O analiză sociologică a alegerilor prezidențiale din 2024

Cătălin Augustin Stoica, Turul doi care n-a fost.Autopsia sumară a unui moment electoral (sperăm unic), Editura Humanitas, 2025, 245 p.

Cătălin Augustin Stoica este pro­fesor universitar doctor la Școala Națională de Științe Politice și Ad­ministrative (SNSPA) din București, unde susține cursuri de „Metode şi tehnici de cercetare în sociologie și psihologie”, „Metodologia anchetei sociologice”, „Stratificare şi inegali­tăţi sociale”, „Antropologie econo­mică”, „Teorie socială”. Este doctor în Sociologie al Universității Stanford din SUA, unde a şi predat, ȋn calitate de doctorand, cursuri de „Introducere ȋn sociologie”, „Socio­logia societă­ţilor socialiste şi post-socialiste”. În perioada 2007-2015 a fost Director General al Centrului de Sociologie Urbană şi Regională (CURS). Printre studiile publicate se numără: Suspicious Minds in Times of Crisis: Determinants of Romanians’ Beliefs in Covid-19 Conspiracy Theories (co-autor Radu Umbreş, 2020), Our Martyrs of 1989 Did Not Die for This!’: Political Ca­pitalism in Post-Communist Romania (2012), Old Habits Die Hard? An Exploratory Analysis of Communist-era Social Ties in Post-Communist Romania (2012), „Faţetele multiple ale nemul­ţumirii populare: o schiţă sociologică a protestelor din Piaţa Universităţii din ianuarie 2012” (2012), Once Upon a Time There Was a Big Party: The Social Origins of the Romanian Communist Party (2005, 2006), From Good Communists to Even Better Capitalists? Entrepreneurial Pathways in Post-Socialist Romania (2004). Este autorul volumelor „România continuă: Schimbare și adaptare în comunism și postcomu­nism” (Humanitas, 2018) și „Introdu­cere în studiul stratificării și mobili­tății sociale: teorii, măsuri și modele de analiză” (Tritonic, 2022). Alături de Vintilă Mihăilescu a coor­donat volumul „Iarna vrajbei noastre: Pro­testele din Romania, ianuarie-februa­rie 2012” (Paideia 2012). A tradus în limba română, îngrijit și prefațat vo­lumul „Societate și economie: cadru și principii teore­tice” de Mark Granovetter (Editura Art, 2022).

Cu profesorul Cătălin Augustin Stoica am avut plăcerea să exersez tehnicile de comunicare la o Școală de comunicare organizată de Funda­ția Hans Seidel – filiala din România, în 2014, pentru comunicatorii poli­tici/ purtătorii de cuvânt. Am apreciat în mod deosebit stilul său direct, aplicat, sugestiv în a preda noțiuni de știința comunicării publice, la care pare că toată lumea se pricepe, dar când vine vorba despre o situație re­ală/ concretă/ oficială de comunicare, lucrurile nu mai par așa simple. Chiar dacă aveam exercițiul comunicato­rului public încă din perioada în care am exercitat funcția de prefect al ju­dețului Vaslui (2007-2009), am în­vățat o mulțime de trucuri care m-au ajutat în șlefuirea competențelir deja dobântite. La această școală am în­vățat să citesc de pe teleprompter, con­tro­lându-mi minica, gestica, to­nul. Ulterior, am urmărit postările lui Cătălin A. Stoica (mini-analizele so­ciologice) de pe rețeaua Facebook, formulate la obiect, concise, cu date din cercetările cantitative, în special din sondajele de opinie la care are acces.

