RECENZII

Mark Bourrie, ISIS. Jocul morții.

Martiri, asasinate și fascinație

Editura Corint, București, 2016, 314 p.

Traducere de Cristina Ispas.

Începând cu anul 2014, ISIS a avut un impact major la nivel geo-politic prin implicarea în conflictele violente din Orientul Mijlociu și prin preluarea teritoriilor cucerite cu scopul de a crea un califat. Vizibi-litatea internațională a fost obținută prin sutele de atacuri teroriste din întreaga lume revendicate și prin desfășurarea unor acte monstruoase, cum ar fi execuțiile, decapitările sau violurile publicate în mediul online. Statul Islamic își are rădăcinile în fosta grupare teroristă Al-Qaeda.În anul 2004, liderul Abu Musab al-Zarqawi a decis înființarea unei noi grupări militante de sine stătătoare, interesul manifestat în acea perioadă fiind pentru zona Irak. Numele organizației până în anul 2013 a fost ICI (Statul Islamic din Irak) și, odată cu victoriile obținute în Siria, grupul a fost redenumit ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria). Unul dintre cele mai controversate evenimente care au șocat opinia publică a fost înre-gistrarea și uciderea jurnalistului american James Foley, în anul 2014. În decurs de o lună, ISIS a semănat teroare din nou cu un videoclip în care era prezentată decapitarea unui alt jurnalist american, Steven Sotloff. Spațiul MENA a fost analizat de nu-meroși specialiști în relații interna-ționale și au fost realizate mai multe lucrări¹ în care direcția principală evidențiată de acești autori se referă la evoluția statului sirian după declanșarea Primăverii Arabe.

Operspectivă specifică o regăsim la Mark Bourrie,profesor de istorie la Universitatea din Ottawa și Carleton, licențiat în domeniul istoriei la Universitatea din Waterloo și care are o diplomă de masterat în jurnalism în cadrul Universității Carleton și un doctorat în domeniul mass-media la Universitatea din Ottawa. Bourrie a colaborat cu mai multe agenții de presă, printre care The London Free Press, The Globe and Mail, The Toronto Star și Toronto Sun. Este autorul a 11 volume, dintre care amintim: The Fog of War:

Censorship of Canada’s Media in World War II (Key Porter Books, Toronto, 2011), Fighting Words: Canada’s Best War Reporting (Dundurn, Toronto, 2012), Kill the Messengers: Stephen Harper’s Assault on Your Right to Know (Patrick Crean Editions/Harper Collins, Toronto, 2015).

Volumul ISIS. Jocul morții. Martiri, asasinate și fascinație (cu titlul original The Killing Game:

Martyrdom, Murder and the Lure of ISIS) a fost publicat în anul 2016 la Harper Collins Publishers (Toronto). În același an a fost tradus în limba română de Cristina Ispas, cu o prefață de Iulian Fota. Designul copertei a fost conceput de Dan Mihalache, cu o ilustrație în care un călău ISIS, su-pranumit „Buldozerul din Fallujah”, se pregătește să execute un adolescent pentru că acesta ascultase muzică occidentală. Tânărul a fost executat public deoarece, prin alegerea sa de a asculta muzică occidentală, a încălcat legea Sharia, care se bazează pe normele islamice tradiționale.

Lucrarea cuprinde 13 capitole relevante despre Statul Islamic și despre rolul acestei mișcări teroriste pe scena internațională. Autorul descrie momentul în care s-a constituit aceastămișcare, care sunt convingerile religioase, cum se desfă-șoară propaganda, cât de eficiente se dovedesc a fi rețelele de socializare pentru a atrage noi luptători și care sunt motivele pentru care a devenit atât de vizibilă.

