Discursul extremist în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2024. Cazul Călin Georgescu

 [Extremist narratives in the 2024 Presidential campaign: The Calin Georgescu case study]

Ilarion ȚIU

Abstract: The 2024 Romanian presidential elections unfolded in a politically tense climate, marked by heightened polarization and the rise of populist and extremist rhetoric. This study examines the discourse of Calin Georgescu, one of the most vocal proponents of nationalist and anti-globalist narratives during the campaign. Georgescu’s rhetoric emphasized national sovereignty, economic self-sufficiency (“Food, Water, Energy”), and a call for collective “awakening” against the so-called corrupt system. His discourse, strategically disseminated through social media, resonated with disenfranchised voters by combining nationalism, conspiracy theories, and a strong anti-establishment stance. Using qualitative content and discourse analysis, this article identifies key rhetorical strategies employed in Georgescu’s campaign, including the construction of a messianic political identity, the demonization of elites, and the promotion of isolationist economic policies. The study also situates his discourse within broader populist and extremist trends observed in global politics, drawing comparisons with similar movements. The findings highlight the risks posed by extremist rhetoric to democratic institutions, emphasizing the need for balanced political debate and media literacy to counter misinformation and polarization.

Keywords: extremist discourse, populism, Romanian elections, nationalism, political rhetoric, conspiracy theories.

Introducere

Alegerile prezidențiale din România din 2024 s-au desfășurat într-un climat politic tensionat, marcat de o polarizare accentuată a electoratului și de o creștere a influenței discursurilor populiste și extremiste (partidele AUR și SOS, lideri de opinie cu mesaje suveraniste, jurnaliști, diverși oportuniști de ocazie etc.). Într-un peisaj electoral în care s-au confruntat candidați cu orientări politice diverse, temele dominante au fost suveranitatea națională, securitatea economică și politică, poziționarea României în raport cu Uniunea Europeană și NATO.

Un aspect notabil al alegerilor din 2024 a fost emergența candidaților care au adoptat un discurs puternic naționalist și anti-globalist, mizând pe nemulțumirile populare și pe neîncrederea în instituțiile statului. Acești candidați au reușit să capteze atenția unui segment semnificativ al electoratului printr-o retorică ce combină elemente de suveranism economic, critica elitelor politice și economice, precum și teorii conspiraționiste despre influențele externe asupra României.

Călin Georgescu s-a numărat printre cei mai vocali reprezentanți ai acestui curent. Discursul său a fost marcat de apeluri la identitatea națională, la un model economic bazat pe autosuficiență („Hrana, Apă, Energie”) și la necesitatea unei „treziri” colective împotriva „sistemului corupt”.

Campania sa a fost susținută printr-o prezență activă pe rețelele sociale, mesajele fiind direcționate strategic către publicul online interesat de discursul acestui candidat. Peisajul electoral a fost influențat și de factori internaționali, precum războiul din Ucraina, relațiile României cu Uniunea Europeană și SUA, schimbările geopolitice globale. De asemenea, alegerile prezidențiale din SUA din același an au avut un ecou în România, influențând anumite discursuri și poziționări ale candidaților în raport cu politica externă. În acest cadru complex, alegerile prezidențiale din 2024 au reprezentat un moment de cotitură pentru democrația românească, evidențiind atât provocările legate de dezinformare și radicalizare, cât și necesitatea unui dialog politic echilibrat și bine argumentat.

Importanța discursului electoral și impactul acestuia asupra opiniei publice

Discursul electoral joacă un rol esențial în conturarea percepțiilor și în orientarea preferințelor alegătorilor. Prin mesajele transmise, candidații încearcă să mobilizeze susținătorii, să atragă votanți indeciși și să își consolideze imaginea publică. În campania electorală din 2024, retorica extremă a devenit o strategie frecvent utilizată pentru a amplifica emoțiile colective și a genera un angajament puternic din partea electoratului.

Discursurile candidaților nu doar informează, ci și influențează emoțional și ideologic publicul. În cazul lui Călin Georgescu, utilizarea unor teme precum salvarea națiunii, protecția suveranității și lupta împotriva „forțelor ostile” a avut rolul de a construi o narațiune puternică, menită să rezolve anxietățile și frustrările unui segment al populației. Acest tip de discurs poate stimula participarea electorală, dar poate accentua și polarizarea politico-socială.

Impactul discursului electoral asupra opiniei publice se manifestă prin: creșterea implicării politice a cetățenilor, în special a celor care se simt marginalizați sau dezamăgiți de clasa politică tradițională; radicalizarea unor segmente ale electoratului, prin promovarea unor viziuni simpliste asupra problemelor naționale; erodarea încrederii în instituțiile statului, prin retorica anti-sistem și contestarea proceselor democratice.

Într-un context global marcat de dezinformare și influență mediatică intensă, capacitatea discursului electoral de a modela opinia publică necesită o analiză atentă. Această influență poate avea consecințe pe termen lung asupra stabilității politice și a coeziunii sociale, mai ales atunci când discursul extrem devine o componentă centrală a competiției electorale.

Scopul articolului

Acest articol își propune să analizeze modul în care discursul lui Călin Georgescu din campania electorală prezidențială din 2024 a utilizat elemente de extremism politic pentru a mobiliza electoratul. Studiul urmărește identificarea temelor dominante, a strategiilor retorice folosite și a efectelor acestui tip de discurs asupra opiniei publice.

Prin analiza conținutului mesajelor sale, articolul va evidenția mecanismele prin care un candidat poate utiliza naționalismul radical, conspiraționismul și retorica anti-sistem pentru a-și consolida baza electorală. De asemenea, va fi evaluată influența acestui tip de discurs asupra spațiului public și asupra climatului democratic din România.

În final, se va discuta impactul pe termen lung al unei astfel de retorici în peisajul politic românesc, subliniind nevoia unei dezbateri echilibrate și a unei educații politice care să permită electoratului să discearnă între argumente factuale și manipulare emoțională.

