Mass-media maghiare, din spațiul central european, privind problematica Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920)

[Hungarian media, from the central European area,

on the issue of the Treaty of Trianon (June 4, 1920)]

Ioan LĂCĂTUȘU, Vasile STANCU

Abstract: The article presents the conclusions resulting from the Hungarian media monitoring, from Covasna and Harghita counties and from the central European area, proving the Trianon Treaty issue, monitoring carried out in two periods: January – June 2005 and January 2017 – June 2018. Conclusion The main result is: both in 2005 and in 2017-2018, the ideas and actions initiated, applied or planned to take place in the future are summarized in two essential areas for Hungarians: identifying the culprits for the current situation of Hungarians across Hungarian state borders and establishing the means of action to erase the consequences of the „historical crime” committed almost 100 years ago against the Hungarian people and nation by applying the „Trianon dictatorship”. Hungarian authors, journalists and politicians from Transylvania or Hungary, treated the Trianon problem exclusively from the perspective of nostalgia after the restoration of „Great Hungary”.

Keywords: mass-media, Hungarian, central European space, Trianon Treaty.

În anul 2005, timp de șase luni (ianuarie – iunie), unul dintre noi a monitorizat presa scrisă și audio-vizuală din județele Covasna și Harghita, motivat fiind de declanșarea unei campanii mediatice cu accente revizioniste și antiromânești fără precedent prilejuită de împlinirea a 85 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, problemă resuscitată de dezbaterile care au avut loc cu prilejul vizionării filmului „Trianon”, al regizorului Koltay Gábor și istoricului Raffay Ernő, lansat în perioada respectivă. „Evenimentul” a fost intens „exploatat” mediatic de publicațiile de expresie maghiară din zonă în scopul promovării unor idei prohungariste și autonomiste, dar care punea la dispoziție, în același timp, oportunitatea derulării unor acțiuni sistematice și concentrate de denigrare a autorităților române. Astfel am putut surprinde modalitățile concrete de abordare a acestei teme de către  principalii lideri de opinie ai mass-mediei maghiare reflectate în presa scrisă și audio-vizuală sud-est transilvană, respectiv în cotidienele „Háromszék” (Sfântu Gheorghe) și „Harghita Népe” (Miercurea Ciuc), publicațiile săptămânale „Székely Hírmondó” (Târgu Secuiesc) și „Erdővidék” (Baraolt), publicația bilunară „Európai Idő” (Sfântu Gheorghe) și posturile de radio MIX FM (limba maghiară) și „DEEA”.

În concluziile formulate publicate în revista „Transilvania”^[1], atrăgeam atenția asupra căilor avute în vedere de unul din autorii filmului, în speță istoricul Raffay Ernő, fost secretar cu probleme politice, în cadrul Ministerului Apărării în Guvernul Antal (la guvernarea Ungariei în perioada, 3 mai 1990 – 12 decembrie 1993),  pentru a fi „soluționate cumva consecințeledestul de întunecate ale dictatului de pace, modalitățile concrete avute în vedere de Guvernul Ungariei, după 1989, fiind următoarele: fie reluarea problemei revizuirii granițelor, fie cea a obținerii autonomiei teritoriale, fie sporirea ajutorului de importanță istorică acordat de Ungaria, maghiarilor din Transilvania…”^[2]. Privind prima modalitate istoricul Raffay afirma: „Din 1989, începând cu așa numita revoluție din România și mergând până în 1999, bombardarea Iugoslaviei (…) au existat posibilități foarte serioase în fața guvernelor ungare (…). În fața guvernelor Antal, Horn (15 iulie 1994 – 6 iulie 1998) și Orban (6 iulie 1998 – 27 mai 2002) au existat mai multe posibilități de care s-ar fi putut profita pentru atacarea dictatului de pace de la Trianon. Accentuez că nu mă gândesc la război, acțiuni militare, ci exclusiv la căi pașnice”^[3]. Același istoric într-un alt interviu revine asupra problemei revizuirii granițelor afirmând: „Prima posibilitate a existat în anul 1989, în timpul revoluției române și a loviturii de stat. La vremea respectivă, statul (român n.n.) era slăbit din temelii, iar Budapesta ar fi avut posibilitatea să intervină în alt mod în acele evenimente (a făcut-o în așa fel încât serviciul ungar de informații a ajutat guvernarea românească), dar guvernul comunist a lui Németh Miklós nu a făcut pași în acest sens”^[4].

Cea de-a doua modalitate concretă enunțată privind soluționarea consecințelor „Dictatului” de la Trianon este cea a obținerii autonomiei teritoriale, fiind prezentată pe larg în numeroase demersuri întreprinse pentru obținerea acesteia, fie în varianta Uniunii Civice Maghiare de „autonomie a Ținutului Secuiesc”, fie sub forma promovată de UDMR, prin intermediul Legii statutului minorităților naționale de „autonomie culturală” pornindu-se de la faptul, în viziunea „specialiștilor”, secui sau unguri, că nu există incompatibilitate între calea – revizuirea frontierelor și cea a obținerii autonomiei pe criterii etnice. Demersurile de pe plan intern au fost însoțite de cele efectuate pe lângă forurile europene (Uniunii Europene, Consiliului său și tuturor celor 25 de miniștri de externe ai statelor membre), precum cele formulate de avocata Mária Barki și europarlamentarul Gál Kinga, prin care se revendica hotărât „libertate și drept de autodeterminare” pentru secuii și ungurii din Transilvania^[5]. Căutate în „drepturile la autonomie acordate deja în țările membre” (ale Uniunii Europene n.n.)^[6].

Problema acordării autonomiei a constituit tema principală și pentru manifestațiile organizate la Budapesta de Partidul Ungar al Vieții și Dreptății, Mișcarea „Jobbik”, Mișcarea de Tineret „64 de comitate”, Mișcarea pentru o Ungarie mai Bună în care „mulți dintre demonstranți au adus cu ei drapele naționale și arpadiene”, pe multe dintre acestea fiind legate panglici negre. Demonstranții au scandat în repetate rânduri: „Să piară Trianonul!”. Au fost persoane care au adus pancarde pe care scria: „Nu, nu, niciodată” (cunoscutul slogan: Nem, Nem, Soha! -n.n.)^[7]. Lipsa de fermitate a autorităților publice locale față de manifestările cu caracter și mesaj vădit revizionist și antiromânesc a condus la organizarea unor asemenea acțiuni în mai multe localități din județele Covasna și Harghita, printre care Sfântu Gheorghe și Gheorgheni^[8], iar cu ocazia „comemorării Dictatului de pace de la Trianon, Consiliul Național Secuiesc a dat publicității o declarație” din careatrăgeamatenția asupra următoarelor formulări: „Aservirea ce durează de 85 de ani, subordonarea națională, socială și economică a pus în pericol poporul secui, ca o comunitate, pune în pericol rămânerea pe pământul natal. Secuimea, ca factor constitutiv al statului, în baza dreptului la autodeterminare, și după 85 de ani ține la drepturile sale comunitare, la obținerea din nou a autonomiei teritoriale!… Deci, solicităm guvernelor statelor membre ale U.E și S.U.A ca, asumându-și reparația juridică, să intervină hotărât pe lângă Guvernul României pentru ca România, înainte de intrarea în Uniunea Europeană, să garanteze prin lege înființarea regiunii autonome Ținutul Secuiesc”^[9].

Nemulțumirea totală a liderilor maghiarilor ardeleni se manifesta în mod deosebit, în perioada analizată, în legătură cu cea de-a treia cale a soluționării consecințelor „dictatului de la Trianon” preconizată de istoricul-politician Raffay Ernő ‒ „sporirea ajutorului de importanță istorică acordat de Ungaria, maghiarilor din Transilvania”, cu referiri concrete la „rezultatul dezamăgitor al referendumului din țara ciuntită”. Era vorba de refuzul ungurilor din Ungaria de a acorda dubla cetățenie maghiarilor din afara granițelor fapt ce-i făcea să concluzioneze „că nu există o națiune maghiară, o comunitate solidară, care să se înțeleagă măcar în probleme naționale vitale”^[10], iar „actualul guvern ungar nu reprezintă interesele maghiare”^[11]. În aceeași măsură, în mai multe articole era exprimată mai mult decât dezamăgirea pentru faptul că nici chiar „postul național ungar de televiziune nu a difuzat filmul „Trianon”.

