Propaganda pandemică și deriva autoritară

[Propaganda and authoritarian turn during the last pandemic]

Dragoș DRAGOMAN

Abstract: With numerous exceptional measures which refrained civil rights and freedoms, the recent pandemic accelerated lasting tendencies of democratic backsliding in Romania. It is by no means surprising to notice that those measures of limiting the normal functioning of democratic system fit into a larger picture of rapid de-democratization. Instead of consolidating the democratic procedures in times of crises, the measures oriented the political system towards what was the norm some forty years ago. Focusing on the propaganda mechanism, the article raises the question whether the tools and messages used in Romania during the pandemic are still compatible with a democratic society. At a closer examination, those tools and practices rather point towards the normal functioning of the propaganda apparatus in a totalitarian political system. From this perspective, the last couple decades of democratic progress in Romania may look like a brief episode between two consolidated authoritarian systems.

Keywords: democratic backsliding, propaganda, authoritarianism, Romania, totalitarian systems.

Propunerea recentă de scoatere a ofițerilor Serviciului Român de Informații (SRI) și Serviciului de Informații Externe (SIE) de sub puterea legii penale, printr-o imunitate cvasi-totală dată de limitarea acțiunii Procuraturii (lucrătorii serviciilor de informații nu vor putea fi anchetați decât de un număr limitat de procurori desemnați, reținerea sau percheziționarea unui lucrător nu va putea fi făcută decât cu acordul directorului serviciului în cauză, perchezițiile la sediile acestora vor fi efectuare doar cu acordul Președintelui României) este mai mult decât suspendarea controlului parlamentar și împiedicarea Curții de Conturi de a efectua controale la societățile comerciale pe care serviciile le pot înființa. Propunerea nu doar aduce România în rândul țărilor nedemocratice, precum Zimbabwe, așa cum consideră Alina Mungiu-Pippidi,[1] ci consolidează treptat un sistem totalitar în care SRI a acumulat deja puteri extinse. Prin protocolul de colaborare din 2016 dintre SRI, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) și Parchetul de pe lângă Înalta Curte (PÎCCJ), declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională (CCR) prin Decizia 51/2016, ofițerilor SRI le era oferit dreptul de a interveni în ancheta penală. Chiar după pronunțarea Curții Constituționale, Guvernul condus de Dacian Cioloș a emis o nouă ordonanță de urgență (OUG 6/2016) pentru abilitarea SRI de a funcționa în continuare, prin excepție, ca organ special de cercetare penală, în vederea punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. Și această OUG a fost declarată neconstituțională de către CCR în februarie 2022.

Noile propuneri pentru modificarea legilor securității naționale din mai 2022 vin să completeze statutul de imunitate a serviciilor secrete, afirmând nu doar dreptul de a deține societăți comerciale, ci și obligația cetățenilor români de a colabora cu SRI, oricând li se cere de către acesta. Mai mult, SRI devine autoritate națională în domeniu interceptărilor telecomunicațiilor. Tot în 2022, și tot prin ordonanță de urgență (OUG 89/2022), guvernul condus de Nicolae Ciucă a desemnat SRI să gestioneze baza de date integrată (numită „cloud guvernamental”), bază care conține toate datele raportate de către instituțiile publice care gestionează date cu caracter personal ale cetățenilor români, de la Serviciul de Cadastru și Publicitate Imobiliară la Serviciul Pașapoarte, Poliția de Frontieră, Institutul Național de Statistică, Ministerul Educației, Ministerul Finanțelor Publice și alte instituții și autorități publice. Controlul drastic al datelor personale ale cetățenilor români de către un serviciu secret a atras critici ale unor ONG-uri, care consideră nejustificată urgența reglementării, precum și atingerea drepturilor și libertăților cetățenești, în special a vieții intime, familiale și private, prin puterea excesivă acordată unui serviciu secret, care este abilitat prin lege (Legea 14/1992) doar să desfășoare „activități pentru culegerea, verificarea și valorificarea informațiilor”.[2]

Peisajul descris mai sus nu este nefamiliar cetățenilor români, ci descrie funcționarea unui poliții secrete ca pilon al unui sistem totalitar. Cvasi-imunitatea penală, urmărirea persoanelor și interceptarea comunicațiilor acestora, efectuarea de anchete penale, realizarea fără control de activități comerciale, toate sunt practici ale Securității regimului comunist român dinainte de 1989. Privite în ansamblu, propunerile care completează privilegii de putere deja acumulate (un serviciu care nu depune în Parlament de mulți ani nici un raport de activitate și care este implicat în afaceri comerciale) arată mai puțin decât un regim democratic post-comunist, cât un pilon al unui sistem totalitar în plină dezvoltare. În contextul degradării accentuate a democrație românești din ultimul deceniu și jumătate, catalogarea sistemului secret de supraveghere, anchetă penală și activități comerciale fără control drept un „stat paralel” nu mai este o fantezie. Mai ales când luăm în calcul puterea acestuia de a influența opinia publică prin mass-media și platforme de socializare, de a infiltra societatea civilă și de a interveni în activitatea partidelor politice prin intermediul Direcției Naționale Anticorupție sau PÎCCJ.[3]

Deși existența unui sistem de putere paralel instituțiilor democratice, care le face pe termen lung irelevante prin inutilitatea procedurilor și incapacitatea cetățenilor obișnuiți de a selecta și controla democratic liderii politici, a fost pe larg ironizată în presa cotidiană și în publicații mai solide,[4] consolidarea unei poliții secrete tot mai puternice ar putea fi pusă în legătură cu dezvoltarea mai extinsă a unui nou sistem totalitar. Propaganda oficială și suprimarea sistematică a opiniilor contrare, încolonarea publicațiilor din media principală în subordinea statului birocratic, abandonarea societății civile și a rolului său de exprimare și control democratic, toate acestea indică consolidarea altui pilon al sistemului totalitar.

Pe de-o parte, analiza re-apariției și consolidării sistemului totalitar este mai ușor de realizat acum, când există o vastă documentare și o analiză aprofundată a mecanismelor sistemului totalitar, decât era la începutul implementării totalitarismului în Germania nazistă, de exemplu, când Karl Loewenstein descria fenomenul controlului deplin al birocrației și al opiniei publice.[5] El înțelegea, intuitiv, că opoziția dintre democrație și totalitarism este dată de înlocuirea unei guvernări constituționale, care veghează la respectarea drepturilor cetățenești fundamentale și a vieții private, cu o guvernare emoțională, cu un oportunism legalizat prin justificarea acelei „Raison d’Etat”, capabile să șteargă orice distincție între spațiul public și viața privată pentru a „salva” statul și cetățenii de la „amenințări iminente”. După înfrângerea Germaniei naziste și după declanșarea Războiului Rece, analize aprofundate au scos la lumină felul în care totalitarismul poate încolți, înflori și persista timp de decenii în țări cu niveluri foarte înalte de educație formală, urbanizare și modernitate economică.[6]

Pe de altă parte, posibilitatea de a observa și analiza în detaliu creșterea și consolidarea unui nou episod totalitar este un privilegiu pentru cei care studiază sociologia puterii și a opiniei publice. Se poate verifica, astfel, dacă observația lui Loewenstein cu privire la legătura strânsă dintre coerciția birocratică și opinia publică mobilizată emoțional este valabilă și în alte contexte și în alte epoci. Fuziunea dintre dreptul privat și cel public, scrie Lowenstein, mai adecvat absorbția dreptului privat de către cel public, face ca legea pozitivă să nu se mai măsoare acum (în 1937) în legalitate constituțională, ci în ordine de necontestat. Cum însă nici un guvern nu se poate baza pe termen lung pe violență pură, coeziunea totalitarismului este dată de apelul la emoții, care înlocuiește elementul de legalitate în analiza guvernării.[7] Astfel, opinia publică, influențată prin diferite moduri, devine un element esențial al funcționării totalitarismului. Chiar și atunci când scria Loewenstein, mijloacele tehnice pentru mobilizarea emoțiilor în spațiul public erau de o ingeniozitate, de-o varietate și eficacitate surprinzătoare. Chiar și fără mijloacele de comunicare instantanee de care noi dispunem azi (internet, rețele sociale, noile media etc.), efectele lor de mobilizare emoțională erau impresionante. Mai mult, scrie Loewenstein, ele deveneau pe zi ce trecea mai standardizate, fiind bazate în particular pe coerciția psihică permanentă, ce devenea uneori intimidare și terorizare aplicate în mod științific.[8]

Această legătură dintre constrângerea legală, birocratică, a noului totalitarism și transformarea și controlul opiniei publice este scopul prezentului articol. Dintre pilonii sistemului totalitar, articolul atinge rolul și funcționarea propagandei, ca funcție de legitimare a constrângerii în ochii opiniei publice prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă. Așa cum vom vedea mai jos, decupajul unui singur pilon de susținere a sistemului totalitar are un caracter mai curând didactic, dar el ajută la o mai bună înțelegere a mobilizării emoționale în acceptarea pe scară largă a reducerii drastice de drepturi și libertăți, în temeiul luptei împotriva unui pericol ce pune sub semnul întrebării funcționarea legală și democratică a birocrației de stat.

Sistemul totalitar

Sistemul totalitar, așa cum este el descris de Hannah Arendt,[9] funcționează în anumite condiții date și dezvoltă mecanisme specifice, reperabile în diferite țări. Prin aceste condiții și mecanisme specifice, totalitarismul poate fi identificat ca virtual identic în Germania nazistă, Rusia stalinistă, China maoistă sau România ceaușistă. Cum remarca Loewenstein, tehnicile de acțiune erau tot mai standardizate. Așa se explică de ce ele se regăsesc în contexte culturale atât de diferite, tocmai pentru că sunt mijloacele cele mai eficiente de gestionare a puterii. Mai mult, nu trebuie trecut cu vederea nici importul de soluții eficiente. Gestapo a fost eficientizat, de altfel, prin vizite frecvente și contacte de lucru cu NKVD, înainte de declanșarea războiului dintre cele două sisteme totalitare. Pilonii esențiali ai totalitarismului sunt ideologia, propaganda, partidul unic, poliția secretă și cultul personalității liderului. Ei se înfig statornic doar în solul cel mai prielnic al societăților moderne de tip occidental, cele dominate de statul birocratic. Terenul fertil este dat de atomizarea și (ulterior) masificarea societății,[10] de conformismul și obediența duse la extrem,[11] de irelevanța problemelor etice (deci de banalitatea răului),[12] în final, de teroarea permanentă.[13] Doar dacă mecanismul statului birocratic devine capabil să aresteze, să tortureze și să ucidă complet aleatoriu, deci în mod universal și fără motiv, pe scară industrială, doar atunci teroarea devine eficientă.[14] Mai mult, sistemul are nevoie de un dușman extern, care să justifice măsurile excepționale luate la nivel intern. Violența internă nu va mai fi distinctă de cea externă, de aceea dușmanii pot fi reali (Uniunea Sovietică pentru naziști) sau inventați (intelectualii chinezi pentru Revoluția culturală maoistă, chiaburii pentru sovietici).

