cultura, inclusiv cea politică, dar care au drept de vot.

Atât sărăcia, cât și o educație precară îl fac pe individ mai ușor de manipulat sau „cumpărat”, iar într-o societate în care mediul rural reprezintă aproape jumătate din țară, acest lucru este îngrijorător. O implicare mai mare din partea autorităților privind mediul rural românesc, prin intermediul politicilor sociale, educaționale etc., este extrem de necesară. De asemenea, și o implicare mai mare în timpul campaniilor electorale, prin deplasări ale candidaților în comunitățile rurale și prin contacte directe cu alegătorii și problemele lor, i-ar putea face pe aceștia să se simtă importanți și să li se activeze spiritul civic.

Totuși, în final trebuie să precizăm că toate aceste mecanisme, descrise de politologi și sociologi, pot să nu funcționeze întotdeauna. Spre exemplu, în România există scrutine la nivel național în care nu se constată o diferență semnificativă între participarea la vot în mediul rural și urban sau chiar unele în care, din motive care trebuie analizate în context, participarea este mai mare (procentual) în mediul rural decât la orașe. De asemenea, există zone rurale care, din diverse motive (migrație urban-rural dinspre marile orașe pentru construcția de case, influențe culturale de la membrii emigrați în străinătate ai famiilor, valorificare economică a terenurilor etc.) au trecut prin modificări marcante. Dezvoltarea tehnologică (extinderea pe scară largă a comunicațiilor prin servicii de telefonie mobilă și Internet, utilizarea crescută a smartphone-urilor inclusiv în mediul rural ș.a.) au schimbat mult anumite comune. Factorii  menționați în lucrare, precum importanța liderilor locali, cultura de dependență, nivelul de trai mai scăzut, accesul redus la educație și informație sau mentalitatea conservatoare își au rolul lor și pot explica anumite modele de comportament electoral. Totuși, ar fi nevoie de cercetări care să studieze în profunzime și în mod sistematic comportamentul electoral în mediul rural, astfel încât să nu rămânem blocați în stereotipii și prejudecăți și, mai ales, să găsim soluții de reducere a decalajelor istorice între cele două medii de rezidență.

Bibliografie

BRYANT, Kenneth, The Rural Voter, University of Missouri, 2017.

CORNEA, Sergiu, Introducere în politologie, Universitatea de stat „B.P.Hașdeu” din Cahul, Cahul, 2008.

IVĂNESCU, Mihaela, Alegeri și comportamente electorale în România. De la local la național, Editura Universitară, București, 2015.

ROSKIN, Michael, CORD, Robert, MEDEIROS, James, JONES, Walter, Știința politică. O introducere, Editura Polirom, Iași, 2011.

UNGUREANU, Mihai,  VOLACU, Alexandru, ROESCU, Andra,  Alegere rațională și comportament electoral, Editura Tritonic, București, 2015.

www.revistasinteza.ro.

www.prezenta.bec.ro.

www.prezenta.roaep.ro.

[1]Mihai Ungureanu, Alexandru Volacu, Andra Roescu, Alegere rațională și comportament electoral, Editura Tritonic, București, 2015, p. 13.

[2] Mihaela Ivănescu, Alegeri și comportamente electorale în România. De la local la național, Editura Universitară, București, 2015, p.36.

[3] Kenneth Bryant, The Rural Voter, University of Missouri, 2017, p. 2.

[4] Ibidem.

[5]Ibidem.

[6]Ibidem., p.14.

[7]Sergiu Cornea, Introducere în politologie, Universitatea de stat „B.P.Hașdeu” din Cahul, Cahul, 2008, p.194.

[8]Dan Jurcan, „Cultura politică la români. 26 mai 2019”, în Sinteza. Revistă de cultură și gândire strategică, https://www.revistasinteza.ro/cultura-politica-la-romani-26-mai-2019 (accesat pe 13 aprilie 2022).

[9]Prezență la vot, alegeri locale 2020, tur 1, https://prezenta.roaep.ro/locale27092020/romania-counties (accesat la data de 22 aprilie 2022).

[10]Prezența la vot, alegeri parlamentare 2020, https://prezenta.roaep.ro/parlamentare06122020/romania-counties (accesat la data de 22 aprilie).

[11]Prezența la vot, alegeri prezindențiale 2019, https://prezenta.bec.ro/prezidentiale10112019 (accesat la data de 22 aprilie 2022).

[12]Michael Roskin, Robert Cord, James Medeiros, Walter Jones, Știința politică. O introducere, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 233.

[13]Ibidem, p.231.