Mai remarcam faptul că, în toate materialele de presă la care ne-am referit, Tratatul de Pace de la Trianon (4 iunie 1920), cât și Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), în istoriografia și mass-media maghiară sunt denumite „Dictate de pace”, de la Trianon sau Paris. În schimb, dictatele de la Viena impuse de Ungaria, cu sprijinul Germaniei și Italiei (2 noiembrie 1938, 30 august 1940), Slovaciei și României apar sub denumirea de „tratatele de la Viena”.

La 13-14 ani de la analiza întreprinsă am monitorizat din nou mass-media de limbă maghiară pentru a vedea evoluția discursului public din presa scrisă și audio-vizuală privind problematica Tratatului de Pace de la Trianon în contextul anului aniversar al Centenarului Marii Uniri. Între timp, Adunarea Națională a Secuilor, întrunită în ziua de 18 iunie 2006 la Ditrău, județul Harghita, „declară dreptul la autodeterminare a poporului secuiesc, parte integrantă a națiunii maghiare și pe baza acestui drept, autoguvernarea internă a Ținutului Secuiesc”^[12]. Venirea la putere a coaliției Fidesz-KDNP, în mai 2010, a schimbat radical politica guvernului maghiar față de maghiarii de peste granițele Ungariei prin „sporirea ajutorului de importanță istorică acordat de Ungaria, maghiarilor din Transilvania”. Astfel, la 26 mai 2010, Parlamentul Ungariei a aprobat modificarea legii cetăţeniei din 1993 asupra cetăţeniei maghiare, introducând o procedură simplificată de obţinere a acesteia şi creând condiţii pentru maghiarii din afara graniţelor Ungariei să dobândească cetăţenia maghiară fără a avea domiciliul pe teritoriul Ungariei. Pe lângă aceasta, noua lege electorală adoptată în 2011 face posibil ca şi cetăţenii maghiari care nu au domiciliul în Ungaria să aibă drept de vot la alegerile parlamentare (pe listele naţionale de partide)¹², iar, în același an, cu prilejul comemorării a 90 de ani de la semnarea „Dictatului de la Trianon”, Parlamentul Ungariei a declarat 4 iunie „ziua solidarității naționale” afirmând în textul legii următoarele: „Ungaria dorește respectarea drepturilor celorlalte națiuni de a judeca tratatul din propria perspectivă, dar totodată încearcă să dovedească faptul că națiunea maghiară are puterea de a se înnoi după această tragedie istorică și să rezolve provocările care se vor ivi în viitor”^[13].

În perioada monitorizată, 1 ianuarie 2017 – 15 iunie 2018, am selecționat 26 de materiale ‒ știri, reportaje, interviuri, documente programatice ‒ apărute în mass-media maghiară din sud-estul transilvan cât și-n spațiul central-european locuit de maghiari, care provin din următoarele surse: site-urile www.kormany.hu, http://alfahir.hu, www.szekelyfold.ma, www.itthon.ma, www.erdely.ma, www.kuruk.hu, www.trianon100.hu, http://foter.ro, www.polgarportal.hu, www.magyaridok.hu, www.szekelyhon.ro; postul de radio www.szentkoronaradio.com, postul de televiziune maghiar M1 și publicațiile: „Szatmári Friss Újság” din Satu Mare, „Szabadság” din Cluj-Napoca, „Háromszék” din Sfântu Gheorghe, „Harghita Népe” din Miercurea-Ciuc. Ideile și acțiunile inițiate, aplicate sau preconizate a se desfășura în viitor se rezumă, asemănător celor din urmă cu aproape un deceniu și jumătate, la două domenii esențiale pentru maghiarime: identificarea vinovaților pentru situația actuală a maghiarilor de peste granițele statului ungar și stabilirea căilor de acțiune pentru ștergerea urmărilor „crimei istorice” săvârșite acum aproape 100 de ani împotriva poporului și națiunii maghiare prin aplicarea „dictatul de la Trianon”.

Titlurile materialelor de presă, apărute în perioada respectivă, sunt sugestive pentru tematica și orientările abordate de cea mai mare parte a liderilor politici și de presă ai comunității maghiare din Transilvania cât și a politicienilor, istoricilor și „specialiștilor în Trianon” din Ungaria, după cum rezultă din exemplele următoare: Cea mai mare provocare/instigare a universului: drapelul secuiesc îl înlocuiește pe cel al României^[14], Atacuri românești asupra manualului de istorie în limba maghiară a Editurii T3^[15], A fost respinsă inițiativa declarării Zilei de 4 iunie drept Ziua Trianonului și a luptei împotriva asupririi maghiare^[16], Cum se vede de la București propaganda Ungariei și a Rusiei?^[17],Mass-media română: Echipa MTA, inițiativa departamentului de propagandă antiromânească a guvernului ungar^[18], Și liderul grupului de cercetare Trianon 100 respinge acuzațiile grave venite din România^[19], Echipa de cercetare academică investighează circumstanțele dictatului de la Trianon ‒ Sperăm să nu se lase acest lucru în seama evreilor^[20], Circumstanțele dictatului de la Trianon cercetate și în Statele Unite^[21], Este maghiar cel pe care-l doare Trianonul‒ comemorarea a 100 de ani. 2020 să fie anul comemorativ al Trianonului^[22],În captivitatea Trianonului și a zilei de 1 Decembrie^[23], Să ardă flacăra! ‒ a răsunat glasul rezistenței naționale, la Budapesta^[24],Comemorarea Trianonului sub semnul speranței^[25], Durere națională îndesată pe gâtul credinței^[26], Ce facem cu Trianonul?^[27],Ziua solidarității naționale la Sfântu Gheorghe^[28], Comemorarea Trianonului la Târgu Secuiesc^[29], O pace rea este mai rea decât războiul^[30], După  Trianon, acum!^[31]

Reamintim faptul că ideile și acțiunile inițiate, aplicate sau preconizate a se desfășura în viitor se rezumă, asemănător celor din urmă cu aproape un deceniu și jumătate, la două domenii esențiale pentru maghiarime: 1. Identificarea vinovaților pentru situația actuală a maghiarilor de peste granițele statului ungar și 2. Identificarea căilor de acțiune pentru ștergerea urmărilor „crimei istorice” săvârșite acum aproape 100 de ani împotriva poporului și națiunii maghiare prin aplicarea hotărârilor „dictatul de la Trianon” al marilor puteri învingătoare.

Dacă principalii vinovați pentru această situație erau considerate în perioada precedentă marile puteri învingătoare Franța, Marea Britanie, Italia și SUA ‒ statele vecine hrăpărețe ‒ România, Cehoslovacia, Serbia ‒ și doi-trei politicieni maghiari ai începutului de secol XX, după lecturarea și audierea mass-media de limbă maghiară din perioada monitorizată, se poate constata că vinovații principali pentru situația cetățenilor români de etnie maghiară și secuiască din România actuală o reprezintă cea mai mare parte a mass-media românești, a partidelor politice românești și a politicienilor români. Autorii, jurnaliști și politicieni maghiari din Transilvania sau Ungaria, tratează problematica Trianonului exclusiv din perspectiva nostalgicilor după refacerea „Ungariei Mari” aducând drept argumente, reluate și repetate cu obstinație, în general, pe cele din „notele” prezentate de delegația maghiară la Conferința de Pace de la Paris, în special cea prezentată la Neuilly, în 14 ianuarie 1920, cunoscută sub denumirea de „Nota VIII privind problema Transilvană” și cele promovate în perioada interbelică. Enumerăm dintre acești „emițători” pe jurnaliștii: Szilágyi Szabolcs (M1), Bayer Zsolt (Ungaria), Farkas Reka, Farcádi Botond, Iochom István, N. Kányádi Mihály („Háromszék” ‒Sfântu Gheorghe), Kovács Imre („Harghita Népe” ‒ Miercurea-Ciuc), Pataky István (Târgu Mureș) și politicienii: Semjén Zsolt ‒ vicepremier al guvernului maghiar, Balog Zoltán ‒ ministru pentru resurse umane, Rétvári Bence ‒ secretar de stat, Potápi Árpád ‒ secretar de stat pentru politica națională în guvernul Ungariei, Lázár János ‒ șeful Cabinetului premierului maghiar, Dúró Dóra, Szavay István, Farkas Gergely ‒ deputați Jobbik în parlamentul maghiar, Lukács Bence Ákos ‒ consulul Consulatului General al Ungariei la Miercurea-Ciuc, Benkő Erika ‒ deputat UDMR în parlamentul României, Gálfi Árpád ‒ primar Odorheiu Secuiesc, Ölvedi Zsolt ‒ președintele Consiliului Național Maghiar Odorheiu Secuiesc, Ványolós István ‒ consilier UDMR Odorheiu Secuiesc, Sándor Krisztina ‒ președinte executiv Consiliul Național Maghiar din Transilvania, Gozda Zoltán ‒ președintele organizației Consiliului Național Secuiesc Sfântu Gheorghe, Nagy Gábor Levente ‒ președintele organizației PCM Sfântu Gheorghe, Pethő István ‒ vicepreședinte județean al PCM Sfântu Gheorghe, Lukács Attila ‒ președintele organizației UDMR Ojdula, Fekete Miklós ‒ președintele organizației CNS Târgu Secuiesc, Csókosi-Budaházi Attila ‒ președintele CNMT Satu Mare și mulți alții^[32].

