Securitatea societală ca mecanism discursiv al noilor populisme. Studiu de caz: România

[Societal security as a discursive mechanism of new populisms. Case study: Romania]

 

Mălina-Maria RÎNDAȘU

Abstract: The Russian Federation’s military aggression against Ukraine, which started on February 24, 2022, has been a challenge for the international community, particularly for the border states. The management of refugee flows involved, in addition to rapidly mobilized human and financial resources, the positioning of populist parties on this issue. At the level of the Alliance for the Unity of Romanians (AUR) party, however, this crisis was an important source of new discursive themes, systematically used to attract electoral capital. The paper aims to assess how identity and the perception of otherness (the identity dimension), as well as refugee funding, are addressed in the discourses of AUR politicians. These two strands provide a macro perspective on populist rhetoric, but also an in-depth analysis of political dynamics in a tense and challenging period. To conduct the analysis, we collected and analyzed 30 speeches delivered by AUR leaders and representatives. The methodological aspects revolve around deductive thematic analysis. The results show that during the analyzed period, capitalizing on a new crisis context, the AUR party gained increased popularity. At the same time, the narratives used reflect the binomial between the ruling elites, acting against social interests, and the neighboring state, whose policies jeopardize the societal security of the Romanian ethnic minorities.

Keywords: populism, societal security, identity, refugees

Introducere     

 

Mesajele populiste și partidele din acest spectru au o istorie bogată în România după căderea regimului comunist.^[1] Încrederea pe care alegătorii o investesc în existența acestora este modelată atât de situațiile de criză traversate, cât și de dezamăgirea resimțită față de partidele tradiționale. Literatura de specialitate este una diversă în acest sector, indicând o serie de variabile explicative pentru comportamentele cetățenilor în perioadele de alegeri. Revenind la scena politică românească, susținerea unei comunicări anti-elite de către partide precum Partidul Unității Națiunii Române (PUNR), Partidul Poporului–Dan Diaconescu (PP-DD) sau Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)^[2], le plasează pe acesta în gama formațiunilor populiste. Principalele teme abordate la acest nivel sunt edificate de corupția elitelor care dețin puterea, afirmarea identității naționale, portretizarea negativă a alterității. Narațiunile sunt diversificate în contexte de criză, „exploatând scăderea încrederii în instituțiile democratice și mobilizând total nemulțumirea față de politică”.^[3] Populiștii valorifică o relație de complementaritate între statutul lor de salvatori (în numele oamenilor nemulțumiți și neputincioși) și o „retorică a victimei”^[4]. Ei se identifică drept acei eroi ai poporului care, deși experimentează opresiunea sistemului, continuă să reprezinte adevăratele interese ale societății.

Rolul partidului AUR în contextul crizei refugiaților din Ucraina este unul multidimensional, modelat de impactul discursurilor populiste. Liderii și reprezentanții formațiunii au încercat să valorifice contextul și să lanseze în plan social teme care să vizeze identitatea națională, dar și sustenabilitatea economică a țării, ambele impactate negativ.

Acest studiu își propune să completeze literatura din domeniul științelor politice prin analiza pe care o propune asupra narațiunilor AUR în perioada februarie 2022-februarie 2024. Intervalul temporal vizat nu este cercetat în mod detaliat pentru a observa modul în care reprezentanții partidului au transformat criza refugiaților într-o sursă de retorici populiste. Prin intermediul acestei lucrări, voi evalua modul în care identitatea și percepția alterității (dimensiunea identitară), respectiv, finanțarea refugiaților, sunt abordate în cadrul discursurilor politicienilor AUR. Aceste două direcții asigură o viziune macro asupra retoricii, dar și o radiografie asupra dinamicii politice într-o perioadă tensionată, cu numeroase provocări.

Pentru a realiza analiza, am colectat 30 de discursuri ale liderilor și reprezentanților AUR. Am selectat declarațiile președintelui AUR, George Simion, președintelui Consiliului Național de Conducere AUR, Claudiu Târziu, deputaților și senatorilor Sebastian Suciu, Gheorghe Piperea, Dan Tănasă, Sorin-Cristian Mateescu, Dorel Acatrinei și Florin Pușcașu, George Badiu, Lilian Scripnic, Dragoș Hârjoabă, Radu Grădinaru. Datele au fost colectate utilizând site-urile de știri ale partidului AUR, site-ul președintelui George Simion, dar și pe cele ale altor agenții de presă, precum AGERPRES sau Adevărul. Relevanța datelor a fost stabilită prin categorizarea subiectului discursurilor într-una dintre dimensiunile vizate: identitară respectiv, financiară. Acestea vor fi explorate prin intermediul analizei tematice deductive, o metodă specifică studiilor calitative.

Relevanța lucrării constă în abordarea diferențiată pe care o aduce literaturii de specialitate, prin faptul că analizează tendințele de securitizare propagate la nivelul narațiunilor AUR în perioada 2022-2024. Acest element nu a mai fost cercetat anterior în literatură, iar perioada relativ recentă portretizează un climat al schimbărilor. Întrebarea de cercetare la care se dorește creionarea unui răspuns se intitulează: „Cum au evoluat tendințele populiste la nivel de discurs în România, în contextul crizei refugiaților ucraineni?”.

 

Literatura de specialitate

Populismul poate fi descris drept un curent politic ce se remarcă, la nivel discursiv, prin susținerea elementelor identificatoare ale unei societăți. Problemele pregnante de la nivel social sunt utilizate ca subiect de comunicare recurent în interacțiuni, fiind instrumentalizate de identificarea unor țapi ispășitori în plan politic^[5]. Defăimarea programatică a elitelor conducătoare este un obiectiv implicit în atragerea susținerii sociale. Lipsa de eficiență instituțională și incapacitatea de reprezentare de la diferite niveluri, dublate de nemulțumirea cetățenilor, generează un climat oportun pentru apariția populismelor. Prin exacerbarea clivajelor, se mărește distanța de comunicare dintre clasa politică, percepută negativ, și cetățeni. O particularitate a populismului este reprezentată de limitarea implicării organizațiilor societății civile în difuzarea normelor și medierea dialogului.^[6] Prin minimizarea oricăror forme de intermediere^[7], se dorește o relaționare directă între lideri și societate, fără implicațiile organizațiilor transnaționale cu un caracter globalist.

Pornind de la exemple diverse de populism prezente în interiorul actorilor statali, cercetătorii au încercat să operaționalizeze o listă de manifestări și caracteristici.^[8] Printre acestea, putem menționa o evidențiere idealizată a poporului, carisma liderului transpusă în discursuri mobilizatoare, rasism, promovarea identității culturale și religioase, precum și o abordare negativă asupra elitelor.^[9] Canalele și contextele de comunicare utilizate de către populiști determină autorii să evidențieze categorii de sens diferențiate. Astfel, în timp ce unele perspective oferă prioritate formelor de manifestare („discurs, o patologie, un stil sau o strategie”^[10]), altele utilizează lipsa de coerență ca argument principal pentru a limita încadrarea populismului în sfera ideologiilor politice^[11]. Pentru că o diversitate de domenii reflectă interesul cercetătorilor pentru acest subiect (de la teoria politică, sociologie electorală și până la emergența stilurilor de leadership), este important ca această secțiune să includă o radiografie mai detaliată asupra definițiilor operaționale oferite pentru populism.

