Alegeri parlamentare 2016: Proporţionalitate, finanţare, scrutin de listǎ, voturi şi mandate parlamentare

(Parliamentary elections 2016: Proportionality, financing, list ballot, votes and parliamentary seats)

Florin GRECU

Abstract: This article analyzes the parliamentary elections of 2016 in Romania, organized on the basis of the party’s election ordered list and the principles of proportionality and representativeness according to the electoral laws adopted by Parliament in 2015. The hypothesis of the article is the following: how real is the proportionality of votes of citizens against the fixed number of parliamentary seats. In this regard, the article examines what locked vote list mean, that does not enable the voter to make changes and which is the mechanism of transformation of votes in parliamentary terms. Presenting legislative framework and arguing why it is so important the magnitude constituency, the article aims to show that the more lesser is circumscription, the more votes are unused. In other terms, parties that do not fulfill 5% electoral quotient established by law, lose votes gathered, and they are nationally redistributed proportionately by the Central Electoral Bureau to the organizations that have exceeded the election threshold.

What article proves is that the redistribution of votes acts as a bonus for parties that passed the election threshold to form a parliamentary majority and government support.

Keywords: List ballot, parliamentary seats, redistributing votes, elections, legitimacy,  active citizens.

Introducere

 Articolul, pe de o parte, îşi propune să analizeze mecanismul prin care voturile cetǎţenilor au fost transformate în mandate parlamentare, iar, pe de altǎ parte, pune în lumină efectele scrutnului de listă ordonatǎ pe baza cǎruia s-au desfǎşurat alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, la Camera Deputaţilor şi Senat. Finanţarea partidelor politice şi a campaniei electorale reprezintǎ o altǎ dimensiune a prezentei analize. Voi încerca să arat că acţiunile electorale de campanie ale partidelor politice au lipsit, în comparaţie cu cele anterioare anului 2016, datorită restricţiilor financiare impuse de legea electorală, care şi-a propus disciplinarea partidelor politice, printr-un control real asupra veniturilor şi cheltuielilor organizaţiilor politice, care au fost obligate să-şi deschidă conturi la bănci pentru donatorii sau sponsorii politici.

Interogaţia la care voi încerca să răspund pe parcursul acestui articol este următoarea: cât de reală este proporţionalitatea voturilor cetăţenilor în comparaţie numărul fix de mandate parlamentare?  Datorită sistemului proporţional şi fragmentării spectrului politic, probabilitatea ca un singur partid să obţină majoritatea sufragiilor a fost foarte mică, fapt care s-a şi întâmplat la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 şi anume că nici un partid politic nu a obţinut la urme 50%+1 din voturile cetăţenilor şi nici o organizaţie nu a încheiat vreo alianţă politică preelectorală, datorită pragului electoral de 5% stabilit de legea 208/2015. Astfel, articolul încearcă să demonstreaze că redistribuirea voturilor funcţionează ca o primă electorală pentru partidele politice care au trecut pragul electoral, în vederea ocupării tuturor mandatelor pentru formarea majorităţii parlamentare şi a susţinerii guvernului. Pentru alegerile din 11 decembrie 2016 numărul total al senatorilor şi deputaţilor a fost de 465, din care 329 de deputaţi şi 136 de senatori.

Având în vedere că articole academice pe subiectul alegerilor parlamentare româneşti din decembrie 2016 nu au fost încă publicate, subliniez faptul că referinţele bibliografice ale prezentei analize vor fi culese din spaţiul virtual şi vor face trimitere la articole din legile electorale, precum şi la rezultatele finale ale alegerilor anunţate de Biroul Electoral Central. Pe de altă parte, menţionez faptul că o serie de articole de specialitate au fost publicate de subsemnatul în mediul online, încă timpul campaniei electorale, care vor fi citate în prezentul studiu. Articolul de faţă, dedicat alegerilor parlamentare româneşti din 11 decembrie 2016, îşi propune să arate faptul cǎ scrutinul electoral de listǎ închisǎ a fost organizat dupǎ noua legislaţie electorală, votată de Parlament în anul 2015[1].

Ce sunt sistemele poportionale şi ce este o listă închisă de partid?

La aceste interogaţii vom găsi răspunsurile recurgând la analiza lui Giovanni Sartori care a arătat şi criticat, în mod obiectiv, faptul că „sistemele proporţionale îşi propun sǎ traducǎ în proporţii voturile în locuri, iar proporţionalitatea sistemelor proporţionale este determinatǎ în mod decisiv de dimensiunea circumscripţiilor”[2]. În România, pentru alegerile din 11 decembrie 2016, Autoritatea Electorală Permanentă a aplicat metoda celei mai ridicate medii sau metoda inventată de belgianul Victor D’Hondt. După această metodă „voturile sunt date partidelor care au pierdut alegerile, nereuşind intrarea în forul legislativ”.[3] Metoda D’Hondt este sistemul proporţional cel mai puţin proporţional întrucât favorizeazǎ partidele mari[4].  

Factorul care determinǎ, în cea mai mare mǎsurǎ proporţionalitatea sau disproporţionalitatea sistemelor proporţionale,  este mǎrimea circumscripţiei, unde mǎrimea este mǎsuratǎ în funcţie de numǎrul de locuri oferit ca premiu. Trebuie precizat faptul că proporţionalitatea scǎzutǎ penalizeazǎ partidele mici şi în final le eliminǎ, fapt care s-a şi întâmplat de altfel în urma publicării rezultatelor scrutinului de listǎ din 11 decembrie 2016. De aceea, cu cât este mai micǎ circumscripţia, cu atât este mai mare risipa de voturi: a celor voturi care, clasându-se mult sub coeficientul sau sub pragul necesar pentru a câştiga, sunt pur şi simplu pierdute[5]. Legea 208/5015 menţionează faptul că voturile partidelor care nu vor trece pragul electoral de 5% vor fi redistribuite la nivel naţional de softul Autorităţii Electorale Permamente acelor organizaţii politice care vor trece de pragul electoral.

