Eugen TOMAC: „Clasa politică a tratat superficial subiectele legate de diasporă, inclusiv în Campania prezidenţială din 2014”

(”The politicians approach regarding Romanians abroad has always been superficial, including in the 2014 presidential campaign”)

Interviu realizat de Luminița KOHALMI & Sabin DRĂGULIN

În contextul evoluţiilor politice, economice şi sociale care au avut loc în România în ultimii ani, care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele elemente de diferenţiere ale campaniei electorale pentru preşedinţie din 2014 faţă de campaniile similare precedente?

În primul rând, campania din 2014 pentru alegerile prezidenţiale a fost diferită de cele precedente prin prisma candidaţilor. Candidaţii de la ultimele alegeri prezidenţiale au avut un profil cu totul diferit faţă de cei din 2009 sau 2004, când în competiţie au intrat oameni politici cu foarte multă experienţă politică şi cu o anumită pregătire profesională. De data aceasta, candidaţii au fost mult mai tineri şi fac parte dintr-o nouă generaţie de politicieni. În mod clar, mesajele politice au fost şi ele diferite pentru că, dacă în 2004 sau în 2009 în prim-planul bătăliei politice a fost tema luptei anti-corupţie, în 2014 forţele politice şi candidaţii au explicat mai mult cetăţenilor de ce să nu îl voteze pe un candidat anume. Deci nu a existat dezbatere de idei şi proiecte, ci s-a mers mai mult pe demonizarea candidaţilor.

Având în vedere faptul că diaspora a jucat un rol major în ultimele scrutinuri electorale pentru preşedinţie, câtă atenţie au acordat candidaţii, în 2014, acestui public-ţintă? A fost vorba de o atenţie planificată sau conjuncturală?

În ceea ce priveşte diaspora, din păcate toată clasa politică tratează superficial acest subiect şi nu există o preocupare serioasă pentru relaţia cu cei 4 milioane de cetăţeni români care muncesc peste hotare, oameni care au trimis în ultimii 10 ani în ţară peste 45 de miliarde de Euro. E un semn de slăbiciune din partea politicienilor, politicienii nu îi înţeleg pe românii din diasporă. Aici vorbim de cetăţeni care au plecat din raţiuni economice peste hotare, dar ei sunt puternic legaţi de România şi cei mai muţi investesc to în ţară tot ceea tot ceea ce reuşesc să câştige. Cetăţenii români care muncesc peste hotare au o abordare diferită de cei de acasă pentru că, atunci când ajungi în Italia sau Spania, îţi dai seama că statul nu mai este un instrument pe care îl poţi ignora sau minţi, pur şi simplu statul trebuie să îţi fie partener. De aici vine şi opţiunea oamenilor din diasporă orientată spre cei care militează pentru creştere economică solidă, pentru politici, în general, de dreapta. De aici rezultă şi votul de dreapta, pentru că stânga a încurajat întotdeauna nemunca prin ajutoare sociale. Din păcate însă, toată clasa politică a tratat superficial subiectele legate de diasporă, inclusiv în campania prezidenţială din 2014.

Care au fost resorturile intime ale mecanismului ce au determinat mobilizarea masivă la vot din turul al doilea de scrutin?

Mecanismul care a mobilizat lumea în turul al doilea a fost unu cât se poate de clar, şi anume: facem totul pentru a nu împărţi ţara în două, aşa cum a făcut Victor Ponta (acesta i-a împărţit pe români în “băsişti” şi “antibăsişti”). Pur şi simplu, cetăţenii care dezaprobă acest discurs maniheist şi-au dat seama că ajungerea, de exemplu, a lui Victor Ponta la Cotroceni ar însemna continuarea acestui spectacol politic lipsit de substanţă, motiv pentru care au optat pentru cea de-a doua variantă, mult mai tăcută, rezervată, chiar dacă lipsită de substanţă, ca şi Ponta. A fost o soluţie mai sigură pentru majoritatea românilor, şi aşa s-au şi mobilizat oamenii, pe acest mecanism: nu Ponta, mergem pe soluţia alternativă, Iohannis. Acesta a fost singurul mecanism care a funcţionat în mod real. Scandalul cu interzicerea sau lipsa de secţii de vot din străinătate a fost doar un prilej ca oamenii să conştientizeze cât de periculos poate deveni un regim în care un om candidat la cea mai înaltă funcţie în stat îi sancţionează pe cetăţenii români care muncesc peste hotare, lucru pe care îl putea aplica cu succes şi în alte situaţii limită ale mandatului. Scandalul cu secţiile de vot din străinătate a fost doar un motiv în plus care a determinat mobilizarea.

