Formațiuni politice și activitate parlamentară. O perspectivă longitudinală asupra grupului parlamentar al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (Political Parties and Parliamentary Activity. A Case study on the Democratic Alliance of Hungarians in

Formațiuni politice și activitate parlamentară. O perspectivă longitudinală asupra grupului parlamentar al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România

(Political Parties and Parliamentary Activity. A Case study on the Democratic Alliance of Hungarians in Romania)

 

Bogdan GHEORGHIŢĂ

Sabina-Adina LUCA

 Dragoş DRAGOMAN

 

 

Abstract: The political representation of the ethnic groups is important for the stability of a political system. Observing the parliamentary activity of the Democratic Alliance of Hungarians in Romania (DAHR), between 1990-2012, we have tried to understand the differences between political parties in parliament. It seems that DAHR is rather characterised by a political „apathy” having few legislative initiatives. Also, this political group seems to be rather a conservative organisation, if we consider that there are few new members wich enter as deputies or senators over the time. An explanation could be, that they are more concerned with the fullfilment of targets like the introduction of mother tongue education.

 

Keywords: parliamentary activity, political representation, ethnic minority, political parties.

 

 

Introducere

 

Relaţiile interetnice pot fi privite şi prin prisma înţelegerii relaţiilor dintre elite. Mai ales la nivel politic, elitele traduc conflictele, ori liniile de forţă de la nivel societal. Pe de altă parte, nu e de neglijat nici aspectul că elitele, în diferite modele lansate până acum, sunt piloni importanţi în formarea opiniei. Existenţa unei formaţiuni politice a maghiarilor din România, cu reprezentare parlamentară ne poate ajuta să înţelegem mai bine această perspectivă. Am ales deci, pentru acest demers, formaţiunea politică a maghiarilor datorită disponibilităţii datelor şi datorită faptului că reprezintă cea mai importantă minoritate etnică din România.

Studiul de faţă este o analiză descriptivă pe caracteristici demografice şi de activitate parlamentară a formaţiunilor politice, într-o perspectivă longitudinală. Pornind de la caracteristicile socio-demografice şi de la indicatorii activităţii pentru diferitele grupuri parlamentare am abordat structurarea legislativului ca un veritabil sistem demografic. Există diferenţe semnificative la nivelul grupurilor parlamentare în ceea ce priveşte activitatea acestora măsurată ca iniţiative legislative, moţiuni, întrebări şi interpelări? Pornind de la întrebarea de mai sus ne propunem mai departe să observăm activitatea parlamentară a diferitelor grupuri politice. Există oare diferenţe între aceste grupuri din punctul de vedere al activităţii parlamentare? Dar în ceea ce-i priveşte pe reprezentanţii comunităţii maghiare? Să fie caracterizaţi aceştia de un activism legislativ sau parlamentar mai ridicat decât celelalte grupuri politice, în contextul reprezentării unei minorități cu o agendă publică relativ vizibilă?

 

Cadrul teoretic

 

În contextul stratificării sociale am putea aborda conceptul de elită, înțelegându-l ca pe un grup de indivizi puțin numeros care se bucură de poziții privilegiate în virtutea cărora au dreptul de a tranșa conflicte valorice ori de a împărți resurse comunitare[1]. După discuțiile inițiate de Gaetano Mosca, Vilfredo Pareto sau Robert Michels și trecând prin gândirea lui Karl Marx într-o perspectivă a conflictului, elitele politice sunt studiate azi în legătură cu democratizarea, elita parlamentară fiind considerată o imagine a societății, a structurii sociale[2]. Suntem aici interesați mai cu seamă de jaloane conceptuale care să reliefeze stadiul actual al cercetării cu privire la reprezentarea politică a minorităților la nivel parlamentar. Multe studii cu privire la elita parlamentară după prăbușirea comunismului au avut în vedere statele din regiune[3]. Astfel de studii au reliefat, pe de o parte o serie de caracteristici demografice ale aleșilor ori au încercat să observe înnoirea legislativului, apariția parlamentarilor aflași la primul mandat. În Ungaria de exemplu, Partidul Socialist (MSzP), în 2002, a încercat să propună un număr ridicat de candidați fără experiență pentru a susține înnoirea legislativului[4].