Alături de Bogdan Voicu (Insti­tutul de Cercetare a Calității Vieții), Mircea Comșa și Norbert Petrovici (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj- Napoca), Claudiu Tufiș și Marian-Gabriel Hâncean (Universitatea București), Cătălin Augustin Stoica (SNSPA) formează, probabil, cea mai prestigioasă „echipă” de socio­logi cantitativiști din România de astăzi, care merge pe urmele unor sociologi prestigioși ca regretatul Traian Rotariu (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), Septimiu Chelcea și Dumitru Sandu (Universitatea București), Adrian Netedu (Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași). În mod evident, aserțiunea anterioară este subiectivă, „echipa” poate fi completată și de alte nume de sociologi cu competențe avansate în culegerea, procesarea, analiza și di­seminarea datelor din cercetările so­ciale. Nominalizarea mea are în ve­dere articolele și studiile publicate, cursurile predate, dar și prestațiile de la conferințele științifice la care am participat de-a lungul anilor în care am încercat să învăț și eu „meseria de sociolog” din prelegerile celor mai avansați/ înaintați decât mine în acest șantier științific.

La o simplă căutare a autorului Cătălin Augustin Stoica pe platforma Google Scholar, vom constata că numele său însumează 1047 de refe­rințe bibliografice, un h-index de 14 și i10-index de 17. Evaluarea sa can­titativă trebuie neapărat completată de o evaluare calitativă a articolelor și cărților publicate. Titlurile lucrări­lor sale sunt formulate catchy, stâr­nesc interesul consumatorului de lă­muri/ clarificări/ explicații asupra fenomenelor sociale, politice, cultu­rale, economice, curiozitatea citito­rilor. Are un condei fluent și priete­nos cu cititorul, uneori ai senzația că te afli în fața textului unui povestitor, explică fenomene și procese compli­cate pe înțelesul tuturor. În lucrările sale se vede stilul american de re­dactare cu care Cătălin Augustin Stoica a luat contact în perioada stu­diilor sale masterale și doctorale de la Central European University și Stanford University. Aici e vorba despre o combinație de rigoare știin­țifică și o bună marketizare a textului sociologic. Cu siguranță, cărțile sale au succces la public, altfel n-ar fi pu­blicat de Editura Humanitas. Anterior articolului de față, am recenzat și cartea sa „Introducere în studiul stra­tificării și mobilității sociale: teorii, măsuri și modele de analiză”, apărută la Editura Tritonic, București, 2022, care este un veritabil curs de stratifi­care și mobilitate socială, printre pu­ținele contribuții românești la această temă de cercetare¹. Această lucrare este ceva mai tehnică, abundă în con­siderații teoretice și metodologice, e scrisă mai degrabă pentru specialiști, studenți și cercetători interesați de modul în care operează inegalitatea în societățile din toate timpurile, de ierarhiile sociale și mobilitatea în interiorul acestora.

Pe 24 noiembrie 2024, la ora 21:00, am început activitatea în ca­drul Stației tehnice a Direcției Jude­țene de Statistică Iași – structură te­ritorială a Institutului Național de Statistică, pentru procesarea rezulta­telor înscrise pe procesele verbale ale primului tur al alegerilor prezidenți­ale. Pe la ora 11:00, au început să sosească președinții secțiilor de vo­tare din comunele limitrofe munici­piului Iași, care finalizaseră procesul de numărare a voturilor și consemna­rea rezultatelor în procesele verbale (2 exemplare), inclusiv procesul ver­bal-date completat în format electro­nic pe tabletele furnizate de Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS). Subsemnatul a făcut parte din echipa de „verificatori” – statisticienii care verifică datele înscrise pe cele două procese verbale (exemplarele origi­nale) –, dacă există eventuale necon­cordanțe între cele două exemplare ale proceselor verbale originale și procesul verbal-date (listing-ul) gene­rat de Sistemul informatic de centra­lizare a proceselor-verbale (SICPV). Aici, important este ca toate „cheile legale de control sau de validare” să fie respectate astfel încât să nu fie erori și/sau atenționări.

