CONTROLUL DEMOCRATIC-CIVIL ÎN ROMÂNIA ASUPRA SERVICIILOR DE INTELLIGENCE

[The democratic-civilian control over the Intelligence services in Romania]

Ilie RĂPCIANU

Facultate de Științe Politice, Universitatea din București

eeili@yahoo.com, rapcianu93@gmail.com

Rezumat

Democratic civil control functionality represents one of the fundamental components of a grounded democracy. In this sense, one of the most important sectors of a state – intelligence – must be thoroughly controlled by civil society to prevent severe abuses of power. This paper aims to demonstrate the functionality of democratic civil control in Romania in relation to intelligence services, starting from specialized studies and updating the research with a case study on an abuse committed by a security service.

Keywords: democratic control, intelligence, abuses of power, democracy

Preliminarii

Controlul democratic civil este un proces prin care societatea civilă și instituțiile democratice de stat monitorizează, influențează și controlează activitățile și politicile guvernului, asigurându-se că acesta lucrează în interesul public și respectă drepturile și libertățile cetățenilor.  Comisiile de etică, agențiile anti-corupție și tribunalele administrativ-guvernamentale contribuie la monitorizarea și controlul comportamentului funcționarilor publici. Accesul liber la informații și transparența deciziilor guvernamentale permit cetățenilor să monitorizeze acțiunile guvernului și să participe la procesele decizionale. O presă liberă și diversificată contribuie la diseminarea informației, monitorizând acțiunile guvernului și servind ca un forum pentru dezbateri și exprimare a opiniilor. Realizarea unui sistem multipartid echitabil permite o mai mare diversitate de interese și, de asemenea, permite rotația diferitelor partide în guvern în funcție de alegerile cetățenilor. Organizațiile non-guvernamentale, grupurile de advocacy, sindicatele și alți actori ai societății civile pot contribui la analiza politicilor publice și la denunțarea abuzurilor și corupției. Un sistem judiciar independent care judecă în mod echitabil și imparțial este esențial pentru a asigura respectarea legilor și a drepturilor cetățenilor de către guvern. În egală măsură, educația civică ajută cetățenii să înțeleagă drepturile și responsabilitățile lor în cadrul unei societăți democratice și să participe activ la controlarea guvernului. Controlul democratic civil, prin toate aceste mecanisme, ajută la prevenirea abuzurilor de putere, corupției și autoritarismului, promovând un guvern responsabil, transparent și receptiv la nevoile și interesele cetățenilor săi.

Controlul democratic-civil asupra serviciilor de intelligence în România este un aspect important pentru asigurarea transparenței, protejarea drepturilor omului și menținerea încrederii cetățenilor în instituțiile publice. În România, există mai multe mecanisme și structuri care guvernează acest control: i. Control parlamentar – Monitorizarea activităților serviciilor de intelligence este asigurată de Comisiile parlamentare pentru controlul activităților Serviciului Român de Informații (SRI) și Serviciului de Informații Externe (SIE). Aceste comisii pot solicita informații și explicații de la conducerea respectivei instituții, realizând un control eficient asupra acestora. ii. Controlul executiv – Guvernul României, prin intermediul instituțiilor și autorităților împuternicite, are capacitatea de a controla activitatea serviciilor de intelligence. Procurorul General are un rol central în supravegherea legalității activităților acestor servicii, iar ministrul Afacerilor Interne și ministrul Afacerilor Externe au responsabilități în coordonarea serviciilor de intelligence din domenii specific aferente competenței lor. iii. Controlul judecătoresc – În cazurile în care serviciile de intelligence efectuează acțiuni specifice care intră în sfera drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, este necesar un mandat emis de un judecător din cadrul instanțelor competente. Astfel, judecătorii au rolul de a asigura respectarea legalității și protejarea drepturilor omului în cadrul activităților serviciilor de intelligence. iv. Controlul intern – Fiecare serviciu de intelligence are propriile mecanisme interne de monitorizare și supraveghere a activităților desfășurate. Aceste mecanisme au rolul de a asigura respectarea legalității, transparenței și a preveni excesele și posibilele abuzuri. vi. Controlul societății civile – Mass-media și organizațiile neguvernamentale constituie un alt mod de control al activităților serviciilor de intelligence într-o democrație. Prin intermediul jurnalismului de investigație și advocacy, aceste entități pot să descopere și să aducă în atenția publicului larg eventualele situații care contravin principiilor democrației și drepturilor fundamentale.