În general, studiile cu privire la reprezentarea politică, mai ales în contextul democratizării, s-au concentrat pe diferite aspecte ale structurii sociale. Unii autori[5] au constatat că, dacă în cazul reprezentării femeilor în viața politică, mai ales sub aspect parlamentar, există studii consistente, discuția cu privire la reprezentarea politică a minorităților etnice nu este atât de dezvoltată. Necesitatea de a înțelege mai bine spațiul politic, mai ales pentru România, o țară cu o importantă minoritate maghiară preponderent localizată în sud-estul Transilvaniei, ne îndeamnă să observăm felul în care aeastă minoritate este reprezentată. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) este reprezentantul politic al comunității la nivel parlamentar, obținând, în urma alegerilor, la nivel parlamentar, o proporție asemănătoare de locuri cu procentul pe care etnia îl ocupă la nivelul populației din România.

În general, studiile arată că o reprezentare politică mai bună a grupurilor etnice determină o mai bună includere a acestora la nivelul socio-politic, iar acest lucru determină, pe cale de consecință, faptul că mai puțini dintre membrii minorității se simt alienați, marginalizați de sistemul politic[6].

Reprezentarea politică a minorităților la nivel parlamentar reprezintă un element important care poate lupta împotriva entropiei sociale în sens larg, cu atât mai mult cu cât, în ochii celor care aparțin unor minorități etnice, un reprezentant al propriei etnii pare a reprezenta mai bine interesele etniei decât ar face-o un ne-membru[7].

În ciuda multor eforturi de reprezentare politică a diferitelor minorități, mai ales la nivel parlamentar, concluziile multor studii arată că, în general, minoritățile sunt subreprezentate[8].

Prin urmare, o serie de studii accentuează importanța reprezentării politice a minorităților ca un element important al includerii acestora în corpul politic. Reprezentarea politică face ca grupul etnic să fie auzit, înțeles, valorizat. În acest fel, șansa de a lupta pentru interesele proprii în interiorul sistemului politic determină o abordare de tip cooperare. Conflictul, deși poate exista, este minimizat. În absența reprezentării crește alienarea membrilor grupului etnic iar membrii acestuia s-ar simți marginalizați, excluși, înlăturați de la redistribuția resurselor.

 

Datele

 

Analiza s-a raportat la deputaţii şi senatorii din perioada postdecembristă. Structura internă a fiecărei legislaturi a fost „radiografiată” cu accent pe caracteristicile socio-demografice ale deputaţilor şi senatorilor (vârstă, gen, educaţie) şi, de asemenea, prin reliefarea activităţii parlamentare (măsurată ca număr de iniţiative legislative, întrebări şi interpelări şi participarea la moţiuni)[9]. Datele au fost culese de pe site-urile web ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Analiza a inclus toţi deputaţii şi senatorii dintr-o legislatură, fie că şi-au început mandatul în urma alegerilor, fie că au înlocuit colegi care au părăsit, din diferite motive, forul legislativ. În acest fel, am considerat membrii Camerei Deputaţilor şi Senatului ca făcând parte dintr-un “sistem demografic”[10], care se caracterizează prin „intrări” şi „ieşiri”. Analiza i-a exclus pe cei „neafiliaţi” grupurilor parlamentare ale partidelor politice pentru că interesul de faţă s-a cantonat în jurul activităţii grupurilor politice.

