Europa din Basarabia: de la reprezentare și concept la politici publice

Europe out of Basarabia: from representation and concept to public policy

Constantin ILAȘ

Abstract. In the general context of the elections in Moldova Republic and the conflict in Ukraine, in November 2014, University Petre Andrei of Iasi in partnership with other institutions, organised, at Kisinev and Balti, two conferences. The theme of the conference in Kisinev, that took place at the State University, on the 10th of November, was Towards Europe. Historic, Institutional and Political Coordinates for European Integration of Moldova. And the theme of the conference in Balti, that took place at University Alecu Russo, on the 28th of November, was Pro European Moldova. The road to democracy of the Republic of Moldova in the current geo political context. Twelve specialists in socio humanist sciences from Romania and Moldova held conferences and their their presentations approached a wide range of problems,  from those of rapporting of the Republic of Moldova to Europe and Russia throughout its modern history to the identification of the necessary strategia to the acceleration of the European integration of this country in Europe.

 Keywords: democratise, elections, European Union, conference, history.

În contextul general al alegerilor din Republica Moldova dar și al conflictului din Ucraina, în luna noiembrie a anului 2014, Universitatea „Petre Andrei” din Iași, în parteneriat cu European Forum for Public Diplomacy (București), Facultatea de Studii Europene a Universității „Babeș-Bolyai” (Cluj-Napoca), Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Chișinău, Asociația Română de Istorie Socială (București), Institutul de Studiere a Ideologiilor (ISI) și Centrul de Dezvoltare Socială (CDS) a organizat, la Chișinău și la Bălți, două runde de conferințe. Tema celei de la Chișinău, ce a avut loc pe data de 10 noiembrie 2014 la Universitatea de Stat, a fost Spre Europa. Coordonate istorice, instituționale și politice ale integrării europene a Republicii Moldova, iar a celei de la Bălți, ce a avut loc pe 28 noiembrie 2014 la Universitatea „Alecu Russo”, a fost „Moldova Pro-Europeană. Parcursul democratizării Republicii Moldova în actualul context geopolitic”.

La întâlnirea de la Chișinău au conferențiat: lect.univ.dr. Alexandru Murad Mironov, Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, cu prelegerea Consideraţii istorice privind Europa ca punct de referinţă la frontiera de Est; cercetător științific Simion Gheorghiu, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, cu Politica post-decembristă a României și a Republicii Moldova; Dr. Igor Cașu, Director al Centrului pentru Studierea Totalitarismului, Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Republica Moldova, cu Politica memoriei în UE și integrarea europeană a Republicii Moldova; Conf.univ.dr. Sergiu Mișcoiu, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, cu Construcția identitară a Moldovei post-sovietice. O abordare din perspectiva teoriei discursului; Vitalie Ciobanu, scriitor, redactor-șef al revistei Contrafort, președinte PEN Club Moldova, cu Ce pot face intelectualii pentru europenizarea Moldovei?; Octavian Țîcu, istoric la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, fost Ministru al Tineretului și Sportului din Republicii Moldova în 2013, cu Republica Moldova între politica de vecinătate UE și vecinătatea apropiată a Federatiei Ruse.

La Bălți, au susținut comunicări: scriitorul Dumitru Crudu, Chișinău, cu prelegerea De la omul sovietic la omul amestecat; Prof.univ.dr. Dan Pavel, Facultatea de Științe Politice, Universitatea București, cu Moldova nu este a mea, nu este a voastră… Dar a cui este Moldova azi?; Prof.univ.dr. Radu Carp, Facultatea de Științe Politice, Universitatea București, cu Familiile de partide europene și alegerile din România și Republica Moldova: un cadru de cooperare limitat?; Prof.univ.dr. Cristian Bocancea, Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei” din Iași, cu Descentralizare administrativă și democratizare în Republica Moldova; Conf.univ.dr. Sabin Drăgulin, Facultatea de Științe Politice, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” București, cu Tema corupției ca element definitoriu al parcursului integrării Republicii Moldova în spațiul Euro-Atlantic. Manifestarea desfășurată la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți a fost organizată și cu sprijinul Consulatului General al României în Bălți, reprezentat de  Consulul General, Prof.univ.dr. Mihail Baciu, care, de altfel, a fost prezent și la conferința de la Chișinău și a avut la ambele întâlniri alocuțiuni de salut din partea Consulatului și al Guvernului României.

