Reorientarea și reconversia profesională a emigranților români[1] 

(The reorientation and professional reconversion of Romanian migrants)

Alina-Andreia AILINCĂI

 Abstract: In a globalized world economy we can focus on so many theories to discuss the labor force migration, from push and pull theory, macro/structural theories, dual labor market theory, to economic or demographic theories. But the primary key variable, researching this phenomenon, is the human resource, the people involved in the migratory process. Every single person, that starts a “working journey” from the sending to the receiving country, has his own, specific, symbolic, cultural, educational, economic, political capital and background. That’s why our focus, in the following article, is to develop an empirical study on labor force migration, starting from the habitus theory of Pierre Bourdieu. Habitus, one of the most important concepts described by Bourdieu, implied especially in cultural and educational studies, explains the social reproduction process, as a product of socialisation, an unconscious internalization of the social structure (generating embodied dispositions and behaviors).  Despite that some critics say habitus is an rigid and limited concept, social mobility empirical studies and the globalization process demonstrates that habitus can be transformed, can be modified, depending on the social environment changes. Individuals must adapt the way they act according to the social circumstances they find themselves in. That is why we may assume that immigrant and emmigrant population is forced to adapt to new fields, changing and recreating, to a certain degree, their original habitus, in order to access the social resources of the destination country. Our primary interest is to find out the strategies developed by people to keep or transform their own habitus and forms of capital in the migratory process. What role do they play in the host countries, how do they interact and internalize the other culture, especially the policies and rules made by the autochthon habitus.

Keywords: habitus, labour force, migration, globalization, work mobility, human resources

Introducere

Interesul pentru studierea legăturii dintre circulaţia internaţională şi reconversia profesională a plecat de la o serie de întrebări: este experienţa migratorie asociată cu câştiguri în termeni de status ocupaţional pentru imigranţii români? În ce măsură ocupaţiile şi abilităţile debândite în ţara de origine influenţează statutul ocupaţional obţinut în ţara de destinaţie? Ce profesii ocupă migranţii români în ţara de destinaţie? Se compară acestea cu ocupaţiile avute anterior în România? Cât de întâlnită este experienţa deprofesionalizării la sosirea în țara de destinație? Reuşesc, odată cu trecerea timpului, migranţii să-şi depăşească condiţia profesională în țara de destinație? Există elemente (vârstă, gen, educaţie, profesie, cunoaşterea limbii ţării de destinaţie, regiunea de provenienţă şi țara de destinaţie) ce au un impactul negativ sau pozitiv asupra statusului ocupaţional al migrantului? Care sunt factorii motivaționali ce influenţează decizia de a se reorienta profesional în rândul imigranţilor români? Ce schimbări au loc pe piaţa muncii în ţara natală în perioada în care aceștia sunt plecați? Dar şi cum evoluează viaţa profesională a remigranților?

Studierea fenomenului circulației internaționale nu este recentă, migrația internațională a forței de muncă este, de asemenea, de ceva timp în atenţia cercetătorilor din domenii diverse, precum demografie, geografie, economie, asistență socială și nu în ultimul rând sociologie, încearcă să explice mecanismul și dinamica acestuia. Tocmai pentru că circulaţia internaţională a populaţiei este un proces complex care aduce în discuție mai multe elemente şi generează un spectru larg de efecte, nu se reduce doar la deplasări în spaţiu ale populației. Sociologul Vasile Miftode consideră că „migraţia este o expresie spaţială a mobilităţii sociale”[2], însă schimbările produse pot fi identificate în toate aspectele vieții, la nivel social, cultural, religios, economic, politic.

La nivel național, români s-au bucurat, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, de accesul la locurile de muncă din țările comunitare, acesta devenid mult mai facil. Nu trebuie să omitem aici și factorii determinanți din ultimii ani: dezindustrializarea, desființările de posturi, spitale și disponibilizările masive. Astfel, mai puțin costisitori și nepretențiosi, românii au fost primiți cu brațele deschise în unele țări sau cu oarecare reticență în altele.