Datele culese în perioada iulie 2012 – iulie 2011, în câteva reprize, sunt limitate într-o anumită măsură de faptul că, în unele cazuri, lipsesc informaţiile necesare, iar, pe de altă parte, unii deputaţi şi-au schimbat de-a lungul timpului grupul politic. În analiza de faţă am păstrat apartenenţa politică aşa cum apărea la momentul respectiv pe site-ul de internet. E de precizat aici că, acestă limitare, se aplică mai degrabă grupurilor parlamentare altele decât cel al UDMR, în acest din urmă caz migraţia politică nefiind un subiect de dezbatere. Pe de altă parte, să mai precizăm că datele sunt cu atât mai complete cu cât ne apropiem de legislatura prezentă. Dacă la legislaturile imediat post-revoluţionare datele au fost greu de completat, în ceea ce priveşte legislaturile de după anul 2000, datele au fost mult mai disponibile. Radiografierea activităţii parlamentare s-a circumscris, unui demers cantitativ şi nu unuia calitativ, care ar putea fi un subiect pentru cercetări viitoare. În final o precizare. Baza de date a mai făcut obiectul altor analize specificate în text, cu care dialoghează textul de față, iar din această cauză, unele din concluzii au mai fost parțial atinse. Am decis însă acest tip de dialog pentru o mai clară explicație și comparație.

 

 

Rezultate

 

Grupuri parlamentare şi „înnoire”

Cu fiecare ciclu electoral se constată două categorii de parlamentari. Cei ale căror mandate se re-înnoiesc (cei care candidând, obţin un nou mandat) şi cei care se află la primul mandat. În acest context am fost interesaţi să observăm aceste proporţii pe diferite grupuri parlamentare.  O discuţie cu privire la înnoirea Camerei Deputaţilor o dată cu introducerea votului uninominal a făcut obiectul altui studiu[11]. În acest context am fost interesaţi de media mandatelor pe grupuri parlamentare. Raportat la grupurile parlamentare există o dinamică a mediei care necesită o discuţie. Aşa cum sugerează datele din tabelul 1, există grupuri parlamentare cu deputaţi şi senatori foarte „longevivi”. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România (UDMR) este unul dintre aceste grupuri. În legislatura 1990-1992, de exemplu, şase deputaţi vor face parte din două legislaturi, un deputat va face parte din trei legislaturi, cinci vor face parte din patru legislaturi, un deputat va reprezenta alegătorii de cinci ori, iar patru deputaţi vor aduna șase mandate.

 

Tabelul 1: Media mandatelor în Camera Deputaţilor comparativ pe legislaturile 1990-1992, 2000-2004, pe grupuri parlamentare

Legislatura   Grupul parlamentar	1990-1992	2000-2004
Frontul Salvării Naţionale	1,62 (N= 294)	–
Partidul Democrat	–	2,95 (N= 23)
Partidul Naţional Liberal	1,50 (N= 32)	2,46 (N= 15)
Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat	1,84 (N= 13)	–
Partidul România Mare	–	1,93 (N= 49)
Partidul Social Democrat	–	2,03 (N= 105)
Uniunea Democrată a Maghiarilor din România	2,65 (N= 29)	3,57 (N= 21)

Sursa: www.cdep.ro

 

