Slide background

Revista Facultatii de
Stiinte Politice si Administrative

Slide background

Revista este cu acces liber (pe site)

Online - ISSN 2344 - 5750

Print - ISSN-L 1221 - 9762

Indexata in baza de date

internationala (BDI)

Coordonat de Sabin DRĂGULIN

Volum III, Nr. 3(9), Serie nouă
Iunie – August 2015 

Participarea femeilor din parlamentul României la procesul decizional (2004-2008) și impactul discursului lor asupra deciziei politice [1]

(The Participation of Women from the Romanian Parliament to the Decision-Making Process (2004-2008) and the Impact of Their Discourse On the Political Decision)

 

Abstract: Women’s participation in political decision-making process was the main goal of any demand concerning female suffrage (to vote and to be elected). But what means political decision-making process? There are many theories which explain this concept: from the Game Theory to the Decision Theory and various types ofComputational Agent Based Modeling. After a review of these theories, more interesting will be to follow the way of a legislative project to an adopted law in the Romanian Parliament, the way from theory to practice, the real manifestation of the concept of political decision-making.

Our research is focused on women’s position in political decision-making in Romania along the 2004-2008 legislature. We opted for this legislature due to its importance derived from the necessity of adopting the EU accession legislation until 2007.  This new legislation contained many provisions concerning the status of Romanian women.

Our analysis starts by asking the following questions: Are the women in the Romanian Parliament involved in the political decision-making process? Can they influence the destiny of a law?

In order to clarify those queries we analyze (quantitatively and qualitatively) the paper registrations, but also the video records of any legislative debate which took place in the mentioned legislatures.

Keywords: political decision-making process, European accession, women’s representation, legislative project – adopted law, political decision actors

Argument

“…statistica internaţională arată că oamenii – bărbaţi şi femei – trăiesc mai bine în acele societăţi unde există echilibru de gen la factorii de decizie, unde familia este partenerială, şi nu patriarhală şi unde femeile au acces neîngrădit la sănătatea reproducerii sau la piaţa muncii.”[2]

Aşteptările opiniei publice româneşti se fac auzite prin intermediul Barometrului de gen realizat de Gallup Organization în anul 2011: 52,9% dintre persoanele intervievate considerau că participarea femeilor la viaţa politică ar influenţa lucrurile în bine în ţara noastră.[3]

Pe de altă parte, încă din 1995, în cadrul celei de-a patra Conferinţe Mondiale a Femeilor desfăşurată la Beijing, s-a atras atenţia asupra perpetuării inegalităţii dintre bărbaţi şi femei în procesul de luare a deciziilor[4]. Tot atunci Platforma de Acţiune de la Beijing a reafirmat faptul căexcluderea continuă a femeilor din politica formală, în particular, ridică un număr de întrebări specifice privind implementarea transformărilor democratice efective în practică[5]şi concluzionează: Absenţa femeilor din procesul de luare a deciziilor are un impact negativ asupra întregului proces de democratizare[6].

Pornind de la aceste premise, obiectul cercetării îl constituie implicarea politicienelor din România în luarea deciziilor politice. Vom avea în vedere discursul politic al femeilor alese în Parlamentul României pe parcursul legislaturii 2004-2008.

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al României, corpul legislativ, locul unde se adoptă, se amendează sau se abrogă legile statului. De aceea am considerat că acesta este cel mai potrivit context în care poate fi analizat impactul pe care îl are discursul politic al femeilor în procesul de luare a deciziilor politice.

Legislatura menționată ilustrează, pe de o parte, atmosfera politicii româneşti înainte, în cursul şi după aderarea României la Uniunea Europeană, iar pe de altă parte, demersurile legislative pe care acest eveniment le-a determinat.

Reprezentarea femeilor în Parlamentul României

Aşteptările societăţii în care se produce adoptarea de norme noi pot influenţa ritmul şi eficienţa rezultatelor produse (în cazul României, în special în ceea ce priveşte problematica egalităţii între femei şi bărbaţi, aşteptările societăţii nu au constituit un impuls pentru schimbare, ele fiind încorsetate în stereotipuri alimentate decenii la rând).