Indiferent de sursa sa mobilizatoare, populismul nu reproduce în mod consecvent un număr limitat de caracteristici cheie.^[12] Identificându-se cu radicalismul de dreapta și „în unele cazuri, cu radicalismul de stânga”^[13], acest fenomen este atribuit deseori și politicienilor din partide mainstream. Ei apelează la acest tip de discurs pentru a atrage adepți sau pentru a justifica binele social în numele căruia operează. Retorica anti-elite și adaptabilitatea la context reflectă o particularitate cameleonică a discursurilor populiste.^[14]

Mulțimea de definiții asociate termenului scoate în evidență versatilitatea interpretărilor de la un domeniu la altul. Lipsa de predictibilitate a tematicilor abordate de către populiști, ambiguitatea, imposibilitatea de a încadra fenomenul în sfera ideologiilor sau regimurilor politice^[15], acestea sunt doar câteva caracteristici de referință. Ele reflectă predispoziția fenomenului de a se adapta la problemele sociale și de a le exploata. Pe măsură ce nemulțumirile și tensiunea se exacerbează, populiștii își asumă reprezentarea intereselor majorității, dorind să delegitimeze status quo-ul politic.^[16] În cadrul acestui fenomen, majoritatea este văzută ca fiind actorul de referință în toate relațiile construite. Grupurile minoritare, organizațiile societății civile, alteritatea (văzută în raport cu alte state sau societăți) nu prezintă legitimitate în a influența spectrul politic intern. Acest mediu trebuie să reflecte un majoritarism eficient, o voință populară identificabilă la nivelul elitelor reprezentative.^[17] Indiferent de formele de populism prezente la nivelul mediilor politice, unii autori au încercat să identifice caracteristici cheie aplicabile la nivel general. Margaret Canovan, specialistă în științe politice, aduce în prim-plan trei aspecte fundamentale ale relaționării populiștilor cu societatea: atitudinea entuziastă a oamenilor („care sunt caracterizați de populiști drept cinstiți, sinceri, curajoși, morali sau înțelepți”), configurarea discursurilor în maniera unui apel adresat poporului, precum și antielitismul.^[18]

În cadrul acestei lucrări, populismul este definit drept un curent politic care, utilizând teme de interes la nivel social, poate atrage susținerea politică a societății înainte și în timpul procesului electoral. Prin emoțiile puternice îndreptate împotriva elitei conducătoare și teme de interes (de exemplu, pierderea identității naționale, corupția, ineficiența instituțională) populiștii reușesc să atragă adepți în rândul electoratului și să își legitimizeze acțiunile. La nivel discursiv, „„oamenii”, „elita” și „voința generală””^[19] reprezintă principalii piloni în jurul cărora se construiesc subiecte de interes general. Partidele populiste pretind că „oferă o soluție corectivă” la măsurile adoptate la nivel de conducere^[20] și exploatează cu succes deficiențele de comunicare sau reprezentare ale  partidelor mainstream.

 

Cadrul analitic

În parcursul lucrării mă voi axa pe două direcții majore identificate la nivel discursiv în rândul retoricii populiste: identitatea și aspectele economice. Reprezentativitatea acestor dimensiuni este validată de literatura de specialitate, care surprinde aceste tematici ca fiind predilecte în rândul discursurilor actorilor menționați.^[21] Identitatea va fi operaționalizată prin intermediul a doi factori majori: limba și percepția alterității. Aspectele economice lansate în contextul crizei refugiaților ucraineni vor fi reprezentate de finanțările individuale acordate de către statul român. Acestea au oferit liderului formațiunii politice AUR oportunitatea de a compara situațiile financiare contrastante ale românilor și ucrainenilor, cu un accent evident pe dezavantajele primei categorii.

Fiind un element de referință în definirea securității societale, limba reprezintă, pe lângă un aspect pur identitar, și un vehicul de asigurare a sustenabilității culturale asociate unei comunități/societăți. Raportat la contextul crizei refugiaților din Ucraina, partidul AUR a reușit să transforme subiectul minorității române din acest spațiu într-o tematică regulat dezbătută în ariile sale de comunicare. Printr-o postare pe Facebook cu titlul „Tu unde ești născut?”, George Simion a atașat „o hartă a României Mari” pentru a identifica în rândul comunității sale din online români din spații implicite ale Republicii Moldova și Ucrainei.^[22] Acest gest a avut o rezonanță puternică în rândul urmăritorilor săi, dar și a publicului care interferează mai puțin cu mesajele liderului de partid. Ideea menținerii identității, în particular prin intermediul limbii vorbite, „poate fi privită în termenii supraviețuirii”^[23] (conform abordării Școlii de la Copenhaga).

Percepția asupra alterității generează un rol important în determinarea problemelor de securitate în contexte violente sau de migrație. Modalitatea în care o societate se raportează la comunități distincte (prin cultură, valori, limbă sau alte elemente identificatoare) poate dicta raporturile de relaționare ce pot fi stabilitate. Acceptarea conviețuirii și asigurarea continuității identitare într-un context mai divers minimizează șansele ca o situație (precum criza refugiaților ucraineni) să aibă potențialul de a se transforma într-o mișcare de securitizare. Prin apelul la istorie și la legislația privind minoritățile existentă în Ucraina, George Simion a exploatat în mod comparativ tratarea ucrainenilor în România respectiv, a românilor în Ucraina. Plasarea subiectului în mediul online și la nivelul presei a targetat generarea unor metamorfozări de percepție cu privire la inechitatea de tratament. Pentru că sectorul societal este înțeles ca „sustenabilitatea identităților colective”^[24], liderii populiști au încercat să își aroge responsabilitatea prezentării adevărului, chiar cu implicații asupra schimbării percepțiilor de la nivel social cu privire la alteritate.

Figura 1. Cadrul analitic

 

Metodologia cercetării

 

Abordarea utilizată în cadrul acestei lucrări este una calitativă, concentrându-se pe analiza discursurilor reprezentanților AUR în contextul crizei refugiaților din Ucraina. Această secțiune va include trei elemente importante în demersul metodologic: selecția cazurilor, metoda de colectare a datelor și metoda de analiză a datelor.

Selecția cazurilor

Fenomenele și problemele sociale sunt evenimente constante în timp, care impactează segmente distincte de populație sau chiar domenii de interes. Pentru a putea genera o analiză coerentă asupra acestora, cercetătorii din spectrul calitativ apelează la selecția cazurilor pentru a testa o teorie sau a lansa o nouă explicație. După un proces riguros de selecție și asociere cu subiectul de cercetare, o lucrare poate avea un singur caz sau mai multe.^[25] În cadrul acestei lucrări, am optat pentru selecția unui singur caz, definind în termeni cât mai preciși implicațiile populismului românesc construit în jurul partidului Alianța pentru Unirea Românilor (AUR). Din punct de vedere metodologic, selecția unui singur caz presupune categorizarea acestuia într-una dintre următoarele tipologii: „tipic, divers, extrem, deviant, influent, crucial, de parcurs, cel mai asemănător și cel mai diferit”.^[26]

Reprezentativ prin definiție^[27], cazul tipic oferă cercetărilor o notă ridicată de acuratețe în exemplificare. La nivel practic, această tipologie de caz oferă „o perspectivă asupra unui fenomen mai larg”, dar și evidențiază o relație de cauzalitate identificată și testabilă. În funcție de variabilele setate, cazul tipic va fi cu adevărat valoros dacă valorile și proprietățile sale primare au reprezentativitate.^[28]

Studiul de față utilizează partidul Alianța pentru Unirea Românilor drept caz reprezentativ pentru exemplificarea fenomenului populist în România după anul 2019 (anul înființării). Numeroasele crize care au afectat statele europene (și nu numai) au condus la o revigorare a discursurilor populiste. Tendința partidelor din acest spectru de a se portretiza drept „soluții politice salvatoare” pentru națiuni a fost exacerbată de contextele sociale tensionate, de neîncrederea tot mai mare a cetățenilor în instituțiile naționale. În plus, existența unei distanțe percepute între partidele aflate la conducere și nevoile curente ale societății a contribuit la creșterea suportului pentru partide nou formate, care utilizează teme specifice populismului (corupția de la nivelul elitelor, prioritatea identității naționale, etc.). În acest sens, partidul Alianța pentru Unirea Românilor este unul dintre cazurile reprezentative de populism, transpunând o retorică edificatoare pentru voința poporului.

De asemenea, discursurile reprezentanților AUR constituie un caz reprezentativ pentru procesul de securitizare a identității în contextul crizei refugiaților din Ucraina. Temele retorice abordate vizează, pe de o parte, elemente primordiale ale identității (utilizarea limbii în școlile aferente minorității românești din sudul Ucrainei, formarea percepțiilor asupra alterității), dar și aspecte ce țin de sustenabilitatea financiară individuală (accesul la locuri de muncă). În același context, liderii partidului și-au exprimat dezacordul cu privire la ajutorul financiar oferit refugiaților, dar și față de tranzitarea produselor de tip cereale din Ucraina prin România. Conform caracteristicilor populismului oferite de către Cas Mudde (viziune binară asupra societății prin „oameni puri” și „elita coruptă”, securitizare probleme socioculturale, radicalizare valori mainstream^[29]), AUR este un caz tipic pentru subiectul de cercetare ales.