Pe măsură ce verificam corectitu­dinea întocmirii proceselor verbale de consemnare a rezultatelor din primul tur de scrutin al alegerilor prezidenți­ale, nedumerirea mea creștea: candi­datul Călin Georgescu avea cel mai mare număr de voturi inclusiv în sec­țiile de votare din comunele conduse de primari PNL sau PSD cu cel puțin două mandate la activ. Din când în când, mai întrebam președinții secți­ilor de votare „cine este Călin Georgescu”, iar ei îmi răspundeau aproape invariabil: „nu știm cine este acest personaj, dar așa a ieșit la nu­mărătoare”. Atunci mi-am dat seama că suntem martorii unui fenomen unic în analele proceselor electorale din România postcomunistă. Și mi s-a făcut teamă. Știam cine este Călin Georgescu, orientarea sa politică și interesele pe care le reprezintă în România, că zburase sub radarele sondajelor electorale și că luase alti­tudine în ultimele săptămâni de cam­panie, fiind propulsat în topul prefe­rințelor electoratului mai ales de plat­forma socială TikTok. Și, totuși, pă­rea neverosimil ceea ce se întâmpla sub ochii noștri, era ca-n poveștile cu Făt Frumos, care creștea într-o săp­tămână cât alții în zeci de ani. Ci­neva, cumva, cândva îi dăduse candi­datului Călin Georgescu să mănânce jar, precum calului lui Făt Frumos din poveste.

Ce a urmat știm cu toții. Printr-o decizie a Curții Constituționale a României (CCR) s-a dispus renumă­rarea voturilor din turul I de scrutin pentru alegerile prezidențiale. Am participat și la această procedură de renumărare, într-o echipă mixtă, for­mată din reprezentanți ai Instituției Prefectului, Direcției Județene de Statistică și Autorității Electorale Permanente, supervizați de membrii Biroului Electoral Județean. N-au fost diferențe semnificative între re­zultatele numărării voturilor din pri­mul tur de scrutin și rezultatele re­numărării voturilor din același tur. A fost o muncă contra-cronometru, ce a durat două zile și care s-a terminat chiar înainte de alegerile parlamen­tare. Pe data de 6 decembrie 2024, CCR a anulat întregul proces electo­ral pentru alegerea președintelui României pe motiv că „procesul electoral privind alegerea Președin­telui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate eta­pele de multiple neregularități și în­călcări ale legislației electorale care au distorsionat caracterul liber și co­rect al votului exprimat de cetățeni și egalitatea de șanse a competitorilor electorali, au afectat caracterul trans­parent și echitabil al campaniei elec­torale și au nesocotit reglementările legale referitoare la finanțarea aces­teia”. Societatea românească părea ajunsă la paroxism. Decizia CCR calma lucrurile pentru o perioadă. Era clar că ostilitățile dintre forțele proeu­ropene și forțele suveranismului nați­onalist se vor relua cu și o mai mare intensitate în primăvara anului 2025, când era programat întreg ciclul electoral pentru alegerea președinte­lui României.

Cartea „Turul doi care n-a fost” reprezintă o radiografie (sinteză) so­ciologică a alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024, „…unul dintre cele mai stranii și imprevizibile mo­mente electorale din istoria recentă a României”, după cum mărturisește profesorul Cătălin Augustin Stoica. Pe măsuri ce ne afundăm în paginile acestei cărți, aflăm explicații plauzi­bile despre cum Călin Georgescu, personajul care făcea raiting pe TikTok este votat de peste două mili­oane de români, fără ca aceștia să-l fi văzut în „format fizic” prin orașele și satele patriei sau în dezbateri publice cu alți contracandidați. Călin Geor­gescu era un produs al platformelor digitale/ rețelele de socializare. Acest candidat nu participase la întâlniri publice, dezbateri televizate cu alți candidați, nu acordase interviuri mass media. Practica o comunicare unidi­recțională (candidat – electorat) cu un discurs eterogen în care erau ameste­cate de-a valma cunoștințe de dez­voltare durabilă, elemente pseudo­științifice, ideologie New Age, orto­doxism, putinism și euroasianism, suveranism și antiglobalism, alimen­tație naturistă, medicină tradițională. Călin Georgescu servea un borș electoral cu de toate pentru toți.