Conform Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţii (IOM), factorii care stau la baza fenomenului migraţionist pot fi grupaţi în două categorii: factori de tip push și cei de tip pull[3]. Factorii tip atragere/pull au în vedere un nivel de trai mai ridicat, un nivel al salariilor mai ridicat, posibilitatea de a găsi un loc de muncă mai bun, experienţa reţelelor sociale, libertate individuală etc.. Trebuie să avem în vedere și faptul că, deseori, economiile dezvoltate suferă de lipsa forţei de muncă cu calificare redusă din sectorul serviciilor şi în comerţ sau de lipsa forţei de muncă sezoniere în agricultură etc.. Factorii de tip împingere/push, şi o să ne referim aici doar la cei ce au determinat circulația internațională a românilor, sunt: nivel de trai scăzut, sărăcia, lipsa unui loc de muncă, salariile mici etc..

De cele mai multe ori, deși au o anumită pregătire profesională sau calificare dobândite în țara natală, emigranții sunt nevoiți să ocupe alte posturi în țara de destinație sau chiar să se recalifice, se deprofesionalizează, fapt determinat și de nerecunoașterea diplomelor dar şi de cererea sau oferta de pe piața locurilor de muncă. Însă pentru majoritatea românilor implicați în fenomenul de circulație internațională procesul de reconversie profesională nu se oprește aici. Nenumărate studii au constatat dorința de revenire a emigranţilor români în țara natală după o anumită perioadă de timp, în mod special a celor plecați în țări precum Italia și Spania. Ce se va întâmpla cu aceștia, din punct de vedere profesional? De aceea problema aceasta a devenit o prioritate pe agenda europeană, propunându-se măsuri statelor ce se confruntă cu fenomenul reîntoarcerii în ţară a cetăţenilor lor. Pornind de la observaţii empirice cu privire la intenția de revenire a migranţilor români, studiul prezent îşi propune să exploreze caracteristicile reconversiei profesionale: stadii, motivații și repercusiuni.

Fenomenul de reconversie și reorientare profesională

Efectele circulaţiei internaţionale sunt multiple și de aceea nu putem să facem referire la factorii sociali dacă îi ignorăm pe cei psihologici, personali etc. În ceea ce priveşte emigranţii, pe lângă absenţa resimţită de către familie, trebuie să avem în vedere şi faptul că integrarea sau absorbţia nou veniţilor în comunităţile alese ca destinaţie ridică probleme, mai ales la nivel ocupaţional. Migraţia forţei de muncă reprezintă o provocare la nivelul Uniunii Europene, mai ales în ceea ce priveşte lucrătorii necalificaţi. Previziunile privind migraţia cetăţenilor din statele membre sunt influenţate de factori precum: nevoile economice (salarii scăzute,  rate ridicate ale şomajului, declinul sectoarelor industriale, piaţa muncii), de dorinţa generală de îmbunătăţire a calităţii vieții şi asigurarea unui viitor mai bun pentru membrii familiei şi în mod special pentru copii. După cum se vede, motivaţiile economice sunt şi rămân esenţiale pentru majoritatea persoanelor ce au emigrat în ţări membre UE sau non-UE, însă importanţa motivaţiilor privind îmbunătăţirea statutului social sau profesional variază în rândul acestora.

Cele mai multe teorii din ultimele decenii au adus în centrul atenţiei rolul factorilor economici în declanşarea şi desfăşurarea procesului migraţionist. Teoriile clasice de tipul celor gravitaţionale sau modelul  „push-pull” au fost de cele mai multe ori combătute, fiind considerate a fi mai degrabă „scheme descriptive sau clasificatorii”[4], ele fiind adaptate unor situaţii concrete, însă tendinţa actuală este aceea de a analiza migraţia fie prin prisma unor teorii care explică apariţia fenomenului (precum teoria economiei neoclasice, teoria duală a pieţei muncii, noua economie a migraţiei, teoria dependenţei), fie prin prisma celor ce urmăresc desfăşurarea acestuia (ca, de exemplu, teoria reţelelor sau teoria instituţională). Teoriile enumerate oferă explicaţii multiple asupra fenomenului pentru că abordările fiecăreia fac trimitere la nivele diferite de referinţă: macro sau nivel societal, mezo sau nivel comunitar şi micro la nivel de individ/familie. Aşadar, ele au capacitatea de a nu se exclude, ci de cele mai multe ori se completează reciproc.