Coordonatori ai ambelor evenimente au fost: Prof.univ.dr. Doru Tompea, Rectorul Universității „Petre Andrei” din Iași, Prof.univ.dr. Daniel Șandru, Președintele Senatului Universității „Petre Andrei” din Iași, Prof.univ.dr. Sorin Bocancea, Decanul Facultății de Științe Politice și Administrative a Universității „Petre Andrei” din Iași, și Cerc.șt.pr.dr. Mioara Anton, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române. Fiecare dintre aceștia au avut cuvinte de salut precum și intervenții în cadrul conferințelor. Au mai participat la Chișinău și prof.univ.dr. Ivan Gumenâi, Decanul Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității de Stat din Chișinău, precum și Conf. univ. dr. Virgiliu Pâslariuc, care a moderat conferința.

Din capul locului, în cuvântul său de salut[1], unul dintre coordonatori, Prof. Sorin Bocancea, a trasat coordonatele generale ale conferințelor și anume configurarea conceptului de europenitate și ce anume avem dreptul să sperăm de la acesta și de la Europa: „cetățenii Republicii Moldova, tinerii de aici așteaptă de la UE să rezolve ceea ce n-a rezolvat comunismul: o lume dreaptă și prosperă. Dar UE începe din fiecare și cu fiecare dintre noi și este important să nu o vedem ca pe un proiect extern care vine să impună ceva. Ideea de Europa începe cu acceptarea și înțelegerea ideii europenitate, dar nu în sens geografic, ci ca manieră de comportament instituțional și cetățenesc precum și în sensul unei bune ideologii, care nu este altceva decât începutul realizării ideii europene la dumneavoastă acasă”.

Remarcând nivelul  academic al comnferinței, moderatorul Virgiliu Pâslariuc a subliniat acest „moment istoric al reflecției când trebuie demontat clișeul propagandei rusești în Moldova conform căruia: «ce ne trebuie nouă în Europa, că noi suntem deja în Europa!?!»”. Se amestecă în mod tendențios și cu rea credință sensul geografic al termenului cu cel al proiectului politic modern pe care-l numim generic „Europa”: „trebuie să înțelegem ce înseamnă Europa, și asta la cel mai înalt nivel, cel academic, dorind stabilirea unor repere pentru acțiune, indiferent dacă factorul politic ține sau nu cont de aceste repere. Ce este Europa? – aceasta este întrebarea la care încearcă să răspundă secvențial toate comunicările care vă sunt propuse aici, acum”.

Cu alte cuvinte, nu numai gânditorii politici moderni sunt cei care au definit trăsăturile modernității politice, ci și intelectualii de astăzi sunt chemați să aibă un rol sporit în modernizarea politică a Republicii Moldova. Acesta a și fost sensul comunicării lui Vitalie Ciobanu, care se întreba în titlul alocuțiunii sale ce pot face intelectualii pentru europenizarea Basarabiei. Definind intelectualul drept un neguțător de idei, care lucrează așadar cu concepte, sarcina sa este aceea de a convinge cetățenii să urmeze un anumit proiect sau altul, adică a unui model sau a unei scheme demne de a fi urmate, deși o umbră de ironie la adresa intelectualilor a subzistat în cele spuse de Vitalie Ciobanu, căci acesta a afirmat la un moment dat, că „noi, intelectualii, suntem cei care știm și suntem îndrituiți, nu se știe de ce instanță, să configurăm un model sau o schemă de urmat”. După ce a făcut un scurt excurs istoric cu privire la prezența intelectualilor în viața publică și politică a Basarabiei începând din epoca perestroicăi, Vitalie Ciobanu a deplâns lipsa implicării intelectualilor în viața publică și politică, mai ales din cauza lor, pentru că sunt persoane incomode pentru viața de partid întrucât cred în valori, în legătura organică dintre vorbă și faptă, dintre promisiunile făcute în campaniile electorale și realizarea lor. Cu toate astea, sunt doriți de partidele politice, pentru că le mai spală acestora imaginea conferindu-le credibilitate. Or, conform lui Vitalie Ciobanu, sarcina rezervată intelectualilor din Basarabia este tocmai aceea de a defini ce anume înseamnă europenizare, însă adaptat la condițiile socio-economice specifice din Republica Moldova, pentru că altfel discursurile despre Europa, modernizare sau europenizare n-ar avea nicio aderență la o populație sărăcită și debusolată de o clasă politică coruptă de la care așteaptă cel puțin salvarea economică.