 

Metoda de colectare a datelor

Procesul de colectare al datelor în această lucrare vizează discursurile politice formale și informale, analizate prin prisma dimensiunilor enunțate în cadrul analitic: identitatea și elemente economice invocate. Ca și subdiviziune a primei teme, voi avea în vedere portretizarea retorică a importanței limbii române, cât și formarea percepțiilor despre alteritate (vezi Figura 1) în contextul crizei refugiaților din Ucraina. Studiul include analiza discursurilor politice ale reprezentanților AUR în perioada 2022-2024. Acestea vor reflecta pozițiile exprimate cu privire la impactul crizei refugiaților ucraineni pentru România. Deoarece termenul „discurs politic” poate implica o serie de valențe și sensuri, voi utiliza explicația formulată de către profesorul în comunicare John Wilson:

(…) discurs politic se poate referi în mai multe moduri la o serie de tipuri diferite de discurs sau text. S-ar putea să ne referim la un tip de discurs care este o producție politică – un discurs, dezbatere, interviu politic, document politic și așa mai departe.^[30]

În cazul partidului AUR, discursurile alese pentru analiză aparțin președintelui AUR George Simion (și deputat în Parlamentul României), președintelui CNC AUR Claudiu Târziu (și senator în Parlamentul României), deputaților și senatorilor AUR: Sebastian Suciu, Gheorghe Piperea, Dan Tănasă, Sorin-Cristian Mateescu, Dorel Acatrinei și Florin Pușcașu, George Badiu, Lilian Scripnic, Dragoș Hârjoabă, Radu Grădinaru. Sursele discursurilor sunt reprezentate de site-ul oficial al liderului George Simion, georgesimion.ro, la care se adaugă și presa scrisă online, Adevărul (adevarul.ro), EurActiv (euractiv.ro), Antena 3 CNN (antena3.ro), AGERPRES (agerpres.ro), G4Media (g4media.ro), ProPolitica (propolitica.ro), Știrile ProTv (stirileprotv.ro). Declarațiile și știrile propagate de către partidul AUR prin intermediul site-urilor aurnews.ro sau partidulaur.ro au fost incluse în analiză. În cazul președintelui României și prim-miniștrilor menționați, sursele extractelor retorice vor fi reprezentate de site-urile oficiale asociate Administrației Prezidențiale (www.presidency.ro) respectiv, Guvernului României (www.gov.ro).

Alegerea discursurilor se bazează pe dimensiunile analitice enunțate, cu referiri directe la contextul crizei refugiaților sau situația acestora după „operațiunea militară specială” a Federației Ruse împotriva Ucrainei. Liderii și reprezentanții politici au fost selectați pe baza unui criteriu principal apartenență politică.

Metoda de analiză a datelor

Metoda de analiză a datelor utilizată este analiza tematică deductivă. În literatura de specialitate, metoda primește o atenție specială datorită flexibilității și aplicabilității sale „într-o varietate de orientări paradigmatice sau epistemologice”.^[31] Deoarece operează cu teme, coduri și, în funcție de direcția procesului (inductiv sau deductiv), cu termeni imprecis de operaționalizat, analiza tematică a fost la rându-i variabil definită.^[32] Un impact major asupra explicării procesului de analiză a datelor prin intermediul acestei metode l-a constituit și domeniul macro al cercetării, respectiv tipologia de date colectate. Unii specialiști remarcă utilizarea analizei „în mai multe discipline”, dar și existența unei abordări hibride între demersurile inductive și deductive.^[33]

Analiza tematică este descrisă de către unii cercetători ca fiind „o abordare care realizează o punte între diviziunea cantitativă (pozitivistă) și calitativă (interpretativă)”.^[34] Pentru că implică un proces de identificare a temelor macro și codificare, această metodă se poate realiza deductiv („pe baza teoriei preexistente”), fie inductiv („pe baza familiarizării cu datele”).^[35] Pentru această din urmă tipologie, asociem lucrul cu datele „de jos în sus”, identificând semnificații și interpretări.^[36] La nivel practic, modul de codare inductiv pornește de la determinarea temelor și codurilor din datele colectate.

În analiza tematică deductivă, procesul de codificare pleacă de la principalele direcții extrase din literatura de specialitate, „pe teoria preexistentă”^[37]. Această abordare este „de sus în jos”, iar cercetătorul operează cu anumite teorii sau explicații identificate pentru a codifica datele și a le atribui „semnificații”.^[38] În studiile de specialitate în care întâlnim abordări deductive se vizualizează un proces de testare pentru „asumpțiile, teoriile sau ipotezele anterioare identificate sau construite de către un investigator”.^[39] Pentru că implică rigurozitate, etapizare și o lecturare sistematică a scrierilor pe subiectul de cercetare, unii autori au sintetizat pașii de urmat pentru aplicarea analizei tematice deductive. Primul pas, realizarea unui cadru conceptual, vizează proiectarea variabilelor ce urmează a fi analizate, a relațiilor dintre acestea.^[40] Stabilirea propozițiilor principale, a codurilor, dar și a matricii întrebărilor, sunt pași completați de colectarea datelor, analiza și generarea unui raport simplificator.^[41]

 

Analiza datelor

Limba națională este un instrument des utilizat de către partidele populiste pentru a-și susține dezideratele. Pe lângă implicațiile directe asupra exprimării identității naționale, limba oferă publicului de referință ideea de coeziune și sentimentul de apartenență, cultivând ceea ce specialiștii denumesc „mândrie națională”. În particular, limba poate reprezenta, în același timp, și un element de diferențiere la nivel social, o sursă de clivaj față de grupurile distincte sau migranți. Utilizarea limbii române este un subiect predilect în narațiunile AUR în perioada de timp analizată. Prin procesul de codare al datelor, am identificat o serie de reprezentanți ai partidului care au pledat pentru clarificarea situației minorității naționale române din Ucraina, în ceea ce privește dreptul de a învăța în limba maternă. Această sub-secțiune va include analiza limbii române ca element primordial pentru afirmarea identității românilor din Ucraina din perspectiva discursurilor reprezentanților AUR. Înainte de această parte a lucrării, voi recurge la literatura de specialitate pentru a înțelege moștenirile de aplicare lingvistică ale Ucrainei. Ele au condus, în perioada post-sovietică, la numeroase dispute privind echivalarea limbii române cu cea moldovenească, dar și la restricționarea utilizării celei dintâi în instituții publice sau educaționale.

Moștenirea politicilor lingvistice

Leadershipul Imperiului Rus nu a acordat întotdeauna prioritate implementării unor politici lingvistice unitare^[42], care să constrângă minoritățile din perspectiva utilizării propriei limbi. Începând cu secolul al XIX-lea, se cunoaște însă o tranziție spre procesul de rusificare, cu o aplicare sectorială în funcție de etnie și importanță socială. Pentru că puterea culturală a grupurilor putea genera „rebeliuni naționaliste” ^[43] și implicit, instabilitate, limitarea utilizării limbii a fost vizualizată drept o soluție exemplară pentru menținerea integrității statalității. Astfel, literatura de specialitate ne evidențiază o realizare diferențiată a politicilor de rusificare în spațiul european și asiatic, lipsite de consecvență și în unele cazuri, de specificitate.^[44] Măsurile creionate vizau cu precădere viața publică a cetățenilor ruși de diferite etnii, interacțiunile acestora cu instituții ale statului, dar și zona educațională:

(…) în teritoriile europene au fost luate măsuri de limitare a utilizării limbilor poloneză, ucraineană, belarusă, moldovenească, lituaniană și germană și de înlocuire a acestora cu limba rusă în învățământul primar și în învățământul secundar și superior laic. Ziarele în limba rusă au ajuns să înlocuiască ziarele în limba locală și cele bilingve.^[45]

Schimbările de paradigmă în ceea ce privește utilizarea limbii ruse s-au solidificat începând cu revoluția din 1917, atunci când leadershipul comunist a început să implementeze politica korenizatsiia (ce viza procesul de „nativizare sau indigenizare”).^[46] Considerând că noul regim va fi mai rapid înțeles și respectat de către „grupuri minoritare dacă ar funcționa în propriile limbi”, sovieticii au redesenat granițe pentru a putea uni sau scinda în teritorii comunități distincte.^[47] Promovarea limbilor locale, eforturile de alfabetizare și traducere au condus, în mod inevitabil, la formarea grupurilor naționaliste. Această amenințare a generat o reconsiderare a limbii ruse față de cele 192 de limbi, iar din 1930 procesul de rusificare a fost tridimensional, fără a minimiza valoarea dialectelor locale.^[48]

Cu toate că predarea obligatorie în școli a limbii ruse a fost inegal îndeplinită în teritorii, reforma educațională din 1959 (care a „oferit părinților dreptul de a alege limba de predare pentru copiii lor”) a vizualizat o creștere a solicitărilor pentru limba rusă.^[49] În context, transferul spre alfabetul chirilic a optimizat atât procesul de învățare, cât și asigurarea migrației de termeni rusești în limbile locale.^[50] Contrastele atitudinale față de aceste politici au reprezentat o constantă în rândul grupurilor minoritare din Uniunea Sovietică. În republicile baltice sau Georgia, rezistența lingvistică a reprezentat o formă activă de edificare a identității, dar și motiv de îngrijorare pentru administrația de la Moscova^[51].