Descrierile mecanismului sistemului totalitar sunt prea numeroase pentru a fi citate aici. De la artiști, scriitori și eseiști, istorici și sociologi, teologi și filozofi, nenumărați oameni conștienți de dezumanizarea supremă a totalitarismului au contribuit la cunoașterea sistemului. Ele sunt atât de numeroase și la îndemână, încât înflorirea totalitarismului în secolul XXI rămâne un semnal de alarmă, o atenționare pentru o vigilență permanentă. Astfel, pilonii totalitarismului devin vizibili în angrenarea lor, pe care prezentarea didactică o omite adeseori. Este greu de distins între funcții distincte ale acestor elemente ale sistemului, din moment ce ele se susțin și se alimentează reciproc. Astfel, propaganda este cea care răspândește ideologia oficială, emanată și veșnic purificată de partidul unic. Dar puritatea și veracitatea ei sunt asigurate de poliția secretă, care elimină orice tendință critică la nivel social. Astfel, constrângerea poliției contribuie la dominația „Ministerului Adevărului”, cel care propagă în tot spațiul sistemului normele sacrosancte ale ideologiei unice. La fel, propaganda susține rolul eminent al poliției secrete în descoperirea, supravegherea și distrugerea dușmanilor interiori, aliați ai dușmanilor exteriori, față de care sistemul duce un război pe viață și pe moarte. La fel se poate proceda în analiza reciprocității altor piloni ai sistemului totalitar, separați artificial în analiza de față.

Propaganda de stat organizată

Acum, la peste doi ani de la declararea stării de urgență pentru combaterea răspândirii virusului Covid-19 și la peste un an de la începutul campaniei de vaccinare împotriva virusului, tot mai multe dovezi se adună, confirmând două teze ce se opuneau propagandei oficiale. În primul rând, virusul afectează semnificativ persoanele în vârstă, cărora le agravează starea precară de sănătate sau afecțiuni cronice prost tratate sau greu de tratat (cancer, boli cardio-vasculare, afecțiuni hepatice etc.). Deși există și cazuri de infectare și deces la persoane din alte categorii de vârstă, incidența infectării scade odată cu scăderea vârstei, iar numărul de decese în grupele mici de vârstă este extrem de mic. Mai mult, rata generală de vindecare post-infectare, în întreaga populație (de aproape 98%) este mult mai mare decât în cazul altor afecțiuni, precum cancerul, tuberculoza sau ciroza hepatică. Odată administrat, vaccinul anti-Covid-19 a produs o reacție a sistemului imunitar, dar, pe termen mediu și lung, nu i-a ferit pe cei vaccinați de infectare și de retransmiterea virusului.

În al doilea rând, sintagma propagată în mod oficial conform căreia „vaccinurile sunt sigure și eficiente” nu se susține cu date clinice.[15] Teste clinice arată existența unui număr mult mai mare, semnificativ statistic (la nivel de încredere de 95%), de efecte adverse la cei vaccinați față de placebo, o creștere cu 12,5 la 10.000 de cazuri de vaccinare, arată un studiu american din iunie 2022. Acest lucru face ca riscul de efecte adverse severe să depășească riscul de spitalizare din cauza Covid-19.[16] În paralel, dovezi consistente, publicate în reviste de specialitate cu mare reputație și vizibilitate (Nature și Lancet) sau publicate la edituri cu mare tradiție științifică (Elsevier, Springer, Wiley), atestă faptul că vaccinarea cu vaccinurile inovatoare ce folosesc ARNmesager produc riscuri severe de miocardite și pericardite, în special în cazul grupei de vârstă între 18 și 24 de ani.[17] Mai mult, s-a dovedit clinic că efectele vaccinării cu acest nou tip de terapie sunt limitate în timp, efectele dispărând după câteva luni de la vaccinare, așa cum arată un studiu din Suedia.[18] Împreună cu scăderea răspunsului imun, vaccinarea cu astfel de vaccinuri implică, de fapt, vaccinarea periodică de lungă durată. Îngrijorătoare rămâne, de fapt, scăderea generală a răspunsului sistemului imunitar, cu implicații serioase legate de incapacitatea de luptă a organismului cu alte tipuri de virusuri și bacterii. Mai mult, scăderea dramatică a capacității de răspuns a sistemului imunitar după vaccinare pare a fi provocată în principal de proteina „spike” și de stimularea necontrolată a producției de anticorpi (antibody-dependent enhancement – ADE).[19] De aici poate proveni reactivarea în organism a numeroase virusuri (herpes, zona zoster, varicella zoster etc.), care erau anterior ținute sub control de către sistemul imunitar.[20]

Cum de astfel de afirmații au fost catalogate de-a lungul campaniei de vaccinare drept teorii ale conspirației și „fake-news”? De ce medicii și specialiștii în virusologie, microbiologie, imunologie, genetică, epidemiologie ș.a. care exprimau începând cu primăvara anului 2020 aceleași temeri și indicau același deznodământ al vaccinării în masă au fost reduși la tăcere, izolați mediatic, degradați profesional și diabolizați public? Alexandra Henrion-Caude (director al Institut national de la sante et de la recherche medicale, Franța), Bryiam Bridle (University of Guelph, Canada), Luc Montagnier (premiul Nobel pentru medicină sau fiziologie),[21] Jean-Michel Claverie (Universitatea Aix-Marseille, Franța), Didier Raoult (Hopitaux universitaires de Marseille, Franța),[22] Christian Peronne (Assistance Publique – Hopitaux de Paris, hopital Raymond Poincare de Garches, Franța) și alți medici și specialiști, cu toții lucrau în sistemul medical din țări dezvoltate tehnologic, științific și medical. Dețineau funcții de conducere și expertiza lor era confirmată de terți, prin citări ale lucrărilor publicate lor științifice, adică erau perfect integrați comunității medicale științifice.

La fel, în România, medici cu funcții sau poziții de răspundere în sistemul medical, cu experiență clinică relevantă au fost ridiculizați, discreditați și apoi sancționați de instituțiile medicale sau profesionale. Virgil Păunescu (Director al Centrului OncoGen, Doctor în științe medicale, Profesor în domeniul de studiu imunologie, medic primar specializat în alergologie și imunologie clinică, vicepreședinte al Academiei de Științe Medicale), Leon Zăgrean (șeful Catedrei de Fiziologie și Neuroștiințe din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București), Vasile Astărăstoae (fost președinte al Consiliului Medicilor din România și fost rector al Universității de Medicină și Farmacie din Iași), medicii Răzvan Constantinescu, Geanina Hagimă, Adrian Cacovean, Damian Baciu sau Flavia Groșan au enunțat probleme serioase cu privire la vaccinarea repetată în termen de timp foarte scurt, au emis dubii cu privire la purtarea permanentă a măștii în interior și în aer liber, s-au arătat sceptici cu privire la eficiența vaccinurilor produse atât de repede și insuficient testate, au avut rezerve serioase cu privire la cauzalitatea deceselor atribuite în mod oficial virusului sau au propus metode de tratament cu alte molecule active, dovedite ca eficiente în numeroase cazuri de pneumonii acute.

De ce opiniile lor științifice legate de eficiența limitată a vaccinului și de riscurile serioase ale reacțiilor adverse, de tratamente diferite decât vaccinurile oficiale au fost, gradual, ignorate, marginalizate, ridiculizate, combătute și sancționate? De ce opiniile lor separate nu au fost tratate ca atare, ca o dezbatere științifică ce urmărește doar adevărul, în afara motivațiilor legate de bani și de putere? În ce constau credibilitatea și expertiza științifică a celor care reprezentau linia oficială a guvernului, precum Raed Arafat (medic anestezist), Octavian Jurma (fără specializare medicală formală),[23] Valeriu Gheorghiță (infecționist, cadru militar, președinte al Comitetului de Coordonare a Vaccinării anti-Covid), Gabriel Diaconu (psihiatru, consilier al Ministrului Sănătății), Mihai Craiu (pediatru). Răspunsul rezidă în funcționarea propagandei într-un sistem totalitar. Pentru a păstra ortodoxia guvernamentală, mașina de propagandă trebuie să exploateze cât de mult posibil frica de moarte, atracția/repulsia, egocentrismul și ignoranța, limitări pur umane. Astfel, versiunea guvernamentală se poate impune în fața oricărei alternative. Vom explora mecanismul propagandei pandemice plecând de la exploatarea și cultivarea ignoranței, trecând apoi prin exemplificarea celorlalte limitări umane exploatate de propaganda oficială.