Mark Bourrie analizează modul în care cea mai bogată organizație teroristă la nivel mondiala reușit prinmijloacele moderne de comu-nicare (internetul și rețelele de so-cializare în special)să recruteze și să radicalizeze tineri, fiind totodată și cea mai eficientă în acest domeniu, recrutorii fiind specialiști în comu-nicare. Pe parcursul celor 13 capitole este analizată relația dintre mass-media, ISIS și tinerii occidentali care aleg să renunțe la familie și educație pentru a călători în Orientul Mijlociu. Lucrarea caută răspunsuri la următoarele întrebări:

– De ce ar alege tinerii să lupte în războaiele altora, alături de oameni atât de sângeroși și de cruzi cum sunt cei din ISIS?

– Cum a devenit Statul Islamic din Siria și Irak atât de eficient în ademenirea luptătorilor străini?

– Care este rolul rețelelor sociale în acest proces?

– Care este profilul potențial al tânărului luptător ISIS?

Ascensiunea ISIS și vizibilitatea obținută pe plan internațional ar fi putea contribui la determinarea tine-rilor să călătorească și să lupte în Orientul Mijlociu pentru salarii foarte mari și pentru a se afla în mijlocul acțiunii, în acest sens fiind foarte important de analizat și relația dintre jocurile video violente, așa cum sunt majoritatea, și radicalismul islamic (în prezent,Organizația Mondială a Sănătății are în vedere includerea jocurilor video pe lista cauzelor tul-burărilor psihice)². Abu Sumayyah, un luptător britanic pentru ISIS, scria pe Twitter că „războiul constituie realitatea virtuală supremă. Call of Duty, unul dintre cele mai populare jocuri video din lume, le oferă celor care îl cumpără ocazia să împuște alți oameni într-un cadru foarte realist, care simulează războiul modern, cu tot cu rănile sângerânde… Recruții ajung să joace acest joc în 3D, iar atunci când câștigă, răsplata este pe măsură: bani, glorie, femei, pradă de război” (p. 81). Însă, în cazul tinerilor occidentali, apare indiferența față de noțiuni precum patriotism sau datoria față de comunitate.

Organizația teroristă a devenit atât de eficientă deoarece are la bază recrutori experimentați și pentru că folosesc noile medii de comunicare pentru a ademeni luptători: „Twitter și celelalte rețele sociale reprezintă o legătură vitală pentru acești oameni, care nu-i ajută numai în sensul de a se simți apropiați de o comunitate, ci și pentru a se instrui” (p. 140). Eficiența ISIS a fost demonstrată prin faptul că a reușit să atragă tineri din toate colțurile lumii, chiar și din Australia, așa cum este și cazul lui Jake Bilardi, „un adolescent de numai 14 ani care a fost unul dintre luptătorii străini din cadrul ISIS care s-a sinucis într-un atentat cu bombă” (p. 289).

În ceea ce privește profilul unui potențial luptător ISIS, trebuie precizat că tinerii provin din familii divorțate, din punct de vedere al edu-cație sunt foarte puțini cei care au studiile liceale finalizate și cei mai mulți dintre aceștia dețin cazier, acest profil regăsindu-se în Germania (p. 79). Există și excepții provenite din Marea Britanie, unde aceste cauze nu sunt de natură socială și tinerii provin din familii bogate. De asemenea, există, printre tinerii recrutați, stu-denți canadieni și americani care au renunțat la facultate. Un astfel de luptător este John Maguire, un fost student canadian care a călătorit în Siria și a ajuns în fruntea unei echipe de propagandă a ISIS. Acesta s-a filmat în zona de război și a explicat alegerea făcută: „Vă întrebați pro-babil cum am ajuns aici. Și de ce tocmai unul dintre voi se întoarce împotriva voastră? Răspunsul este simplu: am acceptat chemarea adevă-rată a profeților și a mesagerilor lui Dumnezeu” (p. 16). La scurt timp, John Maguire a fost ucis. Această înregistrare disponibilă la nivel global nu poate stabili problemele de natură socială cu care se confrunta acest student, de la divorțul părinților când era în perioada adolescenței și era crescut de bunică. Încerca tot timpul să-și facă prieteni, căutând mereu să se facă acceptat de ceilalți. Maguire s-a convertit la Islam încă din perioada facultății și a devenit tot mai interesat de această religie, evi-tând să le vorbească bunicilor despre decizia sa, după convertire devenind secretos și destul de superficial cu oamenii, toate cunoștințele sale aflând de pe YouTube că acesta s-a alăturat Statului Islamic (p. 24).