Din datele analizate, UDMR pare a fi grupul parlamentar cu cea mai ridicată medie a mandatelor din Camera Deputaţilor. Cei care compun grupul parlamentar al UDMR sunt longevivi. În acest fel, grupul parlamentar al UDMR pare a fi format mai degrabă din reprezentanţi care îşi re-înnoiesc mandatele în cel mai înalt grad (faţă de celelalte grupuri parlamentare). Am putea în acest context discuta, fie de un „conservatorism”, o lipsă a permeabilităţii din partea grupului parlamentar al UDMR, fie de lipsa unui bazin de recrutare al viitorilor parlamentari de la nivelul comunităţii[12]. Pentru Senat, pentru legislativele din 2000-2004, 2004-2008 şi 2008-2012*, UDMR are pe rând mediile 3,58 (N= 12), 3,23 (N= 13) şi 2,77 (N= 9). Încă o dată, şi în acest caz, mediile UDMR sunt cele mai ridicate. Observăm chiar că, pentru acestă cameră, mediile UDMR cresc, prin urmare, am putea afirma că în acest caz, numărul de re-înnoire a mandatelor este şi mai mare. Desigur, numărul de cazuri luate în discuţie nu este mare dar este în acord cu proporţia numărului de senatori UDMR faţă de celelalte grupuri parlamentare. Prin comparație, la Senat, PSD are o medie în jurul valorii de 2 în perioada 2000-2012, iar PDL are, după 2004, o medie în jurul valorii de 1,8. Prin urmare, datele analizate sugerează că grupul parlamentar al UDMR pare a fi cel mai conservator din punctul de vedere al apariţiei de noi membri, atât la Camera Deputaţilor cât şi la Senat. Mai mulţi parlamentari UDMR îşi re-înnoiesc mandatele decât în cazul altor grupuri parlamentare. Tot datele din tabelul 1 arată, de exemplu, că pentru legislatura 2000-2004, UDMR are din nou cea mai ridicată medie (3,57) în ciuda faptului că și alte medii cresc, cum e cazul PD (2,95) sau PNL (2,46).

Dar cât de numeroşi sunt cei care îşi re-înnoiesc mandatele faţă de „noii-veniţi”? În acest sens am fost interesaţi de calcularea acestor ponderi pentru legislaturile 2004-2008 şi 2008-2012 în ceea ce priveşte Camera Deputaţilor[13]. În cazul UDMR doar un procent de 36,37 % deputaţi ai formaţiunii politice a maghiarilor se află la primul mandat în anul 2004, în timp ce restul sunt deputaţi care şi-au re-înnoit mandatele. În cazul acestei legislaturi constatăm că, de data aceasta, Partidul România Mare, cu 47,62 % de deputaţi aflaţi la primul mandat se află printre grupurile parlamentare care s-au înnoit cel mai puţin. Partidul Social Democrat şi Partidul Conservator cu 53,70 % respectiv 57,90 % deputaţi aflaţi la primul mandat în 2004 par a asigura un relativ echilibru între „continuatori” şi „nou veniţi”. În legislatura 2008-2012 apar câteva diferenţe importante, generate, poate şi de introducerea votului uninominal. Ponderea noilor veniţi din grupul Independenţilor este cea mai ridicată, cu 83,33 %, urmată de cei ai Partidul Democrat-Liberal cu 73,08 % deputaţi aflaţi la primul mandat. De această dată, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România aduce în rândurile sale mai mulţi „nou veniţi” dar procentul celor care şi-au re-înnoit mandatul este, după cel al grupului minorităţilor (altele decât cea maghiară) cel mai ridicat (54,54 %). Prin comparație, grupul minorităților, altele decât cea maghiară are un procent de 94,44 % continuatori și doar 5,56 % parlamentari aflați la primul mandat, în legislatura 2008-2012. La nivelul minorităților, atât la nivelul grupului minorităților mai puțin cea maghiară, cât și în cazul UDMR, e de remarcat un grad de „profesionalizare”. Ambele grupuri parlamentare trec, în legislatura 2008-1012, de 50% continuatori. Cel mai probabil, ambele categorii au bazine de selecție mult îngustate și din această cauză se poate constata o înnoire a structurilor mai scăzută decât în cazul altor grupuri parlamentare.

 

 

Am putea în viitor discuta despre omogenitatea elitei politice româneşti post-comuniste. Până atunci e de remarcat că existe diferenţe semnificative între profilurile diferitelor grupuri parlamentare, în ciuda unor caracteristici care determină un anumit grad de omogenitate al acesteia. Revenind la analiza datelor demografice ale parlamentarilor UDMR, studiul mediei de vârstă pe legislaturi (Tabelul 2) arată că, dacă în cazul primelor patru legislaturi post-comuniste, la nivelul Camerei Deputaţilor, grupul parlamentar al UDMR s-a situat constant sub media generală a legislaturii respective (chiar dacă diferenţa nu este foarte mare), pentru ultimele două legislaturi, vârsta medie în cazul UDMR a crescut. În acest context ipoteza unei anumite „profesionalizări” a grupului parlamentar UDMR pare a prinde și mai puternic contur. Nu trebuie să pierdem din vedere, în acest context, nici „vechimea” formaţiunii politice a maghiarilor din România (apărută în 25 decembrie 1989).