În continuare redăm fragmente extrase din mass-media maghiară privind cele două domenii esențiale tratate de sursele menționate privitoare la problematica Trianonului.

–Identificarea vinovaților pentru situația actuală a maghiarilor de peste granițele statului ungar, din Transilvania, cu încercarea de a răspunde la întrebarea:

1. De ce relațiile interetnice româno-maghiare sunt deteriorate la ora actuală?
2. Din cauza acuzațiilor mass-mediei românești care a declanșat o întreagă „isterie anti-maghiară”.

„Mass-media din România aduce iar în scenă isteria anti-maghiară: am descoperit un geniu ascuns care în urmă cu 11 ani, ca redactor al unuimanual, (de Istoria românilor, clasa a IV-a ‒ secția maghiară, editat la Editura T3 din Sfântu Gheorghe ‒ n.n.) a realizat cea mai mare instigare din Bazinul Carpatic”^[33]. Și o altă sursă maghiară, în ziua următoare, tratează aceeași „instigare”: „Mai multe organe de presă de la Bucureşti au acuzat Editura T3 de falsificarea istoriei, din cauză că înmanualul de istorie (Istoria Românilor n.n.),în limba maghiară, pentru clasa a IV-a, folosit de 11 ani, România este marcată cu steagul secuiesc pe harta Europei. Pe harta Europei ce datează din 2005 şi care brusc a obţinut o publicitate amplă, autorul manualului a marcat cu propriul steag fiecare dintre cele 25 de ţări din Uniunea Europeană de dinaintea aderării României şi Bulgariei, iar România a fost marcată cu un personaj din poveşti care ţine un steag secuiesc. În titlul articolului despre acest subiect, publicat în numărul de marţi (03.01.2017), cotidianul Adevărula subliniat că istoria României pentru elevii secui este falsificată în manualul tipărit din bani publici, aprobat de Ministerul Educaţiei. România Liberăa scris despre subiect sub titlul ‒ „Scandal: România apare sub steagul secuiesc în manualul aprobat de Ministerul Educaţiei”. Postul de televiziune Antena 3, apropiat coaliţiei social-liberale, ce se pregăteşte de formarea guvernului, sub un titlu asemănător a destinat o întreagă emisiune de dezbatere acestui caz. Toate cele trei organe de presă i-au luat interviu lui Viorel Dolha, preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România (AGIRO), care cu manualul apărut la T3, respectiv la o altă editură, a prezentat cât de superficial este Ministerul Educaţiei atunci când aprobă manualele. Dolha a postat în urmă cu o lună pe site-ul asociaţiei scrisoarea prin care atacă Ministerul Educaţiei, cu fotografiile hărţilor vinovate, dar, dintr-un anume motiv, aceasta a fost descoperită doar după Anul Nou de cele trei organe de presă ‒ ce aparţin de diferite trusturi. Preşedintele AGIRO mai obiectează şi faţă de faptul că în manualul de istorie al editurii din Ţinutul Secuiesc, Trianon este numit Dictat de Pace pe banii statului român, în paginile acestuia nu sunt prezentate principatele române din Evul Mediu, iar pe harta Europei nu sunt prezentate culorile naţionale şi numele României. Din acest manual elevii nici nu au aflat în ce ţară trăiesc, care este drapelul sub care slujesc şi mai nimic despre populaţia majoritară. Aceşti elevi sunt crunt discriminaţi, vor avea probleme de integrare în societatea românească. Doar elevii astfel educaţi pot ajunge adulţii românofobi, care vor da jos tricolorul românesc ‒ a citat Adevărul îngrijorările lui Dolha”^[34].

„Departamentul de cercetare Trianon 100a fost declarat de cătremass-media de la Bucureşti ca fiind un departament antiromân de propagandă. Acest proiect a fost iniţiat de către Academia Maghiară de Ştiinţe, (MTA), pentru tinerii cercetători, proiect care a primit un sprijin din partea guvernului în valoare de 30 de milioane de forinţi, pentru realizarea de studii, cercetări, difuzarea tratatului de la Trianon, proiect ce se va desfăşura pe perioada a cinci ani. În presa din România din data de 02.05.2017 a început să apară ecoul analizei realizate la finele săptămânii trecute de către istoricul Ioan-Aurel Pop, rector al Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, şi iniţiativa acestuia la Academia Română de a prezenta ‒ LARICS (Laboratorul de Analiză a Războiului Informaţional şi Comunicării Strategice) ‒ centru care se ocupă mai mult cu ameninţările din Rusia. Rectorul clujean a declarat în prezentarea sa că România se află într-un război informaţional cu un vecin al acesteia, Ungaria, iar Budapesta din bugetul propriu a înfiinţat Departamentul de cercetare Trianon 100, în timp ce România nu a acordat separat niciun fond pentru departamentul Centenarului. Ziarul de dreapta Evenimentul Zilei şi ziarul liberal Adevărul au publicat interpretarea dată la televiziune, la finele săptămânii de cătreCozmin Guşă, consilier politic, potrivit căreia Trianon 100 este un proiect inteligent de destabilizare a regiunii, iar guvernul ungar a înfiinţat acest departament ca şi contrapartidă la Centenarul Marii Uniride la 1 Decembrie1918. Cei care şi până acum au acţionat împotriva României s-au adunat acum în cadrul unui proiect bine finanţat ‒ este de părere analistul, subliniind faptul că liderii conducerii din România sunt incapabili să pedepsească Ungaria pentru acest Trianon 100, care este o acţiune media antiromânească”^[35].

2. Din cauza unor partide politice românești și a politicienilor români.

„Odată cu agonia Partidului România Mare, care este tot mai probabil să dispară definitiv, în politica română s-a creat o situaţie interesantă. Naţionalismul extremist‒ în frunte cu răposatul Corneliu Vadim Tudor şi fostul primar din Cluj-Napoca, Gheorghe Funar ‒,a dispărut doar aparent, întrucât mulţi dintre reprezentanţi şi-au găsit locul în partide mai mari, în special în Partidul Social Democrat (PSD) – aşa cum arată şi studiul elaborat în 2009 de către Kántor Zoltán şi Pászkán Zsolt. Locul şovinismului pe faţă, al urii, a fost luat în viaţa publică română de un naţionalism de conjunctură, oarecum superficial. Cu toate că şi naţionaliştii de conjunctură pot avea manevre neplăcute (vezi de exemplu primele două guverne Ponta), dar la bază, aceştia se raportează mai pragmatic la chestiunile maghiare (sau putem spune, mai puţin principial). Prin slăbirea partidelor bazate pe valorile tradiţionale române şiura faţă de străini şi după decesul tribunului, au apărut noi formaţiuni care se luptă pentru voturile românilor şovini. Una dintre acestea este Noua Dreaptă, care există de mai demult, dar a fost înregistrată ca partid în 2015 (cea care îşi asumă moştenirea Gărzii de fier, fiind renumită pentru manifestările homofobe, ultra-ortodoxe şi antimaghiare), iar celălalt partid, înfiinţat de asemenea în 2015, este Partidul România Unită (PRU ‒ care şi-a ales ca logo pe Voievodul Țării Româneşti, Vlad Tepeş ‒ Dracula). Totuşi. […] Una din roadele situaţiei specifice din ultimii ani a fost şi proiectul de lege cu privire laDeclararea Zilei de 4 iunie Ziua Trianon-ului şi a luptei împotriva asupririi maghiare-, care după ce a fost respins de către Senat, similar a procedat, recent, şi Camera Deputaţilor. Proiectul a fost înaintat în 2015 de către deputatul independent la acea vreme, Bogdan Diaconu, la câteva zile după ce a fost respins altul asemănător (Proiectul de lege cu privire la declararea zilei de 4 iunie Ziua Trianon-ului)^[36].