Metodologia și sursele

Am introdus în analiza de conținut transcripturile clipurilor postate pe canalul oficial de YouTube al candidatului (https://www.youtube.com/c/CalinGeorgescuOficial), exclusiv din perioada campaniei electorale (25 octombrie, ora 00:00 – 23 noiembrie 2024, 07:00). Înregistrările încărcate voluntar de candidat în cadrul campaniei electorale includ materiale de promovare, interviuri la posturi TV, vloguri și dezbateri electorale la care participă atât alți candidați la președinție, cât și susținătorii acestora. Aceste materiale permit examinarea directă a mesajelor transmise electoratului, transcripturile fiind procesate pentru a evidenția temele recurente, tehnicile retorice și strategiile persuasive utilizate în campania sa electorală.

Analiza a fost realizată prin metode de cercetare calitativă, incluzând analiza de conținut și analiza discursului. Această abordare permite identificarea tiparelor narative, a strategiilor de manipulare emoțională și a modalităților prin care discursul extremist poate influența opinia publică. De asemenea, studiul integrează surse secundare, precum articole din presa națională și internațională, studii academice despre populism și extremism politic, și rapoarte privind evoluția retoricii politice în România.

Cercetarea s-a realizat prin metoda analizei de conținut, cu scopul de a identifica frecvența și relevanța temelor centrale în discursurile lui Călin Georgescu. Această metodă permite evidențierea structurilor narative și a strategiilor persuasive folosite pentru a influența percepțiile electoratului. În paralel, analiza discursului a vizat interpretarea modului în care sunt construite mesajele, incluzând utilizarea limbajului emoțional, mecanismele de polarizare și apelurile la identitatea națională și suveranitate.

Prin aceste metode, studiul își propune să ofere o înțelegere detaliată a modului în care retorica extremistă este folosită ca instrument politic și să evalueze impactul său asupra dinamicii democratice din România.

În acest studiu, discursul extremist este definit ca un tip de retorică politică care promovează idei radicale, excluzioniste și care adesea utilizează tehnici de polarizare pentru a mobiliza susținătorii. Acesta include elemente de naționalism exacerbat, respingerea instituțiilor democratice, promovarea teoriilor conspiraționiste și apelul la sentimente de ură sau frică față de anumite grupuri sociale sau entități politice. Discursul extremist tinde să simplifice realități complexe, oferind soluții facile și populiste la problemele sociale și economice, creând astfel un climat de tensiune și diviziune în societate.

Caracteristicile discursului lui Călin Georgescu

Mesianism politic și apel la „chemare”

Unul dintre aspectele dominante ale discursului lui Călin Georgescu este autoportretizarea sa ca lider providențial, ales nu doar să conducă România, ci să o salveze. El nu se prezintă ca un simplu candidat într-o competiție electorală, ci ca o figură cu un rol istoric, chiar sacru. Acest element transpare clar în mesajele sale – „Nu suntem într-o campanie electorală, suntem la nivelul unei chemări. Este o mișcare socială, vă chem alături de mine, pentru o lucrare unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu”^[1].

Această retorică mesianică este caracteristică liderilor populiști care urmăresc o mobilizare emoțională intensă a electoratului, transformând campania electorală într-un război între bine și rău, între poporul „ales” și elitele corupte. Strategia nu este una nouă – ea poate fi observată și în cazul altor lideri populiști din Europa de Est și nu numai, care au mizat pe un discurs mobilizator, aproape mistic.

Acest tip de mesaj de-legitimează procesul electoral clasic („nu facem politică, facem istorie”), sugerând că victoria lui Georgescu nu trebuie să depindă de mecanismele democratice, ci de o chemare superioară. De asemenea, observăm intenția de a construi o comunitate de susținători loiali, care nu sunt doar alegători, ci „aleși” pentru o misiune mai înaltă, iar pentru adversarii politici este exclusă orice formă de dialog – cine nu se alătură „chemării” nu este doar un oponent politic, ci un obstacol în calea „trezirii” naționale.

Discursul anti-sistem și retorica împotriva „stăpânilor”

Un alt element definitoriu al discursului lui Călin Georgescu este poziționarea sa fermă împotriva sistemului politic și economic existent. El nu își atacă doar adversarii direcți, ci întregul aparat de guvernare, pe care îl descrie ca fiind controlat de forțe externe malefice – „România trebuie să-și apere dreptul la existență, de aceea România se trezește, nu schimbăm stăpânii, ci sistemul”^[2].

Acest tip de discurs este specific populismului radical, în care lumea este împărțită în două tabere: „Noi, poporul” – incoruptibil, pur, victimă a abuzurilor elitei, respectiv „Ei, stăpânii” – elite corupte, trădători ai interesului național, oponenți ai voinței populare. Astfel de narative sunt frecvent utilizate de lideri populiști pentru a crea un sentiment de revoltă și urgență, justificând necesitatea unei schimbări radicale. În cazul lui Georgescu, el nu oferă soluții politice tradiționale, ci propune o resetare completă a sistemului, un mesaj care rezonează puternic cu segmentele de populație dezamăgite de guvernările anterioare.

Retorica utilizată nu este însă lipsită de riscuri. Demonizarea totală a sistemului democratic poate duce la scăderea încrederii în instituțiile statului, ceea ce, paradoxal, deschide calea către forme de guvernare autoritare, justificate de necesitatea „curățării” sistemului.

Naționalism radical și idealizarea trecutului

Georgescu recurge adesea la un discurs hiper-naționalist, în care România este descrisă ca o națiune asediată, forțată să lupte pentru supraviețuire – „Așa arată acum România, pustiită. Cei care puteau sădi dragostea de țară, i-au recoltat bogățiile în propriul interes. Dar România nu este pustie, pentru că adevărata ei bogăție sunteți voi”^[3]. Mesajul conține elemente clare de naționalism romantic, în care poporul este văzut ca purtător al unei moșteniri nobile, aflat însă sub amenințarea unor forțe externe. Așadar Georgescu își conturează propria imagine de „părinte protector” al națiunii, singurul capabil să redea României demnitatea pierdută.