Acest lucru se reflectă și în dorința femeilor de a participa la viața politică românească. Dacă în viața cotidiană femeile sunt astăzi mult mai prezente decât în trecut, acest lucru influențează și accesul lor pe scena politică românească, în gradul de participare a femeilor la procesul decizional atât la nivelul administrației publice centrale cât și locale. Studiul statistic întocmit de doamna deputat Andreea Paul Vass vorbește despre reticența femeilor de a intra în politică și despre nevoia politicii de a le primi. Conform acestui studiu, în perioada 2004-2008, la nivelul administrației locale femeile sunt prezente, dar în număr foarte mic: la nivelul consiliilor județene sunt 15,37% din posturi sunt ocupate de femei (213 consilieri locali din 1385); în consiliile locale regăsim și mai puține femei (11,55%, adică 4634 din 40083 din consilierii locali sunt femei), iar la nivelul Instituției Prefectului, acolo unde vorbim de numire în funcție și nu de alegere, femeile ocupă 9,5% din posturile de prefect din țară și 12% din cele de subprefect.

În ceea ce privește participarea femeilor la luarea deciziilor la nivel guvernamental, media europeană – în rândul miniștrilor din guvernele naționale – este de 3:1, respectiv 25% femei, 75% bărbați. În România, conform aceluiași studiu, există ministere unde toate funcțiile de secretar și subsecretar de stat sunt ocupate numai de bărbați (Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Sănătății, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale sau Ministerul Apărării Naționale). În ministere a căror activitate nu aduce atingere directă securității naționale există posturi decizionale accesibile femeilor. Dacă la nivelul I decizional (secretar general, secretar general adjunct, înalt funcționar public, director general) se respectă proporția de 3:1, la nivelul al II-lea (în funcțiile de execuție, ca cea de secretar adjunct, director) este apreciată prezența femeilor. Se observă chiar că procentul funcțiilor ocupate de femei crește odată cu scăderea nivelului de decizie.[7]

La nivel parlamentar, lucrurile par să se fi așezat pe făgașul cel bun (femeile au o prezență în creștere în forul legislativ al țării), însă drumul este foarte lung până la un tablou echilibrat al reprezentării populației în parlament. Datele demonstrează că avem încă unparlament de gen masculin[8]:

Grafic_1

Grafic 1: Reprezentarea femeilor în Camera Deputaților

Grafic_2

Grafic 2: Reprezentarea femeilor în Senat

Am ales pentru această analiză dezbaterile politice desfășurate pe parcursul legislaturii 2004-2008 deoarece în cadrul acesteia a avut loc aderarea României la Uniunea Europeană (la 01 ianuarie 2007). Acest lucru a influențat mult atât dezbaterea politică în sine și importanța care i s-a acordat în încercarea elitei politice românești de a se ridica la nivelul colegilor din elita politică europeană, cât și domeniile de activitate cărora se circumscriu proiectele legislative luate în discuție în Parlamentul românesc în această perioadă, direct influențate de armonizarea legislativă solicitată de forurile europene.

În cadrul acestei legislaturi, femeile parlamentari au fost în număr de 62 dintr-un total de 541 de parlamentari[9], 33 (+10) deputate și 14 (+5)[10]senatoare, reprezentând un procent de 10,2%[11].

În urma analizei cantitative am constatat că femeile parlamentare de pe scena politică românească se implică în procesul decizional atât prin propunerea unor inițiative legislative individuale, cât și în cadrul proiectelor la care iau parte mai mulți colegi parlamentari, folosindu-și asfel orice șansă de a-și susține punctele de vedere (dezbateri, moțiuni, interpelări).

Deși participarea lor, numeric vorbind, pare scăzută în comparație cu a colegilor, proporțional cu numărul femeilor din Parlamentul României această participare este semnificativă.

Grafic_3

Grafic 3: Activitatea femeilor parlamentari (inițiative legislative) în perioada 2004-2008

Acest grafic are la bază o analiză comparativă a propunerilor legislative care s-au desfășurat în cadrul legislaturii 2004-2008. La o primă vedere, în dintr-un total de 3457 de proiecte de legi întâietatea inițiativelor a deținut-o Guvernul. Parlamentarii au avut și ei o activitate susținută în această legislatură, dată fiind necesitatea armonizării cu legislația europeană :

2005 2006 2007 2008 TOTAL
Inițiative parlamentari femei 9 25 15 11 60
Inițiative mixte 128 148 206 112 594
Inițiative parlamentari bărbați 211 453 398 285 1347

Tabel 1 : Inițiativele parlamentarilor români

Aceste date, coroborate cu numărul propunerilor legislative devenite legi (Anexa), dau măsura activității femeilor din Parlamentul românesc în perioada analizată. Ele au avut un număr de 60 de inițiative pe parcursul celor patru ani de mandat, iar din acestea 13 au devenit legi. Acest număr reprezintă 1% din numărul total de inițiative devenite legi în 2004-2008. Dacă ținem cont și de participarea lor la inițiativele mixte (propuse de parlamentari bărbați și femei), vom observa că procentul de 10,2% pe care îl reprezintă ele în cadrul Parlamentului României se regăsește în rezultatele muncii lor.

