Cadrajele mediatice și dezbaterea prezidențială. Studiu de caz 

(Framing the Presidential Debate. Case Study)

Monica PĂTRUŢ

Abstract: The final debate represents the most broadcasted event of the electoral campaign for the presidential title. Considered risky by the candidates, awaited by the citizens, the final debate succeeds to inform and entertain in the same time. With both their assets and clumsiness, the candidates are faced with each other in order to introduce themselves to the electors and to ask for their votes. In this article I have introduced a short presentation of the presidential debates from the post-Decembrist Romania, followed by an analysis of the 2014 debate, where I have included the first round of the debate hosted by Realitatea TV, and the second one, broadcasted by B1 TV. I have used as a basis the framing theory, and as research method, the content analysis. From la Semetko & Valkenburg (2000) I have taken the classical grid of analysis of the five frames (the attribution of responsibility, the human interest, the conflict, the morality, and the economical ones), and I have watched the prevailing framings within the presidential debate broadcasted by the two televisions. I have also made an analysis on which are the most prominent themes approached by the two rival political actors during the debate. According to the previous research in this field, for both candidates the dominant frame was the conflictual one, followed by the moral-legal one, and by the attribution of responsibility. Surprising is only the economical-consequences frame representation, which lacked consistence. The themes which carried the highest weight in the presidential debate were those related to the weak organization of the elections for the Romanian citizens who voted abroad, the suspension of the amnesty and pardon law, the enforcement of the anti-corruption  fight and the support of the authorised institutions, the institutional collaboration between the president and the prime-minister, Romania’s relationships with the foreign partners, and future strategies for the economical-development of the country.

Keywords: presidential debate, Romania 2014, framing theory, thematic analysis.

Dezbaterea- element constitutiv al campaniei electorale

După debutul realizat în urmă cu şase decenii în spaţiul american, dezbaterea a devenit o parte componentă a campaniei electorale şi un eveniment mediatic care înregistrează cifre record la capitolul audienţă [1]. Cercetările realizate mai ales în spaţiul american susţin cu argumente solide importanţa dobândită de aceste dezbateri în interiorul procesului electoral pentru susţinerea “democraţiei deliberative” [2].

Contribuţia dezbaterilor la bunul mers al alegerilor s-a materializat de-a lungul timpului în informarea electoratului asupra problemelor sau temelor susţinute de candidaţi [3], în captarea atenţiei cetăţenilor mai puţin interesaţi de viaţa politică, în oferirea unui rezumat al celor mai arzătoare probleme ale campaniei, rezumat pe baza căruia alegătorii vor reuşi mai bine să diferenţieze contracandidaţii, în consolidarea demersului celor ce guvernează de a veni în faţa celor guvernaţi pentru a le solicita acordul asupra politicilor publice ce urmează a fi implementate.

La întrebarea cât de mult şi pentru cine contează dezbaterile electorale s-au dat mai multe răspunsuri. Chaffee [4] a descris patru situaţii în care alegătorii consideră utile dezbaterile electorale: când unul dintre candidaţi este mai puţin cunoscut opiniei publice, mulţi alegători sunt indecişi, diferenţele dintre rezultatele aşteptate ale celor doi candidaţi sunt nesemnificative şi loialitatea alegătorilor faţă de partidele politice e foarte mică. Acelaşi autor insistă asupra faptului că efectele dezbaterii depind şi de interesul manifestat de alegători faţă de evenimentele din campania electorală : efectele sunt mai mari asupra celor interesaţi şi nehotarâţi şi mult mai mici asupra celor ce consideră fenomemul electoral ca unul marginal şi lipsit de importanţă. McKinney & Carlin [5] prezintă şi situaţiile în care alegătorii, deşi au urmărit dezbaterile electorale, au considerat că nu au fost influenţaţi de ele în luarea deciziei de vot deoarece acestea nu au oferit informaţii relevante pentru ei. Se acceptă deci că dezbaterile reuşesc mai mult să consolideze intenţia de vot a alegătorului, mult mai puţin să o modifice şi să influenţeze percepţia asupra imaginii şi caracterului candidaţilor.

