Reforma constituțională. Nesfârșita vreme a opiniilor

The constitutional reform. An endless time of opinions

Sorin BOCANCEA

Aniversarea Centenarului României a readus în atenție o temă fundamentală pentru societatea noastră: reforma constituțională. Dacă varianta din 1991 nu a fost suficient de europeană (fiind elaborată de oameni abia ieșiți din comunism, ce nu stăpâneau suficient conceptele constituțiilor democratice), nici modificările introduse în 2003 nu au făcut din legea fundamentală una care să asigure un climat politic specific unui stat european. Dacă în 1991 s-au luat măsuri pentru evitarea reapariției cultului personalității, în 2003 s-au făcut modificări necesare integrării României în Uniunea Europeană și s-a ținut seama și de dorința premierului de atunci, Adrian Năstase, de a deveni președinte – înapoi, la cultul personalității. Am parcurs de atunci crize politice care ne-au atras de fiecare dată atenția că ambiguitățile și contradicțiile încă prezente în textul constituțional le-au făcut posibile.

La fiecare ciclu electoral s-a vorbit de necesitatea unei reforme constituționale, iar cei care au preluat guvernările au îngropat imediat tema. În 2009, Comisia Prezidenţială de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România, compusă din reputați specialiști în drept și științe politice, a prezentat propunerile sale de reformă constituțională, însoțite de argumente solide și de studii comparative ale constituțiilor occidentale, însă acestea au rămas doar între copertele Raportului[1] acestei comisii. S-a vorbit puțin despre acest document în raport cu importanța sa, discuțiile au fost puternic politizate astfel încât Raportul a fost prezentat sumar sub eticheta „decalogul lui Băsescu” – deci, un document care nu merita să fie luat în seamă pentru că majoritatea avea atunci datoria să-l deteste pe Președinte. Fiind corealizator al emisiunii „Polemici cordiale” la postul public Radio Iași, în perioada 16 ianuarie-24 februarie, pe parcursul a 10 emisiuni, am suspus dezbaterii acest „decalog” și am constatat că ascultătorii ce au intervenit în direct erau foarte interesați de cele 10 teme selectate, înțelegeau mai mult decât s-ar putea crede cele puse în dezbatere și propuneau soluții rezonabile. Din păcate, nu la fel de interesați au fost politicienii de atunci de reforma constituțională.

Abia în 2013, în perioada asaltului antidemocratic al Uniunii Social Liberale (USL) asupra tuturor instituțiilor statului, s-a relansat tema reformei constituționale, legată fiind de intenția de reorganizare adminstrativ-teritorială a României, tot din motive politice: dorința USL de a avea cât mai mult control în teritoriu. S-a vorbit atunci de o misterioasă comisie ce ar fi lucrat asiduu la noua organizare administrativ-teritorială. Nimeni nu a știut vreodată cine a făcut parte din ea, dacă și când a funcționat. Doar unul dintre liderii USL, Liviu Dragnea, știa „marele secret”, așa cum câțiva ani mai târziu a fost tot singurul care a deținut un alt mare secret: programul de guvernare PSD-ALDE. Din primul mare secret s-a ales praful; cel de-al doilea merge pe aceeași cale.

La nivel parlamentar, s-a constituit atunci Comisia de revizuire a Constituției, condusă de alt lider USL, Crin Antonescu. Pentru că au existat voci care au acuzat absența dezbaterii publice, Comisia a dispus constituirea unui Forum constituțional, numindu-l pe Conf. univ. dr. Cristian Pîrvulescu, președinte de onoare al Asociației „Pro Democrația”, coordonator al acestuia. A fost ușor de intuit ce contribuție va avea societatea civilă în dezbaterea privind reforma constituțională în condițiile în care politicul a decis înființarea Forumului și tot politicul a numit coordonator al acestuia un om de casă al PNL, care doar mimează apartenența la societatea civilă. S-a propus o dezbatere pe 3 axe (teritorială, tematică și academică), însă întregul demers a fost un fiasco. După cum se arată în Raportul final[2], au avut loc 40 de dezbateri, la care au participat cca. 1200 persoane, și s-au primit 400 de propuneri de modificare a Constituției. Dezbaterile s-au desfășurat în decurs de doar o lună. Apoi, Forumul s-a bazat pe două sondaje de opinie realizate înainte și nu după dezbaterea publică. Acel forum a fost departe de îndeplinirea rolului pe care și l-a arogat: „parteneriatul dintre societatea civilă și Parlament”. Mobilizarea societății civile a fost slabă, iar dialogul cu Parlamentul a înregistrat episoade penibile. La o lună și jumătate de la numirea sa în fruntea Forumului, Cristian Pîrvulescu le solicita parlamentarilor câte 100 de lei pentru susținerea activităților, primind din partea acestora refuz și replici pline de dispreț. Astfel, ceea ce trebuia să fie dezbaterea societății civile pe marginea reformei constituționale s-a terminat într-o mimare a dezbaterii, politic organizată într-un timp foarte scurt, ce s-a încheiat cu un episod penibil pe teme financiare.