Problema limbii utilizate în teritoriile din URSS este un subiect multifațetat în literatura de specialitate datorită implementării neuniforme a politicilor de rusificare. În timp ce, în unele spații, asimilarea forțată a reprezentat o practică recurentă, în altele limbile locale și-au păstrat proeminența în rândul populației. După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, derusificarea a fost un proces lent, care implica schimbări majore pentru zona de învățământ și comunicarea în spațiul public.^[52] Unul dintre principalii factori care au condus la tergiversarea procesului a fost lipsa de omogenitate etnică. În reconstrucția Letoniei și Estoniei, prezența populației monolingve rusești „a creat provocări majore pentru eforturile autorităților locale de construire a națiunii”.^[53] În același timp, în țări precum Ucraina sau Belarus, nivelul ridicat de rusificare al populației a implicat sistematizarea unor politici de trecere la limba titulară, încununate de niveluri diferențiate de succes în aplicare.^[54]

Politicile lingvistice din Ucraina, după dezintegrarea URSS, au vizat transformarea limbii ucrainene în „principala limbă a guvernului de stat și a vieții politice”, dar și a spectrului social.^[55] În teritoriile în care există minorități, autoritățile locale sunt cele care determină funcționarea școlilor cu predare în alte limbi, element stabilit pe baza compoziției etnice.^[56] Chiar dacă există minorități care au o răspândire disproporționată în întreaga țară, unele dintre acestea sunt concentrate în zone specifice (de exemplu, românii în Bucovina și Odesa). ^[57] În anul 2012, sub președinția lui Viktor Janukovič, problema lingvistică a fost vizată  de schimbări. Intitulată „Cu privire la principiile politicii lingvistice de stat”, legea a urmărit oferirea unei palete largi de drepturi minorităților recunoscute în regiunile în care exista un procent de cel puțin 10% vorbitori nativi.^[58] Printre drepturile garantate se menționau:

(…) publicarea documentelor oficiale în limbile minorităților; utilizarea limbii minoritare de către funcționarii publici în comunicările lor orale și scrise cu vorbitorii de limbi minoritare; predarea limbilor minoritare în învățământul obligatoriu; utilizarea toponimelor în limbile minoritare.^[59]

În contrast cu dispozițiile legale stabilite în anul 2012, în 2017, Petro Poroșenko a susținut și semnat o nouă lege privitoare la educație. Prevederile acesteia urmăreau, printre altele, implementarea limbii ucrainene ca „singura limbă de predare în școli începând cu clasa a cincea”, element care ar fi condus (din perspectiva liderului) la mai multă coerență culturală.^[60] Impactul s-a solidificat și în rândul celor 75 de școli cu predare în limba română, iar statul român a condus o puternică opoziție cu privire la această lege, care îngrădea dreptul minorităților de a studia în limba maternă.^[61] În 2019, pentru a completa prevederile legislative, Parlamentul ucrainean „a adoptat noua lege lingvistică „Cu privire la asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat”, care a intrat în vigoare la 16 iulie 2019”.^[62] Aceasta sublinia rolul limbii precizate pentru conservarea identității ucrainene, dar realiza și o ierarhie „între membrii limbii majoritare și cei ai limbilor minoritare”.^[63] Mai mult decât atât, introducerea multilingvismului sau bilingvismului în regiuni ale țării este considerată „infracțiune gravă care se pedepsește cu închisoare de până la maximum 10 ani, în conformitate cu articolul 109 din Codul penal”.^[64]

În complementaritate cu aspectele descrise, asocierea limbii moldovenești cu limba română în teritoriile din Ucraina este un subiect fundamentat pe realități istorice suprapuse. Adus în prim-plan în contextul operațiunii militare speciale a Federației Ruse din februarie 2022, tema a fost rapid transformată de către liderii populiști români în element de dezbatere la nivel social. Unele studii de specialitate susțin faptul că limba moldovenească este un construct generat în perioada de asimilare lingvistică de către administrația sovietică.^[65] Aflată sub Rusia imperială între anii 1812-1918, dar și sub cea sovietică între anii 1944-1991, Basarabia a fost supusă în mod sistematic unui proces de construire a unei identități proto-moldovenești, în care distanțarea de România a fost prioritizată.^[66] Argumentul este susținut de către istoricii care au analizat politicile lingvistice aplicate în Republica Moldova în perioada de rusificare („Limba moldovenească inventată de ideologia totalitară sovietică a înlocuit „limba română care era pe moarte în această regiune””^[67]). După dezintegrarea URSS, limba moldovenească devine limbă oficială în Republica Moldova.^[68] Această realitate este schimbată în martie 2023, atunci când președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, promulgă legea prin care limba română devine cea oficială în stat, înlocuind-o pe cea moldovenească.^[69]

Tratarea limbii moldovenești drept limbă distinctă de cea română a reprezentat obiectul de studiu a numeroși antropologi, sociologi sau lingviști. Cu toate că dezideratul principal implementat de către sovietici la nivelul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a fost reprezentat de crearea unei identități distincte, perpetuarea politicii și după perioada post-sovietică a generat reacții rapide din partea reprezentanților români în tratarea problemei minorităților. Comunitatea românească din Ucraina este „divizată artificial în români (151.000 persoane) şi „moldoveni” (258.600 persoane)”.^[70] Acest clivaj se reflectă în tratamentele diferențiate pe care le primesc românii în funcție de regiunile în care se află:Cei care învață în limba română sunt considerați că învață în „limba moldovenească”. (..)

De aici și poziția autorităților potrivit căreia în regiune nu există școli cu predare în limba română. În realitate, elevii care învață limba română în regiunea Odesa primesc manuale identice cu cele după care învață în regiunea Cernăuți, lucru menționat pe prima pagină: „manual în limba română” este înlocuit cu (…)„manual în limba moldovenească ”.^[71]

În afara implicațiilor istorice, sociologice sau antropologice, subiectul relației de echivalență între limba română și limba moldovenească este asociat și cu domeniul juridic. Interpretările constituționale oferite de către președintele Curții Constituționale a României subliniază procesul artificial de formare a limbii moldovenești și impactul istoric asupra Republicii Moldova ca stat: (…) aşa-zisa ,,limbă moldovenească” este o creaţie ideologică artificială construită în condiţii istorice conjuncturale care neagă legăturile fireşti dintre fiinţa naţională şi expresia sa lingvistică.^[72]

Istoricul limbii române și al moldovenești are, așa cum am vizualizat în scrierile de specialitate, implicații multiple. Configurațiile teritoriale realizate după finalizarea războaielor, dar și politicile lingvistice conduse de către Rusia, sunt avansate de către istorici și cercetători pentru a explica realitățile societății contemporane

Discursurile reprezentanților AUR

Această sub-secțiune vizează analiza discursurilor și a declarațiilor susținute de către reprezentanții AUR, președintele CNC, Claudiu Târziu, și  președintele AUR, George Simion. Retorica abordează sub-tema utilizării limbii moldovenești în cadrul teritoriilor ucrainene unde există comunități reprezentative de etnici români, în detrimentul limbii române. Subiectul este reprezentat atât într-o manieră discriminatorie (autoritățile ucrainene care susțin continuitatea politicii sovietice privind limba moldovenească), cât și din perspectiva ineficienței elitelor românești de a reglementa acest aspect. Reprezentanții AUR popularizează această temă discursivă în toate mediile de comunicare pe care le utilizează, reușind să capteze atenția publicului din România și, implicit, să asocieze capital electoral.