Naționalismul său nu este însă unul deschis și moderat, ci are accente autarhice și anti-occidentale. Programul său de țară, intitulat „Hrană, Apă, Energie” promovează izolarea economică și reducerea dependenței de structurile internaționale – „Pacea, bunăstarea, respectul pentru românii din țară și de pretutindeni sunt idealul nostru. Acest lucru se poate realiza prin programul meu de țară: Hrană, Apă, Energie”^[4]. Acest tip de discurs rezonează puternic cu narativele suveraniste promovate de partide populiste din alte state europene și chiar de regimuri autoritare care folosesc ideea de auto-suficiență economică pentru a justifica îndepărtarea de structurile democratice internaționale.

Apelul la religie și legitimitatea divină

Un aspect distinct al discursului lui Georgescu este îmbinarea politicii cu religia^[5], transformând campania sa electorală într-o luptă spirituală – „Este o chemare, o lucrare împreună – unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu”^[6]. Strategia nu este nouă în politica românească, dar în cazul lui Georgescu dimensiunea religioasă este mult mai accentuată. El nu se prezintă doar ca un lider politic, ci ca un „ales” al poporului, aflat în legătură cu divinitatea. Acest tip de mesaj poate avea efecte puternice asupra unui electorat tradiționalist, dar ridică și probleme serioase privind secularismul statului și utilizarea credinței în scopuri politice.

Discursul lui Călin Georgescu este un amestec de mesianism, naționalism radical, suveranism economic și apeluri la religie, toate menite să creeze un sentiment de urgență și mobilizare emoțională. Retorica abordată nu este unică în peisajul politic internațional, dar aplicarea ei în România subliniază tendința de radicalizare a discursului politic, cu riscuri asupra democrației și stabilității sociale.

Viziunea privind politica externă

Un aspect crucial al discursului lui Călin Georgescu este poziționarea sa față de politica externă a României, unde a adoptat o perspectivă puternic suveranistă și anti-occidentală, promovând ideea neutralității României în fața conflictelor globale și contestând alianțele strategice actuale ale țării.

Poziția față de NATO și de războiul din Ucraina

În dezbaterile electorale și aparițiile publice, Georgescu a criticat deschis rolul NATO în regiune, sugerând că România ar trebui să adopte o poziție neutră și să se distanțeze de conflictele geopolitice – „Pentru noi, cel mai important lucru este să înțelegem că strălucirea noastră ca popor vine din neutralitatea față de orice fel de conflict. Orice fel de conflict, de orice natură”^[7]. Această declarație sugerează o perspectivă anti-intervenționistă, asemănătoare cu cea a unor lideri eurosceptici și suveraniști din alte state. Prin acest tip de discurs, Georgescu respinge sprijinul militar pentru Ucraina și adoptă o retorică care favorizează „non-alinierea”, similară cu pozițiile promovate de Viktor Orbán în Ungaria.

El contestă și perspectiva aderării Ucrainei la NATO, bazându-se pe argumentul că acest proces ar agrava tensiunile cu Rusia – „Cert este un lucru, pentru noi ca țară este cel mai important să înțelegem că singura strategie pe care o văd și pe care sunt hotărât să o pun în aplicare este strategia păcii și nu strategia războiului”^[8]. Astfel, Georgescu nu doar că respinge ajutorul militar acordat Ucrainei, dar sugerează că România ar trebui să își redefinească rolul în NATO, punând accent pe o politică externă non-intervenționistă.

Relația cu Rusia: între ambiguitate și deschidere indirectă

Abordarea lui Georgescu față de Rusia a fost ambiguă, dar conținea elemente care pot fi interpretate ca o deschidere indirectă față de Moscova. El susținea o „neutralitate” strategică, care, în contextul războiului din Ucraina la nivelul anului 2024, poate fi citită ca o formă de echivalare a agresorului și a victimei. De exemplu, în cadrul unui interviu, el afirmă: „România trebuie să fie o voce care impune moralitate într-o lume în care tensiunile escaladează. […] Nu este treaba noastră să ne implicăm în conflicte”^[9]​. În plus, în ceea ce privește relația directă cu Kremlinul, Georgescu a evitat orice critică la adresa Rusiei și a promovat ideea unor „relații impecabile” cu toți vecinii, inclusiv cu Moscova: – „Prin urmare, singura politică înțeleaptă pe care un stat trebuie să o urmeze este să întrețină relații bune cu toată lumea, în special cu vecinii imediați”^[10].

Acest tip de discurs, care evită explicit să condamne agresiunea rusă și se axează pe o „neutralitate activă”, este o strategie întâlnită frecvent în rândul politicienilor care adoptă poziții suveraniste sau naționaliste. El permite transmiterea unui mesaj prietenos către Moscova, fără a genera critici directe din partea publicului occidental.

Atitudinea față de Republica Moldova și unificare

Georgescu are o poziție contradictorie în privința unificării României cu Republica Moldova. Pe de o parte, folosește retorica naționalistă, declarând că „România va fi întotdeauna de la Nistru până la Tisa” ^[11], sugerând astfel o viziune de extindere teritorială. Pe de altă parte, el susține că unirea nu este posibilă în actualul context economic și geopolitic, pentru că ambele țări sunt „pustiite economic” și că „nu putem pune peticul pe sac” – „În primul rând, cele două țări trebuie să se dezvolte economic puternic, iar termenul real pentru unire este atunci când vor fi independente economic”^[12].

Această poziție sugerează că Georgescu nu susține o unificare imediată, ci condiționează acest proces de o autarhie economică a ambelor state, ceea ce este o viziune improbabilă și neadaptată realității actuale.