Autorul descrie ISIS drept „o organizație mixtă de jihadiști pro-venind din Orientul Mijlociu, Afganistan, Pakistan, fosta Uniune Sovietică, Balcani, Africa de Nord și de Vest care încearcă să-și impună regulile și valorile pe un teritoriu cât mai vast, indiferent de credințele reli-gioase sau politice ale localnicilor” (p. 25). Este o organizație mixtă, formată din mai mulți membri de naționalități diferite, care și-au asu-mat riscul de a sfârși uciși în schim-bul unor sume de bani care nu au fost garantate, ci în funcție de victoriile obținute sau de obiectele de valoare furate și vândute pe piața neagră. Prin urmare, Statul Islamic a încorporat persoane din diferite medii sociale și de activitate, de la studențiușor de convinși până la foști soldați care nu s-au putut reintegra în societate.

Privind retrospectiv, după Primăvara Arabă³ de la sfârșitul anului 2010, în mai multe țări din Orientul Mijlociu și din nordul continentului african au început o serie de revolte care s-au transformat în revoluții într-un timp foarte scurt. În urma acestor revoluții, unele state au reușit să-și schimbe regimul politic (Tunisia și Egipt), iar în altele, cum este cazul Siriei, Primăvara Arabă nu a constituit decât un mo-ment precursor pentru începerea unui război civil care se desfășoară și în prezent. Prin urmare, ISIS apare în mijlocul unui război civil și luptă în funcție de propriul interes, acela de resuscitare a Califatului (p. 97).

Autorul lucrării oferă încă de la început o serie de precizări privind terminologia tocmai pentru a clarifica eventualele confuzii,motiv pentru care avem în fațăo carte care poate fi citită ușor și nu necesită o pregătire în domeniul relațiilor internaționale. Un astfel de exemplu privind terminolo-gia este chiar numele organizației teroriste, autorul preferând denumirea de ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria) față de alte denumiri, precum „Statul Islamic” sau „Statul Islamic din Irak și Levant”, motivând că, dacă ar folosi prima denumire, ar însemna că ar recunoaște acest stat, iar referitor la cea de-a doua, susține că este incorectă din punct de vedere geografic, deoarece doar o mică parte din teritoriul Levantului se afla sub ocupația acestei organizații teroriste (p. 11).

În accepțiunea autorului, tero-rismul este echivalent cu o stare de război și alege să folosească în cartea sa definiția lui Paul Wilkinson: „Termenul de terorism implică pre-meditare și intenția de a instaura un climat de teroare; presupune o țintă mult mai vastă decât țintele imediate; presupune și atacuri asupra unor ținte întâmplătoare, inclusiv ținte civile; gruparea teroristă se simte de obicei marginalizată în societatea unde își desfășoară activitatea, care o vede ca pe o aberație în sensul literal al cuvântului, ca pe o entitate care violează normele societății privind gestionarea disputelor și a proteste-lor; gruparea teroristă are ca principal scop influențarea atitudinii politice a guvernelor, comunităților sau a anu-mitelor grupuri sociale”⁴. Conceptul califat este descris drept un teritoriu condus de un lider care este suc-cesorul lui Mahomed, scopul acestuia fiind expansiunea acestei regiuni. Teritoriul Siriei a făcut parte din Imperiul Otoman din anul 1516 și până la sfârșitul Primului Război Mondial, în anul 1918, și a fost transformat într-un califat care a purtat numele Ummayad, care îşi avea centrul politic şi religios în Damasc.Prin urmare, câteva state au mai experimentat acest sistem de guvernare⁵.