Începând cu anul 2019, încă de la formarea sa ca partid, reprezentanții AUR au plasat un accent distinct pe problematica etnicilor români din Ucraina. Intrarea sa în Parlament a indicat „existența unui segment al societății care se identifică cu discursurile populiste”^[73], dar și cu subiectele propagate de către acestea. La nivel empiric, liderii AUR au realizat multiple vizite în teritoriile ucrainene, acolo unde sunt comunități reprezentative de români. Interacțiunile nu au vizat doar comunicarea cu etnicii, ci și întrevederi cu organele din administrația locală pentru sublinierea rolului major al distincției dintre limba moldovenească (construită artificial) și cea română. Prin acest demers, Claudiu Târziu, la data realizării vizitei (iunie 2021), co-președinte AUR, evidenția mecanismele opresive utilizate de către serviciul secret ucrainean pentru a reduce numărul de etnici români din Odesa:

Deși guvernatorul Odesei a menționat o cifră ridicol de mică, de doar 724 de etnici români care s-ar fi declarat astfel în cadrul ultimului recensămînt (al cărui rezultat a fost dictat la presiunea puterii politice și a serviciului secret ucrainean), numărul fraților noștri care locuiesc în regiunea Odesa este, în realitate, de aproximativ 150.000! Românii și moldovenii constituie o singură comunitate și vorbesc un singur grai: cel ROMÂNESC. Este un fapt care trebuie recunoscut ca atare.^[74]

Invadarea Ucrainei de către Federația Rusă a deplasat accentul discursiv, pentru o perioadă relativ scurtă de timp, de pe inegalitatea de tratament a românilor din Ucraina pe sprijinul efectiv al autorităților către aceste comunități. Reprezentanții partidului au făcut apel la numerozitatea etnicilor români din teritoriile ucrainene și au reiterat în presă viziunea lor anti-rusă cu privire la legitimitatea războiului (George Simion: „Criminalul Putin trebuie oprit pentru că au de suferit în momentul ăsta români din Ucraina, care sunt aproape 500.000.^[75]). În acest context, prioritatea românilor din Ucraina este vizualizată, la nivel discursiv, pe același palier de importanță cu retorica împotriva elitelor aflate la conducerea României. Reiterarea nivelului de corupție, a ineficienței în gestionarea resurselor nuanțează discursul liderului George Simion din martie 2022, la câteva săptămâni după începerea operațiunii speciale a Federației Ruse împotriva Ucrainei.

În primele luni de gestionare a crizei refugiaților ucraineni în România, reprezentanții partidului AUR au readus la nivelul opiniei publice două tematici predilecte care se circumscriu statutului limbii române și utilizării acesteia. Ele corespund cu două niveluri de interacțiune statuate de la începutul războiului, anume între minoritatea română și regimul de la Kiev, respectiv între refugiații ucraineni și autoritățile din România.

Figura 2.Limba română în retorica liderior AUR

Prima nuanță retorică, identitatea și unitatea etnicilor români din Ucraina, supuși unor politici de asimilare forțată de către regimul de la Kiev, este cea mai des întâlnită temă în rândul celor 30 de discursuri analizate. Cei mai proeminenți reprezentanți ai AUR, George Simion și Claudiu Târziu, deplâng situația acestei minorități care, pe lângă încălcările drepturilor de a învăța în limba maternă, nu beneficiază de o reprezentare corespunzătoare a intereselor din partea autorităților din România:

Sub Klaus Iohannis şi Bogdan Aurescu, diplomaţia română a ajuns de râsul curcilor. Nu reuşeşte nici măcar să oprească tipărirea de manuale de aşa-zisă ‘limbă moldovenească’ în Ucraina, deşi Republica Moldova a renunţat la această sintagmă de origine sovietică, (…) Cum este posibil ca încă să se mai predea ‘limba moldovenească’ în regiunea Odesa, când lucrurile sunt cât se poate de limpezi acolo?^[76]

Din literatura de specialitate am concluzionat că discursurile populiste pot genera în rândul audienței sentimente precum frustrare, neîncredere sau nedreptate. Liderii AUR nu omit din comunicarea lor comparații care să concretizeze aceste emoții la nivelul mentalului colectiv. Exemple precum: „În ciuda acestui sprijin consistent, Kievul aplică în continuare etnicilor români un tratament incorect.”^[77], „Continuă asimilarea forțată a minorității române de pe teritoriul ei, continuă o politică de dezbinare a comunității române de pe teritoriul ei.”^[78] sau „Despre soarta tinerilor români din Bucovina de Nord, mobilizați în rânduri repetate de către Armata Ucraineană, s-a rostit vreun cuvânt? Nimic!”^[79], aduc în prim-plan ideea de detașare a statului român față de comunitatea română din Ucraina. În același timp, articularea mesajelor prin termeni puternici („asimilare forțată”, „politică de dezbinare”) punctează contrastul între ajutorul oferit în contextul crizei din februarie 2022 și drepturile minorităților din Ucraina.

Fragmentele de discurs asociate liderilor AUR formează un impact major asupra gândirii colective și poziționării românilor față de problematica „limbii moldovenești”. Retorica asupra tratamentului și ineficienței politicilor statului român în apărarea drepturilor etnicilor din vecinătate consolidează, pe de o parte, statutul partidului de apărător al intereselor poporului, în detrimentul elitelor corupte și ineficiente. Pe de altă parte, discursurile populiste menționate prezintă un potențial ridicat de a genera clivaje sociale între refugiații ucraineni și români, pe fondul inechității politicilor lingvistice relevate în Ucraina. Modelarea percepțiilor sau comportamentelor, a emoțiilor și ostilității poate reprezenta arme strategice pentru partidul AUR în atragerea de capital electoral.

În cadrul discursurilor analizate, conservarea securității societale a românilor nu este relevată doar de relația de sinonimie dintre limba română și cea moldovenească, practicată pe teritoriul Ucrainei. Într-unul dintre discursurile senatorului Claudiu Târziu se identifică în mod succesiv construcții discursive care fac apel la înlocuirea populației din România cu cea ucraineană. Liderul politic evidențiază în mod sistematic contrastul de tratament pe care îl aplică autoritățile de la Kiev etnicilor români, respectiv statul român pentru refugiați:

Pentru românii din Ucraina, Guvernul de la Kiev nu a găsit de cuviință să dea nimic, nici măcar dreptul de a învăța în limba maternă. Și această limbă este pocită, pentru că li se spune că ei nu vorbesc limba română, ci „limba moldovenească”. (…) Una este să ajutăm la nevoie, alta este să creăm condițiile înlocuirii de populație în România.^[80]

În cadrul acestor secvențe discursive putem identifica în mod succesiv o serie de subiecte legate de identitatea lingvistică a românilor și pericolele care sunt portretizate de către managementul crizei refugiaților ucraineni. Contrastul creat între nedreptățile etnicilor români din Ucraina și drepturile refugiaților ucraineni în România face apel la tehnici naționaliste. Liderul se declară un apărător al identității românești, dar evocă în același timp amenințarea reprezentată de refugiați pe teritoriul țării care pot genera o „înlocuirea de populație”.

Percepția alterității

Portretizându-se drept salvatori ai poporului român^[81], reprezentanții AUR au modelat, prin intermediul discursurilor și declarațiilor de presă, atitudinea socială cu privire la refugiații ucraineni și leadershipul politic din Ucraina. În literatura de specialitate se identifică o constantă în rândul constructelor discursive online și offline ale liderului Simion, de respingere a grupurilor ce aparțin alterității:

(…) strategia de respingere a alterității în discursul purtat în spațiul public este similară cu cea materializată ca strategie de respingere a alterității vizibilă în materialele postate pe Facebook, instigând o respingere asumată și violentă a alterității.^[82]

Atitudinea vine să completeze dezideratele naționaliste susținute, dar și modul în care partidul operaționalizează polarizări sociale, utilizând mediul online. Respingerea tuturor aspectelor care țin de diversitate („cultură, gen, religie, tradiție, stil de viață”^[83]) se edifică și în contextul temporal analizat (februarie 2022-februarie 2024), cu privire la impactul refugiaților ucraineni pentru societatea românească. Cu toate că inițial partidul s-a coalizat politic pentru a condamna agresiunea Federației Ruse, implicațiile societale generate de managementul crizei au fost expuse la nivel discursiv prin limbaj agresiv. Declarațiile încurajează formarea unor percepții negative cu privire la refugiați, printr-un proces de generalizare. Comparațiile de statut nu sunt nici ele omise, atât liderii cât și alți reprezentanți AUR portretizând ucrainenii drept „bogătanii de la Kiev care au dat șpagă să fugă din țară în loc să fie încorporați, iar acum încasează ilegal bani de la statul român!”.^[84]

Temele care au un impact direct asupra formării percepțiilor despre refugiații ucraineni nu sunt decuplate de problema elitelor corupte din România, care guvernează ineficient în perioadă de criză. Românilor le este prezentată o realitate duală în care, pe de o parte, sunt supuși riscului de înlocuire („(…) alta este să creăm condițiile înlocuirii de populație în România.”^[85]), iar pe de altă parte, sunt abandonați de către proprii conducători („Îi abandonați pe români în Israel (…) România este Crucea Roșie pentru alții!”^[86]).