Poziția față de cheltuielile militare și relațiile strategice ale României

Georgescu contestă și bugetele alocate pentru apărare și sprijinul militar acordat Ucrainei, sugerând că acestea sunt decizii impuse de forțe externe și că România ar trebui să își redirecționeze resursele către nevoile interne – „6,5 miliarde de dolari pentru avioane – un buget colosal, aprobat în regim de urgență, pentru aparate care vor fi livrate abia peste ani de zile”^[13]. Această declarație se înscrie în retorica anti-NATO și anti-occidentală, sugerând că România ar fi controlată din exterior și că guvernanții sunt subordonați unor interese străine – „Prioritățile actualei guvernări sunt orientate spre achiziții pentru câștigarea bunăvoinței externe și a protecției, dar nu pentru o apărare reală”^[14].

Prin aceste mesaje, Georgescu încearcă să mobilizeze segmentul naționalist și eurosceptic al electoratului, sugerând că România ar trebui să adopte o politică de apărare autonomă, independentă de NATO. Poziționarea lui Călin Georgescu în politica externă reflectă o viziune extremistă, suveranistă și izolaționistă, caracterizată prin: respingerea sprijinului acordat Ucrainei și NATO și promovarea unei politici de neutralitate absolută; o viziune contradictorie asupra unirii cu Republica Moldova, în care folosește retorica naționalistă, dar exclude o unificare pe termen scurt; demonizarea parteneriatelor strategice ale României, sugerând că guvernul acționează în interesul unor forțe străine, nu al poporului român. Această poziționare nu doar că contestă ordinea geopolitică actuală, dar și pune sub semnul întrebării viitorul României în NATO și UE, aliniindu-se cu discursurile promovate de lideri suveraniști și eurosceptici din alte state est-europene.

Tactici de mobilizare a electoratului

Discursul lui Călin Georgescu nu se rezumă doar la o serie de declarații cu tentă populistă și extremistă, ci include strategii bine conturate de mobilizare a susținătorilor săi. Analiza postărilor sale de pe canalul oficial de pe YouTube indică utilizarea unor metode eficiente prin care încearcă să construiască o comunitate loială și activă electoral.

Crearea unui sentiment de apartenență, prin strategii de loializare

Un element distinctiv al campaniei lui Călin Georgescu este încercarea de a crea o comunitate strânsă în jurul său, prin utilizarea unui limbaj care sugerează apropierea de popor și un contact direct cu susținătorii săi. Un exemplu clar este inițiativa sa intitulată „Telefonul Poporului”, prin care promite să asculte direct nevoile și problemele cetățenilor – „Adevărata schimbare începe prin a înțelege, înainte de toate, ceea ce simțiți voi, poporul meu. De aceea, începând de astăzi, vă ofer cu toată căldura «Telefonul Poporului» – un canal prin care îmi puteți trimite mesajele voastre scrise, fie prin SMS, fie prin WhatsApp”^[15].

Această tactică urmărește mai multe obiective: consolidarea relației directe cu electoratul, evitând intermediarii tradiționali (presa, partidele, instituțiile); crearea unei iluzorii „democrații participative”, în care liderul este perceput ca fiind într-un contact direct și nefiltrat cu poporul și fidelizarea susținătorilor, care simt că sunt ascultați și că pot influența deciziile politice.

Strategia nu este unică – lideri populiști precum Viktor Orbán sau Donald Trump au folosit tactici similare, fie prin social media (Twitter/X în cazul lui Trump), fie prin canale de comunicare directe care oferă impresia unui dialog permanent cu susținătorii.

Discursul anti-occidental și promovarea autarhiei economice

Un alt aspect important al campaniei sale a fost criticarea influenței externe asupra României, în special a Uniunii Europene și a marilor puteri occidentale. Georgescu promovează ideea că România trebuie să se elibereze de influențele străine și să devină complet auto-suficientă, printr-un model economic bazat pe Hrană, Apă, Energie – „România trebuie să-și apere dreptul la existență. Programul meu de țară Hrană, Apă, Energie întărește economia internă și aduce stabilitate și siguranță fiecărui cetățean român”^[16].

Această strategie are două scopuri principale. Pe de o parte urmărește canalizarea nemulțumirilor economice ale populației către un „dușman” extern (UE/ Bruxelles, SUA lui Joe Biden/George Soros, corporațiile multinaționale). Pe de altă parte strategia politică țintește justificarea unei poziții naționaliste izolaționiste, prezentată ca soluția ideală pentru independența economică a României.

Un aspect important de menționat este că Georgescu nu oferă un plan concret pentru aplicarea acestei viziuni economice, ci doar sloganuri puternice menite să creeze un sentiment de urgență și determinare în rândul electoratului. Această absență a detaliilor tehnice este o trăsătură comună a discursului extremist, unde probleme complexe sunt reduse la soluții simplificate.

Asocierea cu figuri conservatoare internaționale

Călin Georgescu a încercat să se legitimeze ca lider politic prin asocierea cu personalități conservatoare internaționale, în special cu Donald Trump – „Donald Trump și-a proclamat deja victoria. Ce ar însemna un al doilea mandat al lui Trump la Casa Albă? Pentru România, pentru războiul din Ucraina? Suntem în plină campanie și noi pentru alegerea președintelui”^[17]. Prin astfel de referințe, Georgescu își aliniază discursul cu tendințele globale ale populismului conservator, sugerând că face parte dintr-o mișcare internațională mai amplă, care luptă împotriva „elitelor globaliste”. Această strategie a fost utilizată de mai mulți lideri extremiști europeni, care se prezintă drept alternativa la establishment-ul politic tradițional.

Tactica de asociere funcționează pe mai multe niveluri: transfer de credibilitate – susținătorii lui Trump din România pot fi mai predispuși să îl perceapă pe Georgescu ca un aliat ideologic; crearea unui sentiment de apartenență la un curent global – susținătorii lui Georgescu sunt încurajați să vadă lupta electorală din România ca parte a unei bătălii internaționale împotriva „progresismului globalist”. Totuși, strategia este riscantă, deoarece România are un context geopolitic diferit de cel al SUA, iar o poziție prea apropiată de Trump ar putea îndepărta electoratul pro-european.