Din punct de vedere istoric, în spațiul românesc n-au lipsit reprezentările Europei și semnificațiile europenismului din imaginarul colectiv. Acestea sunt sinonime pentru Alexandru Murad Mironov cu modernitatea politică și cu modernizarea instituțiilor statului: „Valoarea semantică generală a conceptului de Europa este modernitatea, și în această regiune modernitate înseamnă în special modernizare care se suprapune cu dorința pentru o viață mai bună”. Supoziția prelegerii lui Alexandru Mironov este că reprezentările cu privire la sine și la alteritate modelează în primă instanță și în mod decisiv comportamentele și acțiunile individuale dar și instituționale. De aceea, vorbitorul a prezentat schematic un scurt inventar istoric al conceptului de Europa așa cum apare acesta începând cu Dimitrie Cantemir și până la Nicolae Iorga; cu alte cuvinte, așa cum apare conceptul sau reprezentarea Europei la intelectualii care au făcut agenda dezbaterii publice în spațiul românesc. Or, Europa a fost văzută ca „refugiu, de către Cantemir. Europa este totuna cu creștinismul, alteritatea fiind imperiul otoman, deci ideea de Europa a fost definită prin diferența față de dușman și adversar. Europa ca model al curiozității și exotismului. Călătoria inițiatică spre vest a boierului Dinicu Golescu este un model comportamental chiar și astăzi, pentru noi cei care călătorim în Occident. Uluirea în fața progresului material este dublată de o tendință contemplativ defetistă față de realitățile de acasă, fără a înțelege resorturile lumii occidentale care au condus la progresele materiale ale lumii occidentale. Europa drept far călăuzitor: pașoptismul impune de o manieră radicală alternativa occidentală. Revoluționarii adoptă ideea europeană a civilizației ca pe o adevărată religie iar modernizarea ca pe un crez iacobin. Kogălniceanu, romantic, voia redescoperirea europenismului adormit în interiorul societății prin revigorarea elementelor eroice ale trecutului, prin retrezirea imaginii eroilor istoriei noastre. Însă, pentru alți pașoptiști, Europa nu este altceva decât un țărm al salvării: orientalismul și trecutul este abandonat de o elită ce caută rapid o cale pentru un destin ce-i pare incert în condițiile decadenței militare, economice și politice ale imperiului otoman. Consecința va fi că generația următoare, prin Titu Maiorescu, ajunge la o critică a formelor fără fond care condamnă ineficiența modernizării forțate prin importul de instituții formale, exterioare și neadecvate moravurilor sau mai bine zis a năravurilor de pe aceste meleaguri. Europa ca citadelă, la Xenopol: occidentul își datorează parțial existența rezistenței statelor medievale din est. Ștefan cel Mare a fost învestit eroic ca străjer al avanposturilor civilizației. Europa ca stindard cruciat, Europa ca ideal, la Tătărăscu: Nistrul văzut ca frontieră între două lumi și a două concepții de viață, civilizații și două stiluri de viață. Europa ca paradis promis, definit prin antiteză, descris prin ceea ce era „dincolo”-ul Europei, adică mitralierele sovietice. Europa ca nostalgie: deja Nicolae Iorga se întreba „ce înseamnă Europa?” în contextul influienței din ce în ce mai crescute a mișcărilor antidemocratice din occident”.