Ignorarea și ocolirea invalidării

Falsificabilitatea, subliniază Karl Popper, este coloana vertebrală a demersului specific cercetării științifice.[24] O teorie nu deține un caracter științific atât timp cât nu este dispusă să accepte un mecanism care, prin contribuția altor cercetători independenți, să o dovedească drept falsă. Altfel spus, nu poate fi științifică o teorie care se protejează de un eventual eșec (a fi dovedită drept falsă) prin refuzul, de principiu, al oricăror argumente și dovezi contrare. În ciuda îndemnului folosit de propaganda oficială, anume „Follow the science”, tocmai ascunderea și eliminarea probelor contrare, apoi intimidarea, amenințarea și sancționarea membrilor comunității științifice care aduceau dovezi contrare teoriilor oficiale, tocmai acestea erodează caracterul pur științific al teoriilor propagate oficial. Cum remarca Thomas Kuhn, o comunitate științifică ce ajunge la un consens relativ lucrează, de fapt, cu o teorie dominantă, împărtășită de cei mai mulți cercetători, teorie ce explică cel mai bine ordonarea logică a datelor culese prin observație.[25] Teoria dominantă nu doar că nu explică tot, dar nu există nici o birocrație de stat care să-i elimine public și să-i sancționeze administrativ pe cei care nu împărtășesc teoria. Altfel spus, nu există în funcționarea științei normale nici o instituție de putere care să asigure (sau să „confecționeze”) consensul științific. De aici provine și cererea formulată de Galileo Galilei în timpul procesului său deschis de Inchiziție, ca un preot-judecător să efectueze aceleași operațiuni ca și el însuși (în speță, să lase să cadă din mână două obiecte cu mase net diferite, care vor lovi podeaua în același timp), pentru ca apoi să compare rezultatele. Astfel, orice cercetător de bună credință va ajunge la aceleași constatări (anume că viteza de cădere a corpurilor depinde de accelerația gravitațională, nu de masa corpurilor).[26]

Eșecul Inchiziției în interzicerea descoperirilor fizicii moderne ar trebui să dea de gândit oricărei birocrații de stat asemănătoare, care încearcă să forțeze conformismul ideologic în locul consensului științific. În timp ce consensul științific se obține prin discuții libere și argumente bazate pe probe, conformismul ideologic este un simplu produs al coerciției opiniei publice masificate sau al poliției politice, manifestată sub forma Ministerului Adevărului, a Tribunalelor Poporului, a Inchiziției. În timp ce consensul științific poate să nu fie obținut, două teorii rivale continuând să împartă comunitatea științifică pentru o perioadă de timp oarecare, conformismul ideologic strict este complet necesar triumfului ideologiei de stat. În acest mod, îndemnul „Crede versiunea oficială (pretins științifică) și nu cerceta (caracterul ei de adevăr)” nu mai conține nimic științific.

După dispariția Inchiziției, birocrația de stat nu a mai determinat prin constrângere valoarea de adevăr a ipotezelor științifice legate de legea gazelor, compoziția chimică a aerului, originea speciilor, teoria atomică, ca să enumerăm aici câteva teorii științifice cunoscute. Pentru a deveni dominante („paradigme”, cum le numește Kuhn), ele au trebuit să-i convingă pe cercetătorii din domeniu de eficiența lor predictivă, fără a aștepta acțiunea unei poliții politice care să-i discrediteze, intimideze sau aresteze pe oponenții lor. Abia în secolul XX, comunismul bolșevic și nazismul german au reluat practica stabilirii ideologice a ceea ce este sau nu științific, la fel cum au reglementat toate domeniile, inclusiv producția artistică. „Arta degenerată” sau „realismul socialist” nu puteau fi eliminate, respectiv impuse, fără acțiunea poliției politice din statele totalitare german și sovietic. Ele aveau drept funcție esențială menținerea coerenței sistemului totalitar în toate domeniile vieții, așa cum stabilea ideologia și cum comunica propaganda.

Eliminarea posibilității dezbaterii științifice în pandemie ne aruncă însă direct în utopie. Cultivarea ignoranței prin domnia covârșitoare a ideologiei (crede ce ți se spune, nu căuta valoarea lui de adevăr) consolidează un mecanism al utopiei, anume refuzul intrinsec de a se confrunta cu realitatea. Deși scopul utopiei este rezolvarea definitivă și radicală a tuturor problemelor, ea fuge de confruntarea cu realitatea, știind că, în esență, lumea nu poate fi identică utopiei. Cum remarcă Scruton, deși utopia nu se poate realiza, puțini dintre utopiști se apleacă asupra descrierii amănunțite a condițiilor lor de funcționare. Ei preferă idealul utopic care nu se va realiza niciodată, deci care nu poate fi infirmat.[27] Ce leagă ocolirea invalidării și sofismul utopiei este chiar trăsătura distinctă a celei din urmă, anume negarea dreptului la replică. În cazul utopiei, cei care o contestă sunt direct responsabili de eșecul ei. Pentru naziști, de exemplu, simpla existență a evreilor era o piedică pentru venirea Reich-ului de o mie de ani. Distanța de la acuzație la vină nu mai există.[28] Iar aici ajungem la problema egocentrismului, adică la cultivarea rolului individual, salvator sau distructiv, pe care propaganda îl atribuie indivizilor în combaterea pandemiei.

            Egocentrismul: eroi și anti-eroi în pandemie

Egocentrismul este o resursă exploatată atunci când propaganda cultivă două atitudini diferite, dar care urmăresc același scop. Pe de-o parte, cultivarea importanței de sine, flatarea, întărește convingerea într-o acțiune corectă. De aceea, propaganda oficială a creat categoria eroilor. Eroii sunt cei care luptă în prima linie cu virusul, dar eroi sunt și cei care poartă mască, sunt și cei care acceptă vaccinul. Reclamele stradale le mulțumesc eroilor în halate albe, dar le dau importanță și oamenilor obișnuiți, cei care fac ceea ce li se recomandă „pentru că le pasă”. De altfel, mașinile militare blindate ale Batalionului 265 Poliție Militară „Tudor Vladimirescu”, care au mărșăluit pe străzile din București în zilele interdicțiilor de deplasare instituite prin starea de urgență din martie-mai 2020 reaminteau de același exercițiu de eroism.[29] Deși inamicul nu putea fi combătut cu armele cu care mașinile militare erau dotate, eroismul caracteristic războiului era ușor de asociat cu sentimentul de importanță dat celor mulți, dar esențiali. Mai târziu, s-a dovedit că afirmația conform căreia o încetare completă a tuturor activităților (interdicția circulației publice, a întâlnirilor fizice private, închiderea școlilor și spitalelor, suspendarea oricărei activități economice ne-esențiale) timp de două săptămâni ar fi dus la eradicarea completă a virusului a fost o pură fantezie.

La fel s-a întâmplat, de altfel, cu vaccinarea, care era prezentată drept soluția definitivă care va opri răspândirea virusului, lucru care nu s-a întâmplat. Pe data de 21 decembrie 2021, președintele Johannis afirma: „Dacă vrem să se oprească pandemia, singura soluție este vaccinarea. Vaccinarea oprește pandemia. Știu că sunt mulți care încearcă să vă spună că nu  e așa. În vestul UE, unde lumea s-a vaccinat în masă, pandemia practic nu mai are impact (…) Dragi români, dacă vreți să terminăm cu această pandemie, vaccinați-vă. Deci, dragi români, vaccinați-vă dacă vreți să nu ajungeți la spital și la ATI. Nu îi credeți pe cei care vă mint că pățiți ceva dacă vă vaccinați”.[30] Datele privind administrarea de vaccinuri și privind numărul de infectări arată că cei vaccinați se pot îmbolnăvi, pot răspândi virusul și pot ajunge la spital. Epidemia nu a fost oprită în vestul Uniunii Europene, în ciuda vaccinării masive. Mai mult, chiar și datele European EudraVigilance, sistemul de analiză a reacțiilor adverse la medicamentele autorizate sau aflate în teste clinice în Uniunea Europeană, mecanism operat de Agenția Europeană a Medicamentului (AEM), arată altceva. La 26 iunie 2022, AEM raporta 848.204 reacții adverse pentru vaccinul produs de Pfizer, 297.917 pentru cel produs de AstraZeneca, 230.524 pentru cel produs de Moderna, 54.475 pentru cel produs de Janssen și 1.094 pentru cel produs de Novavax. Trebuie menționat că acestea au avut loc după administrarea unui număr de peste 700.000.000 de doze. Deși AEM nu face oficial nici o legătură de cauzalitate între vaccin și evenimentele post-vaccinare (de la simplu tinitus la deces), tot EAM recomandă producătorilor să adauge afecțiuni precum miocarditele și pericarditele, anafilaxii și parestezii în prospectele produselor lor, pentru informarea publicului.[31] La fel se întâmplă și în Statele Unite, unde sistemul VAERS al Centers for Disease Control and Prevention (CDC) anunță un număr de 16.144 de decese la persoanele cărora le-a fost administrat vaccinul între 14 decembrie 2020 și 24 august 2022, la un număr de 608 milioane de doze administrate. În ciuda efectelor adverse pe care le documentează oficial (anafilaxii, tromboze, Sindrom Guillain Barre, miocardite, pericardite) pe pagina sa de internet, CDC continuă să definească vaccinurile drept „sigure și eficiente” (safe and effective).[32]

De asemenea, numărul de reacții adverse trebuie raportat nu doar la numărul total de doze administrate, ci și la numărul cazurilor de infectare cu virus și la gravitatea bolii, judecând riscurile în raport cu beneficiile. Mai mult, deși se afirma public că „toate medicamentele, inclusiv vaccinurile, sunt testate pentru siguranță și eficacitate înainte de a se permite utilizarea lor”,[33] tot EMA clasifica vaccinurile dezvoltate de producători și autorizate provizoriu în Uniunea Europeană ca aflându-se în faze de testare. Aflată sub presiunea Comisiei Europene, EMA a autorizat vaccinurile în regim de urgență,[34] folosind o procedură accelerată.[35] Chiar și astăzi, vaccinurile produse beneficiază de  o autorizare de punere pe piață condiționată.[36] În plus, achiziția de vaccinuri de către Comisia Europeană a fost la limita legislației UE în materie, așa cum remarcă un raport al Curții Europene de Conturi (ECA). Cel mai important lucru legat de siguranța și eficiența vaccinurilor, lucru recunoscut de ECA, este graba care a determinat Comisia Europeană să nu aștepte consiliere științifică din surse independente cu privire la calitatea, siguranța și eficacitatea vaccinurilor comandate marilor producători de vaccinuri. Astfel, remarcă ECA, în absența unor date solide, comitetul director (din cadrul Comisiei Europene, responsabil cu autorizarea contractării) a trebuit să ia decizii înainte de a fi disponibile dovezi științifice clare.[37]