Alegerile parlamentare din 11 decembrie au pus în lumină supremaţia scrutinului de listă, deoarece, sistemele proporţionale sunt sisteme de liste care pun alegǎtorul în faţa listelor de partid. Aceste „liste pot fi blocate, în sensul în care candidaţii sunt aleşi în ordinea impusǎ de partid”[6]. Astfel, „în cadrul sistemelor proporţionale, control partidului asupra selecţiei şi alegerii candidaţilor sǎi este maxim atunci când lista este blocatǎ, adicǎ atunci când ordinea numelor de pe listǎ este prestabilitǎ şi nu poate fi modificatǎ de alegǎtor”[7]

Finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale

 Partidele politice parlamentare au ajuns la consens politic în anul 2015 şi au votat legea nr. 208/2015[8], reglemetând astfel modalitatea de alegere a membrilor Senatului şi Camerei Deputaţilor pentru alegerile organizate în iarna anului 2016 şi astfel s-a revenit la scrutinul de listǎ sau de listǎ ȋnchisă de partid, dupǎ ce în 2008 a fost introdus scrutinul uninominal[9], prin legea 35/2008. Pe de altă parte, transparentizarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale s-a realizat prin adoptarea legii 113/2015, publicatǎ în Monitorul Oficial, Partea I nr. 339 din 18 mai 2015[10]. Legea pune în luminǎ modalitǎţile legale de finanţare a partidelor politice şi campaniilor electorale. Astfel, donaţiile sau ȋmprumuturile acordate partidelor politice sau candidaţilor vor putea fi realizate numai prin ordin de plată, adică prin virament bancar.

Controlul conturilor bancare de către Autoritatea Electorală Permanentă a avut scopul transparentizării finanţării publice şi private a partidelor politice. Astfel, art. 3, alin. (4),  din legea nr. 113/2015 pune în luminǎ faptul cǎ „ȋmprumuturile în bani şi restituirea acestora se pot face numai prin virament bancar”, suma de bani arǎtând sursa şi beneficiarul, adicǎ donatorul precum şi donatarul sumelor reale primite în campania electorală. Viramentul bancar vine ȋn sprijinul pricipiului transparenţei finanţǎrii politice a campaniilor electorale, arǎrând faptul că toate operaţiunile financiare cu privire la sponsorizări politice se vor efectua la vedere: „operaţiunile de încasări şi plăţi ale partidelor politice şi ale organizaţiilor teritoriale ale acestora se efectuează prin conturi bancare, în lei şi în valută, deschise la bănci cu sediul în România şi în numerar potrivit legii”[11].

Dacă, până ȋn anul 2014, liderii politici şi partidele politice nu „ştiau” ce sume de bani primeau şi cheltuiau în campaniile electorale, deşi datoriile organizaţiilor politice apăreau ȋn rapoartele publicate pe site-ul AEP, ȋncepând cu anul 2015 partidele politice au fost obligate de legea 113/2015 să declare sursele financiare şi numele donatorilor. De mentionat este faptul că oamenii politici se împumutau cu sume considerabile de la diverse persoane private care trebuiau decontate ulterior sub diverse forme de titularii ministerelor, banii provenind de la bugetul de stat. Ȋn sensul transparentizării activităţii partidelor politice şi a declarării surselor de finanţare, art. 11. alin. (1) pune ȋn lumină faptul că „la primirea donaţiei sunt obligatorii verificarea şi înregistrarea identităţii donatorului, indiferent de caracterul public sau confidenţial al acesteia”, iar art. 12, alin. (1), aratǎ faptul că „toate donaţiile, inclusiv cele confidenţiale, vor fi înregistrate şi evidenţiate în mod corespunzător în documentele contabile, cu menţionarea datei la care au fost făcute şi a altor informaţii care să permită identificarea surselor de finanţare şi a donatorilor”[12].

Consensul partidelor parlamentare cu privire la trecerea de la scrutinul uninominal la cel de listă ordonată de partid a constat în finanţarea publică a campaniilor electorale de la bugetul de stat pentru evitarea datoriilor ulterioare pe care puteau să le acumuleze organizaţiile politice. Prin urmare, art. 18. alin. (3) stabileşte sursa finanţării, ȋn funcţie de cantitatea de voturi obţinute de partide la urne. Astfel, „finanţarea se face ȋn funcţie de numărul de voturi obţinute ȋn alegeri, iar subvenţia de la bugetul de stat se acordă dupǎ următoarele criterii: a) numărul de voturi primite la alegerile generale pentru Camera Deputaţilor şi Senat; b) numărul de voturi primite la alegerile generale pentru autorităţile administraţiei publice locale, iar alin. (4) aminteşte de cazul alianţelor politice care dispun de candidaţi pe aceeaşi listă: „ȋn cazul alianţelor politice sau electorale, subvenţia se va împărţi între membrii alianţei după numărul de mandate obţinute”[13].

Sumele virate organizaţiilor politice de la bugetul de stat nu se acordǎ oricum şi oricui, ci sunt propoţionale cu voturile acordate de cetǎţeni organizaţiilor politice. Astfel, art. 19 pune în luminǎ faptul cǎ „75% din bugetul anual acordat partidelor politice va fi împărţit partidelor politice, proporţional cu numărul de voturi primite la alegerile parlamentare, respectiv media voturilor valabil exprimate pentru Camera Deputaţilor şi Senat, dacă au realizat pragul electoral”[14]. Ecuaţia finanţării campaniilor electorale a fost astfel rezolvată prin decontarea cheltuielor partidelor politice de la bugetul de stat. Finanţările de la bugetul de stat sunt însă verificate printr-un mecanism de control al experţilor AEP-ului, deoarece banii sunt viraţi ȋn conturile partidelor politice deschise la Autoritate. Prin urmare, art. 23, alin. (1) face trimitere la transparentizarea bugetelor partidelor politice prin faptul că „subvenţia de la bugetul de stat se varsă lunar, prin bugetul Autorităţii Electorale Permanente, într-un cont special deschis de către fiecare partid politic, iar veniturile din subvenţii de la bugetul de stat se reflectă distinct în evidenţa contabilă a partidelor politice”. Pe de altă parte, fondurile obţinute de către partidul politic, în afara campaniei electorale, care au fost transferate în conturile bancare de campanie deschise la nivel central, trebuie declarate la Autoritatea Electorală Permanentă de către mandatarul financiar coordonator, în termen de 5 zile de la data efectuării transferului, iar „aportul financiar nu poate face obiectul transferului în conturile bancare pentru campania electorală”[15].