Am citat in extenso acest inventar făcut de Alexandru Mironov al reprezentărilor Europei din imaginarul colectiv pentru că toate aceste reprezentări subzistă încă în discursurile publice din Republica Moldova dar și din România. Or, tocmai din perspectiva teoriei discursurilor, Sergiu Mișcoiu a analizat și a prezentat felul în care s-a configurat și s-a modificat identitatea colectivă în Republica Moldova, pornind de la discursurile publice ale președinților Moldovei independente post-sovietice. Supoziţia lui Sergiu Mişcoiu este aceea că discursurile unor vectori de opinie, cum sunt îndeobște președinții de state, cei care pot impune nu numai prioritățile agendei opiniei publice, ci și termenii în care trebuie gândite și formulate aceste priorități, sunt importante pentru articularea identităţii colective. „Apărută la finele anilor ’80, teoria discursurilor este o teorie de a treia generație, post-sociologizantă. Esența abordării acestei teorii este că, în afara faptului că realitatea socio-politică este obiectivă, există în sine, identitățile colective și mai ales modul în care identitățile colective se consitutuie se configurează dar și interacționează prin intermediul discursurilor. De fapt, în afara punerii în discurs a unei anumite esențialități, acea esențialitate nu există, poate exista în practică dar nu există în câmpul socio-politic”.

În prelegerea sa, Igor Caşu a făcut în mod elegant trecerea de la politica conceptelor la politica propriu-zisă, inventariind actele normative adoptate de diversele instituții ale UE cu privire la gestionarea memoriei și a moștenirii regimurilor totalitare, fie că este vorba despre nazism, fie că este vorba despre stalinism sau comunism. Spre exemplu, „Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, instituție mai largă decât UE, incluzând și statele post-sovietice, a adoptat în 2006 o rezoluție privind necesitatea condamnării internaționale a crimelor regimurilor comuniste”. Igor Cașu observă faptul că în terminologia rezoluțiilor mai recente sunt folosiți clar termeni precum crimele comunismului. Totodată, el a subliniat și ideea că partidele socialiste din Parlamentul European nu salută sau chiar se opun unor astfel de rezoluții care condamnă crimele comunismului pentru că li s-ar compromite și discredita propriile ideologii și partide. În acest sens a amintit o frază a lui Sartre care, deși poate fi apreciat ca filosof, ca lider de opinie și ca om politic de stânga a fost unul dintre idioții utili Moscovei staliniste: „sigur, credem ce a spus Hrușciov (fraza apare în contextul denunțării de către Hrușciov a crimelor staliniste) dar dacă noi vom vorbi despre crimele stalinismului în Uniunea Sovietică acest lucru va discredita și compromite prestigiul URSS, dar și prestigiul ideologiei mișcării socialiste și comuniste internațională”. În opinia lui Igor Caşu, „momentul cheie pentru constituirea unei politici europene a memoriei a fost în aprilie 2009, când Parlamentului European a adoptat o declarație prin care ziua de 23 august, cu referire expresă la tratatul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, a fost declarată ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului și nazismului, observând că totuși nu este vorba despre crimele comunismului în general, dar, cu vorba moldovenilor, mulțumim și pentru atâta!”. Privitor la politica memoriei în Republica Moldova, Igor Caşu a afirmat că „fiecare partid, guvern ori majoritate parlamentară a avut o agendă proprie referitoare la asta, căci nu a existat un proiect comun, ba, dimpotrivă, au fost chiar viziuni antagoniste, iar Comisia prezidențială înfiinţată în 2010, şi denumită în grabă „Comisia pentru studierea și aprecierea regimului totalitar comunist din republica Moldova”, n-a reușit să elaboreze un raport privind crimele comunismului din Republica Moldova. Accesul la arhive este însă permis și se poate reconstitui în cele mai mici detalii ceea ce s-a petrecut până în 1953, dar și după 1953. Or, este nevoie de cercetare efectuată chiar de studenți la nivelul fiecărei localități pentru a reface istoria represiunii comuniste”.