Pentru a avea o idee mai clară asupra domeniilor spre care se îndreaptă interesul parlamentarilor femei este suficient să dăm câteva exemple de inițiative legislative individuale sau colective, care au fost demarate între anii 2004 și 2008:

L91/06.02.2007 Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.125 din 12 mai 2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar
L2/02.02.2006 Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice
L3/02.02.2006 Propunere legislativă privind modificarea şi completarea Legii Educaţiei fizice şi Sportului nr.69/2000
L86/02.02.2006 Propunere legislativă privind controlul medical asupra stării de sănătate a persoanelor care ocupă funcţii publice
L116/02.02.2006 Propunere legislativă privind scutirea persoanelor fizice de la plata impozitului datorat bugetului de stat asupra bunurilor imobile afectate de fenomenele meteorologice deosebite produse în anul 2005
L138/02.02.2006 Propunere legislativă privind acordarea de ajutoare financiare familiilor tinere, cu venituri reduse, din mediul rural pentru racordarea la reţeaua electrică
L200/21.03.2008 Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie
L201/01.03.2007 Propunere legislativă privind unele măsuri pentru accelerarea combaterii corupţiei

Concluzii

Prima dintre concluziile cercetării mele este aceea că femeile parlamentari din România anilor 2004-2008 și-au desfășurat cea mai mare parte a activităților în domeniile de interes pentru populația feminină a țării, populație ale cărei reprezentante sunt, cel puțin pentru opinia publică, indiferent de ideologia partidului din care provin. Dar și alte segmente ale populației se regăsesc în viziunea politică a femeilor din Parlamentul Românesc. Atât proiectele legislative proprii, cât și cele mixte – dintre ai căror inițiatori au făcut parte – reflectă capacitatea de a rezona cu nevoile electoratului, dar și abilitatea de a sintetiza aceste nevoi în forma unor propuneri de lege viabile.

A doua concluzie este aceea că există un limbaj specific feminin la nivelul comunicării politice (pe cele trei paliere – verbal, nonverbal și paraverbal). Acesta este un instrument eficient în comunicarea politică a femeilor de pe scena politică românească. Dincolo de eficiența sa în impactul asupra deciziei politice, acest limbaj specific politicienelor din România pune în evidență o solidaritate transpartinică a acestora. Mai precis este vorba de un tablou complex al comunicării în care se regăsesc cuvinte, atitudini, debit verbal, privire, tăcere, gesturi și mimică, tonalitate a vocii și ritm al discursului, într-un cuvânt un întreg arsenal din care vorbitoarele aleg, cu intuiția specifică, elementele adecvate momentului. În loc de concluzie finală a acestui articol voi folosi cuvintele unei experte în domeniul comunicării, doamna Clara Toma: Comunicarea este putere. Comunicarea este influență.

Comunicarea este și trebuie să fie privită ca artă și știință în același timp.[12]

 

Bibliografie:

ABRIC, Jean-Claude, Psihologia comunicării, Polirom, Iași, 2002;

AHRENS, Kathleen (editeur), Politics, Gender and Conceptual Metaphors, Palgrave Macmillan, Hong Kong, 2009;

BAZAC, Ana (coord.), Comunicarea politică: repere teoretice și decizionale, Vremea, București, 2006;

BĂLUŢĂ, Ionela – „Femeia-cetăţeancă”: între datoria socială şi absenţa politică la mijlocul secolului al XIX-lea românesc, en Studia Politica. Romanian Political Science Review, vol. II, no. 3, 2002;

BĂLUŢĂ, Ionela – Le Parlement roumain à l’épreuve du genre. Les femmes politiques dans la législature 2004-2008, en Studia Politica. Romanian Political Science Review, vol. X, no. 1, 2010;

BĂNUȚOIU,Gabriela, Les stéréotypes dans le discours politique,  Sitech, Craiova, 2011;

BENVENISTE, Emile, Problèmes de linguistique générale I, Gallimard, Paris, 1966 ;

BOURDIEU, Pierre,  Limbaj și putere simbolică, Maison d’édition Art, Bucarest, 2012;