Controlul finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale trimit la „Autoritatea Electorală Permanentă, instituţie abilitată să controleze respectarea prevederilor legale privind veniturile şi cheltuielile partidelor politice, ale alianţelor politice sau electorale, ale candidaţilor independenţi, precum şi legalitatea finanţării campaniilor electorale. Pe de altă aparte, controlul privind subvenţiile de la bugetul de stat va fi efectuat şi de Curtea de Conturi. Autoritatea Electorală Permanentă este actorul instituţional nonpolitic abilitat prin legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, sǎ realizeze controlul finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale. Astfel, legea 113/2015 pentru modificarea şi completarea legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicată ȋn Monitorul Oficial, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2015, la art. 43, alin. (1) menţioneazǎ faptul că „pentru a verifica legalitatea veniturilor şi cheltuielilor partidelor politice, Autoritatea Electorală Permanentă poate solicita documente şi informaţii de la persoanele fizice şi juridice care au prestat servicii, gratuit sau contra cost partidelor politice, precum şi de la orice instituţie publică”, iar „partidele politice au obligaţia de a permite accesul organelor de control ale Autorităţii Electorale Permanente în sediile lor. Ȋn acelaşi sens al exercitării controlului şi transparenţei se specifică faptul cǎ „în cazul în care apar suspiciuni privind săvârşirea unor fapte de natură penală, AEP sesizează organele de urmărire penală”. Astfel, partidele sunt supuse controlului şi justiţiei ȋn cazul ȋn care ȋncalcă prevederile legii. Prin urmare,, art. 46 arată că nu doar AEP, ci şi „autorităţile publice au obligaţia de a sprijini Autoritatea Electorală Permanentă în efectuarea controlului finanţării partidelor politice”[16].

Datoriile acumulate de partide, ȋn timpul campaniilor electorale anterioare alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016, arată faptul că finanţarea partidelor politice permite cheltuieli cu mult peste veniturile legale, declarate şi realizate de formaţiunile politice. Prin urmare, legea finanţǎrii activitǎţii partidelor politice şi a desfǎşurǎrii campaniilor electorale prevede controlul financiar cu privire la sumele donate partidelor politice pe parcursul campaniilor electorale. Astfel, legea nr. 78/2016 din 28 aprilie 2016 pentru modificarea şi completarea legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale publicată în Monitorul Oficial Nr. 330 din 28 aprilie 2016, introduce un nou alineat cu care are următorul cuprins: „conturile bancare pentru campania electorală au statut de afecţiune specială şi nu sunt supuse executării”[17]. Prin urmare, datoriile acumulate de partide din campaniile anterioare nu vor fi supuse executǎrii de cǎtre sponsorii sau donatorii partidelor politice.

Caracterul netrasparent, cu privire la finanţarea candidaţilor şi organizaţiilor politice, a reprezentat esenţa campaniilor electorale româneşti. Banii gri sau negri ajungeau să finanţeze campaniile electorale, iar cadidaţii acumulau datorii faţă de sponsori. Astfel, legea electorală, depolitizând finanţarea publică, şi-a propus să disciplineze partidele politice pe perioadele desfǎşurǎrii campaniilor electorale. Prin urmare, nu doar subvenţiile de la bugetul de stat au fost controlate, ci şi donatorii sau sponsorii partidelor politice care alocau sume de bani, fie la dreapta, fie la stânga eşicherului politic, cu scopul de a obţine diferite beneficii de la bugetul de stat. Cu toate acestea, partidele au acumulat datorii, deoarece sumele strânse în precampanie au fost cheltuite pe diferite activitǎţi în timpul campaniei elctorale[18].

Campanie electoralǎ în precampanie

 Campania electoralǎ pentru alegerile parlamentare de pe 11 decembrie 2016 a avut loc mai mult în mediul online şi în platourile televiziunilor, datoritǎ faptului cǎ legea electoralǎ interzice afişajul stradal de mari dimensiuni. Astfel, cetǎţeanul a fost privat de ştiinţa compoziţiei listei propusǎ de birourile politice şi, în consecinţă, nu a ştiut pe cine voteazǎ, ci doar cu ce partid va vota. Miza alegerilor pentru scrutinul de listǎ organizat pe 11 decembrie a fost reprezentată de trecerea pragului electoral şi de intrarea în Parlament a cât mai multor formaţiuni politice, în vederea formǎrii majoritǎţilor politice care sǎ susţinǎ viitorul guvern politic. În democraţie, obiectivul oricǎrui partid politic îl reprezintǎ câştigarea alegerilor la urne.