Conform proiectului, respins de Parlamentul României, „s-ar acţiona ferm împotriva oricărei acţiuni de contestare a sărbătorii: s-ar interzice orice manifestare publică, mediatică sau culturală de orice tip, de contestare a Tratatului de la Trianon, sub sancţiunea pedepsei cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Tot o sancţiune de pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani ar risca şi cei care, cu ocazia Zilei de 4 iuniearborează însemne de doliu şi/sau transmit mesaje negative la adresa Tratatului de la Trianon, cât şi ceicare contestă istoria asupririi maghiare asupra românilor din Transilvania. Proiectul de lege se încadrează în nenumăratele deziderate legate de numele lui Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar şi alţii asemenea lor, care din anii ′90 încoace au încercat să sublinieze caracterul de stat naţional unitar al României ‒ negând orice tip de drepturi colective pentru minorităţi, restrângând oportunităţile membrilor comunităţilor minoritare, sau pur şi simplu umilindu-i simbolic pe maghiari”. […] „Totodată, în contextul în care Ungaria încurajează public la nivelul politicii sale interne, dar şi la nivelul discursului european şi internaţional, contestarea Tratatului de la Trianon, România are datoria să fixeze public în memorie semnificaţia şi justeţea Tratatului de la Trianon pentru a pune capătpretenţiilor expansioniste ale politicii de la Budapesta. Și mai vehement condamnă faptul cădiscursul ungar (citând un discurs al europarlamentarului Morvai Krisztina)este preluat din ce în ce mai insistent şi de politicienii maghiari din România, care deţin funcţii publice în statul român şi care contestă făţiş existenţa României şi a teritoriului actual al ţării. Potrivit lui Diaconu, iredentismul Budapestei şi faptul că Ungaria şi partidele manevrate de la Budapesta (ale maghiarilor din România) nu se pot împăca cu ideea sfârşitului perioadei criminale a politicii maghiare, sunt dovada că s-a creat o ideologie bolnavă, care a generat crimele epocii horthyste. Tocmai din acest considerent, 4 iunie trebuie declarată nu doar Ziua Trianon-ului, ci şi a luptei împotriva asupririi maghiare, pentru a dezgropa adevărul istoric că românii din Transilvania au fost supuşi vreme de multe secole unei dominaţii străine aberante, odioase şi criminale care dorea exterminarea românilor”^[37].

„Liderul partidului de guvernământ din România (Liviu Dragnea n.n.) şi-a exprimat părerea cu privire la problema autonomiei secuieşti. Nu s-a ascuns, le-a spus direct secuilor şi celor care sunt solidari cu aceştia că nu poate fi vorba despre nici o autonomie!”^[38]

3.Din cauza societății  civile românești și a Bisericii Ortodoxe Române:

„Articolele, comentariile apărute în spaţiul public reflectă bine starea actuală a societăţii, felul în care se raportează ea la noi, maghiarii, şi semnalează în acelaşi timp şi la ce ne putem aştepta în anul marelui centenar. Foarte puţini şi-au dat osteneala să se gândească la esenţa vorbelor preşedintelui UDMR: ce i-a dat România Transilvaniei în ultimii 100 de ani? A avut de pierdut sau de câştigat regiunea de pe urma marii unirii? I-a fost mamă bună sau mamă vitregăstatul român acestei regiuni pe care a folosit-o, a exploatat-o, căreia i-a împiedicat dezvoltarea? În ultimii 100 de ani, elita bucureşteană s-a străduit în continuu să distrugă economia, cultura şi spiritul Transilvaniei. Iar toate acestea s-au îndreptat, sunt îndreptate nu numai împotriva maghiarilor, ci şi a transilvanismului.”^[39]

„La nivel de ţară Ţinutul Secuiesc are una din cele mai mari rate de şomaj ‒ dacă totuşi am vrea să înţelegem ce atrage tot mai mulţi români în regiunea renumită pentru iernile sale grele, atunci să aruncăm o privire la munca grea din ultimii 27 de ani ce a fost necesară pentru atingerea acestui scop ‒ cucerire ortodoxă de teritorii. În raportul din 1991 al secretariatului de stat cultural român biserica ortodoxă este numită de importanţă principală în privinţa menţinerii elementului etnic român şi pentru a sprijini acest lucru se face referire la situaţia geopolitică a Ţinutului Secuiesc. În luna ianuarie, anul 1994, este înfiinţată o nouă episcopie ortodoxă cu centrul la Miercurea Ciuc pentru cei 100.000 credincioşi ai săi din judeţele Harghita şi Covasna. În perioada 1994-2009, în Ţinutul Secuiesc s-au construit 30 de biserici, 6 mănăstiri şi mănăstiri sihastre, 20 de locuinţe pentru preoţi şi mai multe capele, respectiv au fost renovate 134 de biserici şi 57 de locuinţe de preoţi. Ca rezultat al muncii pline de sacrificii, în doar 14 ani judeţele Harghita şi Covasna au ajuns pe primul loc în privinţa numărului de biserici ce revin pe cap de locuitor, contrar faptului că au pornit de pe ultimul loc. Numărul preoţilor s-a dublat, în afară de aceștia sunt angajaţi 250 de civili şi un număr necunoscut de persoane prin intermediul numeroaselor întreprinderi ce aparţin de biserici. Episcopia a înfiinţat alte organizaţii şi asociaţii ce îndeplinesc sarcini culturale şi de artă. În anul 2005 s-a înfiinţat Forumul Civil al Românilor din Harghita, Covasna şi Mureş. Numeroase pieţe publice, şcoli din Ţinutul Secuiesc au primit numele unor personalităţi ale bisericii ortodoxe şi s-au ridicat statui. Altfel spus: românii au început să se comporte ca şi cum ar fi o minoritate reală într-un stat străin, respectiv în Autonomia Secuiască obţinută de secui. Statul român le-a finanţat asta din banii publici plătiţi şi de contribuabilii de naţionalitate maghiară. În prezent biserica ortodoxă este cel mai mare actor de pe piaţa imobiliară din Miercurea Ciuc. Nu se ştie numărul acelor imobile pe care guvernul român le-a donat lor din averea de stat. Dacă comparăm măsura acestor donaţii, în funcţie de proporţia numerică a românilor, cu donaţiile primite de bisericile celor de altă naţionalitate, vom vedea o disproporţionalitate şi o nedreptate strigătoare la cer. Deja la începutul anilor 2.000 biserica ortodoxă a închiriat saloanelor de auto, la preţul de 14 euro/mp, imobilele sale, cu suprafeţe de mii de metri pătraţi, obţinute din averea publică, pentru ca din încasări să cumpere locuinţe pentru românii chemaţi în Ţinutul Secuiesc şi să le asigure acestora locuri de muncă prin finanţarea întreprinderilor sale. Dăinuire? Cucerire de teritoriu! Și locaţia Tusványos-ului în cauză este dată de mănăstirea de la Izvoru Mureşului înfiinţată în anul 2000 ca rezultat al unei astfel de cuceriri de teritorii. Probabil că nu mult timp. Imediat ce se va construi noua mănăstire de la Odorheiu Secuiesc ‒ pentru care au deja şi aprobare ‒ această deosebită universitate de vară va fi organizată în inima Ţinutului Secuiesc şi în cadrul ei se vor putea plânge pe marginea subiectului o mână de români ce se sfarmă ca stânca^[40].