În concluzie, o primă mare problemă a Formului Constituțional 2013 a fost reprezentativitatea: nu a reușit să mobilizeze societatea civilă și nici să-i sensibilizeze pe parlamentari față de importanța consultării publice. O a doua mare problemă a fost evidenta miziune politică a acestei structuri ad-hoc înființată la ordin politic. În Raport, se arată că majoritatea populației dorește alegerea directă a Președintelui (82% conform sondajului IRES și 80,52% conform datelor rezultate din prelucrarea chestionarelor realizate de Forum)[3]. Cu toate acestea, recomandarea Forumului este ca Președintele să fie ales de Parlament[4]. Era exact mesajul de atunci a USL, aflată în conflict cu Președintele și mizând pe o majoritate parlamentară. Apare întrebarea legitimă: ale cui opinii le-a susținut Forumul? A cules opiniile societății civile și a propus ceea ce voia guvernarea de atunci. Pur și simplu a organizat rapid un ritual democratic pentru a arunca sare în ochii opiniei publice și a sfârșit prin a „propune” ceea ce doreau guvernanților de atunci.

În contextul declarării lui 2013 ca „an al revizuirii Constituției României”, am inițiat proiectul Constituția României. Opinii esențiale pentru legea fundamentală, ce s-a derulat în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative a Universității „Petre Andrei” din Iași și al Institutului de Studiere a Ideologiilor. Partenerii implicați în proiect au fost posturile de televiziune Prima TV Iași și TELE Moldova Plus și Editura Institutul European.

Așa cum am arătat în introducerea la volumul colectiv cu același nume ca al proiectului[5], la originea demersului au stat două cauze: „în primul rând, obligația morală pe care am resimțit-o, ca reprezentanți ai societății civile, față de un eveniment politic de o asemenea importanță și care nu se petrece în fiecare an… Nu puteam asista pasivi la tăcerea societății civile și nici la simulacre de dezbateri. […] În al doilea rând, pornind de la realitatea că oamenii politici provin din diverse domenii, au diferite grade de cultură politică și provin din generații diferite, am considerat necesar un demers cu scop lămuritor… Este de-ajuns faptul că această revizuire se realizează în condiții de neconstituționalitate (păcat vechi al românilor); măcar să se facă în cunoștință de cauză”.

Iată care au fost coordonatele proiectului:

1. lansarea platformei online Constituția 2013, pe revistapolis.ro (disponibilă de pe 1 martie 2013 până la preconizata adoptare a noii constituții), unde cetățenii au putut să-și exprime opiniile referitoare la revizuirea Constituției;
2. organizarea unei mese rotunde, pe 30 martie 2013, cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la intrarea în vigoare a Constituției din 1923 (cu participarea Prof.univ. dr. Radu Carp și a Prof.univ.dr. Ioan Stanomir de la Facultatea de Științe Politice a Universității din București);
3. editarea unui volum colectiv care să reunească opiniile specialiștilor din domeniile drept și științe sociale (atât din cele mai importante centre universitare din țară, cât și din străinătate) pe tema revizuirii Constituției;
4. realizarea a 10 emisiuni în direct cu telespectatorii (pe 10 teme ale proiectului) la posturile de televiziune Prima TV Iași și TELE Moldova Plus;
5. publicarea transcrierii emisiunilor într-un volum;
6. realizarea unei dezbateri finale, pe 12 iulie 2013.

Cele 10 teme pe care le-am propus spre dezbatere au fost:

1. România – „stat național unitar”,
2. tipul de regim politic,
3. tipul de parlament,
4. imuniatea parlamentarilor,
5. utilizarea ordonanțelor de urgență,
6. noua organizare adminsitrativ-teritorială,
7. statutul Curții Constituționale,
8. rolul referendumului în procesul legislativ,
9. Consiliului Superior al Magistraturii între trecut și viitor,
10. definirea drepturilor cetățenești.