Aceste mecanisme asigură un control democratic-civil adecvat asupra serviciilor de intelligence în România și reflectă eforturile întreprinse în ultimele decenii pentru a consolida procesul de consolidare democratică în țară.

Întrebarea de la care plec în această lucrare este următoarea: Este controlul democratic-civil din România asupra serviciilor de intelligence unul eficient? În formularea răspunsului, voi dezvolta trei secțiuni: o parte de conceptualizare în care, succint, voi prezenta conceptele cheie ale controlului democratic, o parte de aplicabilitate în care se va analiza controlul instituțiilor abilitate din România asupra serviciilor de intelligence și un studiu de caz privind eficiența controlului democratic în perspectiva unui abuz din cadrul unui serviciu de intelligence românesc. Nu-mi arog dreptul exhaustivității, ci fac doar o analiză a mecanismelor de control a serviciilor de informații, dar, mai mult decât atât și o privire asupra modului în care aceste mecanisme funcționează (teoretic) și sunt eficiente (practic).

Sub aspect metodic, voi folosi studiile privind controlul democratic ale unor autori consacrați de-a lungul timpului privind sociologia militară și raporturile civile-militare, în cazul de față, civile-intelligence utilizându-le ca surse bibliografice, dar și anchete jurnalistice care furnizează date actualizate și contextualizate.

Controlul democratic – conceptualizare

Controlul civil într-un stat democratic asupra serviciilor militare este unul fundamental. O democrație trebuie să aibă la baza sa respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, respectare care implică și explică controlul civil. Sectorul de intelligence este asimilat cu sectorul militar, iar raporturile cu acesta sunt, în egală măsură, raporturi civile-militare[1], iar raporturile dintre decidenții politici și ofițerii de intelligence sunt definite ca o relație constantă de opoziție, în care informațiile ajung cu greutate pe masa comisiilor de control democratic și de supervizare existând mereu o teamă în lipsa de profesionalism a decidenților dar și în pierderea eficienții odată cu adoptarea transparentizării[2]. Cu toate acestea, însă, controlul civil este un element indispensabil în buna funcționare a democrațiilor. Fără o implicare a societății civile, atât instituționalizată, formală, cât și informală, abuzurile și nerespectarea drepturilor ar fi un refren al societății.

Pentru a putea înțelege rolul controlului democratic civil trebuie să pătrundem conceptele cheie ale acestuia. În egală măsură, trebuie înțeleasă și situația statelor post-dictatoriale care au avut parte, pe timpul regimurilor totalitare, de servicii de securitate care au oprimat populația. De aceea, în aceste state, legile pentru reforma serviciilor de securitate au fost adoptate cu întârziere și din cauza temerii clasei politice de deconspirare a dosarelor în care ar fi apărut numele noilor decidenți politici[3]. România este astfel singurul stat post-dictatorial care, după revenirea la democrație, desființează fostul serviciu de securitate (Securitatea) și înființează noi servicii de intelligence pe calapodul celui vechi[4].