Cercetătorul Simion Gheorghiu a prezentat politica post-decembristă a României și a Republicii Moldova bazându-se pe documente inedite din arhiva de stat a Uniunii Sovietice de la fondul Gorbaciov. Concluzia sa este că, în anii 1990-1991, „România a ales calea unei democrații originale, fiind singura țară care a semnat un tratat cu Uniunea Sovietică muribundă, dezvăluind lumii occidentale că de fapt cei care au preluat puterea în urma evenimentelor din decembrie 1989 se pregătiseră pentru politica gorbaciovistă de glasnosti și perestroica, păstrând rolul conducător al Partidului Comunist dar nu și pentru o autentică democrație pluralistă” și că, de fapt, s-a ratat un moment istoric important pentru reunificarea Basarabiei cu România în contextul căderii și destrămarii Uniunii Sovietice, din cauza obedienței lui Ion Iliescu față de Uniunea Sovietică și față de Gorbaciov.

Politica Republicii Moldova față de Uniunea Europeană dar și față de Federația Rusă a fost abordată de Octavian Țîcu, care s-a oprit lucid asupra faptului că „Extinderea Europei aduce atingere esenței lumii ruse în două aspecte: primul ține de conturarea istorică a lumii ruse începând cu Rusia kieveană spre cea moscovită și apoi spre cea mongolă, apoi dimensiunea imperială și Uniunea Sovietică, care au făcut ca Moldova să intre în această civilizație rusă, un mediu pe care l-am asumat, inhalat și interiorizat, fapt care face complicată crearea unei linii de separare și o alegere. Rusia percepe extinderea UE ca pe o lărgire a sferei de influență și ca pe o colonizare pentru că asta a fost dintotdeauna politica imperială rusă și sovietică”. Strâns legată de aceste aspecte istorice, „identitatea Basarabiei și a moldovenilor s-a configurat în această prindere între două modele de civilizație: în secvența istorică interbelică noi, moldovenii, am avut parte de proiectul european prin aceea că am avut alegeri, libertate de expresie, vot universal, sistem de partide, drepturi fundamentale, reformarea relațiilor de proprietate, acces la educație. Sistemul totalitar sovietic a procedat la o modelare încrucișată a identității basarabenilor: a anihilat memoria experienței interbelice printr-o acțiune de durată împotriva românismului și a occidentalismului iar, pe de altă parte, a instrumentat construirea unei identități moldovenești distinctă de cea românescă predispusă la sovietizare și rusificare. Rezultatul acestei inginerii sociale este o Moldovă cu față rusificată”. Iată de ce „inhalarea acestor două identități conduce la următoarele paradoxuri în Moldova: în școli predăm de 23 de ani în limba română și istoria României, dar la recensământ ne declarăm moldoveni, avem două biserici ortodoxe care se bat cap în cap neștiind care și de cine aparțin, de Moscova sau de București?; avem două sărbători de Crăciun și pentru fiecare dată istorică importantă a istoriei noastre avem cel puțin două interpretări antagoniste care încearcă să dovedească că anii 1812, 1918, 1940 și 1945 au fost fie eliberare, fie ocupație! Ca atare, la alegerile apropiate UE mizează pe românism și pe diaspora basarabeană care proiectează influența și atracția vestului ca model de dezvoltare economico-socială. Rusia mizează pe resursele de nostalgie încă neepuizate, pe minoritățile prezente aici care au de spus trei de nu, față de UE, de NATO și de România, și pe migrația muncitorilor din Basarabia în Rusia”.

Or, aceste date istorice și mentale precum și datele socio-economice vor face dificilă și anevoiasă aderarea și integrarea în UE. Acest aspect l-a subliniat chiar de la începutul conferinței Consulul General al României, Prof. univ. dr.  Mihai Baciu: „Drumul drept și corect al Republicii Moldova este spre Europa. Aceasta nu înseamnă altceva decât prosperitate, drepturi ale omului, justiție și anticorupție, dar nu este lume ideală, căci așa ceva nu există nicăieri. Europa cea prosperă este o lume a muncii, a respectului pentru lege, a dreptății, dar va presupune multe eforturi, sacrificii chiar, și îndoieli”. De asemenea, Mihai Baciu a accentuat faptul că „România a depus eforturi semnificative în două direcții: avocat al Republicii Moldova la UE, ținând cont de faptul că o parte a clasei politice și a poporului moldovenesc tinde spre Europa din care Basarabia face parte și în sens geografic și cultural și spiritual; a doua direcție este ajutorul pe care România l-a acordat în mod concret și practic și cât a putut Republicii Moldova”. În același sens a fost și cuvântul de salut al rectorului Universității „Petre Andrei” din Iași, prof. univ. dr. Doru Tompea: „Parcusul Republicii Moldova pe traiectul european nu va fi deloc simplu: vă așteaptă un spațiu economic mai prosper dar axat pe o economie de piață concurențială și competitivă, dură, dar și pe valori culturale care pot părea stridente și exterioare după ani întregi de copleșire etnico-lingvistico-culturală a ființei noastre naționale din această zonă”.