Concluzia firească care rezultă? Numai înlăturarea acestor cauze poate șterge urmările generatoare de toate vicisitudinile prin care trece națiunea maghiară în ansamblul său iar căile pot fi următoarele:

1. Căile de acțiune pentru ștergerea urmărilor „crimei istorice” săvârșite acum aproape 100 de ani împotriva poporului și națiunii maghiare prin aplicarea hotărârilor „dictatul de la Trianon”:

a ) ‒ reluarea problemei revizuirii granițelor:

„Doleanţele noastre vizează, de regulă, autonomia teritorială, care asigură pe un teritoriu geografic stabilit autoguvernare politică, economică şi culturală comunităţilor din regiunea respectivă. Cu tot ceea ce presupune aceasta: parlament şi guvern propriu, competenţe de stat în stat, atribuţii executive şi legislative ‒ cu reguli generale şi specifice, forţe de ordine proprii şi cu tot ceea ce poate fi soluţionat în cadrul, între graniţele statului respectiv. Cuvântul magic este: graniţa! Atât la propriu, cât şi la figurat, deopotrivă!^[41]

1. b) ‒ autodeterminarea:

„Există şanse reale ‒ şi în ce condiţii ‒ ca în România, în viitorul apropiat, să fie creată o regiune autonomă secuiască, pe modelul Tirolului de Sud? Putem spune liniştiţi că nu există nici o şansă ‒ atât timp cât solicităm acest lucru. Și în condiţiile actuale! Trebuie să cerem altceva, şi în alt mod! Nu în calitate de minoritate, nu în calitate de parte a naţiunii şi nu autonomie. Și nu de la România! Secuimea, ca şi popor, are dreptul la autodeterminare. Mai exact: ca şi popor (potrivit dreptului internaţional, dreptul la autodeterminare le revine doar popoarelor), dispune de acest drept ce nu i se poate contesta, dar la care nici nu poate renunţa.” […] „Autonomia poate fi cerută României, dar proclamarea autodeterminării se adresează lumii întregi. Prima poate fi respinsă, ba chiar poate fi aruncată ca şi o cutie goală. Pentru obţinerea uneia este nevoie de un proiect bine elaborat, pe care Parlamentul român îl va castra (peste două-trei decenii, atunci când va fi dispus să se ocupe de această problemă în spiritul democraţiei europene), în timp ce pentru obţinerea celeilalte este nevoie de curaj şi dăruire de neclintit. Și de Ungaria!O ţară ungară pentru care libertatea şi viitorul părţilor de naţiune rupte sunt mai importante decât sensibilitatea bunilor vecini. […] O întrebare importantă se impune: poate conta, în această luptă, poporulsecui pe cooperarea liderilor săi aleşi? Și, există un popor secui care este capabil să se autodefinească drept subiect al autodeterminării?”^[42]

„Nu putem uita de Trianon, deoarece campania inumană împotriva maghiarimii şi a Ungariei este în curs de derulare şi în prezent, naţiunea noastră este în permanenţă supusă umilinţei, sunt şi acum aceiaşi cei care se aliază şi poartă război împotriva noastră. Le este frică de noi, pentru că maghiarii au reuşit mereu să fie puternici ‒ a formulat Gazda. Nu putem fi determinaţi, prin limitele impuse, să renunţăm pentru că trăim, credem în viitorul naţiunii noastre, şi tocmai pentru acest motiv luptăm cu perseverenţă. Dăm naştere copiilor maghiari, le creăm un spaţiu vital viabil (?), procedând la fel şi ei la rândul lor în interesul succesorilor. Doar în felul acesta vom reuşi să dăinuim ‒ a subliniat Gazda Zoltán. Sándor Krisztina, preşedintele Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania, a amintit de greutăţile, prejudiciile suferite de noi, însă ‒ după cum a evidenţiat ea ‒ suntem totuşi aici, şi în pofida aspiraţiilor de asimilare manifestate în trecut, dar şi în prezent, de puterea română”. […] „a venit timpul să renunţăm la lamentaţii, şi să ne luăm soarta în mână. Sarcina noastră este să clădim aici, pe propriul pământ natal, o lume mai bună şi mai justă, pe care o putem lăsa ca moştenire pentru copiii noştri. Secuimea trebuie să dispună de propria casă, care ne protejează pe noi toţi, şi n-o va clădi nimeni altcineva în locul nostru, sarcina respectivă ne revine nouă ‒ a explicat Benkő Erika. Oratorul invitat al festivităţii, Bayer Zsolt, publicist din Ungaria, i-a îndemnat pe cei prezenţi să reflecteze asupra sufletului maghiar. Bayer a amintit de forţele puse în mişcare pe parcursul istoriei în interesul nimicirii maghiarimii, şi noi totuşi suntem aici. S-a îndeplinit una din marile minuni ale lumii, naţiunea asta a rămas în viaţă. După părerea publicistului, cu ocazia aniversării împlinirii a 100 de ani de la semnarea deciziei de la Trianon, noi, maghiarii, ar trebui să-i invităm la locul faptei pe reprezentanţii statelor succesoare ca să-i confruntăm cu faptul că nu au reuşit şi nu vor reuşi niciodată să ne nimicească, şi să cerem socoteală pentru angajamentele asumate în tratat, printre care şi dreptul la autodeterminare naţională în Transilvania”^[43].

„Datorită lui Lipták Tamás, ediţia din acest an (de la Budapesta n.n.) a Marşului Trianon nu a fost ca un cortegiu, ci, mai degrabă, ca un marş de luptă. În faţa Ambasadei Serbiei, cuvintele rostite de Incze Béla au arătat că Trianonul nu reprezintă trecutul, ci prezentul, vorbitorul a subliniat că din cauza ameninţărilor autorităţilor sârbe, un membru HVIM nu a putut participa la manifestaţia susţinută în capitala Ungariei, interzicându-i-se trecerea frontierei ruşinii. Mulţimea a pornit în direcţia Ambasadei României la Budapesta. Casele din zonă s-au cutremurat de scandările mulţimii: Piară Trianonul, Nu, Nu, Niciodată sau Ţinutul Secuiesc nu este România!, Ţinutul Secuiesc va mai aparţine Ungariei!. Să ardă focul! Să-nalţe flacăra! ‒ scandau membrii HVIM. Din păcate Ambasada Ucrainei se află într-o altă direcţie, însă membrii din Ucraina Subcarpatică au avut asupra lor un banner. Au răsunat şi cuvintele Ucraina Subcarpatică nu este Ucraina! În faţa Ambasadei României la Budapesta, Zagyva György Gyula a relatat despre cazul lui Beke István şi Szőcs Zoltán, după care a transmis cuvintele lui Toth Balint, purtătorul de cuvânt al filialei HVIM Târgu Secuiesc. Incze Béla a anunţat decizia conducerii HVIM. Prin atitudinea şi comportamentul lor faţă de acuzaţia de terorism care le-a fost adusă, Beke István şi Szőcs Zoltán au obţinut cea mai înaltă recunoaştere a Mişcării: premiul Rezistenţa Maghiară, distincţie pe care în 16 ani au primit-o doar aproximativ 10 persoane. După intonarea Imnului Secuiesc, a urmat ultima staţie: Ambasada Slovaciei, unde Dobai Gergely i-a îndemnat pe oameni să nu stea în fotolii, să iasă din cârciumi, să-şi dezvolte psihicul şi fizicul şi să lupte pentru cauza maghiară”^[44].