Importanța de sine asociată vaccinării juca același rol, de a-i transforma pe cei vaccinați în eroi, iar pe cei nevaccinați în anti-eroi, în trădători sau potențial vinovați. Acest lucru este posibil, pentru că propaganda poate ușor bascula de la confecționarea unei importanțe de sine la cultivarea unei vinovății. Acest lucru este vizibil nu doar în cazul adulților, ci și în cel al copiilor. Vinovăția indusă copiilor ca purtători tăcuți, dar mortali, a fost folosită pentru convingerea părinților de a-i vaccina. Astfel, pentru faptul că ei pot transmite virusul timp de săptămâni chiar și când sunt asimptomatici, spune Deutsche Welle, impactul lor epidemiologic este semnificativ. [38] Basculând înapoi, propaganda îi poate portretiza pe cei mici drept luptători autentici împotriva virusului. Ei sunt chiar super-eroi, cum spune un copil din reclama celor de la Pfizer, participând la etapa de testare a vaccinului pentru copii, pentru că „îi ajută pe ceilalți”. De aceea, trebuie să le mulțumim tuturor copiilor înscriși în programul de teste, căci ei au devenit „super-eroii noștri (our super-heroes)”. Costumați în Zorro, Superman sau Batman, ei împărtășesc tuturor din puterea lor a încerca lucruri noi, de a salva vieți, de nu le fie frică, de a ajuta întreaga umanitate.[39]

Basculând din nou, propaganda le cere adulților din jurul copiilor nevaccinați din cauza vârstei lor (din grupe de vârstă la care vaccinul nu este încă autorizat provizoriu) să se vaccineze, pentru că tot mai mulți copii se vor îmbolnăvi, iar cei ce suferă de boli subiacente este posibil să ajungă la spital.[40] Anterior, epidemiologi americani se opuneau redeschiderii școlilor, pentru că un copil de 9 ani poate transmite virusul la fel de ușor ca un adult.[41] Așa funcționează propaganda în cazul implicării individuale și colective, confecționând importanță de sine sau cultivând vinovății, în vederea justificării „privilegiilor” și „drepturilor” de care se bucură unii în comparație cu alții.

„Ghiontul” către conformare: atracție și repulsie

Conformarea la cerințele formulate de propaganda oficială nu este automată. Ca atare, un „ghiont” propagandistic este, din când în când, necesar. Dacă naziștii foloseau metode directe și brutale, procedând la însemnarea evreilor cu semne distinctive și la expulzarea lor de la locul de muncă pentru a obține conformarea cu legile ce vizau păstrarea purității rasei ariene, propaganda pandemică folosește mijloace moderne mai puțin brutale. Împrumutat din tehnicile economice,[42] „ghiontul” (nudge) este cel chemat să reamintească, să canalizeze și să obțină reacția dorită la cerințele propagandei de stat. Acest „ghiont” este, acum, metoda mai „moale” și mai sofisticată de a obține conformarea la cerințele birocrației de stat, spre deosebire de coerciția pură și dură, în ciuda reducerii autonomiei individuale și a creșterii paternalismului, așa cum recunosc chiar unii dintre autorii teoriei.[43] Folosind limbajul și imaginarul recompensei și sancțiunii, „ghiontul” oficial creează presiune către conformare. Astfel, cei vaccinați vor putea circula în timpul nopții.[44] Restricțiile nocturne pentru cei care nu s-au supus vaccinării sau care nu s-au putut vaccina din cauze medicale nu au fost niciodată explicate științific. Vaccinarea nu a oprit transmiterea bolii iar unii dintre cei vaccinați au dezvoltat forme mai severe ale bolii, având chiar nevoie de spitalizare. Țări cu rate foarte mari de vaccinare (Statele Unite, Italia, Franța, Marea Britanie, Israel) s-au confruntat multă vreme după campaniile de vaccinare cu niveluri foarte mari de infectare. De exemplu, în Statele Unite ale Americii, doar în ziua de 16.01.2022 erau oficial înregistrate 800.750 de cazuri de infectări, după o perioadă de vaccinare intensă în care se administrau aproape 2 milioane de noi doze de ser pe zi (2.124.906 doze pe 10 decembrie 2021).[45]

„Ghiontul” făcea însă parte din logica propagandei de stat, anume că vaccinarea este singura cale de a curma răspândirea bolii și de a ne întoarce la „normalitate”.[46] Această normalitate, anume viața de dinainte așa cum era, pe care spoturile publicitare finanțate public o definesc, includ cele mai simple și emoționante clipe publice și private pe care omul modern le poate trăi: o cafea cu prietenii, să-mi îmbrățișez părinții/bunicii, o masă în familie, întoarcerea copiilor școlari în bănci, să merg la petreceri, să călătoresc, să merg la teatru și la film,[47] să merg la plajă fără griji, să merg cu bicicleta. Într-un cuvânt: vaccinul conține „dor de libertate”.[48] Toate acestea sunt acum din nou posibile, după luni de zile de interdicții de deplasare, cursuri școlare pe internet, închideri de baruri, restaurante și hoteluri, interdicția spectacolelor și proiecțiilor de film. Dar ele nu sunt posibile tuturor celor care-și doresc asta, ci doar celor care se vaccinează. „Ghiontul” este vizibil atunci când este înfățișată alternativa: lipsa accesului la servicii și spații publice, precum în „viața de dinainte, așa cum era” sau prezentarea unui test negativ, valabil cel mult 48 sau 72 de ore, în funcție de specificul activității dorite și de tipul de test realizat. Exceptate sunt persoanele care se află în perioada cuprinsă între a 15-a și a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virus, dar această excepție trebuie confirmată tot oficial, prin același document emis de către Guvernul României.[49]

Fără să fie obligatorie, vaccinarea era „facilitată” de acest „ghiont”, în acord cu teoria derivată din psihologie și studiile economice de piață. Un vaccin gratuit și accesibil aproape oriunde (parcări de magazine, benzinării, instituții de cultură, galerii comerciale) sau un test la fiecare 48 de ore, la fiecare activitate. „Ghiontul” nu ar fi fost posibil fără accesarea mecanismului psihologic de atracție și repulsie, care duce către „facilitarea” alegerii. Așa se explică de ce favorizarea celor vaccinați a devenit omniprezentă odată cu prelungirea stării de alertă de către guvern (HG nr. 932/2021), când accesul în sălile de cinema, la teatru,[50] restaurante, evenimente private (aniversări, onomastici, nunți și botezuri), locuri de joacă,[51] s-a făcut doar cu dovada oficială a Certificatului digital privind COVID-19. Iar pentru ca presiunea către conformare să fie și mai mare, utilizarea testelor în cadrul aceluiași „certificat Covid” a fost anulată prin hotărâre a Consiliul Național pentru Situații de Urgență (CNSU) din subordinea Guvernului, în localitățile cu incidență de peste 6 la mia de locuitori.[52] Aceste localități intră în carantină, iar circulația este interzisă între orele 20 și 5, cu excepția celor vaccinați. În aceste localități testele negative nu mai asigură accesul la restaurante, spectacole, piscine, săli de fitness sau locuri de joacă pentru copii.[53]

Pentru a face și mai clară „orientarea” (spre conformare) prin „ghiont”, Guvernul României a anunțat și intenția de a trece prin votul Parlamentului obligativitatea testării, pe cheltuială proprie, a cadrelor didactice care refuză vaccinarea. Mai mult, copiii care nu vor fi testați, prin refuzul părinților, vor fi împiedicați să intre în școli, urmând cursurile on-line, pe internet, a declarat Florin Cîțu, Prim-ministrul Guvernului României și președinte al Partidului Național Liberal.[54] Ministrul Sănătății din guvernul condus de Ludovic Orban, guvernul PNL anterior guvernului condus de Florin Cîțu, Nelu Tătaru, anunța chiar discuții în interiorul comisiilor de specialitate din Parlament pentru decăderea din drepturile părintești ale părinților ce refuză vaccinarea minorilor, tutela urmând să fie preluată de o instituție de protecție a copilului.[55] În urma protestelor de stradă din București și alte orașe din data de 21 decembrie 2021, Parlamentul a amânat votul pentru proiectul de lege al Ministerului Sănătății privind vaccinarea obligatorie.[56] Ulterior, proiectul de lege (PL-x 545/02.11.2021)  a fost scos de pe ordinea de zi a Camerei Deputaților și Senatului. Totuși, vaccinarea a devenit obligatorie pentru numeroase categorii de angajați din sistemul public (educație, sănătate, ordine publică, administrație) și privat (unități medicale și de îngrijire a persoanelor) în multe state occidentale (Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Belgia, Franța, Olanda, Italia etc.). Austria a instituit, însă, prin lege, obligativitatea vaccinării tuturor persoanelor cu vârsta de peste 18 ani, începând cu 1 februarie 2022. Amenzile pentru refuzul vaccinării încep de la 600 de euro, dar pot ajunge la 3600 de euro, dacă cei „vinovați” contestă amenda (de 600 de euro) și ajung în instanță.[57]

Percepția amenințării personale: frica de moarte

Dar cea mai directă și brutală tehnică a propagandei nu se referă la sugestii pentru evitarea „neplăcerilor” sau la cultivare importanței de sine, ci este legată de exploatarea interesată a fricii de moarte. Imaginile atent cultivate cu morți în saci negri, împinși cu buldozerul în gropi comune, șirul de ambulanțe așteptând să transfere bolnavii la spital, raportările zilnice ale numărului de cazuri de infectări și de decese, toate joacă rolul cultivării fricii de moarte. La fel, interzicerea autopsiilor și a slujbelor religioase la îngroparea celor decedați cu virus, joacă același rol. Chiar și mai discret, publicitatea stradală amintește de pericolul inevitabil: „port mască pentru ca ceilalți să se simtă în siguranță”.