Efectul legii electorale 113/2015 a constat în faptul că actuala campanie electorală pentru alegerile parlamentare a fost lipsită de prezenţa „cozonacului electoral” şi a sponsorilor clasici de partid, deoarece a fost finanţatǎ de la bugetul de stat, tocmai ca partidele politice sǎ nu mai acumuleze datorii faţǎ de creditorii politici. Oricum, orice sponsorizare privatǎ cǎtre un partid politic sau candidat s-a fǎcut cu titlu de donaţie, tocmai ca partidele politice sǎ nu mai fie obligate sǎ ramburseze sumele încasate sau sǎ fie nevoite sǎ acorde contracte donatorilor, odatǎ ajunse la guvernare. De aceea, actuala campanie electoralǎ a fost tǎcută, mai mult anostǎ şi austeră, în comparaţie cu anterioarele campanii electorale. Pe de altă parte, partidele nu au mai fost tentate să primească bani fără facturi sau în afara sistemului bancar, deoarece cunoşteau din lege faptul cǎ dacǎ vor trece de pragul electoral, cheltuielle le vor fi decontacte de la bugetul de stat şi de aceea alegǎtorul nu mai necesita sǎ fie mituit cu pui congelaţi sau pungi în care se aflau produse alimentare.

Lipsa mesajelor de campanie a partidelor politice, concurenţa dintre politic şi nepolitic, dintre partide şi ONG-uri, transformate în organizaţii politice, au creat confuzie în rândurile alegǎtorilor, susţinǎtorilor sau simpatizanţilor de partid. Neavând ce oferi cetǎţenilor, partidele nu au mai recurs la promisiuni electoraliste şi politicianiste, deoarece creşterile de orice tip trebuie să fie însoţite şi de indicarea sursei de finanţare.

La alegerile parlamentare din 11 decembrie, cetǎţeanul a votat partidul şi mai puţin candidatul. Cetǎţeanul a votat lista cu candidaţi propusǎ şi ordonatǎ la partid. Astfel, maşinǎriile de partid au fost puse în mişcare în vederea susţinerii listei propriului partid. Prin urmare, votul pe listǎ de partid reprezintǎ modalitatea prin care cetǎţeanul şi-a exprimat simpatia faţǎ de o anumitǎ formaţiune politicǎ şi mai puţin faţǎ de un anumit candidat.

Scrutinul de listǎ

 La alegerile din 11 decembrie, cetǎţenii au votat liste închise de partid. Votul pe listǎ de partid semnificǎ faptul cǎ cu un singur vot cetǎţeanul voteazǎ mai mulţi candidaţi înscrişi pe o listă fabricatǎ la sediul organizaţiilor politice. „Lista închisă sau blocatǎ, nu permite alegătorului să efectueze nici un fel de modificări, el votând un chenar integral aflat pe buletinul de vot”[19]. Prin urmare, listele închise reprezintǎ monopolul desemnǎrii cadidaţilor de cǎtre birourile partidelor politice. Astfel, listele închise acordă importanţă maximă deciziei conducerilor partidelor în desemnarea candidaţilor aleşi”[20].

Ȋn anul 2015 partidele politice au votat revenirea la sistemul de vot pe listă ȋnchisă de partid, cu scopul exercitǎrii unui cât mai mare control politic asupra aspiranţilor la candidaturi. Astfel, lista ȋnchisă sau blocată de partid a fost promulgată prin legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. Prin urmare, senatorii şi deputaţii se vor alege prin scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, iar alineantul (4) din legea nr. 208/2015 pune în luminǎ supremaţia listei blocate şi anume cǎ: „ȋn aceeaşi circumscripţie electorală, un partid politic, o alianţă politică sau o alianţă electorală poate propune, pentru fiecare dintre Camerele Parlamentului, numai o singură listă de candidaţi, iar partidele politice din alianţele politice sau alianţele electorale pot participa la alegeri numai pe listele alianţei”[21]. Legea aminteşte de faptul că scrutinul se organizează pe baza principiilor proporţionalităţii şi reprezentativităţii, iar atribuirea mandatelor fiecărei liste de partid se distribuie proporţional cu numărul de voturi obţinute de fiecare formaţiune politică. Prin urmare, „fiecărei liste i se repartizează atâtea mandate de câte ori coeficientul electoral al circumscripţiei electorale se include în voturile valabil exprimate pentru acea listă”[22]. Atribuirea mandatelor se face de biroul electoral de circumscripţie, în ordinea înscrierii candidaţilor pe listă, iar mandatele desfăşurate pe listele de candidaţi, se efectuează în ordinea înscrierii acestora pe listă”. Pe de altă parte, art. 95, alin 2, lit. h) precizează că „numărul voturilor valabil exprimate sunt obţinute de fiecare listă de candidaţi şi candidat independent”[23].

Fabricarea şi centralizarea listelor cu candidaţi pentru alegerile parlamentare a reprezentat atributul birourilor organizaţiilor politice. La alegerile din 11 decembrie 2016 s-au votat liste. În consecinţǎ, cetǎţenii au votat întreaga listă impusǎ de organizaţiile politice[24].

Mecanismul transformării voturilor în mandate

 Scrutinul electoral din 11 decembrie 2016 s-a desfǎşurat în baza Legii nr. 208/2015, care a reglementat modalitatea de alegere a Senatului şi Camerei Deputatilor, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Autoritatii Electorale Permanente. Legea electoralǎ a fost votatǎ de puterea legislativǎ în primǎvarea lui 2015, reprezentând voinţa partidelor politice parlamentare, care au revenit astfel la vechiul sistem de vot, cel pe listǎ ordonatǎ şi centralizatǎ la partid. Pe baza acestei legi s-a desfǎşurat scrutinul parlamentar de listǎ închisǎ de partid, organizat pe baza principiului reprezentǎrii proporţionale. În ziua votului, indiferent de simpatiile pentru un anumit candidat, cetǎţeanul a votat, pe buletinele de vot, douǎ liste ordonate de partid: una pentru Camera Deputaţilor şi alta pentru Senat. Astfel, cantitatea de voturi de la urne a fost delegatǎ reprezentanţilor partidelor politice[25].