Controlul democratic civil asupra serviciilor de informații comportă, după cum anterior am precizat, un raport de tipul civil-militar. Acest control, în unele studii de specialitate, este tripartit împărțit în verticală, orizontală și a treia dimensiune[5]. Fiecare dintre cele trei direcții ale controlului civil are o importanță în eficiența acestuia. Astfel, direcția verticală se referă la controlul direct ierarhi, exercitat prin președinte, prim-ministru sau guvern care direcționează în mod direct serviciile de informații. Controlul exercitat vertical este un control ierarhic, fiindcă serviciile de informații sunt, asemenea armatei, în directă subordonare șeful statului (Art. 92 din Constituția României), iar acesta impune o direcție pe care serviciul de intelligence trebuie să-l urmeze. Tot pe axa verticală se află și controlul intern care este propriu fiecărui serviciu de securitate în parte. Ierarhizarea instituțională care permite o mai bună funcționalitate a birocrației este o formă de control, în sensul de limitare a unor acțiuni abuzive.   Cea de-a doua axa, cea orizontală, este reprezentată de legislativ. Parlamentul exercită un control orizontal asupra serviciilor de securitate prin comisiile sale care veghează asupra respectării drepturilor și libertăților cetățenești. Sigur că există, după cum anterior menționam, unele raporturi definite de opoziție, însă controlul legislativ este unul esențial în funcționarea democratică a unui stat. În egală măsură, vom observat atunci când vom detalia controlul instituțional, și justiția exercită un control asupra serviciilor fiindcă aceasta trebuie să emită mandate de urmărire pe numele unor persoane pentru ca ofițerii de intelligence să poată aplica tehnicile de urmărire asupra lor. O astfel de limitare reprezintă o veghere permanentă asupra respectării drepturilor și libertăților cetățenești, chiar dacă, vom observa, în România există unele scăpări notabile. Nu în ultimul rând, cea de-a treia dimensiune este reprezentată de spațiul internațional în care activitatea unor instituții și organizații exercită o presiune publică suficientă prin care, indirect, pot conduce către un control al serviciilor de informații. Sigur că există limite și limitări. Niciun serviciu nu este perfect și niciun control nu este total, însă atât pe verticală cât și pe orizontală pe teritoriul celei de a treia dimensiunii, controlul civil asupra serviciilor de informații este unul efectiv și cu speranță spre eficacitate.

Controlul instituțional – aplicabilitatea celor trei axe

Controlul executivului poate fi fixat pe axa verticală și reprezintă un tip ierarhic de control democratic fiindcă presupune atribuirea de sarcini, prioritizarea și punerea la dispoziție a resurselor[6]. În egală măsură, pentru a evita teama politizării serviciilor de informații, în termenii legii, controlul executiv aparține, într-un sistem semi-prezidenția, precum în cazul României, Președintelui și Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT)[7]. Aceștia evaluează și coordonează serviciile de intelligence de pe teritoriul României. Din cadrul CSAT fac parte Președintele, Primul-ministru, Ministrul Apărarii, Ministrul Afacerilor Interne, Ministrul Afacerilor Externe, consilierul prezidențial pentru securitate, directorii SRI și SIE și șeful Statului Major[8]. Consider relevantă alcătuirea CSAT-ului în cadrul discuției de față. Menționam că axa verticală presupune și un control intern care este, în egală măsură, un control ierarhic. Serviciile de informații sunt subordonate CSAT-ului din care fac parte chiar directorii acestora. Sigur că o astfel de relație ajută la fluidizarea circuitului birocratic a unei informații. Este de menționat, de asemenea, că în anul 2001 CSAT a încheiat un protocol inter-ministerial prin care, în cazul unei crize, Primului-ministru îi revine exercitarea controlului executiv asupra tuturor serviciilor de informații, nu doar a celor din structurile ministeriale ca în mod obișnuit, acest fapt conducând la o întărire a controlului executiv[9]. Totodată, o formă a controlului executiv se exercită și din partea Ministerului Finanțelor Publice care veghează asupra bugetării serviciilor de intelligence, prin care se bun la dispoziție resursele economice necesare bunei desfășurări a activităților de securitate (Bugetarea alocată de un stat sectorului intelligence arătând interesul statutului asupra securității naționale, paradigma aceasta putând fi aplicată tuturor celorlalte domenii).