În volumul lui Bourrie, analiza este efectuată la nivel microsocial, iar unitatea de analiză este reprezentată de individ. Actorul principal este organizația teroristă ISIS, subiect care estedezvoltat pe larg. Bazele acestei organizații teroriste au fost conturate de un tânăr penume Ahmad Fadhil, care avea optsprezece ani când tatăl său a murit, în anul 1984. Fără un model de urmat, s-a decis să abandoneze școala, să consume bău-turi alcoolice, să folosească droguri, fapt pentru careavea conflicte cu poliția⁶. Mama sa a decis să-l trimită la un curs de auto-ghidare cu orientare islamică. Acest lucru l-a reabilitat și l-a pus pe o altă direcție. Anul 2006 a fost conturat de moartea liderului în urma unui atac aerian orchestrat de SUA, moment în care erau create fundațiile unui stat islamic independent și număra opt milioane de oameni care puteau controla un teritoriu mai mare ca Iordania. În 2011, după retragerea SUA, noul lider, Abu Bakr al-Baghdadi, care tocmai s-a autode-tonat, a extins prezența organizației în Siria și a restabilit o prezență în nordul Irakului. În iunie 2014, gruparea a ocupat orașul Mosul din Irak, un important punct strategic, urmând ca în luna mai a anului 2016 să cucerească orășelul irakian Ramadi și orașul sirian Palmyra. Între timp, aliații săi au ocupat aeroportul Sirt din Libia. Astăzi, aproximativ treizeci de țări, incluzând Nigeria, Libia și Filipine, au grupuri ce susțin că fac parte din gruparea teroristă⁷.

ISIS a câștigat vizibilitate și teritorii prin campanii militare extrem de violente, prin răpirea cetățenilor străini și prin crearea unor filmulețe în care aceștia sunt executați cu o cruzime nemaiîntâlnită la alte orga-nizații teroriste (p. 128). Execuția care a scandalizat opinia publică și a rămas în mentalul colectiv este cea a lui James Foley, un jurnalist ameri-can capturat de ISIS și forțat să recite un discurs adresat guvernului american:„Cer prietenilor, familiei și tuturor celor dragi să se ridice împotriva adevăraților criminali ai mei, care sunt membrii guvernului american. Soarta mea este numai rezultatul faptului că s-au complăcut într-o situație și al actelor lor cri-minale. Cred că la final mi-aș fi dorit să nu fi fost american” (p. 137). Elementul de noutate a rezultat din partea călăului care l-a ucis pe Foley, care a rostit un mesaj într-o engleză cu accent britanic pentru președintele Obama referitor la următoarea victimă, un jurnalist american, Steven Sotloff:„Obama, viața acestui cetă-țean american depinde de următoarea ta decizie” (p. 138).

Dependența de internet este o problemă reală cu care se confruntă oamenii de toate vârstele, însă în special tinerii folosesc noile tehno-logii de comunicare pentru a se in-tegra în diferite comunități. Pe teri-toriul american, aproximativ „93% dintre tineri utilizează internetul în mod frecvent, iar mai mult de 80% au acces wireless” (p. 65). Este important de precizat acest aspect în măsura în care,„chiar dacă ISIS va fi zdrobit, agenții de propagandă vor putea foarte ușor să se instaleze oriunde există conexiune la internet” (p. 273).

La finalul volumuluigăsimo anexă intitulată „Canadieni despre care se știe că s-au alăturat ISIS”. Trebuie remarcatfaptul că aceștia făceau parte din grupuri în funcție de zona geo-grafică în care se aflau: Grupul din Montréal-Laval, Grupul din Ontario, Grupul din Ottawa, Grupul din Edmonton, Grupul din Calgary etc. Cea mai dificilă etapă în con-solidarea ISIS o reprezintă recrutarea noilor luptători chiar și cu ajutorul noilor tehnologii de comunicare (p. 69). În același timp, tinerii care decid să se convertească și să urmeze ideologia promovată de ISIS desco-peră un nou fenomen, numit de teoreticieni „contopirea identității”: „soldații simt că fac parte dintr-o nouă familie, în cadrul căreia senti-mentul de loialitate este mai puternic decât în familiile pe care le-au lăsat în urmă” (p. 91). La nivelul organi-zației teroriste ISIS, cele mai multe morți sunt înregistrate în rândul luptătorilor străini. Acest fapt nu reprezintă un element de noutate, având în vedere că cei mai mulți dintre aceștia sunt tineri care nu au experiență pe câmpul de luptă. To-tuși, luptătorii repatriați pot constitui adevărate bombe cu ceas, deoarece „își pot folosi antrenamentul, expe-riența de luptă, cunoștințele și contac-tele pentru a desfășura activități teroriste în UE” (p. 260).