„Fiecare maghiar este responsabil de fiecare maghiar. Iar dacă tot este vorba de responsabilitatea față de ceilalți să revenim la cel mai actual și real scop, aflat pe ordinea de zi: aspirația de autonomie, de exemplu în Ținutul Secuiesc. Minoritatea maghiară ar avea tot dreptul la acest drept european, fundamental: autodeterminarea. Totuși, de mai multe decenii este călcată în picioare și adusă în imposibilitate și să adăugăm că elita politică maghiară asistă la toate acestea. Orban și echipa sa au votat aderarea necondiționată a României la Uniunea Europeană, deși, în 2005 spunea la Băile Tușnad: cu greutate necesară, înțelegere internațională necesară și simpatie acum se poate ieși pe scenă în interesul autonomiei. Și a votat fără exercitarea dreptului la veto. Un cuvânt face cât 100. Trianon nu este doar un simplu eveniment istoric, ci o realitate cu care trăim. Nu trebuie uitat, ci privit în față, rezolvat. Nu cu una cu două, nici cu capul dat de pereți, dar având în vedere că o națiune nu este umilită prin faptul că a fost învinsă sau că s-a semnat cu cuțitul la gât un tratat devastator. Însă devine fără onoare dacă nu protestează, dacă contribuie la distrugerea sa.Nu înfrângerea, ci renunțarea reprezintă eșecul. Amintește și amintește-ți, și nu uita: nu ești singur. Suntem 15 milioane”^[45].

„Nu, niciodată nu!‒ au răsunat clopotele pe 4 iunie 1920, şi aceste cuvinte repetăm şi noi, cu revoltă sau întristare, deoarece Trianonul ne-a impus o ţară care nu cunoaşte drepturile omului, şi a cărei intenţie este să ne fărâmiţeze, să ne asimileze. Degeaba am nutrit speranţe în momentul aderării la UE, s-a confirmat ulterior: lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba. Ţara mincinoasă nu se va schimba, iar Uniunea Europeană nu cere socoteală pentru omisiunile ţărilor membre, pentru promisiunile către minorităţi ce nu fuseseră respectate ‒ a criticatGazda Zoltánputerea de la Bucureşti şi cea de la Bruxelles cu ocazia deschiderii manifestării memoriale ce a avut loc de la ora 17:30, în Parcul Elisabeta din Sfântu Gheorghe, pe amplasamentul fostului drapel al ţării. În cadrul evenimentului au luat cuvântul reprezentanţii partidelor maghiare […] Să nu permitem ca imensa tragedie a Trianonului să determine situaţia din secolul XXI a Ţinutului Secuiesc, trebuie să mergem înainte, trebuie să fim puternici şi să luptăm pentru propriile obiective ‒ a atenţionat în cuvântarea sa Benkő Erika, deputat UDMR. Trebuie să realizăm ca cele ce ni s-au promis în 1918 să şi fie îndeplinite, iar acestea înseamnă ‒în circumstanţele din secolul XXI ‒ autonomie ‒ a precizat deputatul, explicând însemnătatea acesteia: maghiara să devină limba oficială a regiunii, impozitele achitate aici să rămână la nivel local şi să ne folosim aici de aceşti bani, iar deciziile privind viaţa cotidiană a comunităţii noastre să fie adoptate de noi înşine, şi nu la Bucureşti. Toate acestea prezintă importanţă acum şi din motivul acela că statul român sărbătoreşte anul acesta împlinirea a 100 de ani de la întemeiere, ar fi timpul să soluţioneze în sfârşit la faţa locului situaţia comunităţilor naţionale de pe teritoriul ţării, să manifeste deschidere faţă de cauza maghiarimii transilvănene. Au suferit în urma Trianonului şi cei a căror ţară a devenit mult mai mică, şi cei care au fost nevoiţi să-şi caute un nou cămin, însă, în mod special, cei care au ajuns în situaţie minoritară într-o altă ţară ‒ şi-a început cuvântarea Balint Jozsef, preşedintele organizaţiei judeţene Covasna a Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT). Trauma poate fi tratată prin respect, compasiune, bunăstare, însă noi am fost păcăliţi şi jecmăniţi. Este totuşi important să conştientizăm faptul că, deşi multe ne-au fost sustrase la Trianon, deseori pare mult şi ceea ce a mai rămas, ca atare, trebuie să învăţăm să preţuim şi să ocrotim aceste lucruri ‒ a afirmat politicianul, referindu-se la fenomene cum sunt emigrarea, pământurile lăsate în paragină, închiderea şcolilor noastre”^[46].

„Fekete Miklós, profesor de muzică pensionar, preşedintele organizaţiei din Târgu Secuiesc a CNS, a amintit participanţilor că, anul acesta, va sărbători centenarul întemeierii nu numai România, ci va aniversa împlinirea a 100 de ani de la înfiinţare şi Consiliul Naţional Secueisc. Acest centenar al nostru să ne îndemne să revendicăm cu perseverenţă, fermitate şi devotament autonomia teritorială, personală, lingvistică şi culturală pentru maghiarimea din Ţinutul Secuiesc,pentru toţi maghiarii din Transilvania. Dacă maghiarimea va revendica cu fermitate autonomia, este doar o chestiune de timp să şi reuşească s-o îndeplinească ‒ a afirmat Fekete Miklós. Manifestarea s-a încheiat cu intonarea imnurilor noastre şi depuneri de coroane, participanţii scandând: Să piară Trianonul!”^[47]

c)‒ sprijinul Ungariei:

„Sarcina Ungariei este ca maghiarii din afara graniţelor să ajungă într-o situaţie mai avantajoasă şi cine vrea să prospere ca maghiar pe pământul său natal să poată prospera ‒a declarat SemjénZsolt, vicepremier, în interviul acordat duminică (01.01.2017) în emisiunea „Fără hotare” a Radio Kossuth. Semjén Zsolt a accentuat: niciodată nu au fost alocate atâtea fonduri pentru menţinerea identităţii culturale, lingvistice a maghiarimii. Conform spuselor sale, în Bazinul Carpatic învăţământul funcţionează cu sprijin ungar de la grădiniţă până la universitate, ca exemplu a amintit Universitatea Sapientia ce funcţionează la Miercurea Ciuc, Cluj-Napoca şi Târgu Mureş”. După ce a expus situația și sprijinul acordat de Ungaria maghiarilor din Voievodina, Slovenia, Croația, Ucraina și Slovacia, vicepremierul Semjén Zsolt a trecut la Transilvania subliniind: „interesul naţional este ca UDMR să fie în Parlamentul de la Bucureşti. A apreciat ca foarte puternic rezultatul obţinut de UDMR la ultimele alegeri, adăugând: problemele nu au fost rezolvate prin alegeri, dar a reuşit să ajungă în poziţie de negociere. A făcut referire şi la faptul că apreciază importanta luptă împotriva corupţiei, însă este absurd că liderii maghiari sunt atacaţi pe baze evident false. Vor lua măsuri ferme când liderii maghiari, şcolile ecleziastice maghiare vor fi atacaţi evident cu scopul intimidării‒ a accentuat amintind ca exemplu Colegiul Mikó sau cazul Liceului Catolic din Târgu Mureş”^[48].

„Dúró Dóra şi Szávay István, deputaţi Jobbik, s-au adresat lui Balog Zoltán, ministrul pentru Resurse Umane cu întrebarea: Cum doreşte guvernul să ajute în păstrarea,cercetarea materialelor referitoare la maghiari aflate în arhivele din străinătate? Întrebarea a fost adresată în scris încă din 16 decembrie anul trecut. […] Răspunsul a fost dat de RétváriBence, secretar de stat, care a precizat că, deşi s-a avansat în cazul păstrării, digitalizării şi publicării materialelor de interes maghiar aflate în arhivele din străinătate, aceşti paşi nu sunt urmări ale unei politici consecvente, ci au doar un caracter ad-hoc. În privinţa programului de practică, a cursurilor pentru arhivari de peste graniţe, respectiv în privinţa planificării întregului domeniu există lipsuri mari. Nu există o idee unitară, finanţare şi în special dorinţă politică reală, pentru ca materialele care dovedesc continuitatea noastră în Bazinul Carpatic, aflate în arhive, să fie salvate din ghearele statelor urmaşe jefuitoare de teritorii, care au intenţia de a şterge definitiv trecutul. Un guvern condus de Jobbik, ar prelua numeroase sarcini de strategie naţională, care vor ajunge într-un loc demn. Dintre acestea, soarta materialelor din arhivele din străinătate face parte dintre cele importante. Tocmai din acest motiv, programul de practică propus de Szávay István, păstrarea fizică a stocului şi digitalizarea, respectivfinanţarea corespunzătoare şi politica măsurilor guvernamentale ferme vor aduce rezultate, astfel că, problema materialelor maghiare din arhivele de peste graniţe s-ar putea soluţiona mulţumitor”^[49].