Controlul parlamentar reprezintă axa orizontală a controlul democratic și se exercită prin comisiile parlamentare specializate ale Parlamentului care să vegheze asupra activității serviciilor de intelligence. Totodată, Parlamentul este cel care elaborează cadrul normativ după care funcționează serviciile, stabilește structura și mandatul, dar și aprobă bugetul anual al serviciului de securitate. În Parlamentul României funcționează patru comisii reunite care se ocupă de activitatea serviciilor de securitatea: Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranță națională (una în Camera Deputaților și una în Senat), Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI, Comisia parlamentară specială pentru controlul activității Serviciului de Informații Externe[10]. Comisiile parlamentare se ocupă de verificare activității serviciilor de intelligence, iar comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională au atribuții în  verificare celor două servicii de informații din structurile ministeriale (DGPI și DGPA), având posibilitatea de a chema la interpelări pe miniștrii de resort pentru anumite nereguli petrecute în cadrul acestor servicii. Parlamentul are un rol extrem de important în ceea ce privește controlul democratic asupra serviciilor de informații. Candidații la funcția de directori a serviciilor trebuie să primească votul Parlamentului, iar în prealabil avizul comisiei parlamentare specifice.

Cu toate acestea însă, instrumentul cel mai puternic în materia controlul democratic pe care Parlamentul îl poate exercita este investigația[11], desfășurată prin comisiile parlamentare sau prin comisii special înființate de anchetă. Au existat comisii speciale de anchetă care au vizat dosarele de zbor și închisorile operate de CIA pe teritoriul României în urma unor acuzații prin care se aduceau prejudicii țării conform căreia CIA ar fi avut deținuți americani în unele închisori operate de autoritățile atlantice pe teritoriul României. Comisia de Anchetă a ajuns la concluzia că astfel de afirmații sunt nefondate, concluzie la care a ajuns și o comisie paralelă a Uniunii Europene[12]. O altă comisie a fost alcătuită privind răpirea a trei jurnaliști români de către omul de afaceri român de origini siriene Omar Hayssam[13].

Astăzi există două comisii de anchetă în Parlamentul României, una care se ocupă de creșterea necontrolată a prețului la gaze și energie electrică și o alta care se ocupă de achizițiile publice din domeniu sanitar din perioada stărilor de urgență și de alertă. Importanța crescândă a investigațiilor parlamentare constă în faptul că rezoluțiile în urma anchetelor sunt documente publice la accesul tuturor cetățenilor, transparența reprezentând o caracteristică elementară a controlului democratic.

De asemenea, nu trebuie uitat nici controlul fiscal pe care Parlamentul îl exercită și reprezintă una dintre cele mai puternice instrumente ale sale[14]. Acesta se manifestă pe mai multe căi, precum comisiile parlamentare care avizează bugetul anual al serviciilor de securitate, dar având și dreptul de a revizui Legea Bugetară în ceea ce privește domeniul securității. Totodată, Guvernul României trebuie cel puțin o dată pe an să prezinte Parlamentului un raport privind activitatea sa, iar, nu în ultimul rând, Curtea de Conturi, care acționează ca o instituție independentă în sprijinul Parlamentului, are atribuții de control asupra administrării și utilizării bunurilor financiare și patrimoniale[15]. În materie parlamentară, însă, există și cea mai mare opoziție din partea serviciilor de intelligence în ceea ce reprezintă raporturile dintre aceste două instituții. Interesul scăzut al parlamentarilor dar și slaba lor pregătire în domeniul securității naționale reprezintă doar câteva din motivele pentru care calitatea controlului parlamentar este una îndoielnică[16], chiar dacă instrumentele sale au un spectru larg.

Controlul juridic este un alt mod de a veghea supra respectării drepturilor și libertăților cetățenești. Agenți de intelligence au nevoie de un mandat special emis de un judecător pentru a putea aplica tehnica specială în obținerea de informații. Controlul judiciar are drept scop limitarea unei intruziuni prea mari în viața privată a cetățenilor. Cu toate acestea însă, după cum vom observa și în studiul de caz, controlul juridic în România este unul foarte scăzut[17], unele dintre cauzele acestei ponderi fiind și lipsa de pregătire în materie de securitate a judecătorilor, dar și corupția din mediul judiciar.