Demonizarea opoziției și a „trădătorilor”

O altă tactică esențială folosită de Călin Georgescu este crearea unui dușman intern, reprezentat fie de clasa politică tradițională, fie de presupuși trădători ai interesului național – „România trebuie să se trezească, nu schimbăm stăpânii, ci sistemul”^[18].

Asemenea discurs urmează modelul clasic al populismului radical: 1. identificarea unor inamici interni (politicieni corupți, intelectuali „vânduți” Occidentului, presa „aservită”); 2. mobilizarea emoțională a susținătorilor împotriva acestora, pentru a genera un sentiment de luptă și apartenență și 3. discreditarea oricăror critici – orice atac la adresa lui Georgescu devine automat un atac asupra poporului român și a interesului național. Această tehnică nu doar că radicalizează discursul electoral, dar și polarizează profund societatea, creând un climat de conflict în care dialogul democratic devine imposibil.

Strategiile de mobilizare a electoratului folosite de Călin Georgescu sunt atent structurate și urmăresc crearea unei comunități loiale, unite de un scop comun. Ele se bazează pe: personalizarea campaniei – liderul este prezentat ca un salvator al națiunii; demonizarea adversarilor politici – orice opoziție este descrisă ca parte a „sistemului corupt”; crearea unor dușmani externi și interni – România este „asediată” de forțe străine și trădători interni; utilizarea simbolurilor naționale și religioase pentru a consolida identitatea de grup; mobilizarea activă prin inițiative precum „Telefonul Poporului”, pentru a da impresia unei democrații directe. Aceste tehnici, deși eficiente pe termen scurt pentru mobilizarea susținătorilor, pot avea efecte negative asupra societății pe termen lung, contribuind la fragmentare și la slăbirea încrederii în instituțiile democratice.

Publicul țintă: cine sunt susținătorii lui Călin Georgescu?

Pentru a înțelege impactul real al discursului, trebuie să identificăm profilul electoratului lui Călin Georgescu. Din analiza comentariilor postate la clipurile de campanie de pe YouTube ale candidatului Georgescu, putem identifica câteva caracteristici esențiale:

1. Segmentul naționalist și anti-globalist. Acesta este alcătuit din alegători cu o puternică identitate națională, care consideră că România trebuie să își recapete suveranitatea economică și politică. De asemenea, întâlnim și susținători ai teoriilor conspiraționiste privind „stăpânii din umbră” și influența occidentală asupra României. Nu în ultimul rând, segmentul la care facem referire înglobează persoane care resping Uniunea Europeană și NATO, preferând un model de stat autarhic și izolat.
2. Alegători dezamăgiți de clasa politică tradițională. În această categorie se remarcă cetățenii care nu au încredere în partidele mari și care percep statul ca fiind corupt și controlat de „marionete ale Occidentului”. De asemenea, există un segment de electorat care a susținut anterior candidați și partide cu discurs populist, precum Corneliu Vadim Tudor/PRM, Dan Diaconescu/PPDD sau AUR.
3. Publicul conservator religios. Aici se încadrează persoanele pentru care credința (în special ortodoxă) este un element esențial în definirea identității naționale. Alegătorii din această categorie se tem de „degradarea morală” a societății românești și de influența ideologiilor progresiste occidentale. Întâlnim deci un public care vede în Georgescu un lider moral, apropiat de valorile tradiționale.
4. Grupurile marginalizate economic. Este vorba de alegători afectați de sărăcie și de lipsa oportunităților economice, care caută soluții rapide și radicale. Aceste persoane rezonează cu mesajele despre independența economică și resursele naturale („Hrană, Apă, Energie”). Oamenii se simt excluși din prosperitatea adusă de integrarea europeană și cred că soluția este ruperea de sistemul globalist.

Aceste grupuri reprezintă o bază electorală volatilă, dar extrem de receptivă la discursurile care promit soluții radicale și schimbări bruște.

Fenomene similare de radicalizare a discursului politic la nivel internațional

Populismul și conspiraționismul sunt fenomene distincte, dar care se intersectează frecvent în discursul politic contemporan. Ambele operează printr-o simplificare radicală a realității politice, însă în timp ce populismul construiește o opoziție fundamentală între un „popor pur” și „elite corupte”^[19], conspiraționismul oferă o explicație pseudo-coerentă a declinului național, atribuit unor forțe ascunse și malefice^[20].

Populismul este definit ca o ideologie subțire, caracterizată de o diviziune maniheistă a societății. „Populiștii văd politica drept o luptă între un popor virtuos și elitele corupte, unde voința populară trebuie să prevaleze”^[21]. Astfel, discursul populist contestă structurile instituționale tradiționale, pe care le prezintă drept instrumente ale unei clase conducătoare ilegitime. Exemplele istorice sunt numeroase: de la retorica „poporului adevărat” utilizată de Hugo Chávez în Venezuela, până la discursurile lui Donald Trump despre swamp-ul politic – corupția și influențele politice din Washington. În Europa, Viktor Orbán și Marine Le Pen au folosit narațiuni similare pentru a justifica măsuri anti-establishment. Caracteristic populismului este apelul direct la suveranitatea populară, adesea exprimată într-o formă care neglijează instituțiile democratice: „Noi suntem poporul, iar elitele ne-au trădat” este un leitmotiv al acestui tip de discurs.