În paginile cărții aflăm direct de la un profesionist al sondajelor de opi­nie (Cătălin A. Stoica a fost directo­rul general al CURS în perioada 2007-2015) despre tehnologia esti­mărilor sociologice de tip exit poll, limitele sondajelor de opinie în eva­luarea intențiilor de vot pentru dife­rite tipuri de alegeri, rolul conspirați­ilor politice în campaniile electorale, utilizarea TikTok-ului și a celorlalte platforme de socializare, controversa implicării serviciilor secrete în poli­tica autohtonă. Paginile în care îi portretizează pe protagoniștii primu­lui turul de scrutin al alegerilor prezi­dențiale din noiembrie 2024 sunt ab­solut savuroare:

• „Călin Georgescu și-a jucat cu aplomb rolul de vizionar apoca­liptic, un amestec de Ca­sandră mo­dernă și profet de suburbie, predicând sfârși­tul unui sistem corupt, fără a lăsa să se întrevadă începutul a ceva, fluturând himere de le­gionarism, fundamentalism religios și geopolitică de ma­hala” (p. 7);
• „Marcel Ciolacu, cu aerul so­lemn al unui logofăt resem­nat, aflat etern în expectativă, părea convins că destinul său era nu să câștige, ci să con­serve mediocritatea ca virtute politică supremă” (p. 7);
• „La USR, Elena Lasconi, ui­mită și ea de performanța rea­lizată (Noroc chior? Mă iu­bește Dumnezeu? Poate n-am purtat crucea aia de gât de po­mană?) și un pic paranoică vi­zavi de posi­bilele malversați­uni la care s-ar putea deda la numărarea votu­rilor reprezen­tanții din secții ai pesede-pe­nele-aur-oameni hârșăiți în rele, desigur, și-a încheiat pa­tetic discur­sul cu nu mă lăsați singură!” (pp. 15-16);
• „La sediul AUR, George Simion părea uimit și oare­cum furios. Avea aerul per­plex al unuia care a aflat că soției de care tocmai a divor­țat (Călin Georgescu, fost membru AUR) îi merge nu bine, ci excepțional” (p. 16);
• Nicolae Ciucă (alintat Bunelu) „stârnea tot atât entu­ziasm, cât o programare la sto­matolog” (p. 18).

Autorul admite că sondajele pre­electorate l-au sub-estimat pe Călin Georgescu („candidatul aflat sub radar”), în timp ce candidații Marcel Ciolacu, George Simion, și Nicolae Ciucă au fost supra-estimați. Elena Lasconi a fost sub-estimată de sondajele celorlalți și supra-estimată de un sondaj efectuat de echipa sa. Potrivit sociologului Cătălin A. Stoica, în afară de posibilele erori de eșantionare, eșecul sondajelor pree­lectorale poate fi explicat de urmă­toarele fenomene: (1) ratele diferite de participare la sondaj (ori ratele de răspuns) ale votanților unor candi­dați; (2) efectul de dezirabilitate soci­ală; (3) manifestarea spiralei tăcerii. Marea problemă a estimărilor inten­țiilor de vot de la alegerile preziden­țiale din 2024 a fost faptul că cetățe­nii/ respondenții au refuzat să parti­cipe la cercetările sociologice de tipul sondajelor electorale. E un fenomen cu care sociologii se confruntă de ce vremea. Din experiența mea de la Direcția Județeană de Statistică Iași pot să confirm acest trend crescător al refuzului de a răspunde la anchetele statistice, mai ales din gospodării: ancheta calității vieții (ACAV), an­cheta bugetelor de familie (ABF), ancheta forței de muncă în gospodării (AMIGO).