Controlul societății civile chiar dacă nu la aceeași anvergură, totuși ar putea fi asimilat cu cea de-a treia dimensiune a controlului democratic. Presa, societatea academică și societatea civilă în ansamblul ei reprezintă instituții care exercită o presiune considerabilă asupra serviciilor de intelligence și mai cu seamă prin evidențierea derapajelor acestora. Mass media, prin reportajele și anchetele lor, reușesc să scoată în evidență corupția și încălcarea legii de către agențiile de informații, iar acest lucru este indispensabil într-o societatea în care controlul instituționalizat nu funcționează ideal[18]. În egală măsură, imaginea colectivă pe care societatea o are asupra agențiilor pe informații, aceea a asimilării cu fosta Securitatea din perioada regimului comunist, reprezintă încă o presiune și un stimulent asupra serviciilor de intelligence pentru ca aceasta să se reformeze, dar și un puternic instrument privind controlul democratic-civil[19].

Studiu de caz: DGPI și abuzul

Pe 10 ianuarie 2023, publicația independentă Recorder publica un reportaj-anchetă[20] pentru care, după propria mărturie a jurnaliștilor, au fost nevoie de șapte luni pentru a aduna toate mărturiile și probele[21]. Reportajul sesiza problema lipsei de control democratic asupra Direcției Generale de Protecție Internă (DGPI), serviciul de informații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne prezentând unele încălcări aberante ale legii și drepturilor omului. Reportajul nu a rămas fără un ecou social, dar și instituțional. De la data publicării, a obținut un număr de 2.022.371 de vizionări pe platforma YouTube, demonstrând astfel interesul societății civile pentru problema controlului democratic-civil în România.

Consider relevantă redarea succintă a faptelor care au constituit baza principală a anchetei. În august 2019, conducerea Poliției Române este schimbată, iar printre angajații Ministerului Afacerilor Interne este extrem de răspândită frica de a nu fi interceptați în mod abuziv de către DGPI, la comandă politică, și mai apoi șantajați. În acest sens, noul Inspector General al Poliției Române solicită ajutorul unei alte structuri subordonate, Direcția de Operațiuni Speciale (DOS) pentru a verifica dacă în biroul său există tehnică de supraveghere. În urma unei verificări rudimentare, fiindcă DOS nu este specializat în verificări ale echipamentelor de interceptare, au fost găsite, în biroul Inspectorului General Adjunct, echipamente de înregistrare audio, care erau în funcțiune. Această descoperire a condus la un interes generalizat de la vârful Poliției de a descoperi care sunt cei urmăriți de o instituție care ar trebui să fie în sprijinul său. Astfel, ofițerii DOS au fost chemați și în alte birouri ale Inspectoratului General de Poliție pentru a verifica. Nu putem cunoaște ce măsuri instituționale s-au luat după această descoperire, însă ancheta precizează faptul că la o lună distanță, în septembrie 2019, după o verificare din partea DGPI în biroul Inspectorului General, agenții DOS sunt iarăși chemați pentru a verifica. Toată acestea au condus ulterior la un alt abuz din partea DGPI: retragerea avizului de acces la informații clasificate a celor patru ofițerii care au verifica biroul.

Retragerea unui astfel de aviz este una dintre cele mai mari pedepse, iar acordarea sa presupune limitarea totală a atribuțiilor unui ofițer special. Abuzul nu se limitează doar la formă, ci și la fond. Legea în vigoare nu obligă DGPI să furnizeze un motiv care stă la baza retragerii avizului, ci definește în termeni extrem de vagi criteriile pentru care cineva poate pierde accesul la informații clasificate (lipsă de loialitate, necinste, imoralitate sau deviații de comportament, cf Art. 160 din H.G. nr. 585/2002). Retragerea unui aviz de acces la informații clasificate și, practic, limitarea atribuțiilor unui ofițer din direcțiile speciale ale Poliției Române, fără o motivare din partea instituției. Limitează reușita pe calea judiciară. În cadrul unui proces, lipsa unui motiv pentru retragerea avizului va conduce la pierderea procesului.