În cercetarea asupra efectelor dezbaterilor electorale asupra alegătorilor este de referinţă clasificarea realizată de McKinney [6], clasificare care include efectele cognitive, comportamentale, de evaluare a imaginii candidaţilor şi efectele latente. Efectele cognitive indică faptul că alegătorii care urmăresc dezbaterile au mai multe cunoştinţe despre problemele ţării şi soluţiile candidaţilor şi reuşesc, prin comparaţie, să analizeze ofertele politice ale candidaţilor şi să-i poziţioneze corect pe scena politică [7]. Efectele comportamentale fac trimitere la puţinele modificări ale intenţiei de vot după urmărirea dezbaterilor. De obicei, aceste modificări afectează segmentul alegătorilor indecişi sau al celor mai puţin siguri de validitatea deciziei de a vota un candidat sau altul. Deşi din punct de vedere statistic acest segment este foarte mic, el are o importanţă uriaşă deoarece în foarte multe cazuri electoratul nehotărât a contribuit la desemnarea învingătorului [8]. Evaluarea imaginii candidatului de către alegători pare a fi cel mai des întalnit efect. În emisiunile de televiziune exerciţiile de imagine ale politicienilor sunt mai frecvente decât dezbaterile asupra problemelor politice [9]. Imaginea politicianului încorporează toate impresiile şi evaluările cetăţenilor despre actitvitatea şi persoana sa şi le influenţează comportamentul de vot [10]. Efortul candidaţilor de face o bună impresie e motivat de faptul că mass-media are un rol important în construirea unei anumite imagini şi stabilirea rezultatului final. Dezbaterea electorală e ocazia perfectă pentru a consolida o imagine de sine pozitivă şi o imagine negativă a contracandidatului. Telespectatorul uită destul de repede argumentele raţionale aduse de un politician, însă reţine mai bine impresiile asupra ritmului dezbaterii (faze animate sau plictisitoare), tonul protagoniştilor (agresiv sau conciliant), punctele “marcate” asupra adversarului. Efectele latente ale dezbaterilor asupra alegătorilor trimit la creşterea încrederii acestora  în procesul electoral şi căutarea informaţiilor suplimentare despre funcţionarea instituţiilor democratice, creşterea ratei de participare la vot, stimularea discuţiilor interpersonale pe teme politice şi scăderea cinismului politic.

La finalul acestei scurte prezentări teoretice amintim şi contribuţia lui Ph. Braud care subliniază faptul că dezbaterea electorală a înlocuit violenţa fizică: “Dezbaterea de idei este importantă prin aceea că ia locul violenţei fizice ca mod de confruntare între rivali. În democraţie, se discută (cu prietenii), se negociază (cu partenerii), se polemizează cu adversarii; dar nu se întrebuinţează coerciţia pentru a învinge. Acolo unde cultura democratică este înrădăcinată de mult timp, transgresările acestui tabuu au devenit extrem de modeste.” [11]

Dezbateri prezidenţiale în România postdecembristă

Dezbaterile prezidenţiale din ţara noastră sunt legate de alegerile organizate după revoluţia din decembrie 1989, revoluţie care a dus la răsturnarea regimului comunist. Primele alegeri democratice au avut loc în mai 1990 si tot atunci am avut şi prima dezbatere realizată între cei trei candidaţi la funcţia de preşedinte al ţării. Următoarele campanii electorale au fost însoţite de apariţia televiziunilor comerciale, de noi forme de mediatizare a prestaţiei politice a candidaţilor [12] şi de începuturile americanizării comunicării electorale [13]. Singura excepţie a fost reprezentată de anul electoral 2000 când preşedintele ţării, Ion Iliescu,  a refuzat să participe la o dezbatere faţă în faţă cu contracandidatul său, Corneliu Vadim Tudor. Discursurile lor au fost transmise de televiziunea publică  la ore de maximă audienţă, dar în două zile diferite şi au avut forma monologului politic.

Organizarea reuşită a unei dezbateri prezidenţiale face apel la un dispozitiv de mediatizare foarte complex care implică participanţii, identitatea lor socială şi instituţională, rolurile şi regulile de comunicare, scenariul şi punerea în scenă [14]. Însă, lăsând în plan secund faptul că o dezbatere e şi un spectacol politic, un joc discursiv ritualic [15], considerăm că aceasta reuşeşte şi să direcţioneze atenţia alegătorilor către anumite probleme considerate ca fiind mai importante, fapt cunoscut în literatura de specialitate ca agenda-setting [16]. Am reactualizat [17] (tabelul 1) sinteza celor mai importante subiecte abordate de candidaţii care au ajuns în turul al II-lea al alegererilor prezidenţiale din România din anii 1990, 1992, 1996 [18], 2004 [19], 2009 [20] şi 2014 . Candidaţii şi/sau moderatorii dezbaterilor finale au considerat aceste probleme ca fiind de maxim interes pentru alegători şi reprezentative pentru evoluţia societăţii româneşti.

Tabel 1. Dezbaterile finale (de tip faţă-n-faţă) organizate in Romania incepând cu 1990

Sperăm că în urma acestor evenimente mediatice (media events) alegătorii interesaţi au avut şansa de a se familiariza cu punctele de vedere ale candidaţilor, au putut observa, in defavoarea dezbaterii subiectelor de interes naţional, comportamentul acestora sub presiunea competiţiei electorale, conflictelor şi controverselor dintre ei şi au evaluat care e candidatul care le reprezintă în mod legitim interesele, problemele şi punctele de vedere.