Transformarea voturilor în mandate nu se face oricum, ci separat, atât pentru  Senat, cât şi pentru Camerǎ, iar repartizarea mandatelor s-a realizat de cǎtre biroul electoral de circumscripţie, în ordinea înscrierii candidaţilor pe listă, însǎ dupǎ ce partidele politice au trecut de pragul electoral. Pragul electoral reprezintă numărul minim necesar de voturi valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentară a unei formaţiuni politice. Prin urmare, un partid politic, pentru a intra în Parlament, a trebuit sǎ obţinǎ la urne 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional sau 20% din totalul voturilor valabil exprimate în cel puţin 4 circumscripţii electorale pentru toţi competitorii electorali. Astfel, listele de candidaţi ale partidelor politice care nu vor obţine coeficientul electoral de 5%, precum şi voturile neutilizate nu primesc mandate de senatori sau deputaţi de la biroul electoral de circumscripţie, ci vor fi redistribuite de la centru, de la BEC.

Cum se transformǎ voturile în mandate parlamentare, conform legislaţiei electorale?

Repartizarea şi atribuirea mandatelor de deputat şi de senator se fac în două etape: la nivelul fiecărei circumscripţii electorale, adicǎ la nivelul fiecǎrui judeţ, precum şi la nivel naţional.

Conform legii 208/2015, art. 94, alin. (6) lit. b), se menţionează că „fiecărei liste i se repartizează atâtea mandate de câte ori coeficientul electoral al circumscripţiei electorale se include în voturile valabil exprimate pentru acea listă, iar atribuirea mandatelor se face de biroul electoral de circumscripţie, în ordinea înscrierii candidaţilor pe listă. Voturile neutilizate sau inferioare coeficientului electoral şi mandatele ce nu au putut fi atribuite de biroul electoral de circumscripţie se comunică Biroului Electoral Central, pentru a fi repartizate centralizat”[26].

Coeficientul electoral al circumscripţiei este stabilit de biroul electoral, separat pentru Senat şi pentru Camera Deputaţilor, prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele de candidaţi ale partidelor politice, la numărul de deputaţi şi senatori, ce urmează să fie aleşi în acea circumscripţie. Coeficientul electoral este numărul întreg, rezultat din această împărţire.

La nivel naţional, Biroul Electoral Central însumează, separat, pentru Senat şi pentru Camera Deputaţilor, voturile listelor partidelor care nu au trecut pragul electoral din toate circumscripţiile electorale, pentru fiecare organizaţie politicǎ. Prin urmare, legea 208/2015, art. 94, alin. (7),  menţioneazǎ cǎ numărul voturilor obţinute de fiecare partid politic, se împarte la 1, 2, 3, 4., făcându-se atâtea operaţii de împărţire câte mandate nu au putut fi atribuite la nivelul circumscripţiilor electorale. Câturile rezultate din împărţire, indiferent de lista din care provin, se clasifică în ordine descrescătoare, până la concurenţa numărului de mandate neatribuite. Prin urmare, cel mai mic dintre aceste câturi constituie coeficientul electoral naţional, pentru senatori şi, separat, pentru deputaţi[27].

În urma centralizǎrii rezultatelor votului, fiecărui partid politic i se repartizează atâtea mandate de deputaţi şi de senatori, de câte ori coeficientul electoral naţional se cuprinde în numărul total al voturilor valabil exprimate pentru partidul politic, rezultat din însumarea naţională a voturilor neutilizate şi a celor inferioare coeficientului electoral de circumscripţie.

Repartizarea mandatelor pe circumscripţii din lista ordonată pe ţară se face în ordinea scorului electoral obţinut de partidele politice la urne, adicǎ primul număr din lista ordonată la nivel naţional se împarte la repartitorul circumscripţiei de la care provine, rezultând numărul de mandate ce îi revin partidului în circumscripţia respectivă.

Dacǎ nici un partid politic sau alianţǎ electoralǎ nu obţin majoritatea la urne a voturior cetǎţenilor, atunci voturile cetǎţenilor acordate partidelor care nu au întrunit coeficientul electoral de 5% sunt redistribuite proporţional formaţiunilor politice care au trecut pragul electoral, însǎ în funcţie de procentul electoral obţinut separat de fiecare partid politic, atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat.

După scrutinul electoral din 11 decembrie 2016, Autoritatea Electorală Permanentă a anunţat rezultatele finale ale mandatelor la nivel naţional, în urma votului şi redistribuirii. Astfel, la Camera Deputaţilor: PSD a obţinut 154 mandate, PNL – 69, USR – 30, UDMR – 21, ALDE – 20, PMP – 18, minorităţi – 17. La Senat, PSD obţinut 67 de mandate, PNL – 30, USR – 13, UDMR – 9, ALDE – 9, PMP – 8[28] Astfel, numărul total al senatorilor şi deputaţilor este de 465, din care 329 de deputaţi şi 136 de senatori.

După centralizarea tuturor secţiilor de votare, BEC a prezentat rezultatele finale în urma scrutinului. Astfel, procentele partidelor politice care au trecut pragul electoral de 5%, la Camera Deputaţilor au fost urmǎtoarele[29], PSD a obţinut 45,47% din voturi, PNL – 20,04%, USR – 8,87%, UDMR – 6,18%, ALDE – 5,62%, iar PMP – 5,34%.

La Senat[30], PSD a obţinut 45,67%, PNL – 20,41%, USR – 8,92%, UDMR – 6,24%, ALDE – 6%, iar PMP – 5,65%.[31]

Numǎrul de voturi obţinute de partidele politice care au trecut pragul electoral la Camera Deputaţilor, au fost urmǎtoarele: PSD – 3204864, PNL – 1412377, USR – 625154, UDMR- 435969, ALDE – 396386 – PMP 376891.[32]

Numǎrul de voturi obţinute de partidele politice care au trecut pragul electoral la Senat, au fost urmǎtoarele: PSD – 3221786, PNL- 1440193, USR – 629375, UDMR – 440409, ALDE -423728, PMP – 398791[33].