De asemenea, montarea unui echipament de interceptare audio-video nu se poate face decât în două situații:

1. în baza unui mandat de supraveghere tehnică emis pentru adunarea probelor într-un dosar de urmărire penală sau
2. în baza unui mandat de siguranță națională emis pentru un dosar de amenințare la siguranța națională.

Lipsa unor astfel de dosar pe numele Inspectorului General Adjunct conduce către un alt abuz din partea DGPI, și anume montarea unui echipament fără un mandat prealabil. Ancheta care a pornit de la aceste eveniment a arătat suma extrem de mare a avizelor retrase, dar și numărul incontrolabil aproape a mandatelor judecătorești emise pentru montarea tehnicii de urmărire. În cadrul anchetei jurnalistice, s-a prezentat și o statistică care prezintă că dintre serviciile de securitate din România, DGPI are numărul cel mai mare, după SRI, de mandate de siguranță națională, chiar dacă un astfel de mandat se obține numai pentru fapte deosebit de grave care atentează la siguranța națională într-o situație cu totul specială (după avizarea de către Procurorul General al României și un judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție). În acest sens, cu toate că atribuțiile DGPI sunt mult mai restrânse decât cele ale principalului serviciu de intelligence din România, totuși, în perioada 2019-iulie 2022, dintr-un total de 3.382 de mandate emise, 404 au fost pentru DGPI, cu mențiunea explicită că un astfel de mandat poate fi pentru o persoană sau pentru un colectiv de persoane.

Trebuie menționat și faptul că, în anul 2017, DGPI a trecut printr-un alt scandal marcat de deturnarea fondurilor publice, în care oameni de la conducerea acestui serviciu de informații foloseau banii publici în scopuri personale sau pentru a achiziționa diferite bunuri pentru superiorii lor ierarhici.

Toate aceste date ale unei anchete alambicate demonstrează un fapt extrem de relevant și foarte trist: lipsa eficienței controlului democratic-civil asupra serviciilor de intelligence din România. Chiar dacă, în urma anchetei jurnalistice efectuate de publicația Recorder, doi dintre cei aflați la conducerea direcției au fost declarați apt limitat și astfel trecuți în rezervă[22], totuși carențele controlului democratic rămân unele evidente. Lipsa unui control parlamentar, judiciar și social eficient au condus la unele abuzuri în domeniu securități greu de imaginat într-un stat democratic, european și membru NATO precum România.

Cazul DGPI este unul relevant în cadrul prezentei lucrări, fiindcă demonstrează că atunci când zona politică, asemenea zonei sociale, este lipsită de o educație civică puternic fundamentată, serviciile de informații capătă puteri care intră în conflict cu drepturile și libertățile celor pe care ar trebui să-i protejeze. Marea masă a populației nu are cunoștințe în ceea ce privește demersul intelligence, iar această lipsă se oglindește și în atitudinea oamenilor politici. Comisiile parlamentare însărcinate cu verificarea DGPI nu au interpelat, interogat sau anchetat nici măcar o singură dată direcția în perioada 2019-2023[23], ceea ce subliniază încă o dată, dacă era necesar, interesul scăzut al clasei politice cu privire la zona atât de importantă a agențiilor de securitate.

Concluzii

Controlul democratic civil asupra forțelor armate și instituțiilor de securitate este vital pentru menținerea statului de drept, a drepturilor omului și a libertății. Controlul democratic civil asigură transparența acțiunilor forțelor armate și ale instituțiilor de securitate, contribuind astfel la consolidarea responsabilității acestora față de populație și guvern. Prin supunerea forțelor armate și instituțiilor de securitate principiilor democratice și statului de drept, controlul civil consolidează democrația într-o țară și promovează respectarea drepturilor și libertăților cetățenești. Controlul democratic civil împiedică instituțiile militare și de securitate să abuzeze de puterea lor, prevenind astfel încălcarea drepturilor omului și ale drepturilor fundamentale. Controlul democratic civil poate optimiza utilizarea resurselor și eficiența forțelor armate și instituțiilor de securitate, asigurând astfel o securitate mai bună țării. Acest lucru se realizează prin analiza bugetară și evaluarea performanței acestor instituții. Adoptarea practicilor corecte de control civil asupra forțelor armate și a instituțiilor de securitate poate crește considerabil legitimitatea internațională a unei țări și poate atrage cooperare în domeniul securității și a apărării. În egală măsură, controlul democratic civil facilitează cooperarea și încrederea între țări în politica de securitate și apărare, contribuind la stabilizarea regională și la crearea unui mediu de securitate internațională mai sigur.