Dezbaterea prezidenţială din anul 2014

Contextul situaţional al dezbaterii

Cel mai vizibil moment al campaniei electorale, dezbaterea dintre cei doi candidaţi, a avut loc în două runde, după îndelungi negocieri între echipele de campanie ale Partidului Social Democrat şi ale Alianţei Creştin-Liberale (formată din Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat Liberal). Victor Ponta, membru al Partidului Social Democrat, prim ministru al ţării îl înfrunta pe Klaus Iohannis, membru al Partidului Liberal, primar de succes în oraşul Sibiu. Prima rundă a dezbaterii televizate la care au participat cei doi candidaţi a avut loc pe 11 noiembrie 2014 la postul Realitatea Tv şi a fost moderată de jurnalistul Rareş Bogdan iar a doua rundă, la o zi distanţă de prima, a fost difuzată de B1 TV şi a fost moderată de Mădălina Puşcalău. Spre deosebire de prima confruntare televizată dintre cei doi finalişti, a doua a fost mai organizată, regulile jocului au fost bine explicate şi, în mare măsură, respectate de participanţi.

Frame-ul (cadrul) – scurtă introducere

Vom analiza în acest articol dezbaterea celor doi candidaţi ajunşi în finala pentru câştigarea fotoliului de preşedinte al României folosind teoria cadrajului mediatic. Consacrată de Erving Goffman în sociologie, noţiunea de cadru (frame) a fost preluată în studiile media ca o schemă de interpretare [21] a evenimentelor plasate de media într-o anumită perspectivă, după “o idee sau un fir narativ central, organizator care conferă sens” [22]. Pornind de la ipoteza lipsei de neutralitate a ştirilor de televiziune, cadrul a fost definit ca fiind  „…selecţia şi vizibilitatea anumitor aspecte ale unei realităţi, cu scopul de a propune o anumită definiţie a problemei prezentate, o anumită interpretare cauzală, o evaluare morală şi/sau formularea unor recomandări legate de aspectele prezentate” [23]. Pentru Entman cadrul este un mecanism de influenţare a opiniei publice prin mecanismul cognitiv denumit fluxul influenţei amplificate în cascadă prin crearea unor legături mentale între diferite situaţii, imagini, persoane. În mod concret “cadrele atrag atenţia asupra anumitor aspecte ale realităţii, menţinându-le în obscuritate pe altele, ceea ce produce reacţii diferite la nivelul audienţelor” [24], aderarea acestora la anumite interpretări, evaluări şi soluţii.

O altă contribuţie teoretică importantă aparţine lui T. Gitlin care defineşte cadrele drept “patternuri de cogniţie, interpretare şi prezentare, de selecţie, accentuare şi excludere a unor teme” [25]. Cadrul reprezintă în acest caz un mod de a structura elementele componente ale unui discurs mediatic, o anumită schemă de asamblare a informaţiei, a succesiunii faptelor, tipologiei personajelor implicate care va determina telespectatorul să proceseze informaţia mediatică într-un fel anume. Prin intermediul cadrelor, jurnalistul fixează atributele situaţiei şi modul de interpretare a ceea ce ne prezintă.

Numeroasele analize de tip frames analysis au consacrat mai multe tipuri de cadre de interpretare aplicate discursului mediatic. Prin prisma atribuirii responsabilităţii pentru problemele publice existente, Iyengar şi Kinder [26] propun distincţia dintre cadrajele episodice şi cele tematice : „cadrajul episodic aduce în prim-plan evenimente concrete care ilustrează anumite subiecte, în timp ce cadrajul tematic prezintă dovezi individuale sau colective”. De Vreese [27] recurge la diferenţierea dintre cadrele emergente create în contextul unor teme sau evenimente specifice şi cadrele predefinite specifice unui câmp profesional. N. Prepelea [28] propune clasificarea cadrelor în cadre media universale şi cadre media locale şi arată cum puterea de a defini un cadru devine putere politică. De la Karin Pühringer, Urs Dahinden, Patrick Rademacher [29] aflăm că, indiferent de temele pe care le problematizează, frame-urile de bază sunt : frame-ul conflictual ce prezintă opoziţia dintre diferite interese particularizante existente în orice societate, frame-ul economic ce prezintă tema din perspectivă economică, cel al progresului ce prezintă temele în contextul pozitiv al progresului ştiinţific şi tehnologic, frame-ul de ordin etic, moral, juridic  şi cel al personalizării ce prezintă orice temă din perspectiva celor direct afectaţi de aceasta. Prezente în toate etapele comunicării de masă, frame-urile structurează informaţia şi ajută la procesele de selecţie şi  de prezentare a informaţiilor, fiind puncte de vedere selective asupra unor teme sau evenimente.

Dezbaterea finală : Victor Ponta vs. Klaus Iohannis

Pentru a analiza dezbaterea celor doi candidaţi vom folosi tipologia frame-urilor propusă de Semetko & Valkenburg [30]. Acestea  folosesc în analiza lor cinci frame-uri devenite foarte cunoscute :

– cadrul atribuirea responsabilităţii unor actori politici colectivi sau individuali pentru (ne)rezolvarea unor probleme social-politice;

– cadrul interesul uman atunci când prezentarea unui eveniment sau unei probleme sociale ia “faţă umană” sau capătă accente emoţionale;

– cadrul conflictului când se insistă asupra diverselor conflicte existente între grupuri, indivizi, organizaţii politice;

– cadrul moralităţii atunci când rezolarea unei probleme publice e plasată într-un context moral, şi/sau religios. În cercetarea noastră, ţinând cont de specificul dezbaterii prezidenţiale, vom adăuga acestui cadru şi dimensiunea legislativă ;

– cadrul economic care trimite la consecinţele economice resimţite de indivizi, grupuri sau ţări după rezolvarea unei probleme majore.