În loc de concluzii

La alegerile din 11 decembrie, cetăţenii au votat liste închise de partid, fabricate la centru de birourile partidelor politice. Legea electoralǎ 208/2015 a conferit partidelor politice monopolul desemnarii candidaţilor. Astfel, în ziua votului, cetăţeanul a vot douǎ liste ordonate de partid, una pentru Camera şi alta pentru Senat, iar  cantitatea de voturi de la urne a fost trasformatǎ în mandate parlamentare doar pentru listele de partid care au trecut pragul electoral stabilit de legea electoralǎ.

Transformarea voturilor în mandate s-a înregistrat separat, atât pentru Senat, cât si pentru Cameră, iar repartizarea mandatelor parlamentare s-a realizat de Biroul Electoral de Circumscriptie, ordonat, conform înscrierii candidaţilor pe listă de cǎtre partidele politice.

Dupǎ scrutinul electoral din 11 decembrie, când cetǎţenii cu drept de vot şi-au exprimat opţiunile politice pentru o formaţiune politicǎ sau alta, rezultatele urnelor, anunţate de Biroul Electoral Central[34], au pus în luminǎ voinţa exprimatǎ de cetǎţeni. Astfel, legitimitatea urnelor din ziua votului a conferit partidelor politice, care au trecut de pragul electoral de 5%, dreptul reprezentǎrii democratice a cetǎţenilor în Parlament.

În democraţie, partidele politice se confruntă la urne pentru preluarea puterii politice, iar scrutinul electoral de listă ordonată de partid din 11 decembrie a pus în lumină confruntarea democratică dintre formaţiunile politice, precum şi voinţa cetăţenilor care au venit la urne şi au votat listele de partid, separat pentru Cameră şi Senat. Rezultatele electorale democratice de la urne au fost previzibile, deşi prezenţa la vot a fost scăzută, sub 40%.

Prin vot, cetǎţenii şi-au exprimat opţiunea politică pentru o formaţiune politică sau alta şi şi-au cedat puterea în ziua votului parlamentarilor pe care i-au ales democratic, conferind legitimitate partidelor politice care au trecut pragul electoral. Legitimitatea scrutinului şi desemnarea reprezentanţilor aleşi au fost consfinţite prin votul democratic al cetăţenilor care au votat, pe 11 decembrie 2016, în funcţie de simpatii sau interese un anumit partid politic.

Campania electorală pentru alegerile parlamentare a fost absentǎ, anostǎ şi austerǎ, datorită constrângerilor legii electorale cu privire la finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, dar şi datorită faptului că este decontată de la bugetul de stat, însă doar pentru partidele politice care au trecut pragul electoral. Prin redistribuirea voturilor partidelor politice care nu au trecut de pragul electoral, precum şi a celor neutilizate, urmate de transformarea lor în mandate parlamentare la nivel naţional de către Biroul Electoral Central, partidele politice au ocupat toate fotoliile parlamentare şi reprezentă proporţional toţi cetăţenii în Parlamentul României, şi pe cei care au votat şi pe cei care nu şi-au exprimat opţiunea politicǎ. De aceea, redistribuirea voturilor la nivel central de catre softul AEP-ului a funcţionat ca o primă electorală pentru partidele politice care au trecut pragul electoral de 5 %, ocupând astfel toate mandatele parlamentare, 329 de deputaţi şi 136 de senatori, în total 465 de fotolii parlamentare.

La alegerile parlamentare, cetǎţeanul a votat partidul, adicǎ lista cu candidaţi propusǎ de birourile politice ale partidelor în buletinele de vot.  Cetaţenii şi-au exprimat prin vot democratic simpatiile politice sau interesele pentru un partid politic şi mai puţin pentru un anumit candidat.

Rezultatele electorale ale urnelor au arătat faptul că partidele mari au adunat cele mai multe voturi, iar partidele noi au reuşit să intre în Parlament, trecând de limita pragului electoral de 5% la nivel naţional.

Redistribuirea mandatelor parlamentare s-a realizat la nivel naţional, în funcţie de coeficientul electoral al circumscripţiei. Prin urmare, la redistribuire au intrat în Parlament candidaţii aflaţi pe listele partidelor care au trecut pragul electoral de 5% la nivel naţional, deşi au obţinut mai puţine voturi decât candidaţii aceluiaşi partid politic sau al altuia, dar din altă circumscripţie electorală, deoarece legea electorală 208/2015 pentru alegerea deputaţilor şi senatorilor a fost gândită în aşa fel încât să nu ofere şanse politice partidelor mici sau candidaţilor independenţi, ci doar partidelor mari. Motivul fiind reprezentat de faptul cǎ proporţionalitatea scǎzutǎ penalizeazǎ partidele mici şi în final le eliminǎ Astfel, partidele care au reuşit sǎ obţină la urne 20% din totalul voturilor valabil exprimate în cel puţin 4 circumscripţii electorale au intrat în Parlament.

La alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, pentru prima oarǎ în istoria electoralǎ postdecembristǎ, niciun partid politic nu a realizat vreo alianţǎ politicǎ preelectoralǎ cu un alt partid politic. Formaţiunile politice au aşteptat sǎ vadǎ dacǎ vor trece individual de pragul electoral de 5%, deoarece pentru al doilea membru al alianţei, legea electoralǎ cere încǎ 3% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară, adungându-se la un prag de 8%, iar pentru al treilea membru al alianţei se adǎugǎ câte un procent din voturile valabil exprimate în toate circumscripţiile electorale, ajungându-se la 10% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară. Prin urmare, temerea partidelor politice de a nu trece de pragul electoral le-a determinat sǎ nu realizeze nicio alianţǎ politico-electoralǎ înainte de alegeri[35].