 

Dimensiunea financiară

Inegalitatea socială configurează o realitate pentru studiul intern al statelor, în niveluri și implicații diferite. Denumit de către unele cercetări drept „motor al inegalității și redistribuției”^[87], populismul are potențialul de a atrage capital electoral prin intermediul valorificării discrepanțelor economice dintre cetățeni. Pe lângă contrastul dintre elite și alegători (la nivel salarial), liderii partidului AUR au reușit să transforme ajutorul financiar oferit refugiaților într-o temă discursivă specifică inegalităților economice. Din cele 30 de discursuri analizate, am identificat două direcții retorice implicite subiectului menționat: prioritizarea ajutorului financiar oferit ucrainenilor deplasează accentul de la nevoile românilor care trăiesc în sărăcie respectiv, falimentul fermierilor români provocat de „importurile masive de cereale din Ucraina”^[88].

Condamnarea fermă a invaziei rusești din Ucraina nu i-a determinat pe liderii AUR să stopeze transformarea problemelor sociale într-un nou context de popularizare a intereselor partidului. Astfel, criza din Ucraina devine un punct generator pentru mobilizare electorală, presiune asupra autorităților și creare de clivaje sociale. Unul dintre cele mai proeminente discursuri este cel al deputatului AUR, George Badiu, care propune măsuri imediate pentru refugiații ucraineni ajunși pe teritoriul României: „În primul rând, toți ucrainenii de peste 18 ani aflați în România ar trebui urcați în dube și predați la vamă poliției de frontieră ucrainene că sunt dezertori”.^[89] În relație de complementaritate cu acest mod de tratare al refugiaților, un alt deputat AUR, Sebastian Suciu, lansează în spațiul media ideea formării unui coridor de trecere pentru a putea minimiza dispersia acestora către țările de destinație. Mai mult decât atât, deputatul face trimitere la situația Franței și a cartierelor „no-go zones” din dorința de a tempera ajutoarele pe care statul român le oferă refugiaților ucraineni:

”În cazul în care nu știați, în Paris (și alte orașe mari europene) există zone, denumite “no-go zones”, unde poliția nu vine dacă se apelează la 112, deoarece sunt considerate mult prea periculoase. Aceste cartiere sunt pline de refugiați/imigranți care au fost primiți cu brațele deschise, pe repede înainte, fără să fie gestionați corespunzător”^[90]

Implicațiile financiare expuse în retorica AUR cu privire la contextul generat de către criza refugiaților ucraineni au rolul de a accentua diferențele de tratament, dar și politica elitelor din România. Impregnante de elemente naționaliste, discursurile vizează emoțiile de la nivel social (cu precădere cele de frustrare, nemulțumire), accentuându-le. Liderul partidului, George Simion, pornind de la situația financiară a românilor, compară ajutoarele oferite de către autorități către români și ucraineni, divizând și mai mult opinia publică:

Eu cred că trebuie să ne concentrăm un pic și pe cetățenii români, care sunt mai mult decât refugiați, sunt sinistrați, sunt sub limita sărăciei. (…) De exemplu, o familie cu 5 copii de români primește cam 1.200 de lei din partea statului român. Dar se nasc frustrări justificate. Nu pot unii să primească 1.500 de euro și alții 1000-1.500 de lei.^[91]

Alături de diferențele economice pe care liderii AUR le aduc în prim, în analiza discursurilor am mai identificat o temă care a mai mobilizat societatea românească. Tranzitarea cerealelor din Ucraina prin România, dar și importurile, au generat tensiuni în rândul fermierilor, care au întâmpinat fluctuații negative privind prețurile. Liderii AUR au explorat această tematică, portretizând elitele din România drept un inamic la adresa intereselor economice ale României.

Contextul crizei refugiaților a stabilizat în interiorul partidului AUR tendințe discursive diverse, uneori contrastante. Chiar dacă la începutul crizei leadershipul și-a declarat solidaritatea față de vecinii ucraineni, acțiunile efective din managementul crizei au reprezentat tematici noi pentru defăimarea elitelor românești. În același timp, refugiații ucraineni au fost reprezentați drept o amenințare la adresa identității românilor, dar și pentru economia țării. Principalul argument lansat a fost reprezentat de cazurile de refugiați care prezintă situații financiare stabile, dar care încasează ajutoare financiare de la statul român. În contrast cu aceștia, existența românilor care trăiesc în sărăcie nu este evaluată, conform retoricii AUR, la impactul aferent de către autoritățile din România.

 

Concluzii

Această lucrare a explicat modul în care sunt reflectate discursurile reprezentanților AUR pe două dimensiuni esențiale: identitară, respectiv financiară. Utilizând 30 de discursuri, am vizat perioada februarie 2022-februarie 2024, deoarece studiile de specialitate nu acoperă intervalul temporal, tratând insuficient potențialul de securitizare al actelor discursive. Astfel, principalele rezultate identificate susțin faptul că, în perioada menționată, narațiunile liderilor AUR instrumentalizează teme de importanță majoră pentru societate (amenințarea identității sau a bunăstării financiare), acutizând sentimentele de neîncredere în instituțiile naționale, dar și alte insecurități asociate (de exemplu, înlocuirea populației). Aceste teme sunt valorificate într-o manieră populistă, reflectând binomul dintre elitele conducătoare care acționează împotriva intereselor sociale și statul vecin, ale cărui politici pune în pericol securitatea societală a etnicilor români minoritari.

Limitele cercetării sunt generate de vizualizarea unidimensională a narațiunilor proiectate de către partidul AUR, fără o exemplificare asupra impactului acestora în rândul publicului. Cercetarea este redusă la doar câțiva reprezentanți politici, iar tematicile vizate nu sunt operaționalizate și din perspectiva autorităților publice. Lucrarea a argumentat centrarea retoricii AUR pe elemente identitare și financiare în contextul crizei refugiaților din Ucraina, cu o constantă discursivă proeminentă în zona de nemulțumire față de elite. Viitoarele direcții de analiză pot viza impactul narațiunilor asupra publicului (prin intermediul netnografiei), dar și compararea reacțiilor partidelor populiste din Europa cu privire la integrarea refugiaților ucraineni. Se pot cerceta și alte dimensiuni ale subiectului, cum ar fi  rolul mass-mediei în propagarea mesajelor populiste, impactul acestora narațiuni asupra politicilor publice.

Bibliografie

Abromeit, John, „A Critical Review of Recent Literature on Populism”, Politics and Governance, vol. 5, nr. 4, 29 decembrie 2017, pp. 177–186.

AGERPRES, „Maia Sandu a promulgat legea care confirmă că limba de stat a Republicii Moldova este cea..”, http://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/03/22/maia-sandu-a-promulgat-legea-care-confirma-ca-limba-de-stat-a-republicii-moldova-este-cea-romana–1080264.

Albert, Mathias; Buzan, Barry, „Securitization, sectors and functional differentiation”, Security Dialogue, vol. 42, nr. 4–5, august 2011, pp. 413–425.

Anselmi, Manuel, Populism: an introduction, Routledge, Milton Park, Abingdon, Oxon ; New York, NY, 2018.

Aslanidis, Paris, „Is Populism an Ideology? A Refutation and a New Perspective”, Political Studies, vol. 64, nr. 1_suppl, aprilie 2016, pp. 88–104.

Aslanidis, Paris, „Measuring populist discourse with semantic text analysis: an application on grassroots populist mobilization”, Quality & Quantity, vol. 52, nr. 3, mai 2018, pp. 1241–1263.

Azungah, Theophilus, „Qualitative research: deductive and inductive approaches to data analysis”, Qualitative Research Journal, vol. 18, nr. 4, 15 noiembrie 2018, pp. 383–400.

Bocale, Paola; Cologna, Daniele; Panzeri, Lino, Minorities in the post-Soviet space thirty years after the dissolution of USSR, Quaderni del CERM, First edition, Ledizioni, Milan – Italy, 2022.

Braniste, Ludmila, „Romanian cultural identity in the context of bilingualism: aspirations and achievements”, ANADISS, vol. 17, nr. 32, 2021, UNIVERSITATEA» ȘTEFAN CEL MARE «SUCEAVA, pp. 161–169.