Această utilizare interesată a tehnicilor derivate din psihologia socială experimentală a fost comună țărilor din Uniunea Europeană, Australia, Canada și Statele Unite. Pentru a crește rata vaccinării, guvernul Marii Britanii a aplicat sfatul American Enterprise Institute și a creat Grupul Științific Comportamental pentru Pandemia de Gripă (SPI-B). Acest grup a îndemnat guvernul britanic să ”sporească nivelul percepției amenințării personale” în fața Covid, pentru că „un număr însemnat de oameni nu se simt încă suficient de amenințați”. Astfel, numărul spitalizărilor și al deceselor nu au fost puse niciodată clar în context, comparându-l cu numărul celor vindecați sau dacă numărul zilnic de morți este peste sau sub mediile sezoniere. Ulterior, unii membrii ai acestui comitet britanic (SPI-B) au denunțat tehnicile psihologice de utilizare de către guvern a fricii ca metodă de control,[58] catalogându-le drept lipsite de etică, dacă nu chiar totalitare.[59] Totalitarismul, așa cum a devenit evident în Germania nazistă și în Uniunea Sovietică, nu poate funcționa fără utilizarea fricii, într-o varietate de registre (de la frica de a nu-ți pierde locul de muncă, la frica de arestare, deportare, tortură, mutilare, distrugere fizică). Tocmai pentru a menține constant ridicat nivelul de frică propaganda cultivă asiduu imaginea dușmanului de moarte (extern, dar și intern), justificând arestările arbitrare și crimele gratuite ale poliției secrete, cea care luptă neîncetat împotriva acestui dușman. De aceea, sistemul totalitar are nevoie de un dușman extern, care să devină, prin propaganda puternic structurată, un dușman intern. Chiar atunci când nu există cu adevărat, dușmanul va fi inventat și întreținut cu ostilitate, minciună și ură, pentru folosul sistemului totalitar.

            În căutarea adevărului pierdut

Succesul propagandei de stat organizate nu ar fi posibil, însă, fără sprijinul esențial al unui mecanism eficient de cenzură. Presiunea spre conformare ar fi puternic afectată de existența unui spațiu public neutru, în care opiniile contrare, solid argumentate, ar avea ecou.  De aceea, salarizarea din bani publici a jurnaliștilor privați din România, inedită în peisajul post-comunist până în martie 2020, nu a fost suficientă. Transformarea organelor private de presă (ziare, radio, tv, pagini internet) în camere de rezonanță ale propagandei de stat prin alocări bugetare semnificative nu ar fi produs dominarea spațiului public fără acest mecanism de cenzură. Astfel, Secretariatul General al Guvernului condus succesiv de Ludovic Orban și Florin Cîțu a făcut plăți în valoare de 140 de milioane de lei în perioada iunie 2020 – mai 2021 unui serii de televiziuni, publicații on-line, radiouri, ziare și companii de publicitate prin O.U.G. 63/07.05.2020.[60] De altfel, trusturi internaționale private de presă, cu sedii în țările vest-europene, Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă, au aderat complet la politica oficială, pentru „a nu crea o diviziune între societate și guverne”, cum se exprima președintele grupului elvețian Ringier.[61] Făcând acest lucru, ele au încetat să exprime perspective critice, devenind organe de presă ale guvernului.

Ca și în alte state europene, instituțiile de presă au intrat în circuitul cenzurii publice, oficiale, deși ele continuau să funcționeze ca agenți privați. Cenzura totalitară cu participarea unor actori privați (Google, Facebook, Twitter, Microsoft) a anulat concurența de piață prin care aceste instituții de presă funcționau anterior, dar a șters și limitele dintre public (cenzura oficială) și privat (mecanisme private de filtrare, depistare, discreditare, anulare a opiniilor contrare propagandei de stat). Astfel, marile companii ce dețin rețelele de socializare au dezvoltat și gestionat mecanisme de verificare a informațiilor, catalogând drept „fals” orice informație despre Covid-19 care nu era agreată oficial de către guvern, prin „știri oficiale”. Facebook, cea mai mare rețea de socializare, „lucrează la modalități noi de încetinire a răspândirii” celor mai frecvente informații false despre virus. Astfel, când vom identifica aceste informații în postările de pe Facebook sau de pe Instagram, vom limita distribuirea lor, astfel încât să fie văzute de cât mai puține persoane și vom adăuga etichete de avertizare cu un context mai larg”.[62]

Acest mecanism, bazat pe demontarea afirmațiilor de către „instituții de verificare a informațiilor”, este folosit pentru a cenzura opinii contrare, dincolo de discuții despre Covid-19. De exemplu, Facebook a lipit eticheta de „fals” în noiembrie 2020 la contestarea alegerilor prezidențiale de către candidatul republican Donald Trump în statul Michigan. Eticheta, în limba română, afirmă că „în Statele Unite, atât votul în persoană cât și votul prin corespondență au o lungă istorie în care s-au bucurat de un grad foarte mare de încredere. Fraudele electorale sunt extrem de rare pentru orice modalitate de vot”. Exemplul de mai sus arată cum orice punct de vedere contrar „instituțiilor de verificare” poate fi ascuns, cenzurat, defăimat, apoi chiar anulat. Tranziția de la „știri false despre Covid-19” la orice alt domeniu de interes public, precum fraudarea alegerilor, corupția guvernamentală, politicile publice deficitare, relațiile externe păguboase, s-a dovedit extrem de ușoară. Odată creat, Ministerul Adevărului poate cenzura orice este definit „fals” de către „partenerii” giganților media.

Organizații private precum Politifact (Poynter Institute) lucrează pentru marile companii ce dețin rețelele de socializare, în timp ce agențiile de știri, precum Reuters,[63] și-au creat propriul departament de verificare a știrilor „false”. De fiecare dată, agențiile de știri fac trimitere la „partenerii” care se ocupă de verificare, iar, la rândul lor, „partenerii” invocă infirmările unor „specialiști”. Cei din urmă, niciodată numiți, sunt autoritatea care respinge orice punct de vedere contrar versiunii oficiale ca fiind „fals”. Deși există știri și alte informații false, metoda de „certificare” și „informare” folosită de agențiile internaționale de știri (Reuters, Associated Press, Agence France Presse etc.) este una obscură, fără dovezi de fapt, ci bazată doar pe un presupus „consens” al lumii științifice. Acest „consens” funcționează la fel cu motivarea cenzurii folosite de marile companii de social media, anume „încălcarea regulilor comunității”. Niciodată definite operațional, deci inteligibil, ele sunt baza facilă a cenzurii generalizate, garanția menținerii purității versiunii oficiale.

Mai mult, Comisia Europeană a generat chiar un Cod de bune practici privind dezinformarea, iar semnatarii codului sunt încurajați să raporteze lunar cu privire la acțiunile lor de combatere a dezinformării legate de coronavirus.[64] Acești semnatari sunt platforme video online (Vimeo), noi tipuri de rețele sociale (Clubhouse), furnizori de tehnologie de publicitate (DoubleVerify), precum și organizații care furnizează expertiză specifică și soluții tehnice pentru combaterea dezinformării (Avaaz, Globsec, Logically, Newsguard și WhoTargetsMe), alături de alte organizații și companii private (Twitch, Adobe, Havas, The Bright App, Neeva, Reporteri fără Frontiere, VOST Europe, Organizația Țărilor de Jos pentru cercetare științifică aplicată (TNO), Maldita, PagellaPolitica, Demagog, MediaMath, Integral Ad Science, GARM initiative, Crisp Thinking și Newsback). Trecând de la „știrile false despre Covid-19” la orice subiect „neconform”, Comisia Europeană a înființat un Observator European al Mass-media Digitale (EDMO), care contribuie „la o mai bună înțelegere a dezinformării – actori relevanți, vectori, instrumente, metode, dinamici de diseminare, obiective prioritare, impact asupra societății” și care „își propune să devină centrul european pentru combaterea dezinformării online”.[65] Bazat pe supravegherea, filtrarea și eliminarea oricărui conținut „inadecvat”, Ministerul Adevărului duce la îndeplinire funcția propagandei oficiale, ce ar putea fi incomodată de pozițiile contrare și critice ce s-ar putea auzi în spațiul public.

Discuții și concluzii

Democrația, așa cum este ea minimal definită drept controlul celor aleși de către alegători, drept regulile prin care cei mulți, egali și anonimi au un cuvânt de spus în desemnarea, controlul și sancționarea elitelor la putere, nu poate funcționa în lipsa dezbaterii din spațiul public. Democrația nu este (doar) jocul care se joacă într-un spațiul public neutru (văzut ca un spațiu gol, pe care actorii încearcă să-l domine). Spațiul public însuși este generat de interacțiunea discursivă, liberă și egalitară. Altfel spus, spațiul public nu este un teren viran pe care cei mai puternici îl iau în stăpânire, el este un câmp (asemeni celui de sarcină electrică) generat de către actorii prinși în interacțiune. Fără interacțiune, deci dialog, schimb autentic de opinii, atitudini și valori, spațiul public dispare. Ceea ce rămâne este, în epoca birocrației publice extinse în toate colțurile vieții moderne, doar dominația covârșitoare a propagandei de stat organizate.

În cazul nostru, propaganda de stat este sprijinită și, adesea, direct organizată de actori privați, cooptați în mecanismul de cenzură, „filtrare”, defăimare și anulare a punctelor de vedere (și a perspectivelor mai puternic structurate) contrare versiunii oficiale. Aflat în acest punct, sistemul politic românesc încetează să mai fie unul democratic. Propaganda de stat începe tot mai mult să funcționeze precum unul dintre pilonii sistemelor totalitare, nazist și sovietic. Deși încă sistemul politic românesc se află în faza unui autoritarism în plin proces de consolidare, capătul procesului nu este altul decât controlul total al indivizilor și al vieții lor private, ce urmează controlului total al sferei publice. Militarizarea spațiului public, guvernarea prin ordonanțe de urgență și prin ordonanțe militare, exacerbarea funcțiilor puterii executive în detrimentul dezbaterii parlamentare, încălcarea permanentă a Constituției și a ierarhiei normelor legale în vigoare, reducerea până la minim a drepturilor și libertăților cetățenești, toate creionează imaginea unui regim autoritar în fază de consolidare. Limitarea drepturilor de opinie și de liberă exprimare și instituirea unui mecanism de cenzură și control ce poate fi etichetat drept un Minister al Adevărului arată deja ca unul din pilonii sistemului totalitar. Astfel, prin corespondența dintre stâlpii sistemului, poliția politică se îngrijește ca versiunea oficială propagată să nu fie contrazisă, iar cei vinovați de orice tentativă de decredibilizare a versiunii oficiale să fie depistați și sancționați. Așa putem explica atât încolonarea organelor de presă private în siajul propagandei de stat organizate, cât și mecanismul de cenzură publică a punctelor de vedere contrare, de defăimare și sancționare (prin Colegiul Medicilor) a personalului medical care s-a opus propagandei oficiale cu privire la măsurile de limitare a răspândirii virusului.