Care au fost canalele de comunicare relevante în acestă campanie? Cât de eficiente s-au dovedit a fi campaniile online ale candidaţiilor şi cât de mult a contat comunicarea pe Facebook în rezultatul final?

În mod clar, Facebook a mobilizat, de această dată, peste 50% din electorat. Pe Facebook au circulat informaţii pe care televiziunile sau alte instituţii media angajate într-un fel sau altul în câmpul politic, care susţineau o tabără sau alta, nu le-au prezentat. Deci, în mod clar, în ceea ce priveşte informaţiile  privind candidaţii sau anumite abuzuri ale guvernului în procesul de organizare a alegerilor au avut un rol determinant în mobilizarea cetăţenilor şi în formarea opiniilor. Eu cred că peste 50% din cetăţeni şi-au cules informaţiile şi din mediul online, respectiv Facebook, şi nu numai.

Consideraţi că legislaţia în vigoare în 2014 privind finanţarea alegerilor prezidenţiale a permis o competiţie onestă şi nediscriminatorie a candidaţiilor la preşedinţie?

Nu, nu cred că legislaţia privind desfăşurarea alegerilor prezidenţiale a permis o competiţie onestă pentru că nu există modalităţi de sancţionare foarte severe a celor care în timpul campaniei electorale încalcă legea. Un candidat onest niciodată nu-şi va pune problema de a încălca legea. În schimb, candidaţi precum cei care au fost foarte vizibili în 2014 au depăşit sigur sumele prevăzute de lege. Putem să facem un calcul simplu, să luăm în considerare doar panourile şi bannerele principalilor candidaţi, şi tot sărim de pragul legal. Trebuie să existe o instituţie a sancţiunii mult mai severă, astfel încât, în mod real, orice cetăţean care intră în această competiţie importantă să aibă aceleaşi şanse ca şi un candidat susţinut de o formaţiune politică sau alta. Din acest punct de vedere, legislaţia este încă destul de permisivă sau, de multe ori, instituţiile care sunt abilitate să aplice sancţiuni împotriva celor care încalcă legea nu-şi fac treaba. Din punctul meu de vedere, legislaţia trebuie amendată. S-au făcut ceva modificări anul acesta, dar cred că nu sunt suficiente.

S-a vorbit mult, atât în timpul campaniei electorale, cât şi după încheierea alegerilor, despre implicarea serviciilor secrete în determinarea rezultatului alegerilor prezidenţiale din România. Avem de-a face cu un mit sau este vorba de realitate?

În opinia mea, aducerea acestui subiect în campanie electorală a avut rolul de a mobiliza şi mai mult electoratul. Vorbim despre o temă care nu e străină cetăţenilor români, pentru că întotdeauna când se discută despre servicii secrete, despre instituţii care nu sunt atât de vizibile şi care trebuie să-şi desfăşoare activitatea strict în interesul public, interesul publicului e mare.  În mod clar, acest domeniu a fost reformat destul de puternic în ultimii 10 ani, dar neştiind exact cum funcţionează mecanismul serviciilor  în profunzime, nu-mi pot da seama cât de mult acestea se pot într-o direcţie sau alta.  Însă mai cred că pot exista excese şi într-o direcţie, şi în alta. Pentru că vorbim de oameni, şi oamenii întotdeauna sunt tentaţi să utilizeze mecanismele pe care le au la dispoziţie într-un sens sau altul. Mi-ar plăcea să cred totuşi că, în bătălia politică, serviciile secrete rămân neutre.