Bud, Ana-Maria, „The Impact of Legislative Changes in the Educational Field on Romanians in Ukraine”, Rev. Universitara Sociologie, 2021, HeinOnline, p. 324.

Buzan, Barry; Wæver, Ole; Wilde, Jaap de; Jiglău, George, Securitatea: un nou cadru de analiză, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011.

Ciscel, Matthew H., „A Separate Moldovan Language? The Sociolinguistics of Moldova’s Limba de Stat”, Nationalities Papers, vol. 34, nr. 5, noiembrie 2006, pp. 575–597.

Enache, Marian, „Limba română şi limba moldovenească obiect al interpretării constituţionale”, https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2021/01/enache_ro.pdf.

Frunza, Sandu; Rațiu, Paula, „Cultural Intelligence and the Populist Discourse Manifested through Social Media”, Journal for the Study of Religions and Ideologies, 2024, pp. 32–43.

Gavrilov, Doina, „Populism ascendance in Europe: exploring backlash dynamics and the dual process mechanisms through a Romanian lens”, Revista Universitară de Sociologie, nr. 10, 2024, p. 110.

Gerring, John, Case study research: principles and practices, Cambridge University Press, New York, 2007.

Gherghina, Sergiu, Contemporary populism: a controversial concept and its diverse forms, 1. publ, Cambridge Scholars Publishing, Newcastle upon Tyne, 2013.

Gherghina, Sergiu; Miscoiu, Sergiu, „A Rising Populist Star: The Emergence and Development of the PPDD in Romania”, Debatte: Journal of Contemporary Central and Eastern Europe, vol. 22, nr. 2, 4 mai 2014, pp. 181–197.

Gherghina, Sergiu; Soare, Sorina, „Introduction: Populism – A Sophisticated Concept and Diverse Political Realities”, SSRN Electronic Journal, 2013, https://www.ssrn.com/abstract=2984603.

Kiger, Michelle E.; Varpio, Lara, „Thematic analysis of qualitative data: AMEE Guide No. 131”, Medical Teacher, vol. 42, nr. 8, 2 august 2020, pp. 846–854.

Lulat, Y. G.-M., „Muslims, Populism, and Scapegoat Theory”, în Adebowale Akande (ed.), Handbook of Racism, Xenophobia, and Populism, Springer International Publishing, Cham, 2022, pp. 831–854.

Mudde, Cas; Kaltwasse, Rovira, Populism and Political Leadership, Oxford University Press, 2013.

Pavlenko, Aneta, „Multilingualism in Post-Soviet Countries: Language Revival, Language Removal, and Sociolinguistic Theory”, International Journal of Bilingual Education and Bilingualism, vol. 11, nr. 3–4, iulie 2008, pp. 275–314.

de Pelichy, Francois Gilles, „Populism and the Securitization of Identities: A Review of the Debates”, The Interdisciplinary Journal of Populism, vol. 3, 2022, HeinOnline, pp. 6–34.

Proudfoot, Kevin, „Inductive/Deductive Hybrid Thematic Analysis in Mixed Methods Research”, Journal of Mixed Methods Research, vol. 17, nr. 3, iulie 2023, pp. 308–326.

Roberts, Kenneth M., Populism and Political Parties, vol. 1, ediție de Cristóbal Rovira Kaltwasser, Paul Taggart, Paulina Ochoa Espejo, Pierre Ostiguy, Oxford University Press, 2017.

Ruzza, Carlo; Sanchez Salgado, Rosa, „The populist turn in EU politics and the intermediary role of civil society organisations”, European Politics and Society, vol. 22, nr. 4, 8 august 2021, pp. 471–485.

Schumacher, Gijs; van Kersbergen, Kees, „Do mainstream parties adapt to the welfare chauvinism of populist parties?”, Party Politics, vol. 22, nr. 3, mai 2016, pp. 300–312.

Stacey, Anthony, Proceedings of the 18th European Conference on Research Methodology for Business and Management Studies: ECRM 2019, Academic Conferences and Publishing International Limited, Readign, 2019.

Stoica, Mihnea S, „Conceptualising ‘Vulnerability to Populist Narratives’. The Messianic Claim of Populist Leaders”, Journal for the Study of Religions and Ideologies, 2023, pp. 3–19.

Stoica, Mihnea S.; Voina, Andreea, „Measuring Receptivity to Eurosceptic Media Discourses in the Vicinity of War: Evidence from Romania”, Media and Communication, vol. 11, nr. 4, 19 octombrie 2023, pp. 34–46.

Strobl, Martin; Sáenz de Viteri, Andrea; Rode, Martin; Bjørnskov, Christian, „Populism and inequality: Does reality match the populist rhetoric?”, Journal of Economic Behavior & Organization, vol. 207, martie 2023, pp. 1–17.

Thomas, David R., „A General Inductive Approach for Analyzing Qualitative Evaluation Data”, American Journal of Evaluation, vol. 27, nr. 2, iunie 2006, pp. 237–246.

Urbinati, Nadia, „Political Theory of Populism”, Annual Review of Political Science, vol. 22, nr. 1, 11 mai 2019, pp. 111–127.

Willig, Carla; Stainton Rogers, Wendy, The SAGE handbook of qualitative research in psychology, Second edition, SAGE Publications Inc., Thousand Oaks, California, 2017.

Wilson, John, „Political Discourse”, în Deborah Tannen, Heidi E. Hamilton, Deborah Schiffrin (ed.), The Handbook of Discourse Analysis, 1, Wiley, 2015, pp. 775–794.

„Claudiu Târziu, copreședinte AUR, la Odesa: Nu există «limba moldovenească», ci limba română!”, Stiri de ultima ora din Moldova – Ultimele stiri Timpul.md, https://timpul.md/articol/claudiu-tarziu-copresedinte-aur-la-odesa-nu-exista-limba-moldoveneasca-ci-limba-romana-165082.html.

„Comunitatea românească | AMBASADA ROMÂNIEI în Ucraina”, https://kiev.mae.ro/node/286#null.

Anexe: Lista discursurilor utilizate în cadrul analizei

 