Ideologizarea tot mai puternică a spațiului public, atât cât a mai rămas funcțional, vine să completeze tabloul unor partide tot mai puțin structurate, slab diferențiate politic și slab conectate la electorat. Preluată de către propagandă, ideologia dominantă poate deveni ghidul de acțiune al partidului unic, deconectat de orice bază electorală și fără nici o relevanță publică în afara organizării puterii birocrației de stat. Militarii de pe străzile Bucureștiului din martie 2020, cenzura persistentă, autoritarismul birocrație și discursurile obsesive despre faptul că „nimic nu va mai fi la fel ca înainte” ar putea fi primele semne ale sistemului totalitar care se reconstruiește. Reconstrucția este ușurată și de slaba mobilizare a intelectualilor critici, a societății civile și de apatia unor cetățeni preocupați exclusiv de supraviețuirea lor economică. Citând-o pe Alina Mungiu-Pippidi, cine să mai apere acum democrația din România? Intelectualii, oligarhii, societatea civilă, publicul, partidele? Dacă societatea românească nu se mișcă acum, degeaba am intrat in EU și NATO.[66] Asta pentru că elitele la putere vor putea oricând justifica dominația lor covârșitoare, prin mijloacele birocrației autoritare de stat, prin lupta unui dușman extern, dar infiltrat intern, comun NATO și UE. Așa funcționează orice sistem totalitar, prin controlul total al vieții indivizilor, cu scopul obținerii resurselor economice și de putere necesare atingerii țintelor ideologice, deocamdată (un veșnic deocamdată) împiedicate de dușmanii externi și interni. Acest fapt nu ar fi decât o revenire la funcționarea normală a sistemului totalitar, după o scurtă „eroare de parcurs” democratică și o indecizie „regretabilă” (din cauze umanitare) a elitelor la putere.

Bibliografie:

***, „Armata a ieșit pe străzi. Imagini din Piața Unirii din București”, Digi24.ro, 25.03.2020.

***, „Iohannis a anunțat restricțiile: De luni, doar vaccinații mai pot circula noaptea, certificat verde pentru majoritatea activităților, mască obligatorie peste tot, vacanță de 2 săptămâni pentru toate școlile și liceele”, G4Media.ro, 21.10.2021.

6. A. „Tot mai mulți copii vor fi infectați cu Covid, avertizează epidemiologul american Anthony Fauci”, Digi24, 06.01.2022.

APPLEBAUM, Anne, Gulagul. O istorie, București, Humanitas, 2011.

ARENDT, Hannah, Eichmann la Ierusalim. Eseu despre banalitatea răului, București, Humanitas, 2008.

ARENDT, Hannah, Originile totalitarismului, București, Humanitas, 2006.

BARNEOUD, Lise, „Ce que disent les documents sur les vaccins anti-Covid-19 voles a l Agence europeenne des medicaments”, Le Monde, 16.01.2021.

CANETTI, Elias, Masele și puterea, București, Nemira, 2009.

CBS NEWS, „Austrian Parliament votes to make COVID-19 vaccines mandatory for most adults”, CBS, 21.01.2021.

CDC, „Covid Data Tracker”.

CDC, „Selected Adverse Events Reported after COVID-19 Vaccination”, 30.08.2022.

COMISIA EUROPEANĂ, „A strenghtened EU Code of Practice on Disinformation”.

CONQUEST, Robert, Marea Teroare, București, Humanitas, 1998.

COSTEA, Alexandru, „Certificatul verde Covid va fi necesar la restaurante, spectacole, evenimente private, locuri de joacă dacă incidența trece de 3 la mie”, Digi24, 16.09.2021.

DESAL, Hardik D., Kamal SHARMA, Anchal SHAH, Jaimini PATOLYIA, Anant PATIL, Zahra HOOSHANGINEZHAD, Stephan GRABBE și Mohamad GOLDUST, „Can SARS-Cov-2 vaccine increase the risk of reactivation of Varicella zoster? A systematic review”, Journal of Cosmetic Dermatology, 2021, doi: https://doi.org/10.1111/jocd.14521.

DODSWORTH, Laura, A State of Fear: How the UK government weaponised fear during the Covid-19 pandemic, Londra, Pinter & Martin, 2021.

DUMITRU, Adrian, „Florin Cîțu: Personalul didactic să fie vaccinat sau testat. Copilul netestat rămâne în online”, Digi24, 30.09.2021.

EUROPEAN MEDICINES AGENCY, „Covid-19 vaccines safety update”, 03.08.2022.

EUROPEAN MEDICINES AGENCY, „Human regulatory: COVID-19 vaccines: development, evaluation, approval and monitoring”.

EUROPEAN MEDICINES AGENCY, „Human regulatory: COVID-19 vaccines: authorised”.

FRAIMAN, Joseph, Juan ERVITI, Mark JONES, Sander GREENLAND, Patrick WHELAN, Robert M. KAPLAN și Peter DOSHI, „Serious Adverse Events of Special Interest Following mRNA Vaccination in Randomized Trials”, 23.06.2022, https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=4125239.

FREUND, Alexander, „Studiu în SUA: copiii ar putea să transmită coronavirusul timp de săptămâni fără a avea simptome, Deutsche Welle, 29.08.2020.

GALILEI, Galileo, Sidereus nuncius sau Anunțul stelar, București, Humanitas, 2018.

GLUKSMAN, Andre, Bucătăreasa și mâncătorul de oameni, București, Humanitas, 1992.

GUT, Philipp, „CEO Marc Walder zwang alle Ringier-Medien welteit auf Regierungskurs”, Die Ostschweiz, 31.12.2021.

GUVERNUL ROMÂNIEI, CNSU, Hotărâre nr. 76 din 30.09.2021.

GUVERNUL ROMÂNIEI, Ministerul Sănătății, „Certificat Digital COVID-19”.

HIGGINS-DUNN,  Noah, „Dr. Fauci says kids over 9 years old can transmit the coronavirus as well as adults as some schools reopen”, CNBC, 29.07.2020.

HUET, Sylvestre, „Le comite ethique du CNRS accuse Didier Raoult”, Le Monde, 24.09.2021.

KAZI, Farooq, Ammara MUSHTAQ, „Obituary Luc Montagnier”, Lancet Infectious Diseases, vol. 22, nr. 4, 2022.

KUHN, Thomas, Structura revoluțiilor științifice, București, Humanitas, 2008.

LE VU, Stephane, Marion BERTRAND, Marie-Joelle JABAGI, Jeremie BOTTON, Jerome DROUIN, Berangere BARICAULD, Alain WEILL, Rosemary DRAY-SPIRA și Mahmoud ZUREIK, „Age and sex-specific risks of myocarditis and pericarditis following Covid-19 messanger RNA vaccines”, Nature Communications 13, nr. 3633, doi: https://doi.org/10.1038/s41467-022-31401-5.

LOEWENSTEIN, Karl, „Militant democracy and fundamental rights, I”, Political Science Review, vol. 31, nr. 3, 1937, pp. 417-432.

30. B. „Document. Incidența peste 6 la mie: Masca obligatorie, școli deschise, acces doar pentru vaccinați și cei care au avut COVID”, Digi24, 30.09.2021.
31. B., „Klaus Iohannis: Vaccinurile anti-Covid sunt sigure și eficiente. Conspirațiile și teoriile fake-news fac extrem de mult rău”, Digi.24, 19.10.2021.

MILOSZ, Czeslaw, Gândirea captivă, București, Humanitas, 2008.

MUNGIU-PIPPIDI, Alina, „Am avut dreptate cu statul paralel. Și acum ce facem?”, România Curată, 05.06.2022.

MUSCELEANU, Dana, „Spovedania lui Jurma, după acuzațiile aduse de Rafila: „Nu sunt cercetător științific. Nu am nicio specializare medicală formală”, Antena3.ro, 28.07.2022.

NHS SCOTLAND, „Informații importante”, 01.02.2021.

NORDTROM, Peter, Marcel BALLIN și Anna NORDSTROM, „Risk of infection, hospitalisation and death up to 9 months after a second dose of COVID-19 vaccine: a retrospective, total population cohort study in Sweden”, The Lancet, vol. 399, nr. 10327, 2022, pp. 814-823, doi: https://doi.org/10.1016/ S0140-6736(22)00089-7.

PARASCHIV, Andrei, „Nelu Tătaru anunță că pentru copiii ai căror părinți refuză vaccinarea va fi numit un tutore”, Curentul.info, 11.04.2021.

PFIZER CORPORATION, „Thank You! 5-11 Year Old Covid19 Vaccine Clinical Trial Volunteers”, 01.11.2021.

POPPER, Karl, Logica cercetării, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981.

PRO LEX, „Comunicat: Pro Lex protestează împotriva vaccinării obligatorii”, 09.11.2021.

RAYNER, Gordon, „Use of fear to control behavior in Covid crisis was „totalitarian”, admit scientists”, The Telegraph, 14.05.2021.

ROMÂNIA CURATĂ, „20 de ONG-uri cer Avocatului Poporului să evalueze constituționalitatea OUG-ului privind Cloud-ul guvernamental”, România Curată, 01.07.2022.

ROMÂNIA CURATĂ, „O propunere demnă de Zimbabwe”. Alina Mungiu-Pippidi atacă proiectul care ridică SRI și SIE „deasupra oricărei legi”, România Curată, 31.05.2022.

ROVACCINARE, „Provocarea: Ce conține vaccinul? Andreea Esca”, 04.06.2021.

ROVACCINARE, „Provocarea: Ce conține vaccinul? Lucian Mîndruță”, 03.06.2021.

SCLAVONE, Ionel, „Nereguli la achizițiile vaccinurilor anti-COVID ale Comisiei Europene. Dezvăluirile din raportul Curții de Conturi Europene. Document”, Evenimentul Zilei, 13.09.2022.

SCRUTON, Roger, Foloasele pesimismului și pericolul falsei speranțe, București, Humanitas, 2022.

SUNSTEIN, Cass R., Why Nudge? The Politics of Libertarian Paternalism, New Haven CT, Yale University Press, 2014.