Pe lângă acestea, au mai apărut pe parcurs patru teme, propuse de către colaboratori:

1. experiențele constituționale ale României și posibile modele,
2. oportunitatea revizuirii Constituției,
3. statutul procurorilor,
4. „Constituția 2013” în spațiul virtual.

Toate cele 14 teme au constituit capitole ale volumului Constituția României. Opinii esențiale pentru legea fundamentală, apărut la Editura Institutul European. Ultimul capitol a reunit opiniile înregistrate pe portalul amintit. De asemenea, studentul Cosmin Sandu, de la Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității „Petre Andrei” din Iași, a creat o pagină de Facebook cu același titlu ca al proiectului, care este activă și în prezent, pe care toți cei interesați postează opinii pe această temă.

La volumul colectiv au contribuit următorii 20 de specialiști: Prof.univ.dr. Cristian Bocancea (Facultatea de Drept a Universității „Petre Andrei” din Iaşi), Lect.univ.dr. Silvia Bocancea (Facultatea de Științe Politice a Universității „Petre Andrei” din Iaşi), Prof.univ.dr Radu Carp (Facultatea de Științe Politice a Universității Bucureşti), Codrin Codrea (doctorand la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași), Lect.univ.dr. Georgeta Condur (Facultatea de Științe Politice a Universității „Petre Andrei” din Iaşi), Prof.univ.dr. Aurelian Crăiuțu (Departmentul de Știinte Politice al Universității Indiana, Bloomington, Statele Unite), judecătorul Cristi Danileț (membru al Consiliului Superior al Magistraturii), Conf.univ.dr. Sabin Drăgulin (Facultatea de Științe Politice a Universității Creştine „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti), cercetător post-doctoral Sergiu Gherghina (Departamentul de Științe Politice al Universității „Goethe” din Frankfurt, Germania), Lect.univ.dr. Alina Hurubean (Facultatea de Științe Politice a Universității „Petre Andrei” din Iaşi), cercetător științific Eugen Huzum (Institutul de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane”, Academia Română, Filiala Iași), Lect.univ.dr. Constantin Ilaș (Facultatea de Științe Politice a Universității „Petre Andrei” din Iaşi), Conf.univ.dr. Sergiu Mișcoiu (Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), Prof.univ.dr. Tudor Pitulac (Facultatea de Asistență Socială a Universității „Petre Andrei” din Iași), cercetător științific Vasile Pleșca (Institutul de Cercetări Economice și Sociale „Gh. Zane”, Academia Română, Filiala Iași), Asist.univ.drd. Adrian Marius Tompea (Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității „Petre Andrei” din Iași), Prof.univ.dr. Doru Tompea (Facultatea de Asistență Socială a Universității „Petre Andrei” din Iași), Prof.univ.dr. Ioan Stanomir (Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti) și Prof.univ.dr. Daniel Şandru (Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității „Petre Andrei” din Iași) și subsemnatul. La componenta virtuală a proiectului a contribuit și studentul Cosmin Sandu (Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi).

Imediat după lansarea sa, pe 29 mai 2013, volumul a fost distribuit tuturor parlamentarilor, instituțiilor administrației publice naționale (Președinție, Guvern, ministere) și locale (prefecturi și consilii județene) și mass media. În total 800 de exemplare. O primă  reacție a fost o telegramă de mulțumire pentru acest demers venită din partea șefului Grupului parlamentar din Senat de atunci, senatorul PSD Ilie Sîrbu.

În perioada 29 mai-8 iunie, am lansat volumul la Iași, București, Cluj Napoca, Sibiu, Timișoara și Brașov. Apoi, am prezentat ideile principale ale acestuia în 10 articole pe care le-am publicat pe blogul meu de pe portalul adevarul.ro, în perioada 13 iunie-8 iulie 2013.