Astfel, controlul democratic civil este o componentă esențială a procesului de democratizare și a bunei guvernări, asigurând protecția drepturilor omului, legitimarea instituțiilor de securitate și forțelor armate și promovarea eficienței acestora. Acest mecanism este crucial pentru menținerea ordinii și a stabilității la nivel național, regional și internațional.

Controlul democratic civil în România este un aspect esențial, care s-a dezvoltat odată cu tranziția de la comunism la democrație în urma Revoluției din 1989.  După revenirea la democrație, România a progresat în consolidarea controlului democratic civil asupra instituțiilor de stat, în principal asupra forțelor armate și serviciilor de securitate. Aceasta a fost posibilă prin implementarea unor reforme legislative, instituționale și politice și prin integrarea în instituții internaționale precum NATO și UE. Elaborarea și adaptarea cadrului juridic au permis dezvoltarea unei structuri de control civil asupra instituțiilor militare și de securitate. Acest lucru a însemnat afirmarea rolului Parlamentului, al Președintelui și al Guvernului în controlul și supervizarea armatei și a serviciilor de securitate. Integrarea României în NATO în 2004 și în Uniunea Europeană în 2007 a jucat un rol important în consolidarea controlului civil în domeniul securității naționale. Alianțele internaționale au impus standarde democratice, măsuri de transparență și o nouă cultură a responsabilității publice. Reformele în justiție și lupta împotriva corupției au fost cruciale pentru a întări controlul democratic civil și a construi încrederea cetățenilor în instituțiile de stat. Independența justiției și cooperarea interinstituțională s-au dovedit esențiale în lupta împotriva corupției.

De-a lungul anilor, s-a pus accent pe creșterea transparenței guvernamentale și pe implicarea societății civile în deciziile care țin de securitate și apărare. Instituțiile mass media și organizațiile neguvernamentale au contribuit semnificativ la creșterea responsabilității politicienilor și a deschiderii publice în aceste domenii. În ciuda progreselor realizate, persistă provocări și obstacole în asigurarea unui control democratic civil eficient asupra instituțiilor militare și de securitate. Acestea include tensiuni politice, lipsa de transparență în anumite domenii ale guvernării și instabilitatea politicii partizane. De asemenea, lipsa unor cunoștințe bine fundamentate a decidenților politici care sunt responsabili cu zona intelligence despre procesul și prelucrarea informațiilor, dar și o mentalitate marcată de teamă privind puterea necontrolată a agențiilor de informații conduc către o ineficiență a controlului democratic civil.

Cu toate acestea, controlul democratic civil în România s-a îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, dar încă există zone unde este nevoie de îmbunătățiri și consolidare. Măsurile legislative și instituționale, integrarea în alianțe internaționale și implicarea societății civile indică o direcție pozitivă, dar trebuie să continue cu eforturi pentru a rezolva provocările și obstacolele existente.

Bibliografie

BORN, Hans, „Controlul democratic al serviciilor de informații” în Politicii, probleme și instituții de securitate coordonat de Luciana Alexandra Ghica și Marian Zulean, Ed. Polirom, Iași, 2007, pp. 189-204.

BORN, Hans, CAPARINI, Mariana, Democratic control of intelligence services: containing rogue elephants, Ed. Ashgate, 2007.

GHINEA, Marius, „Controlul Democratic asupra Serviciilor de Informații din România: o abordare instituționalistă” în Diplomacy & Intelligence, Nr. 7, februarie 2016, pp. 18-33.

