RECENZIE

Biografia Elenei Ceaușescu.

Dincolo de mitologii și prejudecăți

Lavinia Betea, TOVARĂȘA. Biografia Elenei Ceaușescu,

Editura Corint, București, 2021, 395 p., ISBN 978-606-793-972-9

Despre Elena Ceaușescu s-a vorbit și s-a scris mult, însă frag­mentar, în cadrul unor studii ce au vizat analiza regimului comunist și nu viața ei. După trei decenii de la căderea regimului comunist, a sosit vremea pentru apariție biografiei acestui personaj politic. Cred că Lavinia Betea a fost cea mai potrivită persoană pentru acest demers, pentru că până la realizarea lui a avut pro­iecte editoriale care parcă au pregătit cele două lucrări de anvergură pe care le-a lansat în anul 2021: biogra­fiile soților Ceaușescu. Cei interesați de înțelegerea regimului comunist din România știu că Lavinia Betea a realizat o serie de interviuri cu per­sonaje foarte importante ale vechiului regim: Ioan Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Ștefan Andrei și alte per­so­naje celebre din Cartierul Primăverii. Cu toate că volumele ce conțin con­vorbirile cu liderii comuniști au avut propriile obiective, pe care le-au re­ali­­zat cu prisosință, constatăm acum că ele au avut și menirea de a pregăti realizarea monografiilor cu­plului Ceaușescu, iar lecturarea celor două volume ne dovedește faptul că infor­mațiile obținute în cadrul acelor interviuri dețin o pondere însemnată în cadrul acestor biografii. Realiza­toarea lor pare că a luat cuplul Ceaușescu prin învăluire, apropiindu-se de el treptat, cu conștiința că el e miza cea mare de care trebuie să te apropii cu mare atenție și înarmat cu informații de primă mână.

După cum este cunoscut, Lavinia Betea a coordonat o echipă de tineri istorici cu care a realizat biografia lui Nicolae Ceaușescu, apărută în trei volume, în perioada 2012-2015, la Editura Adevărul Publishing. În acest an, 2021, autoarea ne propune o nouă biografie a lui Nicolae Ceaușescu, realizată exclusiv de domnia sa. De fapt, pornind de la părțile care i-au aparținut în cele trei volume, autoarea a venit cu completări ce au dus la volumul de 828 de pagini apărut la Editura Corint. Cunoscând conținutul vechii biografii, am fost curios să parcurg mai întâi biografia Elenei Ceaușescu. Și aceasta a fost pre­cedată de lucrarea Ultimul an din viața Elenei Ceaușescu, apărut în anul 2018, în care este recuperată activitatea „Tovarășei” din agenda pe anul 1989 a șefului ei de cabinet.

Dacă în reconstituirea ultimului an de activitate al Elenei Ceaușescu s-a putut exploata acribia șefului de cabinet, care a notat toate întâlnirile „Tovarășei”, în cazul întregii bi­ografii efortul de realizare s-a lovit de absența unui jurnal sau a unor scrieri ale personajului. După cum ne aver­tizează Lavinia Betea în primele rânduri ale monografiei, „Elena Ceaușescu n-a ținut jurnale, n-a scris bilețele și nici scrisori… N-a lăsat în urmă reflecții despre viața ei. Hazar­dul, voluntarismul ori întâmplarea să fi prevalat în acest destin? În pofida avalanșei de informații politice, rețetele câștigului și pierderii puterii nu ne sunt mai limpezi decât strămo­șilor din vechime” (p. 7). Cum să realizezi o biografie a unui asemenea personaj, când este vorba de cineva care, în public, citea discursuri scrise de alții? Se poate recompune agenda publică a Elenei Ceaușescu din presa vremii, care îi dedica spații largi, dar cum să intri în biroul și în viața privată a unei asemenea persoane? Lavinia Betea ne arată că se poate, antrenând o gamă largă de surse, de la documente din arhive la interviuri și mărturii ale unor persoane care au avut tangență cu Elena Ceaușescu.