Cele zece teme propuse inițial spre dezbatere în volum au fost aduse în atenția publicului larg și printr-o serie de zece emisiuni în direct cu telespectatorii, pe care le-am realizat împreună cu Daniel Șandru la posturile de televiziune Prima TV Iași, TeleM Neamț și TELE Moldova Plus (post regional), în perioada mai-iunie 2013. La dezbateri am avut ca invitați (atât prin telefon, cât și în studio) următorii 7 specialiști în drept și științele socio-umane: Prof.univ.dr. Radu Carp (Facultatea de Ştiinţe Politice a Universității din Bucureşti), Prof.univ.dr. Ioan Stanomir (Facultatea de Ştiinţe Politice a Universității din Bucureşti), Prof.univ.dr. Alexandru Radu (Facultatea de Științe Politice a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” din București și redactor-șef al revistei Sfera Politicii), judecătorul Cristi Danileț (membru al Consiliului Superior al Magistraturii), Conf univ.dr. Sergiu Mișcoiu (Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca) și istoricii Flavius Solomon și Dorin Dobrincu (cercetători la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iaşi).

Transcripturile celor zece emisiuni de televiziune au fost reunite în volumul Zece exerciții de inginerie constituțională[6], lansat pe 12 iulie 2013 și distribuit tuturor primăriilor din regiunea Moldovei. În total, 500 de exemplare.

Am fost plăcut surprinși de faptul că la dezbaterea de închidere a proiectului, din 12 iulie 2013, ce s-a încheiat cu lansarea celui de-al doilea volum pe tema reformei constituționale, a venit și senatorul PSD Ioan Chelaru, membru în Comisia de revizuire a Constituției. De asemenea, a participat la dezbatere și deputatul PDL Petru Movilă. Am avut confirmarea că primul volum chiar a ajuns în mâinile parlamentarilor (noi le distribuiserăm în cutiile lor poștale de la grupurile parlamentare) și că unii chiar le-au și deschis.

Nu pot estima măsura în care „opiniile esențiale pentru legea fundamentală” au contat pentru mambrii Comisiei. După nici 3 săptămâni de dezbateri, pe 19 iunie 2013, Comisia de revizuire a Constituției a dat votul final pentru proiectul noii constituții. PDL a atacat proiectul la Curtea Constituțională iar aceasta l-a respins pe 16 februarie 2014. La un an de la respingere, Comisia s-a reunit sub conducerea senatorului PSD Ioan Chelaru, iar despre activitatea ei nu s-a mai vorbit.

Tema revizuirii Constituției a fost relansată în toamna lui 2016 de către coaliția de guvernare PSD-ALDE. De această dată nu a mai fost legată de reorganizarea administrativ-teritorială (între timp, prin ordonanța 55/2014 ce a legalizat migrația aleșilor locali PSD și ALDE au preluat controlul dorit în teritoriu), ci de redefinirea familiei. După ce au intenționat organizarea unui referendum în primăvară, guvernanții l-au amânatpentru în toamna lui 2017. În vara lui 2018, s-a aruncat în piața publică din nou ideea unui referendum pentru familia tradițională. De fapt, se întreabă populația dacă este de acord cu ceea ce deja Constituția prevede. Aasistăm din nou la un demers politicianist, ce va îngropa tema reformei constituționale cu posibila modificarea doar a unui articol ce vizează o temă marginală în societatea românească. Politicienii continuă să se joace de-a referendumul pe câte o temă care le rezolvă lor o problemă de moment, în timp ce Constituția are probleme grave ce pot fi rezolvate doar printr-o reformă constituțională: reorganizarea administrativ-teritorială (România este țara cu cele mai mici – și, de aceea, ineficiente – unități administrativ-teritoriale din UE); realizarea unui mecanism de checks and balances viabil între puterile statului; clarificarea utilizării referendumului, clarificarea utilizării ordonanțelor de urgență, clarificarea statutului parlamentarilor, clarificarea statutului procurorilor ș.a..

Din întreaga agitație în jurul reformei constituționale am rămas și astăzi tot la nivelul opiniilor despre reforma constituțională. A fost binevenită, în acest context, organizarea, pe 20 iunie 2017, a Colocviului „Proiecții constituționale asupra României viitoare” de către Compartimentul Centenar al Primăriei Iași, întrucât ne-a oferit celor din societatea civilă încă un prilej de a ne exprima opiniile cu privire la reforma constituțională. În acest sens, Universitatea „Petre Andrei” din Iași și Insititutul pentru Studierea Ideologiilor au oferit participanților câte 100 de exemplare din cele două volume. Cine nu le-a citit atunci, a avut o nouă ocazie.