Din punct de vedere demografic, cele mai importante şi de impact efecte ale migraţiei ce caracterizează ţara noastră sunt reprezentate de: îmbătrânirea demografică, schimbări în evoluţia nupţialităţii și a fertilităţii, schimbări în structura pe vârste şi sexe a populaţiei etc. Trebuie să avem în vedere însă că migraţia externă pentru muncă are caracter temporar, durata acesteia variind de la câteva săptămâni/luni până la câţiva ani şi de cele mai multe ori nu presupune schimbarea definitivă a reşedinţei.

Persoanele implicate în fenomenul de circulaţie internaţională se pot împărţi, în momentul de faţă, în trei mari categorii de forţă de muncă:

1. forţă de muncă de înaltă calificare, cu competenţe validate în domenii de vârf ale ştiinţei şi tehnologiei, ca şi în unele servicii, precum cele de învăţământ şi sănătate;
2. forţă de muncă cu un nivel mediu de calificare sau specializare, ce acoperă o gamă largă de activităţi şi profesii: constructorii, personalul para-medical (asistente medicale), pentru care cererea angajatorilor din diferite ţări (Italia, SUA, Canada, Elveţia) este în creştere, personal hotelier şi cel din alimentaţie publică;
3. forţă de muncă necalificată, încadrată în activităţi din agricultură (în perioade de recoltare), în salubritate, construcţii, în ţări precum Spania, Portugalia, Grecia.

Din punct de vedere economic, migraţia are multiple efecte pozitive şi are ca scop creşterea veniturilor populaţiei, asigurarea unui loc de muncă, creşterea nivelului de trai, scăderea ratei şomajului în anumite sectoare de activitate, acoperirea deficitului de forţă de muncă din anumite sectoare economice, la un moment dat. Pe de altă parte, se pot evidenţia şi o serie de efecte negative:

1. „Exodul creierelor, fenomen cunoscut în literatura de specialitate ca brain drain. Simona Stănică, citând diverse surse, detaliază semnificaţia conceptului de „brain drain”, acesta exprimând, în cele mai multe cazuri, migraţia forţei de muncă educate şi calificate dinspre ţările sărace spre cele bogate, urmărind o recunoaştere profesională şi o remunerare a muncii superioare ţării natale, condiţii îndeplinite în ţările dezvoltate”[5];
2. „Efectul negativ al migrării forţei de muncă înalt calificată pentru ţara de origine creşte mai ales în cazul în care emigrează cei cu profesii de care economia nu se poate dispensa, afectând dezvoltarea întregii societăţi nu doar financiar, atât pe termen scurt şi mediu, cât şi pe termen lung”[6];
3. Pierderea de forţă de muncă calificată are o dublă semnificaţie: pe de o parte au migrat persoane pregătite profesional ceea ce a creat un deficit de astfel de forţă de muncă în sectoarele economice în care profesau, iar pe de altă parte pregătirea profesională a indivizilor a însemnat un cost pentru ţara noastră, iar valorificarea ei se va face în contul altei ţări;
4. Sunt numeroase cazurile în care recunoaşterea anumitor studii şi calificări nu este realizată de toate ţările, astfel că migranţii renunţă adesea la acestea acceptând munci inferioare calificării lor profesionale în favoarea unor venituri atractive.

În ultimele decenii, după 1989 dar şi ulterior aderării la Uniunea Europeană, România s-a confruntat cu o diversitate de forme ale circulaţiei internaţionale, studiate de numeroşi cercetători, sub diferite aspecte: migraţia circulatorie ca strategie de viaţă[7], reţelele migranţilor români şi importanţa genului în structurarea lor[8], precum şi în accesul la piaţa muncii înalt calificate[9], mobilitatea copiilor migranţilor români[10], emergenţa trans-naţionalismului, ca disponibilitate a migranţilor de a întreţine simultan apartenenţa la viaţă socio-economică şi politică a societăţilor de origine şi de destinaţie[11], transferurile financiare ale migranţilor români şi importanţa lor în reducerea deficitului balanţei de plăţi a României[12].