 

Tabelul 2: Mediile de vârstă ale grupului parlamentar UDMR în Camera Deputaţilor, pe legislaturi, comparativ cu mediile generale

	Legislatura
	1990-1992	1992-1996	1996-2000	2000-2004	2004-2008	2008-2012
UDMR	45,39	44,27	44,12	46,88	55,95	51,40
Media generală pe legislatură	49,93	47,36	48,64	48,21	52,35	48,14

Sursa: www.cdep.ro

 

            O discuţie se poate purta în acest sens. O serie de organizaţii de tineret ale comunităţii maghiarilor din România promovează şi ele interesele acestui grup etnic. În lipsa unor date care să susţină această ipoteză am putea afirma că e mai probabil ca tineretul maghiar să-şi găsească la nivelul acestor organizaţii posibilităţi mai bune şi mai numeroase de exprimare. Amintim aici Conferinţa Tineretului Maghiar din România (Magyar Ifjúsági Értekezlet – Miért), care, instituţionalizată în 2002, include peste 190 de organizaţii maghiare de tineret. Ceea ce e însă interesant este că UDMR nu reuşeşte, sau nu îşi propune să atragă tinerii, sistematic, către reprezentarea parlamentară, aceasta, în ciuda protocoalelor de colaborare şi relaţiilor strânse între organizaţiile de tineret ale maghiarilor şi UDMR.

 

 

Activitate parlamentară

O serie de date disponibile ne permit să observăm activitatea parlamentară raportată la grupurile politice. Am fost interesaţi în a observa diferenţele în indicatorii activităţii parlamentare a UDMR, raportaţi la cei ai celorlalte grupuri parlamentare şi la mediile generale. Câteva concluzii[14] pot fi discutate aici. De exemplu, PD şi PNL au cel mai mare număr de moţiuni (12,75) pentru legislatura 2000-2004, peste media generală a acestei legislaturi (7,52). Am putea să le numim partidele cele mai active, rol pe care îl joacă, pentru perioada 1996-2000, PSD şi PUNR. Dacă ne referim la propunerile legislative, acestea au mediile 6,77 (PSD), respectiv 6,42 (PUNR), ambele peste media generală a legislaturii 1996-2000 (4,53). În ceea ce priveşte formaţiunea politică a maghiarilor, aceasta este sub media generală pe legislatură, între 1996-2000, atât ca iniţiative legislative (3,32 faţă de 4,53) dar, mai ales la capitolul întrebări şi interpelări (1,76 faţă de 6,48). În perioada menţionată UDMR a făcut parte din arcul guvernamental şi, ca atare, e de înţeles valoarea scăzută a indicatorului obţinut la întrebări şi interpelări. Situaţia se schimbă uşor în perioada 2000-2004. De data aceasta UDMR doar a susţinut guvernarea, nefiind prezentă la nivel guvernamental. Deşi valorile indicatorilor menţionaţi sunt tot sub medii constatăm o creştere importantă în ceea ce priveşte media întrebărilor şi interpelărilor adresate de membrii ai grupului parlamentar UDMR (8, 11, mult mai apropiat de media generală a legislaturii care a fost de 12,64).