Riscul ce persistă este să rămânem și de această dată doar la nivelul opiniilor și să asistăm la jocuri politicianiste pe teme marginale. Într-o directivă specială pentru sovietizarea statelor satelit ale URSS[7], la Art. 26 se stabilește: „trebuie popularizate discuțiile cu muncitorii care se ocupă de probleme actuale legate de producție, respectiv care critică trecutul și problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenelor în discuție”. Senzația pe care o am este aceea că în cazul reformei constituționale suntem lăsați de ani de zile să ne exprimăm opiniile cu privire la problemele reale ale legii fundamentale și că, în mod intenționat, nu se înlătură cauzele problemelor. Noi vorbim, îndeplinim ritualul democratic al dezbaterii, iar ei fac strict ceea ce le dictează interesele.

Ce împiedică lansarea unei dezbateri publice structurate, într-un timp suficient pentru un asemenea proces, și elaborarea unui text constituțional care să fie adoptat în 2020, când noul Parlament ar putea fi investit și cu autoritatea de putere constituantă? Doar opoziția actualilor politicieni față de reforma constituțională. De aceea, la Colocviul „Proiecții constituționale asupra României viitoare”, am considerat necesară lansarea  următorului

Apel pentru reforma constituțională

Domnule Președinte al României,

Domnule Președinte al Senatului,

Domnule Președinte al Camerei Deputaților,

Având în vedere deficiențele actualei Constituții a României, dovedite în toate crizele politice recente;

Constatând existența unor teme majore ale societății românești ce reclamă modificări ale Constituției (echilibrul între puterile statului, tipul de parlament, statutul magistraților, utilizarea referendumului, regionalizarea, statutul ordonanțelor de urgență, definirea familiei ș.a.),

Facem un apel pentru relansarea procesului de consultare publică în vederea realizării reformei constituționale. În România există suficienți specialiști care să poată redacta o constituție coerentă. Realizarea unei noi constituții nu necesită mobilizarea unor uriașe resurse financiare, necesară pentru atingerea acestui obiectiv fiind în primul rând voința politică. Considerăm că, la aniversarea Centenarului său, României trebuie să i se ofere o Constituție clară și coerentă, care să garanteze buna sa evoluție pentru următoarea sută de ani.

Evident, nu a existat nicio reacție din partea vreunei instituții vizate, de atunci atât Parmanetul cât și Președintele aruncând periodic în discuție tema referendumului pe diferite teme. Nimic despre o reală reformă constituțională. Vor mai trece ani de crize politice generate de incoerența textului constituțional până când se va realiza necesara reformă. Până atunci, obligația noastră civică este aceea de a readuce în dezbatere această temă, cu speranța că vom ajunge cât mai repede la finalul perioadei opiniilor și că va începe cea a acțiunii.

Bibliografie:

Alexe, Vladimir, Ion Iliescu. Biografia secretă. Candidatul manciurian, Editura Elit Comentator, București, 2000.

Bocancea, Sorin (coord.), Constituția României. Opinii esențiale pentru legea fundamentală, Editura Institutul European, Iași, 2013.

Bocancea, Sorin & Daniel Șandru (coord.), Zece exerciții de inginerie constituțională, Editura Institutul European, Iași, 2013.

***, Raport al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România – Pentru consolidarea statului de drept, Administrația Prezidențială, București, 2009.

***, Raportul final al Forumului constituțional 2013, Asociația Pro Democrația, București, 2013.

Note:

[1] Raport al Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România – Pentru consolidarea statului de drept, Administrația Prezidențială, București, 2009.

[2] Raportul final al Forumului constituțional 2013, p. 22, Asociația Pro Democrația, București, 2013, http://www.variantacojocaru.ro/ConstitutiaPoporului/Raport_FC.28.05.13.pdf, accesat la 17.09.2017.

[3] Ibidem, p. 121.

[4] Ibidem, p. 122.

[5] Sorin Bocancea (coord.), Constituția României. Opinii esențiale pentru legea fundamentală, Editura Institutul European, Iași, 2013, pp. 9-10.

[6] Sorin Bocancea & Daniel Șandru (coord.), Zece exerciții de inginerie constituțională, Editura Institutul European, Iași, 2013.

[7] K AA/CC 113, Indicație NK/003/47, Moscova, 2.06.1947, în Vladimir Alexe, Ion Iliescu. Biografia secretă. Candidatul manciurian, Editura Elit Comentator, București, 2000, p. 279.