Întrebările de cercetare care au ghidat studiul nostru sunt următoarele :

I1 – Care au fost cadrajele dominante în dezbaterea prezidenţială din anul 2014 ?

I2 – Care sunt cele mai proeminente teme abordate de cei doi actori politici rivali în timpul dezabaterii ?

Candidatul Victor Ponta a venit bine pregătit la prima întâlnire televizată, a dominat verbal aproape întreaga întâlnire şi a intrerupt foarte des discursul  contra-candidatului său. Răspunsul oferit primei întrebări a cercetării noastre arată că abordarea difereritelor subiecte prin intermediul cadrajului conflictului (vezi figura nr. 1) nu e o surpriză în contextul electoral. Şi in alt studiu [31] am arătat că actorii politici aflaţi în campanie electorală încercă să ocupe un loc cât mai înalt pe scala preferabilităţii alegătorilor prin atacul susţinut al adversarului şi interpretarea tuturor politicilor publice prin filtrul conflictului.

Figura 1. Cadrajele dominante în discursul candidatului Victor Ponta

Cele 71 cadraje conflictuale din discursul lui Victor Ponta au făcut referire la necunoaşterea situaţiei românilor stabiliţi în afara ţării de către Klaus Iohannis, la atitudinea arogantă şi lipsită de respect a acestuia în timpul dezbaterii, la protejarea deputaţilor corupţi din propriul partid (PNL), la necunoaşterea situaţiei pensionarilor români şi negarea rolului avut în nefastele evenimente politice din anul 2012, la izbitoarea asemănare a contracandidatului cu Traian Băsescu, la necunoaşterea detaliilor legate de votul electronic sau prin corespondenţă, posibilele nereguli în activitatea de primar al oraşului Sibiu. Cadrajele moral-legale (54 în cele două runde ale dezbaterii) prezintă detaliile legate de elaborarea unei noi legi electorale, de respingerea legilor amnistiei şi graţierii sau a celor legate de imunitatea parlamentară şi lupta anticorupţie. Tot în acest caz observăm şi felul în care Victor Ponta se autolegitimează moral pentru a continua ca viitor preşedinte al României prin prisma realizărilor anterioare şi cum încearcă să contureze portretul unui contra-candidat imoral din cauza implicării acestuia în activităţi ilicite sau imorale (trafic de copii, lovitura de stat din 2012, viitoarea micşorare a pensiilor, sfidarea profesorilor, jignirea Dacianei Sârbu, soţia lui Victor Ponta, demagog, vinovat de ruperea Uniunii Social-Liberale). Cadrajul interesului uman, folosit pentru a aduce un plus de emoţie şi dramatism, e prezent în discursul lui Victor Ponta (16 frame-uri în cele două runde) pentru a accentua atât propria mândrie de a fi cetăţean român, de a fi realizat atât de multe pentru ţară şi cetăţenii ei, cât şi suferinţa pensionarilor şi altor bugetari afectaţi de măsurile aberante ale regimului Băsescu ori a membrilor Partidului Social Democrat cu funcţii de conducere la nivel local şi naţional ce au fost acuzaţi pe nedrept de justiţie.

Cadrajul atribuirea responsabilităţii (7 cadre în cele două runde) funcţionează după clasica tipologie a lui Iyengar şi Kinder [32]: cadrajele tematice ce plasează chestiunile şi evenimentele politice într-un contex mai general şi cadrajele episodice ce aduc în prim-plan evenimente concrete pentru a ilustra anumite situaţii. Cadrajele tematice îi permit lui Victor Ponta sa-şi decline responsabilitatea pentru slaba organizare a alegerilor în străinătate, lovitura de stat din 2012, susţinerea parlamentarilor cu probleme penale ori promovarea unor legi controversate,  atribuind-o unui actor colectiv, sistem sau context social (Biroul Electoral Central, Ministerul Afacerilor Externe, voinţa politică a majorităţii parlamentarilor USL, Consiliul Superior al Magistraturii, de exemplu). Cadrajele episodice îl avantajează în a explica (ne)rezolvarea complexelor probleme economice şi politice ale ţării prin existenţa “regimului Băsescu” cu reprezentanţii săi (Vasile Blaga, Adrian Videanu, Cătălin Predoiu) plasaţi obligatoriu în contexte nefavorabile şi a garanta viitoarea prosperitate a ţării prin trimiteri la oamenii din  echipa proprie plasaţi în contexte favorabile. Cadrul consecinţelor economice (4 cadre în cele două runde) este cel mai slab reprezentat şi nu e folosit de Victor Ponta pentru a explica telespectatorilor consecinţele economice ale deciziilor politice, ci e mai mult o înşiruire de cifre şi indicatori din diferite surse oficiale despre contextul economic al României.