De remarcat în elaborarea acestei biografii este grija autoarei pentru contextualizare. Elena Ceaușescu nu este extrasă din generația ei, nu i se caută elemente care să prevestească o mare carieră și nici care să o anuleze doar pentru că a devenit o persoană detestabilă. Agramatismele din docu­mentele scrise de ea nu sunt excepții, ci sunt greșeli specifice unei generații de la începutul alfabetizării în masă din România și care a învățat să scrie pe plăcile de ardezie. De aici, mergem spre al doilea mare câștig al acestei biografii: demitizarea. Viața Elenei Ceaușescu a fost mitizată și înainte (cu aportul ei și al PCR) și după căderea comunismului (de către cei care au urmărit prezentarea ei într-o lumină negativă). Dacă în pe­rioada comunistă întregul aparat propagandistic a lucrat pentru a-i compune Elenei Ceaușescu o istorie de eroină în cheie comunistă (născută într-o familie de țărani cinstiți, asu­priți de moșieri, care a luptat pentru emanciparea ei și a întregului popor), după căderea comunismului s-a recurs la demitizarea personajului dar printr-o remitizare în cheie antico­munistă (o semianalfabetă arivistă, fiica lui „Briceag”, un cârciumar bețiv ș.a.m.d.).

Lavinia Betea nu pică în capcana mitizării. Prin compararea surselor, reușește să demitizeze viața perso­najului reținând doar ceea ce este verificabil sau ceea ce este certificat de mărturiile mai multor persoane. Aflăm, de exemplu, că Elena Ceaușescu nu era nici geniu, dar nici proasta satului, ci o elevă cu rezultate destul de bune la învățătură, că tatăl ei era cârciumar și membru al PNL, că mama ei fusese slujnică la un boier, având elemente de educație și obiceiuri deprinse la conac. Nu insist cu amănunte pentru a nu răpi plă­cerea cititorului de a descoperi elemente ce fac posibilă conturarea unei imagini cât mai apropiată de realitate a celei de care puțini se puteau apropia.

Lucrarea debutează cu ultimul episod al vieții Elenei Ceaușescu: procesul de la Târgoviște. O reușită tehnică de captatio la care recurge autoarea, textul lucrării curgând apoi precum cel al unui roman istoric. Fiind foarte atentă la corectitudinea datelor, Lavinia Betea reușește să evite riscul compunerii unui text tehnic și plictisitor, plasând toate informațiile în narațiuni captivante spre care cititorul este atras de titlu­rile incitante ale capitolelor, precum: „Lenuța lui Briceag”, „Regina muncii”, „Logodnica «tovului» Ceaușescu”, „Un doctorat prin decret de stat”, „Savantă de renume mondial”, „Alchimista”, „Zodia șarpelui de pământ” ș. a.

Cele 19 capitole ale lucrării expun cele mai importante dimensiuni ale existenței Elenei Ceaușescu, de la statutul de fată de la țară la cele de om politic, „savantă de renume mon­dial”, șefă a cadrelor ș.a.m.d. Au­toarea reușește să prezinte cu ironia necesară căile prin care Elena Ceaușescu a dobândit diversele cali­tăți, trecând dincolo de ceea ce se prezenta în epocă și de legendele urbane apărute în jurul personajului. Iar toate narațiunile țintesc spre con­turarea profilului psihologic al perso­najului, temeinica pregătire în psiholo­gie permițându-i autoarei acest lucru.

Putea să apară mai devreme această biografie? Firește că da, dar ar fi fost mai săracă decât cea despre care vorbesc. Așa cum se poate constata, în afară de interviurile pe care le-a realizat cu personaje impor­tante ale vieții politice din vechiul regim, Lavinia Betea a beneficiat de apariția recentă a memoriilor unor foști demnitari comuniști, care i-au pus la dispoziție dialoguri și întâm­plări pe care doar ei le știau, care nu apar în nicio arhivă. În această di­recție de cercetare, al memo­ri­alisticii, și în cel al istoriei orale autoarea are o vastă experiență, lu­crările sale fiind dovezi elocvente în acest sens. Iar biografia Elenei Ceaușescu este cea mai recentă dintre ele.

Sorin BOCANCEA