TĂPĂLAGĂ, Dan, „Guvernul Orban a dat bani la presă cât n-a putut duce: din 200 de milioane de lei puse la bătaie în plină campanie s-au cheltuit 140 de milioane / Unele redacții acuză că nu și-au primit încă toți banii”, G4Media.ro, 18.06.2021.

TEATRUL NOTTARA, „Norme de acces cu certificatul verde”, 22.09.2021.

THALER, Richard H., Cass R. SUNSTEIN, Nudge: Improving Decisons Abouth Health, Welath, and Happiness, New Haven CT, Yale University Press, 2008.

TVR, „Campania de vaccinare împotriva COVID-19: Mesajul Lilianei Constantin”, 30.12.2020.

URSU, Ramona, Statul paralel, București, Humanitas, 2019.

YAMAMOTO, Kenji, „Adverse effects of COVID-19 vaccines and measures top revent them”, Virology Journal, vol. 19, nr. 100, 2022, doi: https://doi.org /10.1186/s12985-022-01831-0.

[1] România Curată, „O propunere demnă de Zimbabwe”. Alina Mungiu-Pippidi atacă proiectul care ridică SRI și SIE „deasupra oricărei legi”, 31.05.2022, disponibil la https://www.romaniacurata.ro/o-propunere-demna-de-zimbabwe-alina-mungiu-pippidi-ataca-proiectul-care-ridica-sri-si-sie-deasupra-oricarei-legi/ (consultat la 01.07.2022).

[2] România Curată, „20 de ONG-uri cer Avocatului Poporului să evalueze constituționalitatea OUG-ului privind Cloud-ul guvernamental”, 01.07.2022, disponibil la https://www.romaniacurata.ro/20-de-ong-uri-cer-avocatului-poporului-sa-evalueze-constitutionalitatea-oug-ului-privind-cloud-ul-guvernamental/ (consultat la 04.07.2022).

[3] Alina Mungiu-Pippidi, „Am avut dreptate cu statul paralel. Și acum ce facem?”, România Curată, 05.06.2022, disponibil la https://www.romaniacurata.ro/am-avut-dreptate-cu-statul-paralel-si-acum-ce-facem/ (consultat la 01.07.2022).

[4] Ramona Ursu, Statul paralel, București, Humanitas, 2019.

[5] Karl Loewenstein, Militant democracy and fundamental rights, I”, Political Science Review, vol. 31, nr. 3, 1937, pp. 417-432.

[6] Hannah Arendt, Originile totalitarismului, trad. rom. Ion Dur și Mircea Ivănescu, București, Humanitas, 2006.

[7] Karl Loewenstein, Militant democracy and fundamental rights, I”, p. 418.

[8] Ibidem.

[9] Hannah Arendt, Originile totalitarismului.

[10] Elias Canetti, Masele și puterea, trad. rom. Amelia Pavel, București, Nemira, 2009.

[11] Czeslaw Milosz, Gândirea captivă, trad. rom. Constantin Geambașu, București, Humanitas, 2008.

[12] Hannah Arendt, Eichmann la Ierusalim. Eseu despre banalitatea răului, trad. rom. Mariana Net, București, Humanitas, 2008.

[13] Anne Applebaum, Gulagul. O istorie, trad. rom. Simona-Gabriela Vărzan, Vlad Octavian Palcu, București, Humanitas, 2011.

[14] Andre Gluksman, Bucătăreasa și mâncătorul de oameni, trad. rom. Mariana Ciolan, București, Humanitas, 1992; Robert Conquest, Marea Teroare, trad. rom. Marilena Dumitrescu, București, Humanitas, 1998.

[15] M.B., „Klaus Iohannis: Vaccinurile anti-Covid sunt sigure și eficiente. Conspirațiile și teoriile fake-news fac extrem de mult rău”, Digi.24, 19.10.2021, disponibil la https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/klaus-iohannis-vaccinurile-anti-covid-sunt-sigure-si-eficiente-conspiratiile-si-teoriile-fake-news-fac-extrem-de-mult-rau-1706231 (consultat la 04.07.2022).

[16] Joseph Fraiman, Juan Erviti, Mark Jones, Sander Greenland, Patrick Whelan, Robert M. Kaplan și Peter Doshi, „Serious Adverse Events of Special Interest Following mRNA Vaccination in Randomized Trials”, 23.06.2022, disponibil la https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=4125239 (consultat la 04.07.2022).

[17] Stephane Le Vu, Marion Bertrand, Marie-Joelle Jabagi, Jeremie Botton, Jerome Drouin, Berangere Baricauld, Alain Weill, Rosemary Dray-Spira și Mahmoud Zureik, „Age and sex-specific risks of myocarditis and pericarditis following Covid-19 messanger RNA vaccines”, Nature Communications 13, art. 3633, publicat on-line la 25.02.2022, doi: https://doi.org/10.1038/s41467-022-31401-5 (consultat la 04.07.2022).

[18] Peter Nordtrom, Marcel Ballin și Anna Nordstrom, „Risk of infection, hospitalisation and death up to 9 months after a second dose of COVID-19 vaccine: a retrospective, total population cohort study in Sweden”, The Lancet, vol. 399, nr. 10327, februarie 2022, pp. 814-823, https://doi.org/10.1016/ S0140-6736(22)00089-7 (consultat la 04.07.2022).

[19] Kenji Yamamoto, „Adverse effects of COVID-19 vaccines and measures top revent them”, Virology Journal, vol. 19, nr. 100, 2022, disponibil la https://virologyj.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12985-022-01831-0 (consultat la 05.07.2022).

[20] Hardik D. Desal, Kamal Sharma, Anchal Shah, Jaimini Patolyia, Anant Patil, Zahra Hooshanginezhad, Stephan Grabbe și Mohamad Goldust, „Can SARS-Cov-2 vaccine increase the risk of reactivation of Varicella zoster? A systematic review”, Journal of Cosmetic Dermatology, 2021, https://doi.org/10.1111/jocd.14521 (consultat la 05.07.2022).

[21] În necrologul publicat de Lancet Infectious Diseases în martie 2022, revista amintește dizgrația în care a căzut laureatul cu Nobel în ochii oamenilor de știință și al jurnaliștilor de subiecte științifice, datorită afirmațiilor legate de virusul SARS-CoV-2. Necrologul citează chiar un fost student, actualmente director al Institutului de Farmacologie și Biologie Structurală din Toulouse, Franța. Olivier Neyrolles, fost doctorand al profesorului Montagnier, crede că remarcile lui sunt triste și greșite, dar și că mulți oameni de știință încep să vorbească prostii când ies din aria lor de competență, fără ca laureații cu Nobel să fie scutiți de ceea ce el numește „boala Nobel” sau „Nobilitis”. Farooq Kazi, Ammara Mushtaq, „Obituary Luc Montagnier”, Lancet Infectious Diseases, vol. 22, nr. 4, March 2022, https://www.thelancet.com/journals/laninf/article/PIIS1473-3099(22)00170-0/fulltext (consultat la 06.07.2022).

[22] Poziția lui, contrară discursului oficial despre virus, nevoia unui vaccin și folosirea unor molecule deja disponibile și dovedite eficiente în alte maladii, precum hidroxiclorochina, a fost catalogată de Centre National de la Recherche Scientifique din Franța drept „populism științific”. Sylvestre Huet, „Le comite ethique du CNRS accuse Didier Raoult”, Le Monde, 24.09.2021, https://www.lemonde.fr/blog/huet/2021/09/24/le-comite-dethique-du-cnrs-accuse-didier-raoult/ (consultat la 04.08.2022).

[23] Dana Musceleanu, „Spovedania lui Jurma, după acuzațiile aduse de Rafila: „Nu sunt cercetător științific. Nu am nicio specializare medicală formală”, Antena3.ro, 28.07.2022, https://www.antena3.ro/actualitate/octavian-jurma-pregatire-profesionala-647293.html (consultat la 23.09.2022).

[24] Karl Popper, Logica cercetării, trad. rom. Mircea Flonta, Alexandru Surdu și Erwin Tivig, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981.

[25] Thomas Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, trad. rom. Radu J. Bogdan, București, Humanitas, 2008.

[26] Galieli a evitat cu greu pedeapsa capitală, fiind condamnat la arest la domiciliu. Pentru amănunte despre procesul său, vezi comentariile la Galileo Galilei, Sidereus nuncius sau Anunțul stelar, trad. Gheorghe Stratan, București, Humanitas, 2018.

[27] Roger Scruton, Foloasele pesimismului și pericolul falsei speranțe, trad. rom. Andreea Eșanu, București, Humanitas, 2022.

[28] Ibidem, p. 79.

[29] ***, „Armata a ieșit pe străzi. Imagini din Piața Unirii din București”, Digi24.ro, 25.03.2020, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/video-armata-a-iesit-pe-strazi-imagini-din-piata-unirii-din-bucuresti-1280973 (consultat la 21.09.2022).

[30] ***, „Iohannis a anunțat restricțiile: De luni, doar vaccinații mai pot circula noaptea, certificat verde pentru majoritatea activităților, mască obligatorie peste tot, vacanță de 2 săptămâni pentru toate școlile și liceele”, G4Media.ro, 21.102021, https://www.g4media.ro/breaking-iohannis-a-anuntat-restrictiile-de-luni-doar-vaccinatii-mai-pot-circula-noaptea-certificat-verde-pentru-majoritatea-activitatilor-masca-obligatorie-peste-tot-vacanta-de-2-saptamani-pentr.html (consultat la 31.08.2022).

[31] European Medicines Agency, https://www.ema.europa.eu/en/documents/covid-19-vaccine-safety-update/covid-19-vaccines-safety-update-14-july-2022_en.pdf (consultat la 31.08.2022).

[32] CDC, „Selected Adverse Events Reported after COVID-19 Vaccination”, 30.08.2022 https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/vaccines/safety/adverse-events.html (consultat la 05.09.2022).

[33] NHS Scotland, Informații importante” (pliant al campaniei de vaccinare), https://www.nhsaaa.net/media/10595/adult-information-covid-19-vaccine-leaflet-romanian.pdf (consultat la 05.09.2022).