Şi în cazul discursului candidatului Klaus Iohannis, cadrajul conflictului are cea mai mare pondere (60 cadre în cele două runde aşa cum arată figura nr. 2). În acest caz cadrele conflictuale au evidenţiat acuzele aduse lui Victor Ponta pentru organizarea alegerilor din străinătate,  încălcarea dreptului la vot şi refuzul de a modifica legislaţia electorală, plagierea tezei de doctorat şi tendinţa de a monopoliza puterea politică, minciuna şi incompetenţa ce caracterizează comportamentul său ca prim-ministru, susţinerea unor legi controversate, promovarea intereselor baronilor Partidului Social Democrat de a căror susţinere se bucură. Candidatul Klaus Iohannis a rostit câteva replici acide la adresa contra-candidatului, replici considerate de efect în timpul dezbaterii televizate : “Domnule  Ponta, sunteţi presedinte Partidului Social Democrat, eu Alianţei Creştin-Liberale, hai să facem o treabă ca între bărbaţi ! Mâine să convoacă Parlamentul, scoatem legea amnisitiei şi dăm liber la toate arestarile. Acceptaţi să convocăm parlamentul?”, “Oare domnul Băsescu i-a prostit pe romani cand v-a pus premier? Pe mine m-a refuzat, pe dumneavoastră  v-a pus !” sau   „ Îmi voi cere scuze imediat după ce vă cereţi scuze în numele echipei dumneavoastră  că m-aţi făcut vânzător de copii. Imediat ce vă cereţi scuze ca m-aţi făcut traficant de organe, câ aţi spus că nu sunt un bun roman că sunt neamţ, că sunt protestant, o să imi cer şi eu scuze. Aţi făcut cea mai mizerabilă campanie din România!”.

Figura 2. Cadrajele dominante în discursul candidatului Klaus Iohannis

Cadrajele moral-legale (56 în cele două runde ale dezbaterii), la fel ca şi în cazul discursului lui Victor Ponta, fac trimitere la acele legi ce ar trebui discutate, modificate sau abrogate şi la lentoarea cu care se desfăşoară acest proces, la instituirea unor relaţii corecte între parlamentari şi cetăţeni, preşedinte şi prim-ministru, la garantarea independeţei justiţiei şi statului de drept. Klaus Iohannis consideră că reputaţia sa solidă de primar şi politician îl ajută să impună un nou fel de a face politică, “cu mai puţine vorbe, mai multe fapte, mai puţină gălăgie” astfel încât “orice om e respectat şi i se respectă drepturile” şi având ca rezultat final “ România lucrului bine făcut,  o Românie normală, pentru oameni normali.” Cadrajele economice (22 în cele două runde ale dezbaterii) fac referire la faptul că prosperitatea ţării şi cetăţenilor e dependentă de implementarea rapidă a unor măsuri economice de factură liberală : reduceri de taxe şi impozite, reducerea evaziunii fiscale, reducerea deficitului bugetar, investiţii, crearea de noi locuri de muncă, atragerea investitorilor, sprijinirea capitalului autohton. Tot prin filtrul economic sunt explicate ineficienţa sau incompetenţa actualului guvern în consolidarea unei economii funcţionale. Cadrajul interesului uman e prezent în discursul lui Klaus Iohannis (16 frame-uri în cele două runde) pentru a accentua două tipuri de interese : pe de o parte, interesul românilor ce au aşteptat toată ziua şi nu au putut vota în primul tur al alegerilor prezidenţiele şi care au nevoie de o soluţie rapidă pentru a putea vota în al doilea tur, pe de altă parte, “interesul” tuturor parlamentarilor corupţi ce au nevoie de protecţie în faţa legii, de blocarea justiţiei şi mutilarea instituţiilor anticorupţie, de promulgarea legii amnistiei şi graţierii. Prin folosirea cadrajului responsabilităţii (13 în cele două runde ale dezbaterii) ne(rezolvarea) celor două „interese” e atribuită premierului în funcţie. Cadrajele episodice folosite în acest sens sunt grăitoare : “Domnule  Ponta, aţi organizat alegerile în diaspora execrabil !. Dumneavoastră aţi suprimat dreptul la vot în disaspora”, “Domnule Ponta,  ne tot spuneţi multe lucruri, doar că rămân vorbe. Fapte aşteaptă cei din diaspora ! Dumneavoastră ce fapte aţi făcut?” , “E inadmisibil să avem parlamentari care nu pot fi anchetaţi pentru că  Partidul Social Democrat votează împotriva anchetării lor”, “România lui Victor Ponta aşteaptă legea amnistiei ! Adrian Nastase, Liviu Dragnea, Viorel Hrebenciuc, Ecaterina Andronescu, Şerban Mihailescu, Miron Mitrea, Dan Nica, Dan Şova, Ioan Adam, Victor Mocanu, Adrian Duicu, Bunea Stancu, Nicuşor Constantinescu – 38 de persoane în total.  Vă las lista, dacă doriţi !”. Pentru a oferi răspuns celei de-a doua întrebări a studiului nostru, după efectuarea analizei de conţinut  am întocmit graficul de mai jos (figura 3) :