„O echipă de cercetare academicăinvestighează circumstanţele dictatului de la Trianon din 1920, de exemplu: colapsul militarşi desfiinţarea forţelor armate după primul război mondial, problemele de aprovizionare publică şi amintirile legate de Trianon. Obiectivul acestei echipe de cercetare este de a organiza conferinţe, prezentarea unor monografii, documente şi publicaţii în limba străină, pentru ca și comunitatea ştiinţifică şi opinia publică maghiară să cunoască circumstanţele exacte ale tratatului de pace. În prima parte a acestui program multianual, vor fi publicate documente diplomatice de dinaintea semnării tratatului, care încă nu sunt cunoscute, după care va fi prezentat jurnalul delegaţiei de pace maghiare, redactat de istoricul Zeidler Miklós. De asemenea, este planificată şi prezentarea unor documente din Statele Unite ale Americii, Italia, Japonia, România, Cehia şi Serbia. Echipa va analiza relaţia dintre societatea maghiară şi prăbuşirea militară, inclusiv rolul armatei, problemele refugiaţilor, aprovizionarea publică, schimbarea imperiului şi schimbarea suveranităţii statului la nivel local. […] În ceea ce priveşte vulnerabilizarea frontierelor, cercetătorii se ocupă şi de relaţiile economice, sociale ale noilor frontiere şi de statele create pentru o scurtă durată, în perioada 1918-1924, în Europa Centrală şi de Est. Cercetarea din punct de vedere geografic a Trianonului este direcţionată pe de-o parte spre analizarea regiunilor divizate rezultate în urma trasării noilor frontiere, pe de altă parte, teoriile geografice care justifică sau nu legitimitatea şi ilegitimitatea noilor frontiere”^[50].

„Într-adevăr s-ar cuveni să ceară scuze maghiarimii din cauza Dictatului de Pace de la Trianon şi a consecinţelor acestuia ‒ a relatat publicaţiei noastre SzávaiFerenc, istoric. Doctorul MTA a accentuat: discursul lui Lázár János care a stârnit un mare ecou, susţinut în Ziua Solidarităţii Naţionale, se află în acord cu faptele istorice, iar cererea scuzelor ar avea un efect binefăcător asupra relaţiei popoarelor din Bazinul Carpatic. Discursul de sâmbăta (03.06.2017) trecută susţinut de Lázár János la Szarvas cu ocazia Zilei Solidarităţii Naţionale a stârnit un ecou internaţional, în care şeful Cabinetului Premierului a declarat printre altele: a sosit timpul ca vecinii noştri, liderii Europei să spună, să recunoască şi să-şi facă un reper din politica lor că maghiarimea,naţiunea maghiară este victima Trianon-ului, nu provocatoarea acestuia. Totodată politicianul a solicitat stimă pentru toţi maghiarii”. […] „este indiscutabil că Lázár János are dreptate: puterile învingătoare s-au comportat foarte urât cu ţara noastră ‒ a reieşit din cuvintele istoricului. Conform spuselor sale Regatul Ungar a pierdut2/3 din teritoriul său, respectiv peste jumătate din populaţia sa din cauza intereselor politico-economice şi strategice ale unor puteri din Antanta, respectiv a maşinaţiilor diferitelor grupuri de lobby. Împreună cu acest lucru din averea naţională ce reprezenta 40 miliarde coroane de aur, 25 de miliarde au ajuns în afara graniţelor noastre, fapt pentru care statele succesoare ar fi trebuit să plătească despăgubiri, dar nu au făcut niciodată acest lucru‒ a adăugat, şi a amintit şi faptul că maghiarimea care a ajuns în străini fără voinţa sa a fost tratată deseori ca ţap ispăşitor în cei aproape 100 de ani ce au trecut de la semnarea Dictatului de Pace. La Novi Sad, ÁderJános şi-a cerut scuze de la sârbi pentru violenţele din al doilea război mondial. Însă conducătorii statelor vecine nu şi-au cerut niciodată scuze de la maghiari (în mod contrar au confirmat de exemplu decretele Benes), care ne lezează mândria naţională ‒ a declarat SzávaiFerenc, împreună cu faptul căaceastă revendicare este independentă de orice idee de revizuireteritorială. Pur şi simplu este vorba de faptul că politicienii care conduc popoarele din Bazinul Carpatic ar trebui în sfârşit să se confrunte cu greşelile comise. Recunoaşterea ne-ar întări pe toţi, deoarece ne-ar aduce mai aproape unii de alţii ‒a declarat istoricul. A făcut referire şi la faptul că guvernele ungare de după schimbarea regimului au declarat sub numeroase forme: ne străduim asupra unei colaborări strânse cu ţările vecine, nu avem revendicări teritoriale, dar vrem să-i strângem la pieptul nostru pe co-naţionalii noştri şi luăm atitudine pentru a trăi cu aceleaşi drepturi precum grupurile etnice naţionale din Ungaria. Până acum Uniunea nu a făcut prea multe pentru apărarea minorităţilor naţionale, de aceea guvernul trebuie să acorde atenţie la constituirea destinului maghiarimii din afara graniţelor ‒a subliniat istoricul”^[51].

„O pace rea este mai rea decât războiul. Foarte mulți oameni au fost interesați deexpunerea istoricului Ernő Raffay din Ungaria, intitulată Ungaria de la invazia românilor din 1916 până la Trianon, în cadrul căreia a vorbit despre ultima perioadă a războiului şi primii ani de pace. Sediul organizaţiei din Satu Mare a Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania (CNMT) s-a dovedit a fi neîncăpător pentru cei care au participat la expunerea de mai multe ore a istoricului Raffay Ernő. Evenimentul a început cu un mesaj de salut susţinut de organizatorul principal Csókási-Budaházi Attila, preşedintele CNMT Satu Mare, după care a menționat: Nu suntem oameni frustraţi, sau care îşi deplâng trecutul, dar trebuie să ne trăim sărbătorile şi doliul nostru, să ne aducem aminte cu demnitate. După recitarea poeziei intitulate „În Piaţa Eroilor” scrisă de Kovács Sándor, a urmat expunerea lui Raffay Ernő. Imediat după ce a salutat participanţii, i-a şi avertizat că expunerea sa despre Regatul Ungariei din 1916-1920, ce s-a întâmplat cu românii şi ungurii în ultimii doi ani ai războiului (1916-1918), ce s-a întâmplat în primii doi ani de pace (1918-1920) și cum a reușit România să câștige pacea, nu va fi una scurtă. Regatul Ungariei a pierdut războiul și a pierdut şi pacea, în timp ce Regatul României a pierdut războiul și a câștigat pacea, a spus Raffay….”^[52].

Departe de a-și asuma „partea de responsabilitate ce revine Ungariei în izbucnirea războiului mondial și, în general, în politica imperialistă a dublei monarhii”^[53], și a recunoaște justețea revendicării popoarelor asuprite din cadrul regatului medieval maghiar ‒ sloven, croat, sârb, slovac, român ‒ cea mai mare parte a liderilor politici, istoricilor și „specialiștilor” formatori de opinie susțin vinovăția tuturor celorlalți, căutându-i chiar și-n… „teoriile geografice care justifică sau nu legitimitatea şi ilegitimitatea noilor frontiere”.  Susținătorii unei asemenea perspective istorice trebuie să știe că „O stare de lucru, chiar milenară, nu poate supraviețui cât timp este contrară justiției”^[54].