Dupǎ terminarea campaniei electorale, dupǎ ziua votului şi dupǎ anunţarea rezultatelor urnelor, puterea cetăţenilor a fost transferatǎ partidelor politice care au trecut pragul electoral de 5% la nivel naţional. Astfel, partidele politice au fost legitimate să formeze majoritatea politică parlamentarǎ în vederea susţinerii guvernului. Conform rezultatelor urnelor, majoritatea parlamentarǎ nu putea fi formată de un singur partid, iar negocierea unei formule politice era necesarǎ în vederea fabricǎrii unei coaliţii politice parlamentare şi guvernamentale postelectorale. Negocierile politice cu privire la formarea majoritǎţii parlamentare au pus în luminǎ arhitectura politicǎ guvernamentalǎ.

Odatǎ ce majoritatea politicǎ parlamentarǎ s-a constituit ea a propus şefului statului numele Premierului, care a fost respins iniţial. A doua propunere de Premier a majoritǎţii parlamentare a fost acceptatǎ de Preşedinte şi astfel Parlamentul a fost convocat în vederea audierii miniştrilor desemnaţi de cǎtre comisiile de specialitate ale Parlamentului. În urma audierilor, toţi miniştrii cabinetului au primit aviz pozitiv din partea comisiilor de specialitate. Ulterior, parlamentarii au trecut la vot şi au acordat Guvernului şi programului de guvernare votul de încredere, iar Preşedintele României a numit Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Astfel, noul Executiv a depus jurǎmântul de investiturǎ în faţa Preşedintelui.

Bibliografie:

GRECU, Florin, „Noua legislaţie electoralǎ din România: Disciplinǎ şi transparenţǎ financiarǎ”, Sfera Politicii, Nr. 3, 2015, pp. 65-77, http://www.sferapoliticii.ro/sfera/185/art07-Grecu.php.

IDEM, „Transformarea voturilor cetăţenilor în mandate uninominale în Parlament. Studiu de caz: Alegerile parlamentare din decembrie 2012, Circumscripţia electorală nr. 42, Municipiul Bucureşti”, Sfera Politicii, Nr. 2, 2013, pp. 66-79,  http://www.sferapoliticii.ro/sfera/174/art07-Grecu.php.

IDEM, „Alegeri parlamentare 2016 – Scrutinul de listă”, în Ziare.com, http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-parlamentare-2016/alegeri-parlamentare-2016-scrutinul-de-lista-1438457.

IDEM, „Alegeri parlamentare 2016 – Transformarea voturilor în mandate parlamentare”, în Ziare.com, http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-parlamentare-2016/alegeri-parlamentare-2016-transformarea-voturilor-in-mandate-parlamentare-1442960.

IDEM, „Alegeri parlamentare 2016: Voturi, mandate, guvernare”, în Ziare.com, http://www.ziare.com/alegeri/rezultate-alegeri-parlamentare-2016/alegeri-parlamentare-2016-voturi-mandate-guvernare-1447111.

PREDA, Cristian, România Postcomunistă Şi România Interbelică, Editura Meridiane, Bucureşti, 2002.

RADU, Alexandru, Sisteme electorale, Tipologie şi funcţionare, Editia a III-a, adǎugită şi revizuită, Editura ProUniversitaria, Bucureşti, 2012.

SARTORI, Giovanni, Ingineria constituțională comparată, traducere de Gabriela Tănăsescu, Editura Institutul European, Iași, 2008.

Legislaţie electorală:

„Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente”, http://www.roaep.ro/legislatie/wp-content/uploads/2016/09/Legea-nr.-208-2015-actualizata-sept-2016.pdf.

„Legea 113/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale”, Monitorul Oficial, Partea I nr. 339 din 18 mai 2015.

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_113_2015_modificare_lege_334_2006_finantarea_activitatii_partidelor_politice_campanii_electorale.php.

 „Legea nr. 78/2016 din 28 aprilie 2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale publicată”, Monitorul Oficial, Nr. 330 din 28 aprilie 2016, http://www.roaep.ro/legislatie/wp-content/uploads/2016/05/LEGEA-78-2016.pdf.

Rezultate BEC:

„Rezultate”, http://parlamentare2016.bec.ro/rezultate/.

 „PROCESE-VERBALE privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatelor alegerilor și atribuirea mandatelor de deputat”, http://parlamentare2016.bec.ro/rezultate/procese-verbale-privind-centralizarea-voturilor-constatarea-rezultatelor-alegerilor-si-atribuirea-mandatelor-de-deputat/.

 „PROCESE-VERBALE privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatelor alegerilor și atribuirea mandatelor de senator”, http://parlamentare2016.bec.ro/rezultate/procese-verbale-privind-centralizarea-voturilor-constatarea-rezultatelor-alegerilor-si-atribuirea-mandatelor-de-senator/.

Ziare online:

„Infografic Rezultate finale BEC: PSD are 221 de mandate de deputaţi şi senatori, cu 12 mai puţin decât este nevoie pentru a avea majoritatea în Parlament / ALDE are 29 de mandate”, în Hotnews.ro, http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21474394-rezultate-finale-bec-psd-are-221-mandate-deputati-senatori-12-mai-putin-decat-este-nevoie-pentru-avea-majoritatea-parlament.htm.

 „Rezultate finale alegeri parlamentare 2016: BEC”, în News.ro, http://www.news.ro/politic-intern/rezultate-finale-alegeri-parlamentare-2016-bec-camera-deputatilor-psd-154-mandate-pnl-69-usr-30-udmr-21-alde-20-pmp-18-minoritati-17-senat-psd-67-mandate-pnl-30-usr-13-udmr-9-alde-9-pmp-8-1924400415002016121516080788.

POPA, Roxana, „PNL, plin de datorii. Bani nici măcar pentru utilităţi. Pe cine pune conducerea la plată”, în Stiripesurse.ro, http://www.stiripesurse.ro/pnl-plin-de-datorii-bani-nici-macar-pentru-utilitati-pe-cine-pune-conducerea-la-plata_1172436.html.

Note

[1] Florin Grecu, „Noua legislaţie electoralǎ din România: Disciplinǎ şi transparenţǎ financiarǎ”, Sfera Politicii, Nr. 3, 2015, pp. 65-77, http://www.sferapoliticii.ro/sfera/185/art07-Grecu.php. (accesat 29.01.2017).