Figura 3. Temele dominante în discursurile candidaţilor

Candidatul Victor Ponta s-a remarcat prin atenţia mărită acordată prezentării realizărilor sale ca prim-ministru al ţării, printr-un constant atac la adresa contra-candidatului, prin prezentarea viitoarelor şi dezirabilelor măsuri ce vor fi implementate (introducerea votului prin corespondenţă, consolidarea relaţiilor cu actualii parteneri internaţionali ai ţării, îmbunătăţirea situaţiei românilor din diaspora etc.). Candidatul Klaus Iohannis a atacat mai puţin, a insistat pe schimbările rapide şi viitoare ale legislaţiei electorale care să garanteze că nu vor mai exista situaţii în care românii din diaspora nu vor putea vota, a prezentat măsurile economice ce pot contribui la creşterea prosperităţii ţării şi a atins şi ale teme considerate sensibile pentru opinia publică ( plagiatul premierului, Roşia Montana, protejarea parlamentarilor cu probleme penale).

Concluzii

Cadrele mediatice instituie nu doar atributele, caracteristicile unei situaţii sau întâmplări,  ci şi un mod de interpretare a ceea ce ni se prezintă [33]. Debaterea finală dintre cei doi candidaţi pentru funcţia de preşedinte al României a inclus cele cinci cadraje mediatice clasice în literatura de specialitate. La fel ca şi în alte studii efectuate asupra situaţiilor electorale, cadrajele dominante în discursurile candidaţilor au  fost cele ale conflictului şi moralităţii/ legalităţii. A fost surprinzătoare doar prezenţa discretă a cadrajului consecinţelor economice dintr-un eveniment mediatic major cum este dezbaterea prezidenţială.

Bibliografie:

BECIU, Camelia, Politica discursivă. Practici politice într-o campanie electorală, Editura Polirom, Iaşi, 2000

BECIU, Camelia, Comunicare politică , Comunicare.ro, Bucureşti, 2002

BECIU, Camelia, Sociologia comunicării şi a spaţiului public, Editura Polirom, Iaşi, 2011

BRAUD, Philippe, Grădina deliciilor democraţiei. Pentru o lectură psiho-afectivă a regimurilor pluraliste, Editura Globus,  Bucureşti, 1996

CHAFFEE, Steven H,  “Uses and Effects of the 1976 Debates: An Overview of Empirical Studies”, în:  The Great Debates: Carter vs. Ford 1976, Krauss Sidney (ed.), Indiana University Press,  Bloomington, 1979

CHARAUDEAU, Patrick, GHIGLIONE, Rodolphe, Talk show-ul: despre libertatea cuvântului ca mit, Editura Polirom, Iaşi, 2005

CORBU, Nicoleta,  CORBU, Boţan, Mădălina, Telepreşedinţii. Radiografia unei campanii electorale, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2011

ENTMAN, Robert M, “Framing: Toward clarification of a fractured paradigm”, Journal of Communication, 43(4), 1993

ENTMAN, Robert M, “Cascading Activation: Contesting the White House’s Frame After 9/11”,  Political Communication, 20, 2003

GAMSON, William A, MODIGLIANI, Andre “Media Discourse and Public Opinion on Nuclear Power: A Constructionist Approach”. American Journal of Sociology,  95, 1989

GITLIN, Todd The Whole World is Watching: Mass Media in the Making and Unmaking of the Left, University of California Press, Los Angeles, 2003

GOFFMAN, Erving,  Frame analysis: An essay on the organization of experience , Harvard University Press, Cambridge, MA, 1974

HAINEŞ, Rosemarie Televiziunea şi reconfigurarea politicului. Studii de caz: Alegerile prezidenţiale din România din anii 1996 şi 2000,  Editura Polirom, Iaşi, 2002

IYENGAR, Shanto, KINDER, Donald,  News That Matters: Television and American Opinion, University of Chicago Press, Chicago, 1987

KRAUS, Sidney Televised Presidential Debates and Public Policy, Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale, NJ,  2000

LAZARSFELD, Paul, BERELSON, Bernard, GAUDET, Hazel, Mecanismul votului. Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidenţială,  Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2004

MCKINNEY , Mitchell S, CARLIN, Diana B , “Political Campaign Debate ” în Handbook of Political Communication Research, Lynda Lee Kaid (eds), Lawrence Erlbaum Associates, Mahwah, NJ, 2004

MCKINNEY, Mitchell S “Debates” în Encyclopedia of Political Communication, Lynda Lee Kaid ,Christina Holtz-Bacha (eds), Sage Publications, 2008

MCNAIR, Brian  Introducere în comunicarea politică, Editura Polirom, Iaşi, 2007

MICLESCU, Cornel, Cotroceni. Gară pentru doi. Politici electorale comparate în campaniile pentru alegerile prezidenţiale de la televiziune, 1990- 1992- 1996- 2000, Editura Bic All, Bucureşti, 2002