Cercetările întreprinse în zonă au evidențiat faptul că în presa de limbă maghiară, îndeosebi, controlul „comunității” este total. În numele și pe altarul „intereselor comunității maghiare” redacțiile publică doar materialele care se înscriu în politica redacțională cu puternice accente etnocentriste. Permanent agresată de acest tip de propagandă, în rândul comunității maghiare se generează un fenomen de anomie. Întreg sistemul de valori, concepții și standarde sociale se prăbușește brusc, prin atacul repetat asupra regulilor morale și juridice statuate, dând naștere acestui fenomen care se resimte la nivelul omului obișnuit prin apariția și accentuarea unui sentiment de insecuritate difuză, de teamă permanentă, care generează suspiciunea reciprocă ce poate duce la acțiuni revendicative pe criterii etnice^[55]. Deși publicul țintă al mass-mediei maghiare îl constituie, în principal, cititorii și ascultătorii de limbă maghiară, considerăm că mesajele transmise trebuie recepționate și de către români, de la omul simplu la Președintele țării, în vederea formulării unor  răpunsuri  adecvate, în consens cu exigenențele actuale ale științei istoriei și cu practica europeană în materie.

^[1] Ioan Lăcătușu, „Problematica Trianonului în mass-media de expresie maghiară”, în Transilvania, nr. 9/2005, pp. 36-43.

^[2] Cecilia Kocsis, „Interviu cu istoricul Raffay Ernő ‒ despre Trianon și consecințele lui. Actualul guvern ungar nu reprezintă interesele maghiarilor”, în Székely Hírmondó, (Sfântu Gheorghe), nr. 3, 21-26 ianuarie 2005 (Guvernul Ferenc Gyrcsany, 29 septembrie 2004 – 14 aprilie 2009, n.n.).

^[3] Ibidem.

^[4] MTI, „Se revendică dreptul la autodeterminare”, în Háromszék,(Sfântu Gheorghe), nr. 4488, 10 iunie 2005.

^[5] Vary O. Peter, „Trianonul a generat surse de conflict”, în Háromszék, (Sfântu Gheorghe), nr. 4489, 11 iunie 2005.

^[6] MTI, „Comemorări în Ungaria”, în Háromszék, (Sfântu Gheorghe), nr. 4484, 6 iunie 2005.

^[7] Gazda Zoltán, „Autonomia Pământului Secuiesc”, în Háromszék, (Sfântu Gheorghe), nr. 4483,4 iunie 2005.

^[8] „Trianon și autonomie, Declarația Comisiei Permanente a Consiliului Național Secuiesc despre decizia de la Trianon”, în Harghita Népe, (Miercurea-Ciuc), nr. 3127,3iunie 2005.

^[9] Gyergyai Csaba, „Ce ne-a lăsat mizerabilul secol XX? Aproape de Kolttay Gabor, regizorul creațiilor «Regele Ștefan» și «Trianon»”, în Székely Hírmondó, (Sfântu Gheorghe), nr. 4, 28 ianuarie-3 februarie 2005.

^[10] Kocsis Cecilia, art.cit., în Székely Hírmondó, (Sfântu Gheorghe), nr. 3, 21-26ianuarie 2005.

^[11] Rezoluția Adunării Naționale Secuiești, http://www.szut.org ,disponibil la 18iunie2006.

^[12] Kiss Tamas, Barna Gergo, Maghiarii din Transilvania în spațiul politic maghiar și românesc, Institutul pentru studierea problemelor minorităților naționale, Cluj-Napoca, 2013, p. 3

^[13] Ferenc Páll-Szabó, Ziua Solidarității Maghiare, înwww.corbiialbi.ro, disponibil la 4 iunie 2015.

^[14] http://alfahir.hu, disbonibil la 3 ianuarie 2017.

^[15] www.szekelyfold.ma, disponibil la 4 ianuarie 2017.

^[16] www.trianon100.hu, disponibil la 4 martie 2017.

^[17] http://foter.ro, disponibil la 2 mai 2017.

^[18] www.polgarportal.hu, disponibil la 2 mai 2017.

^[19] Szabadság, (Cluj-Napoca), 3 mai 2017.

^[20] www.kuruc.hu, disponibilla 8 februarie 2017.

^[21] http://erdely.ma, disponibilla12 februarie 2017.

^[22] www.szekelyfold.ma, disponibil la14 martie2017.

^[23] www.magyaridok.hu, disponibil la 7 mai 2017.

^[24] www.szentkoronaradio.com, disponibil la 6 iunie 2017.

^[25] Háromszék, (Sfântu Gheorghe), 6 iunie 2017.

^[26] Harghita Népe, (Miercurea-Ciuc),7 iunie 2017.

^[27] www.Itthon.ma, disponibil la 4 iunie 2018.

^[28] Háromszék, (Sfântu Gheorghe), 5iunie 2018.

^[29] Ibidem.

^[30] Szatmári Friss Újság, (Satu Mare), 6 iunie 2018.

^[31] Háromszék, (Sfântu Gheorghe), 15iunie 2018.

^[32] Problematica Trianonului în mass-media maghiară. Sinteză documentară, Arhiva Centrului European de Studii Covasna-Harghita (CESCH, nr. 10/2018).

^[33] Cea mai mare provocare/instigare a universului: drapelul secuiesc îl înlocuieşte pe cel al României, în http://alfahir.hu,disponibil la 3 ianuarie 2017.

^[34] Atacuri româneşti asupra manualului de istorie în limba maghiară a Editurii T3, în www.szekelyfold.ma, disponibil în 4 ianuarie 2017.

^[35] Mass-media română: Echipa MTA, iniţiativa departamentului de propagandă antiromânească a guvernului ungar, www.polgarportal.hu, disponibil la 2 mai 2017.

^[36] A fost respinsă iniţiativa declarării Zilei de 04 iunie drept Ziua Trianonului şi a luptei împotriva asupririi maghiare, în  www.trianon100.hu, disponibil în 4 martie 2017.

^[37] Fundătura autonomiei, în www.erdely.ma, disponibil la 31 ianuarie 2017.

^[38] Farkas Reka, „Ce a primit Transilvania de la România?”, în Háromszék, (Sfântu Gheorghe), 14 august 2017.

^[39] Gergely Előd-Gellért, Dragi fraţi români! Nu ne supărăm. Doar ne pare rău!, în www.azonnali.hu, disponibil la 19 august 2017.

^[40] Fundătura autonomiei, în www.erdely.ma, disponibil în31 ianuarie 2017.

^[41] Ibidem.

^[42] Farkas Reka, „Comemorarea Trianonului sub semnul speranței”,în Háromszék, (Sfântu Gheorghe), 6 iunie 2017.

^[43] Să ardă flacăra! ‒ A răsunat glasul rezistenţei naţionale, la Budapesta,în www.szentkoronaradio.com, disponibil la 6 iunie 2017.

^[44] Ce să facem cu Trianonu?, înwww.Itthon.ma, disponibil la 4 iunie 2018.

^[45] Farcádi Botond, „Ziua solidarității naționale la Sfântu Gheorghe”, în Háromszék, (Sfântu Gheorghe), 5 iunie 2018.

^[46] Iochom István, „Comemorarea Trianonului la Târgu Secuiesc”, în Háromszék, (Sfântu Gheorghe), 5 iunie 2018.

^[47] Sarcina noastră este ca cei care doresc să și rămână maghiari, în www.kormany.hu, disponibil la 1 ianuarie 2017.

^[48] Ibidem.

^[49] În apărarea patrimoniului nostru scris, în www.itthon.ma, disponibil în 6 ianuarie 2017.

^[50] Echipa de cercetare academică investighează circumstanțele dictatului de la Trianon ‒ sperăm să nu lase acest lucru în seama evreilor,înwww.kuruc.hu, disponibil la 1 februarie 2017.

^[51] Acuzație revizionistă împotriva lui Lazar, în www.magyaridok.hu, disponibil la 8 iunie 2001.

^[52] „O pace rea este mai rea decât războiul”, publicația Szatmári Friss Újság, (Satu Mare), 6 iunie 2018.

^[53] „Nota președintelui Conferinței de Pace, Alexandru Millerand, cuprinzând răspunsul față de notele delegației ungare, 1920 mai 6”, în Cristina Țineghe (coord.), Problema transilvană reflectată în notele prezentate de delegația maghiară la Conferința de Pace de la Paris.(1920) Ediție critică, Editura Centrul de Studii pentru Resurse Românești, București, 2007, p. 312.

^[54] Ibidem.

^[55] Ioan Lăcătușu, Românii în mass-media maghiară din Harghita și Covasna, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2006, p. 59.

Apasă aici pentru a adăuga propriul text