Conspiraționismul merge dincolo de populism, oferind o explicație simplistă pentru realități complexe. Michael Butter afirmă că „teoriile conspirației nu sunt doar despre putere, ci despre puterea ascunsă. Ele spun că nimic nu este ceea ce pare”^[22]. Astfel, conspiraționismul identifică un dușman ascuns – fie că este vorba despre „globaliști”, „statul paralel” sau „forțe oculte” – responsabil pentru toate problemele unei națiuni. Această paradigmă este exploatată de politicieni pentru a delegitima adversarii: „Dacă elitele nu sunt doar corupte, ci și parte a unei conspirații, atunci opoziția față de ele devine o datorie morală”^[23]. Un exemplu clasic este narațiunea conform căreia imigrația masivă este orchestrată intenționat de elite pentru a submina identitatea națională, idee promovată de teoreticienii conspirației de extremă dreaptă.

Cele două fenomene se întrepătrund adesea, deoarece conspiraționismul oferă populismului o justificare pentru radicalizarea discursului său. Într-un climat politic în care sistemul este corupt (premisă populistă), conspiraționismul adaugă o dimensiune suplimentară: corupția este intenționată și organizată împotriva poporului.

Populismul (discurs comparativ)

1. Antagonismul „popor vs. elite”. Călin Georgescu: „România este controlată de elite care nu servesc interesele poporului, ci doar propriile lor interese economice.” / Donald Trump: „Sistemul este trucat. Politicienii corupți lucrează împotriva americanilor obișnuiți.” / Viktor Orbán: „Bruxelles-ul vrea să ne impună politici care distrug suveranitatea Ungariei”.
2. Mesianismul politic. Călin Georgescu: „Partidul meu este doar poporul român, pe care-l iubesc și am să-l servesc mereu.” / Jair Bolsonaro: „Eu sunt alesul, cel care va elibera Brazilia de corupție.” / Benito Mussolini și Francisco Franco: Retorica „trezirii naționale” și „purificării statului”.
3. Naționalism economic și protecționism. Călin Georgescu: „România trebuie să își valorifice resursele proprii, nu să fie subjugată intereselor marilor corporații.” / Marine Le Pen: „Uniunea Europeană a transformat Franța într-un vasal economic.” / Viktor Orbán: „Ne protejăm economia de colonialismul economic al Bruxelles-ului”.

Conspiraționismul ca strategie retorică (discurs comparativ)

1. Demonizarea adversarilor și teoria trădării naționale. Georgescu: „Politicienii, în frunte cu comandantul suprem, sunt obsedați de avioane scumpe care le hrănesc doar orgoliul, dar nu au bani pentru voi.” / Donald Trump: „Deep state-ul lucrează împotriva voastră.” / Matteo Salvini: „Bruxelles-ul își bate joc de cetățenii italieni.”.
2. Anti-occidentalism și respingerea globalizării. Călin Georgescu: „ Unde se află conducătorii noștri de astăzi? Sunt lacheii Occidentului și ai Americii. Știți bine că americanilor nu le plac lacheii, dar se folosesc de ei” / Vladimir Putin: „Occidentul vrea să controleze Rusia și să ne distrugă valorile.” / Nigel Farage: „UE exercită o dominație care ne îngrădește suveranitatea”.
3. Apelul la frică și victimizare. Călin Georgescu: „România trebuie să își apere dreptul la existență. România se trezește!” / Jair Bolsonaro: „Brazilia este în pericol! Trebuie să ne salvăm țara!” / Recep Tayyip Erdogan: „Turcia este sub atac din interior și exterior”.

Discursul lui Călin Georgescu se încadrează în tipologia populismului naționalist și a conspiraționismului de dreapta. Opoziția „popor vs. elite”, apelul la „trezirea națiunii”, utilizarea conspirațiilor și strategia fricii sunt elemente fundamentale ale acestui tip de retorică. Prin comparație cu lideri precum Donald Trump, Viktor Orbán, Marine Le Pen și Jair Bolsonaro, se observă similarități evidente, ceea ce sugerează că Georgescu adoptă o strategie discursivă menită să mobilizeze electoral prin antagonizare și emoții negative.

Exemplele de mai sus demonstrează că retorica lui Călin Georgescu urmează tipare deja consacrate în discursurile populiste și extremiste internaționale, oferind astfel un exemplu clar de adaptare a populismului global la contextul politic românesc.

Elemente de doctrină legionară în discursul lui Călin Georgescu

Pentru a analiza asemănările dintre discursul lui Călin Georgescu și ideologia legionară interbelică, am realizat o comparație între textele (transcripturile) selectate pentru această lucrare și volumul Pentru legionari (1935) de Corneliu Zelea Codreanu. Analiza de conținut calitativă a vizat temele recurente, conceptele politice și eventualele continuități dintre discursurile contemporane și narațiunea doctrinară a extremei drepte interbelice.

Naționalismul și mitul salvatorului

Atât în discursul lui Codreanu, cât și al lui Georgescu identificăm accente puternice pe naționalism, prezentat ca o datorie sacră a poporului român. În Pentru legionari, Codreanu a definit Mișcarea legionară drept un răspuns la „decăderea morală” a clasei politice și un proiect de regenerare națională bazat pe sacrificiu personal. Georgescu adoptă o retorică similară, susținând necesitatea unui „nou început” pentru România, eliberată de influențele externe și corupția internă – „România nu este pustie, pentru că adevărata ei bogăție sunteți voi. Acum aveți puterea de a sădi un viitor mai bun. Eu, Călin Georgescu, vă chem cu smerenie alături de mine, pentru a face România, împreună.”​^[24]. Această chemare la mobilizare națională, bazată pe o viziune mesianică, amintește de stilul în care Codreanu își adresa mesajele către tineretul legionar.

De asemenea, Georgescu respinge politica tradițională, prezentându-se ca un lider providențial – „Partidul meu este doar poporul român, pe care-l iubesc și am să-l servesc mereu. Nu suntem într-o campanie electorală, suntem la nivelul unei chemări.”​^[25]. Această abordare reflectă modelul legionar al unei mișcări politice percepute ca fiind „dincolo de politică”, menită să purifice națiunea.