 

Activitatea parlamentară pentru legislatura 2004-2008 poate fi caracterizată prin activismul PRM. Această formațiune politică are cel mai ridicat număr mediu de iniţiative legislative: 55,04, mai mult decât dublul mediei pe Camera Deputaţilor. PD şi PSD se remarcă la media moţiunilor 6,21, respectiv 8,05, (media pe întreaga Cameră, pentru legislatura 2004-2008, este de 4,51). În ceea ce priveşte formaţiunea politică a maghiarilor din România, aceasta se situează din nou sub mediile generale ale legislaturii. Indicatorul pentru media iniţiativelor legislative a înregistrat valoarea 17,45 (faţă de 24,4 media generală pe întreaga Cameră a Deputaţilor), iar media întrebărilor şi interpelărilor a înregistrat valoarea 7,59 (faţă de 29,39 media generală), într-o perioadă în care UDMR s-a aflat la guvernare, mai întâi alături de alianţa D.A. (formată de Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat), apoi, după trecerea Partidului Democrat în opoziţie, a rămas alături de PNL.

Pentru legislatura 2008-2012, PDL este formaţiunea cu cele mai multe iniţiative legislative: 22,9. PSD are un număr ridicat de întrebări şi interpelări: 20,88, iar PNL un număr ridicat de moţiuni: 9,4 (media pe întreaga Cameră este de 2,88). UDMR are o medie de 10,13 iniţiative legislative în această perioada (faţă de 18,82 media generală). De reamarcat că, indicatorul care măsoară media moţiunilor înregistrează în acest caz, pentru UDMR valoarea 3,63 (2,88 media generală). Pentru o perioadă de 1 an, până în octombrie 2009, formaţiunea maghiarilor s-a aflat în opoziţie şi e de presupus că în această perioadă s-a înregistrat această creştere. De altfel, creşterea valorii indicatorului care măsoară media moţiunilor, pentru perioada 2008-2012, se constată şi în cazul PNL. Cu media de 9,4, liberalii au fost de departe participanţii la cele mai multe moţiuni.

Una din constatările pe care le putem face este că UDMR se situează, pentru toate legislaturile studiate, sub media generală în ceea ce priveşte iniţiativele legislative la Camera Deputaţilor. O situaţie asemănătoare se înregistrează şi la Senat. În general, dinamica unui grup politic este asemănătoare pentru Camera Deputaţilor şi Senat. De asemenea, din punct de vedere al activităţii parlamentare, UDMR se înscrie în logica care caracterizează în general grupurile politice din Parlament, şi anume aceea că în opoziţie acestea sunt mai active la capitolul moţiuni, întrebări şi interpelări decât cele aflate la putere.

 

Concluzii

 

            Formațiunea politică a minorității maghiare, înființată în zorii democrației românești, a fost prezentă în toate legislaturile postdecembriste. Am putea afirma că, sub aspectul denumirii, neschimbate, este una dintre cele mai longevive, spre deosebire de altele care și-au schimbat denumirea, au fuzionat, au fost absorbite, ori pur și simplu nu au mai trecut pragul electoral. Experiența politică a membrilor săi nu pare a se traduce printr-un număr ridicat de inițiative legislative ori prin participarea la numeroase moțiuni, ori prin întrebări și interpelări, ca activitate parlamentară, indiferent de participarea sau nu la guvernare.

            Datele analizate par să sugereze că formațiunea politică a maghiarilor se caracterizează de un anumit conservatorism în ceea ce privește reprezentarea minorității maghiare. Am putea traduce acest lucru printr-o profesionalizare a reprezentării politice a reprezentanților acestei etnii. Mai întâi trebuie spus că în cadrul UDMR pare că mandatele de parlamentar au fost mai degrabă înnoite, cu procentaje destul de ridicate. Numai în ultima perioadă, după legislatura 2008-2012 rata de reînnoire pare să mai fi scăzut. De asemenea, media de vârstă a reprezentanților maghiarilor în Parlament este la fiecare legislatură peste media generală a parlamentarilor. Deși există o serie de formațiuni civice ale tineretului maghiar, formațiuni cu care UDMR are relații apropiate, totuși, un număr relativ scăzut de tineri sunt vizibili la nivelul grupului parlamentar al UDMR. Fie din cauza unei slabe recrutări a aacestora din partea liderilor UDMR, fie datorită unei lipse de atractivitate a domeniului pentru cei tineri. În contextul existenței unor formațiuni politice concurente, cum e cazul Partidului Civic Maghiar, cu care UDMR se luptă pentru voturile comunității maghiare, e de urmărit cum va evolua această selecție de personal politic tânăr în viitor. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ultima perioadă discursul unor lideri ai comunității maghiare, ca în cazul europarlamentarului Laszlo Tokes, s-a radicalizat la adresa UDMR, acuzele fiind repetate și dure.