MILLER, Arthur H, MACKUEN, Michael, “Learning About the Candidates: The 1976 Presidential Debates”, The Public Opinion Quarterly , 43 (3), 1979

POPA, Ana- Maria Popa, Secretul preşedinţilor. Studii de caz pe dezbaterile prezidenţiale finale din România şi Statele Unite ale Americii în anul 2004, Editura Lumen, Iaşi, 2005

PREPELEA, Nicolae Imagini ale sociologiei contemporane. Idei, concepte, metodologie, Editura Ars Docendi, Universitatea din Bucureşti, 2007

RIES, Al, TROUT, Jack,  Poziţionarea: Lupta pentru un loc în mintea ta, Editura Curier Marketing, Bucureşti, 2004

SEMETKO, Holli A.,VALKENBURG, Patti M, “Framing European politics: A content analysis of press and television news”, Journal of Communication, 50(2), 2000

SEVERIN, Werner J.,TANKARD, James W.,  Perspective asupra teoriilor comunicării de masă. Originile, metodele şi utilizarea lor în mass media,  Editura Polirom, Iaşi, 2004

TOODE, Ulle, “Political Image-Building trough Audiovisual Media : The Case of Estonian and Finish Tv News Interviews” în Current Trends in International Public Relations, Adela Rogojinaru,  Sue Wolstenholme (eds.), Editura Tritonic,  Bucureşti , 2007

DE VREESE, Class H., “News framing: Theory and typology”,  Information Design Journal + Document Design, 13(1)

Resurse electronice:

CMECIU, Camelia, PĂTRUŢ, Monica, „A Functional Approach to the 2009 Romanian Presidential Debates. Case Study: Crin Antonescu vs Traian Băsescu”, Journal of Media Research , nr. 6, 2010, (http://cmedia.ubbcluj.ro/mediaresearch/wp-content/uploads/2010/02/04-cmeciu.pdf)

PĂTRUŢ, Monica, CMECIU, Camelia „Dezbaterile electorale – un joc discursiv ritualic”, Sfera politicii, 3 (145), 2010, http://www.sferapoliticii.ro/sfera/145/art09-patrut_cmeciu.html

PĂTRUŢ, Monica, CMECIU, Camelia, “Forum Comments – a Means of Embedding the Effects of the TV Debate  in the 2009 Presidential Campaign in Romania”, International Journal of Academic Research in Business and Social Sciences,  2 (9), 2012, http://www.hrmars.com/admin/pics/1155.pdf

PÜHRINGER, Karin, DAHINDEN, Urs, RADEMACHER, Patrick, GERTH, Matthias, SIEGERT, Gabriele “Challenges to Political Campaigns in the Media: Commercialization, Framing, and Personalization”, National Centre of Competence in Research (NCCR) Challenges to Democracy in the 21^st Century , Institute of Mass Communication and Media Research (IPMZ), University of Zurich, 2008,  http://www.nccr-democracy.uzh.ch/publications/workingpaper/pdf/WP20.pdf

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18527823-klaus-iohannis-las-orgoliile-mele-deoparte-vedem-ora-20-00-realitatea-intr-dezbatere-televizata-victor-ponta.htm

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18538221-live-text-video-doua-dezbatere-klaus-iohannis-victor-ponta-b1.htm (accesat pe 29 iunie 2015)

[1] Sidney Kraus, Televised Presidential Debates and Public Policy, Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale, NJ,  2000, p.197

[2] Camelia Beciu, Comunicare politică , Comunicare.ro, Bucureşti, 2002, p.109

[3] Arthur, H Miller and Michael MacKuen, “Learning About the Candidates: The 1976 Presidential Debates”, The Public Opinion Quarterly , 43 (3), 1979, p.331

[4] Steven, H. Chaffee,“Uses and Effects of the 1976 Debates: An Overview of Empirical Studies”, în:  The Great Debates: Carter vs. Ford 1976, Krauss Sidney (ed.),Indiana University Press,  Bloomington, 1979, pp.223-261

[5] Mitchell, S McKinney , Diana B Carlin, “Political Campaign Debate ” în Handbook of Political Communication Research, Lynda Lee Kaid (eds), Lawrence Erlbaum Associates, Mahwah, NJ, 2004, pp. 203-224.

[6] Mitchell, S McKinney, “Debates” în Encyclopedia of Political Communication, Lynda Lee Kaid, Christina Holtz-Bacha (eds), Sage Publications, 2008, p.347

[7] Al Ries, Jack Trout, Poziţionarea: Lupta pentru un loc în mintea ta, Editura Curier Marketing, Bucureşti, 2004, p.267

[8] Paul, Lazarsfeld, Bernard Berelson, Hazel Gaudet, Mecanismul votului. Cum se decid alegătorii într-o campanie prezidenţială,  Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2004, pp. 82-91

[9] Brian, McNair,  Introducere în comunicarea politică, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p. 61

[10] Ulle, Toode, “Political Image-Building trough Audiovisual Media : The Case of Estonian and Finish Tv News Interviews” în Current Trends in International Public Relations, Adela Rogojinaru,  Sue Wolstenholme (eds.), Editura Tritonic,  Bucureşti , 2007, p. 303