Nu trebuie să uităm însă de rolul şi locul reconversiei profesionale în realizarea creşterii economice precum şi de corelaţiile dintre reconversie, învăţare permanentă şi motivare. Adesea, această etapă este considerată mai puţin problematică, de vreme ce migranţii care aleg să se reîntoarcă în ţară nu întâmpină dificultăţi legate de cunoaşterea limbii, de accesul la servicii publice ori de integrare socială, profesională sau economică. Însă studiile empirice arată că procesul de reintegrare în ţara de origine nu este unul uşor şi lipsit de piedici[13]. În realitate, migranţii nu sunt întotdeauna suficient de informaţi cu privire la transformările sociale, economice, politice pe care poate să le cunoască ţara natală, chiar şi în contextul comunicării intense cu alţi membrii ai familiei sau ai comunităţii de origine. Pe de altă parte, nu doar situaţia ţării natale se schimbă ci şi migrantul reîntors în ţară după câţiva ani de şedere într-o altă ţară nu mai este identic cu persoana care a părăsit ţara la un moment dat, aşteptările sale, precum şi cele ale societăţii faţă de el, pot fi complet diferite. Studiul Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, Comunitatea românească în Italia: condiţii sociale, valori, aşteptări[14], realizat de MetroMedia Transilvania în 2007, arăta că unul din trei români aflaţi în Italia intenţionau, la acea dată, să se întoarcă definitiv în ţară în următorii doi ani.

Reintegrarea în ţara de origine a fost analizată de cercetători în relaţie cu factori precum: natura experienţei trăite în ţara de destinaţie, durata migraţiei, în raport cu obiectivele personale şi cu diferenţele salariale dintre ţările de origine şi de destinaţie[15], contextul reintegrării în ţara de origine. Însă, aşa cum este de aşteptat, succesul reintegrării în ţară de origine este cu atât mai mare cu cât migrantul are şansa participării la viaţa economică şi socială a ţării de destinaţie[16] şi cu cât acesta continuă să se simtă util sau să îşi întreţină familia. În acest context teoretic putem include şi teoria pieței duale sau a pieții segmentate a forței de muncă[17] care sugerează că economiile dezvoltate sunt dualiste: ele au o piață primară a forței de muncă înalt asigurată, bine remunerată şi o piață secundară cu muncă inferior  salarizată. Ceea ce se întâmplă în momentul de faţă în ţări precum Italia, Spania, Grecia etc. Teoria pieții segmentate a muncii susține că imigranții sunt recrutați pentru a umple aceste ocupații care sunt totuşi necesare pentru ca economia naţională să funcționeze dar care sunt evitate de nativi din cauza condițiilor precare de muncă asociate pieții secundare a muncii.

Se poate întâmpla ca, uneori câte un sector întreg să fie ocupat preponderent de imigranți, cum este cazul unor ramuri ale construcțiilor, asistenţă bătrânilor, menaj, ori sectoare agricole sezoniere, slab remunerate etc., ceea ce reclamă politici speciale şi  reglementări  specifice.  Câştigurile economice de  pe  urma acestui sector ocupat de  forță de muncă imigrată, lucrând în condiții nesigure, expuse unor riscuri profesionale sunt incontestabile.

În Le sens pratique, Bourdieu defineşte conceptul de habitus ca simţ practic ce stă la baza funcţionării instituţionale, furnizând baza convenţională ca o autoritate morală care dictează rolurile, poziţia socială, proprietatea, status-urile şi limitele claselor sociale. Acel ansamblu de valori şi cunoştinţe selectate de clasa dominantă în raport cu propriile interese se manifestă prin scheme de percepţie, de apreciere şi acţiune aproape identice la toţi membrii unei clase sociale.

Obiectivul general al lucrării de faţă a fost studierea fenomenului de reconversie și reorientare profesională, în rândul subiecților vârsta adultă, în contextul economico-social al circulației internaționale. Vizăm identificarea factorilor determinanţi ai migraţiei, cu accent pe factorii de natură economică şi cei de dezvoltare profesională; identificarea situaţiilor ce determină reconversia și reorientarea profesională, dar și determinarea factorilor motivaţionali în procesul de reconversie profesională a emigranților, în țara de destinație dar şi în ţara natală în contextul remigraţiei

Cercetarea calitativă a avut la bază o serie de 30 de interviuri comprehensive, semi-structurate, aplicate în rândul persoanelor de vârstă adultă, de peste 40 de ani, o distribuție egală de gen, cu cel puțin o experiență de tip migratoriu în scop lucrativ, de peste 1 an, în țări de emigrare: Italia, Spania, Franța, Germania.