Profesorul Cătălin A. Stoica scrie despre impactul refuzului de a răs­punde la chestionare (refuzul de co­laborare) care induce așa-numita distorsiune cauzată de nonrăspunsuri (non-response bias). Cu alte cuvinte, sondajele preelectorale se confruntă cu problema sub-estimării sau supra-estimării intențiilor de vot pentru unii candidați din cauza refuzului de par­ticipare. O altă cauză a erorilor pro­duse de sondajele electorale este efectul dezirabilității sociale  (social desirability effect) care, în esență, înseamnă că respondenții furnizează răspusuri la întrebările din chestionar anticipând oarecum ceea ce este ac­ceptabil social. A treia cauză a erori­lor din sondaje este efectul spiralei țăcerii (cf. Elisabeth Noelle-Neumann) care se referă la situația în care oamenii cred că știu care este părerea majorității celorlalți și, con­statând că sunt în dezacord cu aceasta, preferă să se autocenzureze. Sociologul măr­tu­risește că s-a con­fruntat cu efectul spiralei tăcerii atunci când efectua sondaje preelec­torale și exit-polluri în perioada în care era în vogă Dan Diaconescu cu al său Partid al Poporului. Impactul celor trei efecte (surse de eroare pen­tru sondajele electorale) este analizat pe baza datelor furnizate de Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS). Astfel de efecte au influen­țat și estimările privind intențiile de vot la alegerile prezidențiale din 2024 și au făcut posibil „miracolul electo­ral” Călin Georgescu.

Cartea lui Cătălin A. Stoica con­ține și un ghid practic de descifrare a teoriilor conspirației aplicate la fe­nomenele sociopolitice. Este vorba despre acele situații în care, pe fondul lipsei unor informații/ explicații veri­dice, complete, credibile, oamenii încep să creadă în tot felul de zvo­nuri, „știri improvizate”, fake news-uri, condimentate cu discurs instiga­tor la ură, populism, și extremisme de tot felul. „De obicei, teoriile conspi­rației invocă forțe obscure și male­fice, mereu orientate împotriva popo­rului inocent, și – extrem de impor­tant – sunt complet imune la dovezi empirice, respingând cu o nonșalanță suverană orice explicație alternativă, oricât de rațională, științifică sau bine argumentată” (p. 47). Cei care cred în teoriile conspirației identifică drept responsabili pentru situația lor sau situația în care se află țara „sistemul”, forțele globale, serviciile secrete, ma­soneria, „complotul iudeo-masonic”, comunitatea LGBTQ, birocrația de la Bruxelles, americanii care știu ei ceva despre forțele extraterestre dar nu vor să ne spună și nouă și tot așa mai departe. Cine sunt cei care cred în teoriile conspirației? Potrivit soci­ologului Cătălin A. Stoica, „cei care simt că nu au niciun control asupra vieții lor sunt printre primii care adoptă viziuni conspiraționiste” (p. 48). La această categorie sociologică, mai adaugăm și pe cei cu educație precară, care nu au încredere în ști­ință și/sau în instituțiile publice, care se informează doar de la anumite surse (canale mass media și social media), care sunt afectați de stările de incertitudine, crize de tot felul, suferă de anxietate, care pun ceea ce li se întâmplă exclusiv pe seama unor „forțe exterioare necunoscute”. Con­spirațiile electorale ale anului 2024 indentificate de C.A. Stoica sunt ur­mătoarele:

• eșecul lui candidatului PSD Marcel Ciolacu se datorează sprijinirii lui candidatului AUR George Simion de către PSD, ignorând ascen­siunea indepen­dentului Călin Georgescu;
• candidatul Călin Georgescu a făcut parte dintr-un plan de sub­minare a lui George Simion și sprijinire a candidatului PNL Nicolae Ciucă;
• Călin Georgescu este manevrat de o facțiune a serviciilor se­crete din România care îmbră­țișeacă con­vin­geri suveranist-naționaliste;
• victoria înregistrată de Călin Georgescu în primul tur de scrutin al alegerilor prezidenți­ale din 24 noiembrie 2024 face parte dintr-un plan ascuns al partidelor poli­tice de rotație a cadrelor;
• Călin Georgescu este produs exclusiv al unei operațiuni des­fășurată de serviciile secrete ale Federației Ruse cu scopul subminării apartenenței României la NATO și UE, res­pectiv de a plasa țara noastră într-o poziție de neutralitate în­tre comunitatea sta­telor euro-atlantice și comunitatea state­lor afiliate geopolitic la Federația Rusă (comunitatea sta­telor independente);
• ascensiunea și rezultatul neaș­teptat obținut de Georgescu în primul tur de scrutin nu este alt­ceva decât un element din planul global al administrației SUA condusă de Donald Trump de a instaura lideri sim­patizanți MAGA (Make Ame­rica Great Again).