MATEI, Floriana Cristiana, „Balancing Democratic Civilian Control with Effectiveness of Intelligence in Romania: Lessons Learned and Best/Worst Practices Before and After NATO and EU Integration.” în Intelligence and National Security, Vol. 29, Nr. 4, 2014, pp. 629-660.

MATEI, Floriana Cristiana, „Romania’s Intelligence Community: From an Instrument of Dictatorship to Serving Democracy.” în International Journal of Intelligence and CounterIntelligence, Vol. 20, Nr. 4, 2007.

ZULEAN, Marian, ȘERCAN, Emilia, „Democratic control of Romanian intelligence after three decades: quis custodiet ipsos custodes?” în Defense & Security Analysis, 2018, pp. 1-20.

Surse web

Puterea din umbră, ianuarie 2021, https://youtu.be.

Răspunsul DGPI către redacția Recorder, 7.12.2022, https://dgpi.ro.

Șefii DGPI care avizau retragerea accestului la informații clasificate, trecuți în rezervă după investigația „Puterea din umbră”, 9.02.2023, https://recorder.ro.

[1] Marian Zulean, Emilia Șercan, „Democratic control of Romanian intelligence after three decades: quis custodiet ipsos custodes?” în Defense & Security Analysis, 2018, pp. 1-20, p. 2.

[2] Marius Ghinea, „Controlul democratic asupra serviciilor de informații din România: o abordare instituționalistă”, în Diplomacy & Intelligence, Nr. 7, februarie 2016, pp. 18-33, p. 22.

[3] Hans Born, „Controlul democratic al serviciilor de informații” în Politicii, probleme și instituții de securitate coordonat de Luciana Alexandra Ghica și Marian Zulean, Ed. Polirom, Iași, 2007, pp. 189-204, p. 198.

[4] Marius Ghinea, op. cit., p. 23.

[5] Hans Born, Mariana Caparini, Democratic control of intelligence services: containing rogue elephants, Ed. Ashgate, 2007,  p. 10.

[6] Floriana Cristiana Matei, „Romania’s Intelligence Community: From an Instrument of Dictatorship to Serving Democracy.” în International Journal of Intelligence and CounterIntelligence, Vol. 20, Nr. 4, 2007, pp. 629-660, p. 635.

[7] Marius Ghinea, op. cit., p. 27.

[8] Floriana Cristiana Matei, op. cit., p. 635.

[9] Ibidem.

[10] Comisii parlamentare permanente comune, disponibil la https://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.co?cam=0&leg=2020 (accesat la data de 08 mai 2023).

[11] Floriana Cristiana Matei, op. cit., p. 638.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[14] Hans Born, op. cit., p. 200.

[15] Floriana Cristiana Matei, op. cit., p. 637.

[16] Marius Ghinea, op. cit., p. 28.

[17] Floriana Cristiana Matei, op. cit., p. 639.

[18] Floriana Cristiana Matei, „Balancing Democratic Civilian Control with Effectiveness of Intelligence in Romania: Lessons Learned and Best/Worst Practices Before and After NATO and EU Integration.” în Intelligence and National Security, Vol. 29, Nr. 4, 2014, pp. 619-637, p. 634.

[19] Marius Ghinea, op. cit., p. 29.

[20]  Puterea din umbră, ianuarie 2021, disponibil la https://youtu.be/TR3KxiGRAf8 (accesat la data de 08 mai 2023).

[21] Pentru o privire generală asupra anchetei s-a studiat și răspunsul DGPI către publicația Recorder, disponibil la https://dgpi.ro/documente/2023/01/Raspuns-DGPI-si-solicitare-RECORDER.pdf, 7.12.2022, (accesat la data de 08 mai 2023).

[22] Șefii DGPI care avizau retragerea accestului la informații clasificate, trecuți în rezervă după investigația „Puterea din umbră”, 9.02,2023, disponibil la https://recorder.ro/efectele-investigatiei-recorder-sefii-din-dgpi-care-avizau-retragerea-accesului-la-informatii-clasificate-trecuti-in-rezerva/ (accesat la 08 mai 2023).

[23] Documentele comisiei pot fi verificate accesând: https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_com2015.lista?idc=12&an=2023