Parcursul și mobilitatea ocupaţională a categoriei de subiecți cuprinși în studiul de față trece prin cel puțin patru tranziţii/etape ocupaţionale:

Fig. 1 Tranziția ocupaţională în rândul migranților

Ce spun subiecții? Așa cum era de așteptat și s-a constatat de nenumărate ori, în studiile sociologice, principalul motiv ce determină migrația internațională, cu scopul ocupării unui loc de muncă este posibilitatea de a-şi îmbunătăţi statutul socio-economic familial, cel educațional al copiilor și mai apoi cel ocupaţional: „unul din motive ar fi lipsa de locuri de muncă în România și salariile mici că, având în vedere că sunt așa cum sunt și locuri de muncă din ce  în ce mai puține, lumea încearcă să plece să și caute un loc de muncă mai bine plătit, un trai de viață să și-l facă aici când se întoarce mai bun, și mulți, cazul meu am plecat să… probabil or fi mai mulți ca mine așa că faptul că a început fata facultatea și ne gândeam sub ce formă o întreținem, și noi să ne meargă situația aici acasă și ei să-i fie nu pot să zic bine… mai bine, și plus taxe la facultate și toate alea… nu pot să zic că a fost bine pentru toți, dar era mult mai rău dacă nu plecăm.” (m, 54 ani)

În etapa de acomodare şi a găsirii/ocupării unui loc de muncă, subiecţii au declarat că au fost dispuşi să accepte slujbe cu statut socio-economic mai scăzut, considerând acest lucru ca fiind normal, în speranţa că în viitor, odată cu experienţa să poată accede la slujbe cu oportunităţi şi avantaje mai ridicate: „am găsit ceva de vopsit garduri, plecasem de la electrician și vopseam garduri, garduri din fier striat… Nu  m-o deranjat, acolo ajungi să faci o muncă chiar dacă-i mai umilitoare, dar nu mă consideram umilit că fac altceva” (m, 57 ani); „noi venind dintr-o situație financiară proastă pot să spun, ajungând acolo nu ai altă posibilitate decât să accepți ce găsești și toți trec prin asta.” (m, 49 ani)

De asemenea, subiecții se confruntă cu două câmpuri diverse, dar și cu diferite forme de capital uman și social, „vechi” – țara de origine – și „nou” – țara de destinație. Concepul de „habitus” se regăsește aici prin inocularea structurilor sociale obiective în experiența subiectivă a agenților. Habitusul se dezvoltă prin procese de socializare și determină o serie de dispoziții care modelează indivizii dintr-o societate. Astfel emigranții conștientizează în locul pe care îl ocupă în ierarhiile de gen, etnie, rasă, statut economic etc. și văd aceste ierarhii ca fiind naturale tocmai pentru că sunt învățate în procesul de socializare primară.

Indiferent de aspirațiile și formele de capital cu care au venit, într-o primă fază și mai ales în rândul imigranţilor necalificaţi, inițiativa este redusă, ei se conformează cerințelor existente în ţara de destinaţie. O piață a locurilor de muncă secundară cu meserii evitate de populaţia nativă, prost plătită şi cu prestigiu social redus. Puțini însă dintre cei cu studii superioare, calificări înalte, acele persoane ce constituie fenomenul de „brain drain” se conformează acestui principiu.

Majoritatea celor cu o experiență migratorie amplă, sau cei ce au un statut economic, ocupațional ridicat și în țara de origine, sunt caracterizați printr-un trend ascendent de sporire a capitalului profesional, ocupațional și social. Chiar dacă s-au putut identifica o serie de diferențe între expectanțele persoanelor calificate și a celor necalificate, cu toții consideră că, din punct de vedere profesional, experiența migratorie le aduce o serie de beneficii, precum asimilarea unor noi forme de capital: social (experienței de acomodare), cultural, economic, educațional (limbă străină, cursuri de scurtă durată), profesional (abilități profesionale noi etc.). „Ce mai, am făcut în Italia iar un curs pentru badante, ca aşa se face acolo când te duci: îţi pune câteva întrebări şi te învaţă cum să îngrijeşti o bătrână, cum să-i dai medicamente,  cum să-i iei o tensiune, cum să-i faci o injecţie pentru diabet, să-i iei glicemia” (f, 58 ani).