Capitolul dedicat „implicării” ser­viciilor secrete/ serviciilor de intelli­gence în alegerile prezidențiale din 2024 este citit cu un soi de suspans, asemenea unui roman de spionaj. Relația dintre politică și serviciile secrete este una extrem de complicată și controversată, mai ales când vine vorba despre România. Oricum, acest capitol este o continuare a celui dedi­cat teoriilor conspirației din politica românească. Profesorul Cătălin A. Stoica reține atenția cititorilor cu „problema pensionarilor din sistemul de apărare națională, ordine, securi­tate și justiție”. Această chestiune îmi aduce aminte de un eveniment la care am participat cu ceva ani în urmă, împreună cu prefectul județului Iași, organizat de Asociația cadrelor mili­tare în rezervă și retragere din județul Iași. Cu acel prilej, am audiat o serie de intervenții ale unor generali și co­lonei în rezervă, care au servit în sis­temul de securitate și apărare națio­nală, extrem de critice la adresa NATO și UE, cu accente naționaliste, presărate cu elemente nostalgice față de perioada comunistă în care era ordine și disciplină, se respectau va­lorile naționale, nu ca acum.

Cătălin A. Stoica aduce în atenția noastră câteva episoade referitoare la „inacțiunea (care) poate fi pusă și pe seama incompetenței, alături de alți factori, precum conflictele interne” din serviciile secrete, implicarea în negocierile politice a unor șefi ai structurilor de informații, participarea acestora la evenimente sportive sau de divertisment (ex: plecarea șefului SIE Gabriel Vlase, între cele două tururi de scrutin, la Formula 1 de la Abu Dhabi) în timp ce țara ardea. În acest capitol este tratat și „sentimen­tul de dezamăgire la lectura rapoar­telor desecretizate” – „un eșec siste­mic și sistematic” al serviciilor de informații. Cât de mult și-a băgat coada Rusia în politica românească și în alegerile prezidențiale din 2024 va rămâne mult timp o problemă insufi­cient lămurită, care în mod evident va întreține o parte din teoriile conspira­ției despre care profesorul Stoica a discutat în capitolul anterior.

Pornind de la raportul Expert Fo­rum (EFOR, 2024) care precizează că, la finalul anului electoral 2024, platforma TikTok avea 7,4 milioane de utilizatori în România – cel mai mare număr din țările UE –, Instagram deținea 7,8 milioane de conturi de utilizatori, iar Facebook contabiliza un număr de 12,2 mili­oane de utilizatori, Cătălin A. Stoica analizează impactul platformelor so­ciale asupra configurării intențiilor de vot și, în final, a rezultatelor de la primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2024. Din paginile acestui capitol, mai aflăm că EFOR a trebuit să apeleze la autoritatea de reglementare în comunicații din Slovenia pentru a obține date privind utilizatorii de platforme sociale, când acest lucru s-ar fi putut face și cu concursul ANCOM – autoritatea ro­mânească. Un detaliu-cheie despre campania dusă pe platforma TikTok este hashtag-ul #CalinGeorgescu care a înregitrat 120 milioane de vi­zualizări în intervalul septembrie-noiembrie 2024. Platformele compa­niei META (Facebook și Instagram) au fost exploatate la maximum în campania electorală prin intermediul rețelelor de pagini de promovare care acționau în mod coordonat, fiind aso­ciate unui website de știri aparent independent politic. Cu siguranță această temă va fi „exploatată” știin­țific de sociologi, politologi, experți în comunicare digitală în articole, studii, cercetări doctorale și post­doctorale.