[11] Philippe, Braud, Grădina deliciilor democraţiei. Pentru o lectură psiho-afectivă a regimurilor pluraliste, Editura Globus,  Bucureşti, 1996, p.206

[12] Rosemarie, Haineş, Televiziunea şi reconfigurarea politicului. Studii de caz: Alegerile prezidenţiale din România din anii 1996 şi 2000,  Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.167

[13] Camelia, Beciu, Politica discursivă. Practici politice într-o campanie electorală, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.105

[14] Patrick, Charaudeau, Rodolphe, Ghiglione, Talk show-ul: despre libertatea cuvântului ca mit, Editura Polirom, Iaşi, 2005, pp. 68-71

[15] Monica, Pătruţ, Camelia, Cmeciu, „Dezbaterile electorale – un joc discursiv ritualic”, Sfera politicii, 3 (145), 2010, pp.  57-63, http://www.sferapoliticii.ro/sfera/145/art09-patrut_cmeciu.html (accesat pe 23 iunie 2015)

[16] Werner, J. Severin, James, W. Tankard,  Perspective asupra teoriilor comunicării de masă. Originile, metodele şi utilizarea lor în mass media,  Editura Polirom, Iaşi, 2004, p.235

[17] Monica, Pătruţ, Camelia, Cmeciu, “Forum Comments – a Means of Embedding the Effects of the TV Debate  in the 2009 Presidential Campaign in Romania”, International Journal of Academic Research in Business and Social Sciences,  2 (9), 2012, pp. 421- 422, http://www.hrmars.com/admin/pics/1155.pdf (accesat pe 24 iunie 2015)

[18] Cornel, Miclescu, Cotroceni. Gară pentru doi. Politici electorale comparate în campaniile pentru alegerile prezidenţiale de la televiziune, 1990- 1992- 1996- 2000, Editura Bic All, Bucureşti, 2002, pp.14-178

[19] Ana- Maria Popa, Secretul preşedinţilor. Studii de caz pe dezbaterile prezidenţiale finale din România şi Statele Unite ale Americii în anul 2004, Editura Lumen, Iaşi, 2005,pp.112-190

[20] Nicoleta, Corbu, Mădălina, Boţan, Telepreşedinţii. Radiografia unei campanii electorale, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2011, pp. 81-109

[21] Erving, Goffman, Frame analysis: An essay on the organization of experience , Harvard University Press, Cambridge, MA, 1974, p. 18

[22] William, A. Gamson, Andre Modigliani. “Media Discourse and Public Opinion on Nuclear Power: A Constructionist Approach”. American Journal of Sociology,  95, 1989, p. 3

[23] Robert, M. Entman, “Framing: Toward clarification of a fractured paradigm”, Journal of Communication, 43(4), 1993, p. 52

[24] Robert, M. Entman, “Cascading Activation: Contesting the White House’s Frame After 9/11”,  Political Communication, 20, 2003, pp. 417-418

[25] Todd, Gitlin, The Whole World is Watching: Mass Media in the Making and Unmaking of the Left, University of California Press, Los Angeles, 2003, p.7

[26] Shanto, Iyengar, Donald Kinder, News That Matters: Television and American Opinion, University of Chicago Press, Chicago, 1987, p.14

[27] Class, H. De Vreese,  “News framing: Theory and typology”,  Information Design Journal + Document Design, 13(1), pp. 51-62

[28] Nicolae, Prepelea, Imagini ale sociologiei contemporane. Idei, concepte, metodologie, Editura Ars Docendi, Universitatea din Bucureşti, 2007, pp.123-124

[29] Karin, Pühringer, Urs Dahinden, Patrick Rademacher, Matthias Gerth, Gabriele Siegert, “Challenges to Political Campaigns in the Media: Commercialization, Framing, and Personalization”, National Centre of Compet ence in Research (NCCR) Challenges to Democracy in the 21^st Century , Institute of Mass Communication and Media Research (IPMZ), University of Zurich, 2008, p.5, http://www.nccrdemocracy.uzh.ch/publications/workingpaper/pdf/WP20.pdf  (accesat pe 27 iunie 2015)

[30] Holli, A. Semetko, Patti M Valkenburg, “Framing European politics: A content analysis of press and television news”, Journal of Communication, 50(2), 2000, pp. 93-109

[31] Camelia, Cmeciu,  Monica Pătruţ, „A Functional Approach to the 2009 Romanian Presidential Debates. Case Study: Crin Antonescu vs Traian Băsescu”, Journal of Media Research , nr. 6, 2010, http://cmedia.ubbcluj.ro/mediaresearch/wp-content/uploads/2010/02/04-cmeciu.pdf, (accesat pe 29 iunie 2015)

[32] Shanto, Iyengar, Donald, Kinder, op.cit. , p.15

[33] Camelia, Beciu, Sociologia comunicării şi a spaţiului public, Editura Polirom, Iaşi, 2011, p.138