Respondeții vizați în cercetarea de față pot fi încadrați într-o serie de categorii, precum cele din Figura 2. Astfel, cei ce au un statul ocupațional și economic stabil în țara natală (medici, ingineri, IT-ști) urmează un traseu profesional linear sau ascendent, aceștia fiind mereu în căutare de noi oportunități, de învățare continuă, de acces la tehnologie. Iar respondenții cu studii medii sau fără studii, cu calificări medii sau necalificați, aflați într-o situație economică precară și instabili profesional în țara de origine, tind să urmeze un traseu profesional preponderent descendent în țara gazdă. Doar o mică parte au un traseu linear, adică exercită aceeași meserie, sau ascendent, trecând de la o clasă profesională inferioară la una superioară.

Fig. 2 Categorii migranți în funcție de statutul ocupațional și evoluția lor pe piața muncii

Sectoarele de activitate şi locurile de muncă pe care le ocupă emigranții români, sunt (conform respondenților): muncitor necalificat în agricultură, muncitor necalificat în construcţii, prestare servicii de curățenie, îngrijitor copii şi bătrâni, muncitor calificat în industrie, barman, pizzer, proprietari de mici magazine: „cei mai mulți din câți sunt acolo, 80% lucrează în construcții pentru că nu văd și nici nu ai acces mai prea mult în în uzine, să zic așa, în comerț. După 2007, a început să mai între lumea printre italieni în sensul să ajungă într-o uzină, da ăsta trebuia să fie un strungar sau un meseriaș foarte bun” (m, 58 ani). „Cel mai mult românii plecaţi în afara ţării lucrează în construcţii; femeile lucrează ca badante, sunt care lucrează la posturi şi mai bune, pe la spitale, pe la baruri, depinde fiecare cum  găseşte şi caută un loc plătit mult mai bine” (f, 56 ani).

Concluzii

Majoritatea persoanelor intervievate intenționează să se restabilească în România în perioada următoare. Acestea conștientizează însă că procesul de reintegrare în ţara de origine nu este unul uşor şi lipsit de piedici. Migranţii nu sunt întotdeauna suficient de informaţi cu privire la transformările sociale, economice, politice pe care poate să le cunoască ţara natală, chiar şi în contextul comunicării intense cu alţi membrii ai familiei sau ai comunităţii de origine. Pe de altă parte, nu doar situaţia ţării de origine se schimbă ci şi migrantul reîntors în ţară după câţiva ani de şedere într-o altă comunitate nu mai este identic cu persoana care a părăsit ţara cu câțiva ani în urmă, aşteptările sale sunt adeseori complet diferite.

Pentru cei mai mulți, experiența de migrație este asociată cu pierderi de status ocupațional, deprofesionalizare, în comparație cu situația avută în România. Majoritatea migranților acceptând meserii neconforme cu statutul lor educațional sau ocupațional. Doar o parte dintre respondenţi au fost dispuşi să investească resurse financiare în cursuri de reconversie profesională, de limbă, sau chiar continuarea studiilor.

Migranți care reușesc să-și găsească slujbe valorizate social sunt cei cu calificare înaltă, cu competenţe validate în domenii de vârf ale ştiinţei şi tehnologiei, ca şi în unele servicii, precum cele de învăţământ şi sănătate. Însă pe măsură ce migranții prind experiență, educaţia redevine un factor important în determinarea şanselor de mobilitate profesională ascendentă. Cunoaşterea unei limbi străine, sau a limbii din țara gazdă, educația și statutul ocupațional, reprezintă factori determinanti ai creșterii şanselor de ocuparea  a unei meserii valorizate social în țări precum Marea Britanie și Germania.