În deschiderea conferinței de la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți, Consulul General al României în Bălți, Prof.univ.dr.Mihail Baciu, a transmis salutul Guvernului României și a precizat, în fața unui public numeros, alcătuit în cea mai mare parte din studenți de la Facultatea de Drept, că „Republica Moldova se află la o răscruce și are de ales între două sisteme de valori: Estul sau Vestul”. Conferința de la Bălți a avut loc cu două zile înaintea scrutinului din 30 noiembrie din Republica Moldova.

În intervenția sa, unul dintre coordonatorii conferinței, cercetătoarea Mioara Anton, a precizat că „Basarabia își revendică europenitatea folosind argumentul identității pentru a se pune la adăpost de potențiala agresiune a unei Rusii bântuită încă de obsesia brâului de securitate. Discursul identitar înseamnă nu doar o trimitere simbolică la tradiția istorică, ci și asumarea unei poziții strategice care să pună în echilibru Estul cu Vestul”. La rândul său, Daniel Șandru a circumscris importanța alegerilor din 30 noiembrie 2014: „Pentru Republica Moldova, Europa înseamnă «acasă». Dacă vicisitudinile istorice i-au plasat pe cetățenii Moldovei vremelnic în afara familiei europene, astăzi e momentul ca, prin propria voință, ei să ateste direcția lor europeană, opțiune pe care, cu siguranță, o înțeleg ca pe o oportunitate istorică. Europa este pregătită să le spună «bine ați venit acasă!». Miza alegerilor de pe 30 noiembrie este cu mult mai mare decât a celor din România din două motive: în primul rând din punct de vedere al democratizării, și în al doilea rând pentru că, în ceea ce privește Republica Moldova, avem de-a face cu un vot geopolitic, între Est și Vest”.

În deschiderea conferinței, Prof. Sorin Bocancea, moderatorul acesteia, a definit încă o dată obiectivul rundelor de conferințe: „Scopul întâlnirii noastre este de a aprofunda ideea de Europa, mai ales într-un moment atât de delicat și tensionat cum este cel al votului. Cred că este oportun și benefic pentru voi, tinerii, să știți ce vreți de la Europa și ce dorește Europa de la voi”. Cu alte cuvinte, și conferința de la Bălți a avut drept scop definirea altor coordonate importante ale modernității și modernizării politice, adică ale Europei politice.

În acest sens, scriitorul Dumitru Crudu le-a vorbit studenților despre o nouă specie de om și anume „omul amestecat” ca mutație și evoluție a lui sau de la „homo sovieticus”, pentru că acest „om amestecat” este acum regula și modelul dominant în Republica Moldova și lui exclusiv trebuie să-i fie adresate aceste mesaje pentru modernizare: „În totalitarism, societatea basarabeană a fost una schizoidă, compusă pe de o parte din oameni cărora le intrase comunismul în sânge și care dominau și, pe de altă parte, din o mână de opozanți ai regimului. În ‘89, raportul de forțe dintre cele două categorii s-a inversat. De aceea, pentru a înțelege totalitarismul, nu trebuie să împărțim lumea în alb și negru”. De asemenea „acest tip de om este reprezentativ pentru societatea basarabeană actuală. Omul care e predominant în totalitarism, dar și post, este cel amestecat, tipar recognoscibil și astăzi. Societatea basarabeană a fost impărțită în două tabere: una care ar vrea să se unească cu Rusia și alta cu România. Există acest amestec, dar ponderea este diferită”.