[2] Giovanni Sartori, Ingineria constituțională comparată, traducere de Gabriela Tănăsescu, Editura Institutul European, Iași, 2008, pp. 38-39.

[3] Cristian Preda, România postcomunistă şi România interbelică, Editura Meridiane, Bucureşti,  2002, p. 26.

[4] Giovanni Sartori, op.cit., p.39.

[5] Ibidem, p.40.

[6] Ibidem, p.41.

[7] Ibidem, p.50.

[8] „Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente”, publicat în Monitorul Oficial, Nr. 553/24 iul. 2015, http://www.roaep.ro/legislatie/wp-content/uploads/2016/09/Legea-nr.-208-2015-actualizata-sept-2016.pdf, (accesat 21.01.2016).

[9] Florin Grecu, „Transformarea voturilor cetăţenilor în mandate uninominale în Parlament. Studiu de caz: Alegerile parlamentare din decembrie 2012, Circumscripţia electorală nr. 42, Municipiul Bucureşti”, Sfera Politicii, Nr. 2, 2013, pp. 66-79,  http://www.sferapoliticii.ro/sfera/174/art07-Grecu.php, (accesat 22.01.2016).

[10] „Legea 113/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale”, Monitorul Oficial, Partea I nr. 339 din 18 mai 2015”, http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_113_2015_modificare_lege_334_2006_finantarea_activitatii_partidelor_politice_campanii_electorale.php, (accesat 30.01.2017).

[11] Ibidem

[12] Ibidem

[13] Ibidem

[14] Ibidem

[15] Ibidem

[16] Ibidem

[17] „Legea nr. 78/2016 din 28 aprilie 2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale publicată”, Monitorul Oficial, Nr. 330 din 28 aprilie 2016”, http://www.roaep.ro/legislatie/wp-content/uploads/2016/05/LEGEA-78-2016.pdf, (accesat 20.01.2017).

[18] Roxana Popa, „PNL, plin de datorii. Bani nici măcar pentru utilităţi. Pe cine pune conducerea la plată”, în Stiripesurse.ro, 06.01.2017, http://www.stiripesurse.ro/pnl-plin-de-datorii-bani-nici-macar-pentru-utilitati-pe-cine-pune-conducerea-la-plata_1172436.html, (accesat 07.02.2017).

[19] Alexandru, Radu, Sisteme electorale, Tipologie şi funcţionare, Ediţia a III-a, adǎugită şi revizuită, Editura ProUniversitaria, 2012, Bucureşti, pp.56-58.

[20] Ibidem, 149.

[21] „Legea nr. 208 din 20 iulie 2015”, op.cit.

[22] Ibidem.

[23] Ibidem.

[24] Florin Grecu, „Alegeri parlamentare 2016 – Scrutinul de listă”, Ziare.com, 03.10.2016, http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-parlamentare-2016/alegeri-parlamentare-2016-scrutinul-de-lista-1438457, (accesat 25.01.2017).

[25] Idem, „Alegeri parlamentare 2016 – Transformarea voturilor în mandate parlamentare”, Ziare.com, 11.11.2016, http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-parlamentare-2016/alegeri-parlamentare-2016-transformarea-voturilor-in-mandate-parlamentare-1442960, (accesat 25.01.2017).

[26] „Legea nr. 208 din 20 iulie 2015”,  op.cit.,

[27] Ibidem.

[28] „Rezultate finale alegeri parlamentare 2016: BEC”, News.ro, 15.12.2016, http://www.news.ro/politic-intern/rezultate-finale-alegeri-parlamentare-2016-bec-camera-deputatilor-psd-154-mandate-pnl-69-usr-30-udmr-21-alde-20-pmp-18-minoritati-17-senat-psd-67-mandate-pnl-30-usr-13-udmr-9-alde-9-pmp-8-1924400415002016121516080788, (accesat 25.01.2017).

[29] „PROCESE-VERBALE privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatelor alegerilor și atribuirea mandatelor de deputat”, http://parlamentare2016.bec.ro/rezultate/procese-verbale-privind-centralizarea-voturilor-constatarea-rezultatelor-alegerilor-si-atribuirea-mandatelor-de-deputat/, (accesat 25.01.2017).

[30] „PROCESE-VERBALE privind centralizarea voturilor, constatarea rezultatelor alegerilor și atribuirea mandatelor de senator”, http://parlamentare2016.bec.ro/rezultate/procese-verbale-privind-centralizarea-voturilor-constatarea-rezultatelor-alegerilor-si-atribuirea-mandatelor-de-senator/, (accesat 28.01.2017).

[31] „Infografic: Rezultate finale BEC: PSD are 221 de mandate de deputaţi şi senatori, cu 12 mai puţin decât este nevoie pentru a avea majoritatea în Parlament / ALDE are 29 de mandate, http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21474394-rezultate-finale-bec-psd-are-221-mandate-deputati-senatori-12-mai-putin-decat-este-nevoie-pentru-avea-majoritatea-parlament.htm, (accesat 28.01.2017).

[32]„BEC, Proces Verbal privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor”, http://parlamentare2016.bec.ro/wp-content/uploads/2016/12/4_RF.pdf, (accesat 01.02.2017).

[33] „BEC, Proces Verbal privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Senat”, http://parlamentare2016.bec.ro/wp-content/uploads/2016/12/3_RF.pdf, (accesat 01.02.2017).

[34] „Rezultate”, http://parlamentare2016.bec.ro/rezultate/, (accesat 01.02.2017).

[35] Florin Grecu, „Alegeri parlamentare 2016: Voturi, mandate, guvernare”, Ziare.com, 19.12.2016, http://www.ziare.com/alegeri/rezultate-alegeri-parlamentare-2016/alegeri-parlamentare-2016-voturi-mandate-guvernare-1447111, (accesat 25.01.2017).