Creștinismul ca fundament politic

În Pentru legionari, Codreanu a descris creștinismul ortodox ca fiind inseparabil de identitatea românească, justificând lupta politică printr-un discurs religios. În mod similar, Georgescu face apel la creștinism ca element central al regenerării naționale – „Este o mișcare socială, vă chem alături de mine, pentru o lucrare unii cu alții și noi toți cu Dumnezeu”​^[26]. Această idee de „lucrare comună” și de „unitate sub Dumnezeu” amintește de apelurile legionare la o fraternitate spirituală între membrii Mișcării. Deși Georgescu nu invocă explicit justificări violente, el promovează o viziune creștin-naționalistă asupra societății, similară celei din discursul legionar.

Demonizarea elitei politice și a „dușmanilor națiunii”

Un element esențial în scrierile lui Codreanu este opoziția față de elitele politice și intelectuale, acuzate că au trădat interesele poporului român. În Pentru legionari, acesta scria: „Suntem înconjurați din toate părțile. Dușmanii ne izbesc mișelește și trădarea mușcă din noi”​. Georgescu adoptă o retorică asemănătoare, deși evită referințele directe la antisemitism, o componentă centrală a discursului legionar. În schimb, el utilizează formule precum „marionetele globaliste” și „stăpânii din umbră” pentru a desemna adversarii săi politici: „România trebuie să-și apere dreptul la existență, de aceea România se trezește, nu schimbăm stăpânii, ci sistemul”​^[27].

Această retorică a „trezirii naționale” și a luptei împotriva unui „sistem corupt” este o trăsătură distinctivă a discursului populist de extremă dreaptă.

Idealizarea sacrificiului și a disciplinei

Codreanu a promovat ideea de sacrificiu suprem pentru națiune, idealizând moartea pentru o cauză nobilă. În Pentru legionari, el scria: „Legionarii nu mor. Drepți, nemișcați, neînvinși și nemuritori, privesc pururea biruitori la toate zvârcolirile urii neputincioase”​. Deși Georgescu nu merge atât de departe, el face frecvent apel la „jertfă”, „datorie” și „renaștere prin suferință”. În discursurile sale, România este prezentată ca o națiune asuprită, care trebuie să renască prin voință și sacrificiu colectiv.

Viziunea asupra economiei și a statului

În Pentru legionari, economia este văzută ca un domeniu care trebuie „purificat” de influențele străine și controlat de stat în interesul națiunii. Codreanu propunea un model corporatist, în care muncitorii și patronii români colaborau sub supravegherea unui stat naționalist. Georgescu promovează o viziune economică ce combină naționalismul economic cu protecționismul: „Programul meu de țară, „Hrană, Apă, Energie” întărește economia internă și aduce stabilitate și siguranță fiecărui cetățean român”​^[28]. Deși această abordare nu este identică cu cea legionară, împărtășește premisele naționaliste și anti-globaliste ale acesteia.

Comparația cu scrierile „Căpitanului” arată că discursul lui Călin Georgescu prezintă numeroase suprapuneri cu temele ideologice promovate în Pentru legionari. Deși Georgescu nu adoptă explicit elementele violente sau rasiste ale doctrinei legionare, structura sa narativă, temele naționaliste, apelurile la creștinism și sacrificiu, precum și demonizarea elitelor sunt profund similare cu discursul lui Codreanu.

Această continuitate ideologică sugerează o influență indirectă a extremei drepte interbelice asupra populismului naționalist contemporan din România. Deși există diferențe de nuanță și de context istoric, fundamentul ideologic al discursului lui Georgescu reflectă o reactivare a unor teme legionare într-un cadru adaptat pentru secolul XXI. Naționalismul economic, apelul la „purificare națională” și retorica anti-elite conturează o viziune politică care se aliniază cu tendințele populiste din Europa, dar care păstrează reminiscențe ale unei ideologii cu un trecut extremist.

Concluzii

Analiza discursului lui Călin Georgescu din campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2024 evidențiază o serie de trăsături definitorii ale populismului naționalist și extremist, cu accente suveraniste și anti-globaliste. Printr-o retorică bazată pe opoziția dintre „poporul pur” și „elitele corupte”, utilizarea simbolurilor naționale și religioase, apelul la conspirativism și demonizarea adversarilor politici, Georgescu a reușit să mobilizeze un segment semnificativ al electoratului dezamăgit de partidele tradiționale.

Un prim aspect esențial al discursului său este tendința mesianică, prin care se autoproclamă drept un lider providențial, capabil să „trezească” națiunea română. Această strategie a fost susținută de o retorică anti-sistem, care a exploatat neîncrederea populației în instituțiile democratice și a justificat necesitatea unei „schimbări radicale”. Similar cu alți lideri populiști ai momentului, Georgescu a promovat un discurs ce simplifică realitățile sociale și economice, oferind soluții radicale, dar lipsite de fezabilitate concretă.

Dimensiunea naționalistă a fost un alt element central al campaniei sale, cu un accent pe autarhie economică („Hrană, Apă, Energie”) și pe idealizarea trecutului ca model de regenerare națională. Această viziune, combinată cu discursul său anti-occidental și anti-NATO, reflectă tendințele suveraniste din politica contemporană, dar aduce și ecouri ale discursului naționalist interbelic.

Un aspect semnificativ al discursului său este utilizarea creștinismului ca element legitimator, transformând campania electorală într-o „misiune spirituală”. Această tactică a fost folosită pentru a atrage segmentul conservator-religios al electoratului, consolidând o identitate colectivă bazată pe valori tradiționale și pe respingerea modernității percepute ca o amenințare.

Strategiile sale de mobilizare electorală s-au concentrat pe crearea unui sentiment de apartenență și loialitate prin intermediul rețelelor sociale, utilizarea unor narative conspiraționiste și identificarea unor „dușmani” ai poporului, fie ei politici, economici sau geopolitici. Astfel, campania sa a contribuit la radicalizarea discursului public și la intensificarea polarizării politice.