E de presupus că experiența politică e folosită de grupul parlamentar al UDMR pentru atingerea unor obiective mai puțin numeroase dar cu impact profund pentru comunitatea maghiarilor din România (cum ar fi cazul educaţiei în limba maternă). Din moment ce UDMR se caracterizează prin niveluri scăzute (sub medie) ale iniţiativelor legislative, participarea la moțiuni sau întrebările și interpelările, independent de participarea la guvernare sau nu. Să mai notăm că această “apatie” a activității parlamentare a UDMR poate fi și expresia unei imposibilități de construcție a unor majorități negociate pentru susținerea diferitelor inițiative.

 

Bibliografie

 

ÁGH, Attila, Democratic parliamentarism in Hungary: The first parliament (1990-94) and the entry of the second parliament, in The Journal of Legislative Studies, no. 2(1), pp. 16-39

BEST, Heinrich, COTTA, Maurizio, Parliamentary representatives in Europe, 1848-2000: legislative recruitment and careers in eleven European countries, Oxford University Press, Oxford, 2000

CROTHER, William, Development of the Moldovan Parliament One Decade after Independence: Slow Going, in The Journal of Legislatives Studies, 13(1), 2007, pp. 99-120

GHEORGHIȚĂ, Bogdan, Activitate și grupuri parlamentare în România postcomunistă, în GHERGHINA, Sergiu (ed.), Voturi și politici: dinamica partidelor românești în ultimele două decenii, Editura Institutul European, Iași, 2011

GHEORGHIȚĂ, Bogdan, Elite politice și înnoire: ce aduce nou votul uninominal? Aspecte demografice ale structurii Camerei Deputaților în legislaturile 2004-2008 și 2008-2012, în LUCA, Sabina-Adina (ed.), Alegeri, alegători și aleși în România: 2004-2009, Editura Universității Lucian Blaga din Sibiu, Sibiu, 2011

ILONSZKI, Gabriela, From Minimal to Subordinate: A Final Verdict? The Hungarian Parliament, 1990-2002 in The Journal of Legislative Studies, no. 13(1), 2007, pp. 38-58

 

LASSWELL, Harold, The Study of Political Elites, in Harold Lasswell, Daniel Lerner, World Revolutionary Elites. Studies in Coercive Ideological Movments, The M.I.T. Press, Massachusetts, 1965

LENSKI, Gerhard, Putere și privilegii. O teorie a stratificării sociale, Editura Amarcord, Timișoara, 2002

PANTOJA, A., SEGURA, G., Does Ethnicity Matter? Descriptive Representation in Legislatures and Political Alienation among Latinos, in Social Science Quarterly, 84 (2), 2003, pp. 441–460

PUTNAM, Robert, The comparative study of political elites, Prentice-Hall, New Jersey, 1976

REMINGTON, Thomas, The Russian Federal Assembly, 1994-2004, in The Journal of Legislative Studies, no. 13(1), 2007, pp. 121-141

RUEDIN, Didier, Ethnic Group Representation in a Croos-National Comparison, in The Journal of Legislative Studies, no. 15(4), 2009, pp. 335-354

TREBICI, Vladimir, Academia Română (1989-2004). Aspecte demografice, în Revista de Cercetări Sociale, nr. 1/1995

WILLIAMS, M., Justice towards Groups, Political not Juridical, Political Theory, 23 (1), 1995, pp. 67–91