[34] Lise Barneoud, „Ce que disent les documents sur les vaccins anti-Covid-19 voles a l Agence europeenne des medicaments”, Le Monde, 16.01.2021, https://www.lemonde.fr/planete/article/2021/01/16/vaccins-ce-que-disent-les-documents-voles-a-l-agence-europeenne-des-medicaments_6066502_3244.html?fbclid=IwAR3klNxr5k_c-ysAAKsNyWEJdbtefFwJTp_CghKG2hpk4BFIepk2TEAWWWE (consultat la 06.09.2022).

[35] EMA, „Human regulatory: COVID-19 vaccines: development, evaluation, approval and monitoring”, https://www.ema.europa.eu/en/human-regulatory/overview/public-health-threats/coronavirus-disease-covid-19/treatments-vaccines/vaccines-covid-19/covid-19-vaccines-development-evaluation-approval-monitoring (consultat la 06.09.2022).

[36] EMA, „Human regulatory: COVID-19 vaccines: authorised”, https://www.ema.europa.eu/en/human-regulatory/overview/public-health-threats/coronavirus-disease-covid-19/treatments-vaccines/vaccines-covid-19/covid-19-vaccines-authorised (consultat la 06.09.2022).

[37] Ionel Sclavone, „Nereguli la achizițiile vaccinurilor anti-COVID ale Comisiei Europene. Dezvăluirile din raportul Curții de Conturi Europene. Document”, Evenimentul Zilei, 13.09.2022, https://evz.ro/nereguli-la-achizitiile-vaccinurilor-anti-covid-ale-comisiei-europene-dezvaluirile-din-raportul-curtii-de-conturi-europene-document.html (consultat la 16.09.2022).

[38] Alexander Freund, „Studiu în SUA: copiii ar putea să transmită coronavirusul timp de săptămâni fără a avea simptome, Deutsche Welle, 29.08.2020, https://www.dw.com/ro/studiu-în-sua-copiii-ar-putea-să-transmită-coronavirusul-timp-de-săptămâni-fără-a-avea-simptome/a-54752086 (consultat la 31.08.2022).

[39] Pfizer Corporation, „Thank You! 5-11 Year Old Covid19 Vaccine Clinical Trial Volunteers”, https://www.youtube.com/watch?v=Xm_gLd7MjP0 (consultat la 31.08.2022).

[40] A.A. „Tot mai mulți copii vor fi infectați cu Covid, avertizează epidemiologul american Anthony Fauci”, Digi24, 06.01.2022, https://www.digi24.ro/stiri/externe/tot-mai-multi-copii-vor-fi-infectati-cu-covid-avertizeaza-epidemiologul-american-anthony-fauci-1793731 (consultat la 31.08.2022).

[41] Noah Higgins-Dunn, „Dr. Fauci says kids over 9 years old can transmit the coronavirus as well as adults as some schools reopen”, CNBC, 29.07.2020, https://www.cnbc.com/2020/07/29/dr-fauci-says-kids-over-9-years-old-can-transmit-the-coronavirus-as-well-as-adults-as-some-schools-reopen.html (consultat la 31.08.2022).

[42] Richard H. Thaler, Cass R. Sunstein, Nudge: Improving Decisons Abouth Health, Welath, and Happiness, New Haven CT, Yale University Press, 2008.

[43] Cass R. Sunstein, Why Nudge? The Politics of Libertarian Paternalism, New Haven CT, Yale University Press, 2014.

[44] ***, „Iohannis a anunțat restricțiile: De luni, doar vaccinații mai pot circula noaptea, certificat verde pentru majoritatea activităților, mască obligatorie peste tot, vacanță de 2 săptămâni pentru toate școlile și liceele”, G4Media.ro, 21 octombrie 2021, https://www.g4media.ro/breaking-iohannis-a-anuntat-restrictiile-de-luni-doar-vaccinatii-mai-pot-circula-noaptea-certificat-verde-pentru-majoritatea-activitatilor-masca-obligatorie-peste-tot-vacanta-de-2-saptamani-pentr.html (consultat la 31.08.2022).

[45] CDC, „Covid Data Tracker”, https://covid.cdc.gov/covid-data-tracker/#vaccination-trends (consultat la 05.09.2022).

[46] TVR, „Campania de vaccinare împotriva COVID-19: Mesajul Lilianei Constantin”,   https://www.youtube.com/watch?v=lCvuaMxEhTA (consultat la 06.09.2022).

[47] RoVaccinare, „Provocarea: Ce conține vaccinul? Andreea Esca”, https://www.youtube.com/watch?v=Xo0gmRpwgPs (consultat la 06.09.2022).

[48] RoVaccinare, „Provocarea: Ce conține vaccinul? Lucian Mîndruță”, https://www.youtube.com/watch?v=2uWTlU9oH_A (consultat la 06.09.2022).

[49] Guvernul României, Ministerul Sănătății, „Certificat Digital COVID-19”, https://www.ms.ro/certificat-digital-covid-19/ (consultat la 06.09.2022).

[50] Teatrul Nottara, „Norme de acces cu certificatul verde”, 22.09.2021, https://www.nottara.ro/stiri/noutati/norme-de-acces-cu-certificatul-verde/ (consultat la 06.09.2022). Acesta este doar un exemplu aleatoriu, din moment ce toate instituțiile de spectacole s-au aliniat cerințelor oficiale.

[51] Alexandru Costea, „Certificatul verde Covid va fi necesar la restaurante, spectacole, evenimente private, locuri de joacă dacă incidența trece de 3 la mie”, Digi24, 16.09.2021, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/certificatul-verde-covid-va-fi-necesar-la-restaurante-spectacole-evenimente-private-locuri-de-joaca-daca-incidenta-trece-de-3-la-mie-1670045 (consultat la 06.09.2022).

[52] Guvernul României, CNSU, Hotărâre nr. 76 din 30.09.2021, https://s.iw.ro/gateway/g/ZmlsZVNvdXJjZT1odHRwJTNBJTJGJTJG/c3RvcmFnZTA3dHJhbnNjb2Rlci5yY3Mt/cmRzLnJvJTJGc3RvcmFnZSUyRjIwMjEl/MkYwOSUyRjMwJTJGMTM5Mjc1OF8xMzky/NzU4X0hDTlNVLW5yLTc2LWZpbmFsLnBk/ZiZoYXNoPWY2MTY1Nzc4Njk0MmMyMjhjMTQ4MmFmZWY4N2U0MGUz.pdf?tmp=2022-09-06-15-19-40&app=req-63173adc6aa25&retry=1 (consultat la 06.09.2022).

[53] M.B. „Document. Incidența peste 6 la mie: Masca obligatorie, școli deschise, acces doar pentru vaccinați și cei care au avut COVID”, Digi24, 30.09.2021, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/document-incidenta-peste-6-la-mie-masca-obligatorie-scoli-deschise-acces-doar-pentru-vaccinati-si-cei-care-au-avut-covid-1686053 (consultat la 06.09.2022).

[54] Adrian Dumitru, „Florin Cîțu: Personalul didactic să fie vaccinat sau testat. Copilul netestat rămâne în online”, Digi24, 30.09.2021, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/florin-citu-personalul-didactic-sa-fie-vaccinat-sau-testat-copilul-netestat-ramane-in-online-1686141 (consultat la 06.09.2022).

[55] Andrei Paraschiv, „Nelu Tătaru anunță că pentru copiii ai căror părinți refuză vaccinarea va fi numit un tutore”, Curentul.info, 11.04.2021, https://www.curentul.info/actualitate/nelu-tataru-anunta-ca-pentru-copiii-ai-caror-parinti-refuza-vaccinarea-ar-putea-fi-numit-un-tutore/ (consultat la 23.09.2022).

[56] Pro Lex, „Comunicat: Pro Lex protestează împotriva vaccinării obligatorii”, 09.11.2021, https://www.prolex.ro/2021/12/18/comunicat-pro-lex-protesteaza-impotriva-vaccinarii-obligatorii-si-neaplicarii-legii-salarizarii/ (consultat la 16.09.2022).

[57] CBS News, „Austrian Parliament votes to make COVID-19 vaccines mandatory for most adults”, CBS, 21.01.2021, https://www.cbsnews.com/news/covid-19-vaccine-austria-parliament-mandate-adults/ (consultat la 16.09.2021).

[58] Laura Dodsworth, A State of Fear: How the UK government weaponised fear during the Covid-19 pandemic, Londra, Pinter & Martin, 2021.

[59] Gordon Rayner, „Use of fear to control behavior in Covid crisis was „totalitarian”, admit scientists”, The Telegraph, 14.05.2021, https://www.msn.com/en-gb/entertainment/music/use-of-fear-to-control-behaviour-in-covid-pandemic-was-totalitarian-admit-scientists/ar-BB1gKceh (consultat la 16.09.2022).

[60] Dan Tăpălagă, „Guvernul Orban a dat bani la presă cât n-a putut duce: din 200 de milioane de lei puse la bătaie în plină campanie s-au cheltuit 140 de milioane / Unele redacții acuză că nu și-au primit încă toți banii”, G4Media.ro, 18.06.2021, https://www.g4media.ro/exclusiv-guvernul-orban-a-dat-bani-la-presa-cat-n-a-putut-duce-din-200-de-milioane-de-lei-puse-la-bataie-in-plina-campanie-s-au-cheltuit-140-de-milioane-unele-redactii-acuza-ca-nu-si-au-primit-inca.html (consultat la 21.09.2022).

[61] Philipp Gut, „CEO Marc Walder zwang alle Ringier-Medien welteit auf Regierungskurs”, Die Ostschweiz, 31.12.2021, https://www.dieostschweiz.ch/artikel/ceo-marc-walder-zwang-alle-ringier-medien-weltweit-auf-regierungskurs-Wo9jwzQ (consultat la 21.09.2022).

[62] Facebook, https://web.facebook.com/help/3132919580099740?helpref=faq_content (consultat la 21.09.2022).

[63] Reuters, https://www.reuters.com/news/archive/factCheckNew (consultat la 21.09.2022).

[64] Comisia Europeană, „A strenghtened EU Code of Practice on Disinformation”, https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/new-push-european-democracy/european-democracy-action-plan/strengthened-eu-code-practice-disinformation_en (consultat la 21.09.2022).

[65] EDMO, https://edmo.eu/edmo-at-a-glance/ (consultat la 21.09.2022).

[66] Alina-Mungiu Pippidi, „Am avut dreptate cu statul paralel. Și acum ce facem?”.