CHELCEA, Septimiu, Comunicarea nonverbală: gesturile și postura,  Comunicare.ro, Bucarest, 2005;

GERSTLE, Jacques, Comunicarea politică, L’Institut européen, Iași, 2002;

GHEBREA Georgeta, „Egalitatea de şanse oglindită în luarea deciziilor politice”, în VOINEA Florela Camelia (Editor coordonator), GHEBREA Georgeta, PETRESCU Alexandra, PREDA Caterina, SCHEELE Jonathan, Decizia – o formulă interdisciplinară: elite, mentalitate, gen şi modelare în decizia politică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2006;

GHEBREA, Georgeta, „Gender Policies in Romania: from Infrastructure to Action”, Journal for the Study of Religions and Ideologies, Vol. 5, No. 14, Summer 2006, p.9;

La Carte des droits fondamentaux de l’Union européenne, art. 23;

Le BART, Christian – Le discours politique, PUF, Paris, 1998;

PETRESCU, Alexandra – Rolul femeilor în luarea deciziei politice în perioada interbelică. O introducere, en VOINEA, Camelia Florela (editeur coordonateur) – Decizia – o formulă interdisciplinară: elite, mentalitate, gen şi modelare în decizia politică, L’Université de Bucarest, 2007;

ROVENȚA-FRUMUȘANI, Daniela, Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze, Tritonic, Bucarest, 2012 ;

TĂNASE, Ionuț, Comunicare politică și integrare europeană/Communication politique et integration européenne, Risoprint, Cluj-Napoca, 2003;

TEODORESCU, Gheorghe, Putere, autoritate și comunicare politică, Nemira, Bucarest, 2000;

TOMA, Clara, Comunicarea nonverbală sau Adevărul de dincolo de cuvinte, Ascendent, București, 2005 ;

United Nations Blue Book Series on The United Nations and the Advancement of Women, 1945-1996;

ANEXA

Tabel_1

Legendă:

Inițiatori:

  • Guvern            
  • Femei
  • Bărbați
  • Mixt

Codificarea propunerilor legislative:

  • Devenite legi – 1
  • Respinse – 2
  • Retrase – 3
  • Adoptate de Senat – 4
  • Întoarse la comisii – 5
  • Clasate cu prevederi preluate de altă inițiativă legislativă – 6

[1] „Această lucrare a beneficiat de suport financiar prin proiectul “Rute de excelenţă academică în cercetarea doctorală şi postdoctorală – READ” cofinanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contract nr. POSDRU/159/1.5/S/137926.”

[2] Ce ştim despre femei în România? O colecţie de date referitoare la gen, Raport publicat de Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti şi Academia Română, cu sprijinul Fondului ONU pentru Populaţie, noiembrie, 2011, Bucureşti, p. 4;

[3] Barometrul de gen, realizat de The Gallup Organization în anul 2000, la cererea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă.

[4] Report of the Expert Group Meeting, Addis-Ababa, Ethiopia, 2005 p. 7;

[5] Report of the Expert Group Meeting, Addis-Ababa, Ethiopia, 2005;loc.cit;

[6] Report of the Expert Group Meeting, Addis-Ababa, Ethiopia, 2005;loc.cit.

[7] Andreea Paul Vass, Analiză privind gradul de participare a femeilor și bărbaților în procesul decizional de la nivelul administrației publice centrale și locale, 2011, p. 10 ;

[8] Ionela Băluță, Le Parlement roumain à l’épreuve du genre, in Studia Politica. Romanian Political Science Review, vol. X, no. 1, 2010, p. 129;

[9] http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.home?leg=2004&idl=1, consultat la 08.05.2015;

[10] In paranteze se află numărul femeilor parlamentari ce și-au încheiat mandatul înaintea sfârșitului legislaturii 2004-2008;

[11] Direcția de studii, documentare și urmărire a procesului electoral, Evoluția reprezentării femeilor în Parlamentul României, Autoritatea Electorală permanentă, București, 2013, p. 1;

[12] TOMA, Clara, Comunicarea nonverbală sau Adevărul de dincolo de cuvinte, Maison d’édition Ascendent, Bucarest, 2005, p. 7.

Monica PAVEL

© Drepturi de autor - Revista Polis - Universitatea "Petre Andrei" din Iasi
Web design - iWebmedia
Solutii Profesionale de Web Design & Network | Magazine online | Administrare si mentenanta | Web site