Per ansamblu, comparând ocupaţia din România cu ocupaţia din țara de destinație, factorii cu efecte semnificative asupra şanselor de a ocupa o categorie profesională ascendentă: calificarea, vârsta, genul, regiunea de rezidenţă, durata şederii, numărul de slujbe din țara de destinație, cunoaşterea limbii. Respondenții consideră că reintegrarea în ţara natală depinde de şansa de a participa la viaţa economică şi socială, menținerea sentimentului de utilitate și posibilitatea de a-și întreţine familia. La cei cu înaltă calificare se adaugă și posibilitatea de a se perfecționa și accesul la tehnologie.

BIBLIOGRAFIE

ANAGHEL, Remus Gabriel, „Changing Statuses: Freedom of Movement, Locality and Transnationality of Irregular Romanian Migrants in Milan”, Journal of Ethnic and Migration Studies, vol. 34, no. 5, 2008.

BLACK, Richard; KOSER, Khalid; MUNK, Karen; ATFIELD, Gaby; D’ONOFRIO, Lisa; Tiemoko, Richmond, Understanding  voluntary return, online report of Sussex Centre for Migration Research, Home Office Online Report 50/04, 2004.

CINGOLANI, Pietro; Piperno, Flavia, „Migrații, legături de tranziție și evoluție în contextele locale. Cazul Marginea și Focşani”, Între România și Italia. Traiectorii migratoare, Vintilă Mihăilescu (coord.), vol. 4, 2006.

DĂIANU, Daniel; VOINEA, Liviu; TOLICI, Mugur, Balance of Payments Financing in Romania–The Role of Remittances, Centrul român de politici economice, București, 2001.

DAVIDS, Tine; Van Houte, Marieke, „Remigration, development and mixed embeddedness:  An agenda for qualitative research?”,  International Journal on Multicultural Societies(IJMS) – “The Conditions of Modern ReturnMigrants”, Vol. 10, No. 2, 2008, pp. 169–190.

DIMINESCU, Dana, „Vizibili, dar puţin numeroşi”, 22-GDS, nr. 734/2004.

DUSTMANN, Christian, „Return migration, wage differentials and the optimal migration duration”, European Economic Review, vol. 47, 2003,  pp. 353–369.

IOM ROMANIA, National Migration and Development Policy in Romania, IOM Bucharest, January 2004.

MIFTODE, Vasile, Elemente de sociologie rurală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.

NEDELCU, Mihaela, „Stratégies de migration et d’accès au marché de travail des professionnelles roumaines à Toronto: rapports de genre et nouvelles dynamiques migratoires”, Revue européenne des migrations internationales, vol. 21, no. 1, 2005.

PIORE, Michael J., Birds of Passage: Migrant Labour in Industrial Societies, Cambridge University Press, New York, 1979.

POTOT, Swanie, „La place des femmes dans les réseaux migrants roumains”, Revue européenne  des migrations internationales, vol. 21, no. 1, 2005.

SANDU, Dumitru, Fluxurile de migraţie în România, Editura Academiei, Bucureşti, 1984.

SANDU, Dumitru, „Migraţia circulatorie ca strategie de viaţă”, în Sociologie Românească, nr. 2, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

SANDU, Dumitru, „Emerging transnational migration from Romanian villages”, Current Sociology, vol. 53, no. 4, 2005, pp. 555–582.

STĂNICĂ, Simona, „Abordări, modele, teorii privind fenomenul brain drain”, Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială, No. 19/2007.

STUDIU SOCIOLOGIC MetroMedia Transilvania, Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, Comunitatea românească în Italia: condiţii sociale, valori, aşteptări,  2007.

VLASE, Ionela, „Morphologie des rapports sociaux des migrantes. Un ménage roumain à Genzano (province de Rome)”, Revue Européenne des Migrations Internationales, vol. 23, no. 1, 2007.

ZAMAN, Gheorghe; Vasile, Valentina, Migraţia forţei de muncă şi dezvoltarea durabilă a României: abordări teoretico-metodologice, sistem de indicatori şi modele de analiză, Editura Expert, București, 2005.