În cartea lui Cătălin A. Stoica am aflat și despre un episod din campa­nia de promovare a lui Călin Georgescu în care a fost implicat ca­nalul media „O Chilie Athonită”. Cred că merită aprofundată printr-o investigație sociologică implicarea unor monahi români din schiturile de la Muntele Athos, cum este Schitul Lacu, care a beneficiat de donațiile lui Gigi Becali. În mod analog, se poate aprofunda și implicarea BOR și a cultelor neoprotestante (penticos­tali, baptiști și adventiști) în promo­varea lui Călin Georgescu. E sufici­ent să ne uităm peste rezultatele pe care acest candidat le-a obținut în anumite regiuni și localități în care sunt comunități neoprotestante omo­gene din punct de vedere religios pentru a avea indivii serioase despre implicarea unor biserici în promova­rea lui Georgescu.

Ultimele capitole ale cărții lui Cătălin Augustin Stoica analizează profilul sociodemografic, educațio­nal, teritorial, politic al votanților de la alegerile pentru președinția României din noiembrie 2024. Sociologul for­mulează o serie de ipoteze de lucru cu privire la motivele care i-au de­terminat pe unii alegători să-l prefere pe candidatul Călin Georgescu. Ana­liza este contextualizată lunând în considerare factori de ordin social, economic și politic care au făcut ca mesajele lui Georgescu să sensibili­zeze publicuri diferite. Votul pro-Georgescu configurează o serie de clivaje profunde care acționează în societatea românească. Profesorul Stoica apelează la date din cercetările sociologice pentru a demonstra că nu există o falie profundă între euroa­tlantici și suveraniști în România. Dimpotrivă, această falie este mai mult închipuită, populația țării noas­tre fiind în majoritatea sa proeuro­peană și pro-NATO – fapt confirmat de rezultatele de la alegerile prezi­dențiale din mai 2025, câștigarea tu­rului II de scrutin de către candidatul independent Nicușor Dan, actual­mente președintele României.

Închei această recenzie chiar cu întrebarea din finalul cărții lui Cătălin Augustin Stoica, pe care o recomand tuturor celor care au plăcerea de a citi, sociologi sau ne-sociologi: „În­trebarea este: cine îl va însoți pe câș­tigător la Cotroceni și ce (meniu) se pregătește? Fiindcă la Cotroceni nu se țin doar discursuri, se țin și ospețe. Și ghiciți cine e la masă, și cine e pe masă? Mai ales, cine e în meniu? Spun acest lucru pentru că, așa cum ați intuit, noi suntem în meniu”. Nu numai câștigătorul contează, ci și echipa cu care vine la conducerea țării și rețelele acesteia care se pre­lungesc în comisii parlamentare, mi­nistere, agenții guvernamentale, ser­vicii de informații, organizații negu­vernamentale, partide politice și fel de fel de asociații profesionale. Deo­camdată, democrația românească a fost salvată de victoria lui Nicușor Dan, dar de rezultatele președinției acestuia și ale guvernelor pe care le va gira politic va depinde soarta Ro­mâniei peste cinci ani. Dacă refor­mele dure de reajustare macroeco­nomică (reducerea deficitului buge­tar) care se anunță nu vor începe cu reducerea privilegiilor celor privile­giați (elitelor), să nu ne mirăm de ceea ce va dori poporul (masele) la alegerile din 2030.

Ciprian Constantin IFTIMOAEI

Notă

• Ciprian Iftimoaei, Introduction to the Study of Stratification and Social Mobility: Theories, Measures and Models of Analysis (recenzia cărții lui Cătălin Augustin Stoica, Introdu­cere în studiul stratificării și mobili­tății sociale: teorii, măsuri și modele de ana­liză,Tritonic, București, 2022), in Scientific Annals of the “Alexandru Ioan Cuza” University, Iaşi. New Series Sociology and Social Work Section – XV-th Vo­lume, No.2/2022, https://doi.org/10.47743/asas-2022-2-704.