Pe termen lung, utilizarea unui astfel de discurs poate avea efecte profunde asupra climatului democratic din România. Retorica extremistă erodează încrederea în instituțiile statului, favorizează gândirea maniheistă și deschide calea pentru un peisaj politic tot mai fragmentat și tensionat. De asemenea, pozițiile anti-occidentale pot afecta percepția României în cadrul alianțelor sale strategice, generând riscuri economice și geopolitice.

Astfel, discursul lui Călin Georgescu nu trebuie analizat doar ca un fenomen electoral izolat, ci ca parte a unui curent global de ascensiune a populismului naționalist și a retoricii radicale. Provocarea pentru societatea românească rămâne identificarea unor mecanisme eficiente de combatere a dezinformării și promovarea unui dialog politic bazat pe argumente factuale și echilibru democratic.

Bibliografie

BERGMANN, Eirikur (2020). Conspiracy & Populism: The Politics of Misinformation. Palgrave Macmillan.

BUTTER, Michael (2020). The Nature of Conspiracy Theories. Polity Press.

CAMUS, Jean-Yves & LEBOURG, Nicolas (2017). Far-Right Politics in Europe. Harvard University Press.

CÂRSTOCEA, Raul (2021). The Extreme Right in Contemporary Romania: Political Myths, Conspiracies, and Antisemitism. CEU Press.

CHILTON, Paul (2004). Analysing Political Discourse: Theory and Practice. Routledge.

EATWELL, Roger & GOODWIN, Matthew (2018). National Populism: The Revolt Against Liberal Democracy. Penguin Books.

MAMMONE, Andrea, GODIN, Emmanuel & JENKINS, Brian (2013). Mapping the Extreme Right in Contemporary Europe. Routledge.

MINKENBERG, Michael (2017). The Radical Right in Eastern Europe: Democracy Under Siege? Palgrave Macmillan.

MUDDE, Cas (2007). Populist Radical Right Parties in Europe. Cambridge University Press.

MUDDE, Cas & Rovira Kaltwasser, Cristóbal (2017). Populism: A Very Short Introduction. Oxford University Press.

NORRIS, Pippa & INGLEHART, Ronald (2019). Cultural Backlash: Trump, Brexit, and Authoritarian Populism. Cambridge University Press.

RADU, Raluca (2021). Disinformation and Electoral Integrity in Central and Eastern Europe. Springer.

WODAK, Ruth (2015). The Politics of Fear: What Right-Wing Populist Discourses Mean. Sage.

[1] https://www.youtube.com/watch?v=OYEG4G6xxGI, publicat la data de 30 octombrie 2024.

[2] https://www.youtube.com/watch?v=OYEG4G6xxGI, publicat la data de 30 octombrie 2024.

[3] https://www.youtube.com/watch?v=BRpVG0NbPRk, publicat la data de 24 octombrie 2024.

[4] https://www.youtube.com/watch?v=OYEG4G6xxGI, publicat la data de 30 octombrie 2024.

[5] Tactica electorală de a îmbina politica cu religia face parte din bagajul istoric al naționalismului extremist românesc, fiind caracteristică și Mișcării legionare interbelice.

[6] https://www.youtube.com/watch?v=pIsuXmC4EZc, publicat la data de 4 noiembrie 2024.

[7] https://www.youtube.com/watch?v=fkG9pbTdENw, publicat la data de 7 noiembrie 2024.

[8] https://www.youtube.com/watch?v=fkG9pbTdENw, publicat la data de 7 noiembrie 2024.

[9] https://www.youtube.com/watch?v=TTLi6W18_3g, publicat la data de 15 noiembrie 2024.

[10] https://www.youtube.com/watch?v=f3cmawl5t94, publicat la data de 15 noiembrie 2024.

[11] https://www.youtube.com/watch?v=fkG9pbTdENw, publicat la data de 7 noiembrie 2024.

[12] https://www.youtube.com/watch?v=fkG9pbTdENw, publicat la data de 7 noiembrie 2024.

[13] https://www.youtube.com/watch?v=W–W29W2ewc, publicat la data de 14 noiembrie 2024.

[14] https://www.youtube.com/watch?v=W–W29W2ewc, publicat la data de 14 noiembrie 2024.

[15] https://www.youtube.com/watch?v=pIsuXmC4EZc, publicat la data de 4 noiembrie 2024.

[16] https://www.youtube.com/watch?v=OYEG4G6xxGI, publicat la data de 30 octombrie 2024.

[17] https://www.youtube.com/watch?v=HETfFx1PEjM, publicat la data de 6 noiembrie 2024.

[18] https://www.youtube.com/watch?v=OYEG4G6xxGI, publicat la data de 30 octombrie 2024.

[19] Mudde, Cas & Rovira Kaltwasser, Cristóbal (2017). Populism: A Very Short Introduction. Oxford University Press.

[20] Butter, Michael & Bergmann, Eirikur (Eds.) (2020). Routledge Handbook of Conspiracy Theories. Routledge.

[21] Mudde, Cas & Rovira Kaltwasser, Cristóbal (2017). Populism: A Very Short Introduction. Oxford University Press, p. 6.

[22] Butter, Michael (2020). The Nature of Conspiracy Theories. Polity Press, p. 15.

[23] Bergmann, Eirikur (2020). Conspiracy & Populism: The Politics of Misinformation. Palgrave Macmillan, p. 89.

[24] https://www.youtube.com/watch?v=BRpVG0NbPRk, publicat la data de 24 octombrie 2024.

[25] https://www.youtube.com/watch?v=OYEG4G6xxGI, publicat la data de 30 octombrie 2024.

[26] https://www.youtube.com/watch?v=OYEG4G6xxGI, publicat la data de 30 octombrie 2024.

[27] https://www.youtube.com/watch?v=OYEG4G6xxGI, publicat la data de 30 octombrie 2024.

[28] https://www.youtube.com/watch?v=OYEG4G6xxGI, publicat la data de 30 octombrie 2024.