[1] Această lucrare a fost sprijinită financiar în cadrul proiectului POSDRU/187/1.5/S/155397 cu titlul „Prin burse doctorale spre o nouă generaţie de cercetători de elită”, cofinanţat din Fondul Social European prin intermediul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013

[2] Vasile Miftode, Elemente de sociologie rurală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p.154

[3] IOM Romania, National Migration and Development Policy in Romania, IOM Bucharest, January 2004

[4] Dumitru Sandu, Fluxurile de migraţie în România, Editura Academiei, Bucureşti, 1984, pp. 12-13

[5] Simona Stănică, ”Abordări, modele, teorii privind fenomenul brain drain”, Revista de Cercetare şi Intervenţie Socială, No. 19/2007, p. 61

[6] Gheorghe Zaman, Valentina Vasile, Migraţia forţei de muncă şi dezvoltarea durabilă a României: abordări teoretico-metodologice, sistem de indicatori şi modele de analiză, Editura Expert, București, 2005, p. 46

[7] Dumitru Sandu, ”Migraţia circulatorie ca strategie de viaţă”, Sociologie Românească, nr. 2, Editura Polirom, Iaşi, 2000 pp. 5–29.

[8] Informații preluate din Swanie Potot, ”La place des femmes dans les réseaux migrants roumains”, Revue européenne  des migrations internationales, vol. 21, no. 1, 2005, pp. 243–257 și Ionela Vlase, ”Morphologie des rapports sociaux des migrantes. Un ménage roumain à Genzano (province de Rome)”, Revue Européenne des Migrations Internationales, vol. 23, no. 1, 2007, pp. 163–179

[9] Mihaela Nedelcu, ”Stratégies de migration et d’accès au marché de travail des professionnelles roumaines à Toronto: rapports de genre et nouvelles dynamiques migratoires”, Revue européenne des migrations internationales, vol. 21, no. 1, 2005, pp. 77–106

[10] Dana Diminescu, ”Vizibili, dar puţin numeroşi”, 22-GDS, nr.734/2004

[11] Informații preluate din: Remus Gabriel Anghel, ”Changing Statuses: Freedom of Movement, Locality and Transnationality of Irregular Romanian Migrants in Milan”, Journal of Ethnic and Migration Studies, vol. 34, no. 5, 2008, pp. 787–802; Pietro Cingolani, Flavia Piperno, ”Migrații, legături de tranziție și evoluție în contextele locale. Cazul Marginea și Focşani”, Între România și Italia. Traiectorii migratoare, Vintilă Mihăilescu (coord.), vol. 4, 2006,  pp. 54–75; Dumitru Sandu, ”Emerging transnational migration from Romanian villages”, Current Sociology, vol. 53, no. 4, 2005, pp. 555–582.

[12] Daniel Daianu, Liviu Voinea, Mugur Tolici, Balance of Payments Financing in Romania–The Role of Remittances, Centrul român de politici economice, București, 2001, disponibil online la http://pdc.ceu.hu/archive/00002165/ (accesat pe 20 noiembrie2015)

[13] Richard Black, Khalid Koser, Karen Munk, Gaby Atfield, Lisa D’Onofrio, Richmond Tiemoko, Understanding  voluntary return, online report of Sussex Centre for Migration Research, Home Office Online Report 50/04, 2004, disponibil online la http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/20110220105210/rds.homeoffice.gov.uk/rds/pdfs04/rdsolr5004.pdf  (accesat pe 20 noiembrie2015)

[14] Comunitatea românească în Italia: condiţii sociale, valori, aşteptări – Studiu sociologic -,  MetroMedia Transilvania, Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, 2007, disponibil online la  http://www.mmt.ro/cri.pdf (accesat pe 20 noiembrie2015)

[15] Christian Dustmann, ”Return migration, wage differentials and the optimal migration duration”, European Economic Review, vol. 47, 2003,  pp. 353–369, disponibil online la http://www.ucl.ac.uk/~uctpb21/Cpapers/returnmigrationwage.pdf (accesat pe 20 noiembrie2015)

[16] Tine Davids, Marieke van Houte, ”Remigration, development and mixed embeddedness:  An agenda for qualitative research?”,  International Journal on Multicultural Societies(IJMS) – “The Conditions of Modern ReturnMigrants”, Vol. 10, No. 2, 2008, pp. 169–190, disponibil online la

https://www.academia.edu/1356490/Remigration_Development_and_Mixed_Embeddedness_An_Agenda_for_Qualitative_Research (accesat pe 20 noiembrie2015)

[17] Michael J. Piore, Birds of Passage: Migrant Labour in Industrial Societies, Cambridge University Press, New York, 1979