Pe de altă parte, Prof.univ.dr. Dan Pavel a insistat asupra necesității modernizării politice în sensul suveranității reale a Republicii Moldova, întrucât „nimic nu este mai periculos decât să decidă alții pentru tine. Integrarea Republicii Moldova în UE este mai ușor de făcut decât (re)unirea cu România, fiind pasul preliminar de scoatere a ei din zona de influență a Rusiei postsovietice. Republicile baltice au parcurs cu succes acest drum; urmează integrarea în NATO, ce se poate face anterior, ulterior sau simultan cu (re)unirea. Totul depinde de cum vor răspunde moldovenii la întrebarea: a cui este Moldova? Iar noi, cei din România, nu putem răspunde pentru dumneavoastră la această întrebare.”

Un alt aspect important al modernizării Republicii Moldova a fost adus în atenție de către Prof.univ.dr. Radu Carp, care le-a vorbit studenților despre europenizarea partidelor politice din Republica Moldova și le-a transmis acestora o știre pozitivă. „Vă dau o veste bună: europenizarea partidelor politice din Republica Moldova a început dja. Europenizarea și conceptul de europenizare este acel proces prin care un stat își însușește valorile europene. Partidele politice din țara dumneavoastră s-au apropiat foarte mult de marile familii ale partidelor europene și sper ca proximele alegeri să aducă un grad de europenizare și mai mare. Recentele alegeri din România au aratat că apartenențele partidelor politice la familiile de partide europene au avut influență asupra poziționării sprijinului pentru candidați. Alegerile din Republica Moldova se vor înscrie în aceeași tendință. Întrebarea este: sunt aceste apartenențe construite pe structura electoratului din cele două țări sau mai degrabă orientările electoratului obligă partidele politice la o anumită orientare?”.

Însă toate acestea nu trebuie să rămână doar apartenențe formale, ci trebuie să pătrundă în structura profundă a societății. Din acest motiv, prof.univ.dr. Cristian Bocancea a accentuat faptul că „democratizarea formală a Moldovei ex-sovietice s-a produs în siajul proceselor politice declanșate de perestroika gorbaciovistă. Dar, democratizarea profundă a societății moldovenești depinde de transformarea manierei de administrare a colectivităților locale, prin susținerea unei reale autonomii locale și a descentralizării.”

Tot în acest sens al democratizării profunde și de substanță, Conf.univ.dr. Sabin Drăgulin a susținut o prelegere pe tema corupției. Pornind de la o remarcă a Victoriei Nuland conform căreia „în această regiune, cele două cancere, regresul democratic şi corupţia, ameninţă visul pentru care atât de mulţi au muncit începând din 1989”, Sabin Drăgulin a remarcat faptul că „pentru a înțelege marele joc care se duce în România trebuie să priviți atât într-o paradigmă geopolitică cât, și în una geostrategică. Avem parte de doi actori principali: Statele Unite ale Americii și Federația Rusă. SUA promovează valorile democratice și regimul democratic pentru a crea un spațiu de geopolitică care să se contrapună spațiului geopolitic sovietic. Doriți un model de societate în care drepturile individuale să fie respectate, în care voința exprimată prin vot liber să conteze, sau unul în care „Tătucul” să se implice până la nivelul voinței individuale? Acest flagel contemporan, numit corupția, lovește asupra tuturor”.

Alegerile din Republica Moldova de la sfârșitul anului 2014 au adus la guvernare o  coaliție a formațiunilor proeuropene. Chiar dacă din aceasta face parte și Partidul Comunist, cunoscut în istoria recentă ca partid prorus, el a primit voturi tocmai pentru că, de această dată, a avut un mesaj proeuropean. Parcursul european al Republicii Moldova trece în prezent print-o perioadă de ezitări, însă curentul proeuropean a căpătat amploare în rândul cetățenilor, astfel încât politicienii nu vor avea cum să nu-l ia în considerare.

[1] https://www.privesc.eu/Arhiva/54320/Conferinta-cu-tema–Spre-Europa–Coordonate-istorice–institutionale–juridice-si-politice-ale-integrarii-europene-a-Republicii-Moldova- . accesat 20 aprilie 2015. Pentru conferința de la Chișinău toate referințele provin de la această înregistrare a conferinței și din acest motiv toate citările care vor urma nu vor mai beneficia de notă de subsol, ci doar de ghilimele.