Un răspuns la întrebarea „De ce ar alege tinerii occidentali să lupte în războiul altora?” vine chiar de la purtătorul de cuvânt al ISIS, Haji Mutazz, pentru Al Jazeera: „Poți scăpa de datorii luptând în numele lui Allah. Este cea mai bună afacere pentru oricine. Voi luptați, noi vă plătim specializarea în filosofie. Armata SUA oferă și ea un program similar, însă recruții trebuie mai întâi să-și satisfacă serviciul militar și numai după aceea pot merge la fa-cultate. Programul nostru este pentru cei care au făcut deja o facultate și nu au posibilitatea să își plătească datoriile. Le vom suporta noi. Este o ofertă mult mai bună” (p. 151). Această nouă idee de recrutare prin care se face acest schimb este posibil să fi fost inspirată de un adolescent canadian, Abu Turaab, care nu considera că țara îi oferă suficiente oportunități și s-a alăturat ISIS. Acesta a conversat pe Twitter cu jurnalistul Stewart Bell, despre de-cizia lui afirmând următoarele: „Sistemul vostru educațional este o porcărie. 50.000 de dolari pentru patru ani? Patru ani de școală, după care rămâi pe cap cu datoria la care singur te-ai înhămat și începi să plătești. Asta dacă îți găsești de lucru” (p. 149).

O altă problemă care merită men-ționată, afirmă Bourrie, este a solda-ților care s-au întors în țară după ce au luptat alături de ISIS.În privința Canadei, începând cu anul 2015, autoritățile au decis retragerea cetă-țeniei canadiene (doar în cazul în care beneficiază de dublă cetățenie) în urma unei condamnări pentru acte de terorism. Mai mult decât atât, „gu-vernul canadian le conferă agenților de securitate dreptul de a invada viețile private și online ale tuturor cetățenilor canadieni” (p. 229).

Volumul lui Mark Bourrie pre-zintă elemente de continuitate cu alte dezvoltări ale științelor politice în domenii de referință ce surprind termeni precum ISIS, propagandă, război civil, recrutare și radicalizare, precum și rolulnoilor tehnologii de comunicare. În ceea ce privește im-pactul cărții asupra dezvoltării ulterioare a științelor politice, trebuie menționat că aceasta a abordat o temă care este prezentă la nivel inter-național și prin intermediul media a fost posibilă urmărirea tuturor acțiunilor care au legătură cu subiectul ISIS – Jocul Morții. De asemenea, este una dintre puținele cărți care analizează rolul noilor medii de comunicare în războiul modern (vezi și Anna Erelle,In the Skin of a Jihadist: A Young Journalist Enters the ISIS Recruitment Network, Harper Paperbacks, New York, 2015).

Critica pe care o putem aduce volumului vizează abordarea „post-pozitivistă” a autorului, greu de intro-dus în tipare clasice. Constructi-vismul reprezintă o punte de legătură între două abordări: raționalistă și reflectivistă. Teoria constructivistă înclină spre raționalism datorită epistemologiei pozitiviste și înclină spre reflectivism pentru că are o ontologie non-materialistă, adică idealistă. Din acest motiv, tipurile de explicații pe care constructiviștii le aduc nu se bazează pe cauzalitatea istorică, ci sunt mai degrabă expli-cații comprehensive.

Andreea-Nicoleta SAVA