Nr.crt.	Dată publicare	Liderul	Discurs	Sursa
1	24.02.2022	George Simion	https://www.agerpres.ro/politica/2022/02/24/aur-condamnam-invazia-militara-a-rusiei-in-ucraina–871068	agerpres.ro
2	27.02.2022	Sebastian Suciu	https://www.g4media.ro/deputat-aur-ce-facem-cu-refugiatii-din-ucraina-noi-trecem-prin-momente-grele-aici-in-tara-preturile-explodeaza-spitalele-ard-oamenii-mor-de-foame-si-frig-in-case.html	g4media.ro
3	08.03.2022	George Simion	https://aurnews.ro/2022/03/08/video-george-simion-romania-nu-va-fi-implicata-in-razboi-acordam-ajutor-umanitar-niciodata-militar-romanii-din-ucraina-si-republica-moldova-nu-sunt-in-siguranta/	aurnews.ro
4	19.03.2022	Claudiu Târziu	https://www.rostonline.ro/2022/03/senatorul-claudiu-tarziu-aur-prezent-in-regiunea-odesa-mesaj-de-suflet-pentru-romanii-din-ucraina-romania-nu-va-uita-si-va-va-ajuta-intotdeauna/	rostonline.ro
5	19.09.2022	Claudiu Târziu	https://aurnews.ro/2022/09/19/planul-national-cu-privire-la-protectia-si-incluziunea-persoanelor-stramutate-din-ucraina-in-romania-adoptat-de-senat-claudiu-tarziu-aur-avertisment-puternic-una-este-sa-ajutam-la-nevoie-alta-e/	aurnews.ro
6	28.10.2022	Claudiu Târziu	https://aurnews.ro/2022/10/28/claudiu-tarziu-aur-in-ciuda-eforturilor-facute-de-romania-pentru-a-ajuta-ucraina-kievul-a-inchis-nu-mai-putin-de-205-scoli-in-limba-romana-nu-recunoaste-minoritatea-romaneasca-si-nu-i-asigura-dre/	aurnews.ro
7	3.12.2022	George Simion	https://www.antena3.ro/actualitate/george-simion-aur-scandal-bani-refugiatii-ucraina-criza-romania-pensii-salarii-buget-de-stat-659147.html	antena3.ro
8	12.04.2023	George Simion	https://adevarul.ro/politica/aur-interzicere-produse-ucrainene-psd-taxe-vamale-2258013.html#goog_rewarded	adevarul.ro
9	16.06.2023	Claudiu Târziu	https://www.agerpres.ro/comunicate/2023/06/16/ comunicat-de-presa-alianta-pentru-unirea-romanilor–1125182	agerpres.ro
10	29.09.2023	Gheorghe Piperea	https://aurnews.ro/2023/09/29/gheorghe-piperea-aur-despre-pnrr-si-fondurile-ue-in-romania-singurii-bani-care-se-fac-sunt-banii-de-consultanta-si-banii-de-spaga/	aurnews.ro
11	13.10.2023	George Simion	https://aurnews.ro/2023/10/13/george-simion-critica-obedienta-liderilor-de-la-bucuresti-totul-pentru-ucraina-nimic-pentru-romania/	aurnews.ro
12	16.10.2023	Dan Tanasă	https://aurnews.ro/2023/10/16/dan-tanasa-marcel-ciolacu-isi-bate-joc-de-romani-guvernul-a-cheltuit-bani-pentru-repatrierea-celor-3-000de-ucraineni-din-israel-insa-nu-a-ridicat-un-deget-pentru-repatrierea-cetatenilor-romanilor/	aurnews.ro
13	17.10.2023	George Simion	https://aurnews.ro/2023/10/17/george-simion-romanii-nimanui-schimbarea-la-fata-a-lui-marcel-ciolacu/#google_vignette	aurnews.ro
14	29.11.2023	George Simion	https://aurnews.ro/2023/11/29/aur-a-donat-peste-3000-de-volume-in-limba-materna-cetatenilor-romani-din-ucraina/	aurnews.ro
15	5.12.2023	Sorin-Cristian Mateescu	https://partidulaur.ro/sorin-cristian-mateescu-declaratie-politica-sa-nu-uitam-de-ziua-bucovinei/	partidulaur.ro
16	9.05.2023	Dorel Acatrinei și Florin Pușcașu	https://aurnews.ro/2023/05/09/deputatii-aur-de-suceava-cer-guvernului-ciuca-sa-majoreze-alocatiile-astfel-incat-niciun-copil-sa-nu-traiasca-sub-pragul-saraciei/	aurnews.ro
17	20.06.2023	Claudiu Târziu	https://aurnews.ro/2023/06/20/claudiu-tarziu-aur-etnicii-romani-din-ucraina-sunt-supusi-unui-proces-de-asimilare-fortata-se-continua-cu-acea-facatura-numita-limba-moldoveneasca/	aurnews.ro
18	20.07.2023	George Badiu	https://adevarul.ro/politica/un-deputat-aur-cere-trimiterea-inapoi-a-2285485.html	adevarul.ro
19	11.10.2023	Lilian Scripnic	https://aurnews.ro/2023/10/11/lilian-scripnic-aur-despre-declaratia-comuna-semnata-de-iohannis-cu-zelenski-un-acord-al-tradarii/#google_vignette	aurnews.ro
20	12.10.2023	George Simion	https://georgesimion.ro/totul-pentru-ucraina-nimic-pentru-romania/	georgesimion.ro
21	19.10.2023	Claudiu Târziu	https://aurnews.ro/2023/10/19/claudiu-tarziu-reactie-la-declaratia-falsa-a-lui-ciolacu-despre-limba-romana-din-ucraina-nu-este-o-simpla-minciuna-ci-o-ticalosie-pentru-ca-acopera-o-realitate-dureroasa-o-denunt-si-o-condamn-ca/	aurnews.ro
22	24.10.2023	George Simion	https://www.euractiv.ro/politic-intern/simion-catre-deputati-sunteti-niste-canalii-pentru-ca-dati-bani-ucrainenilor-64125	euractiv.ro
23	12.11.2023	George Simion	https://georgesimion.ro/solidar-cu-romanii-din-ucraina-parasiti-de-lasii-din-fruntea-romaniei/	georgesimion.ro
24	8.12.2023	George Simion	https://georgesimion.ro/ce-ar-trebui-sa-faca-ciolacu-ciuca-iohannis-pentru-romanii-din-ucraina-daca-chiar-le-ar-pasa/	georgesimion.ro
25	27.12.2023	George Simion	https://aurnews.ro/2023/12/27/aur-este-solidar-cu-punctul-de-vedere-al-consiliului-national-al-romanilor-din-ucraina-cu-privire-la-noua-lege-a-drepturilor-minoritatilor-nationale/	aurnews.ro
26	19.01.2024	Dragoș Hârjoabă	https://propolitica.ro/2024/01/19/dragos-harjoaba-aur-cu-transportatorii-si-fermierii-in-strada-romania-negociaza-un-acord-dezastruos-cu-ucraina-la-davos/	propolitica.ro
27	23.01.2024	Radu Grădinaru	https://aurnews.ro/2024/01/23/radu-gradinaru-aur-romania-lui-iohannis-se-face-pres-in-fata-ucrainenilor-lantul-de-magazine-aurora-multimarket-deschide-trei-unitati-in-botosani-si-au-in-plan-deschiderea-a-100-de-magazine-la-niv/	aurnews.ro
28	25.01.2024	Radu Grădinaru	https://partidulaur.ro/radu-gradinaru-declaratie-de-presa-ucraina-mon-amour/	partidulaur.ro
29	27.01.2024	Claudiu Târziu	https://adevarul.ro/politica/important-lider-aur-discurs-revizionist-ucraina-2335024.html	adevarul.ro
30	29.01.2024	Claudiu Târziu	https://stirileprotv.ro/divers/pozitia-aur-despre-unirea-romaniei-cu-teritorii-din-ucraina-in-presa-din-kiev-ecoul-idealurilor-lui-putin-si-ale-lui-orban.html	stirileprotv.ro

[1] Mihnea S Stoica, „Conceptualising ‘Vulnerability to Populist Narratives’. The Messianic Claim of Populist Leaders”, Journal for the Study of Religions and Ideologies, 2023, p. 4.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem, p. 6.

[4] Ibidem, p. 7.

[5] Y. G.-M. Lulat, „Muslims, Populism, and Scapegoat Theory”, în Adebowale Akande (ed.), Handbook of Racism, Xenophobia, and Populism, Springer International Publishing, Cham, 2022, p. 831..

[6] Carlo Ruzza, Rosa Sanchez Salgado, „The populist turn in EU politics and the intermediary role of civil society organisations”, European Politics and Society, vol. 22, nr. 4, 8 august 2021, p. 476.

[7] Ibidem, p. 472.

[8] Sergiu Gherghina, Contemporary populism: a controversial concept and its diverse forms, 1. publ, Cambridge Scholars Publishing, Newcastle upon Tyne, 2013, p. 4.

[9] Ibidem.

[10] Cas Mudde, Rovira Kaltwasse, „Populism and Political Leadership” în The Oxford Handbook of Political Leadership, Oxford University Press, 2013, p. 2.

[11] Paris Aslanidis, „Is Populism an Ideology? A Refutation and a New Perspective”, Political Studies, vol. 64, nr. 1_suppl, aprilie 2016, p. 89.

[12] Sergiu Gherghina, Sorina Soare, „Introduction: Populism – A Sophisticated Concept and Diverse Political Realities”, SSRN Electronic Journal, 2013, p. 1.

[13] Ibidem.

[14] Gijs Schumacher, Kees van Kersbergen, „Do mainstream parties adapt to the welfare chauvinism of populist parties?”, Party Politics, vol. 22, nr. 3, mai 2016, p. 300.

[15] Nadia Urbinati, Political Theory of Populism”, Annual Review of Political Science, vol. 22, nr. 1, 11 mai 2019, p. 112.

[16] Manuel Anselmi, Populism: an introduction, Routledge, Milton Park, Abingdon, Oxon ; New York, NY, 2018, p. 6.

[17] Ibidem, p. 88.

[18] Sergiu Gherghina, Sergiu Miscoiu, „A Rising Populist Star: The Emergence and Development of the PPDD in Romania”, Debatte: Journal of Contemporary Central and Eastern Europe, vol. 22, nr. 2, 4 mai 2014, p. 183.

[19] John Abromeit, „A Critical Review of Recent Literature on Populism”, Politics and Governance, vol. 5, nr. 4, 29 decembrie 2017, p. 180.

[20] Kenneth M. Roberts, „Populism and Political Parties” în The Oxford Handbook of Populism, vol. 1, ediție de Cristóbal Rovira Kaltwasser et al., Oxford University Press, 2017, p. 287.

[21] Paris Aslanidis, „Measuring populist discourse with semantic text analysis: an application on grassroots populist mobilization”, Quality & Quantity, vol. 52, nr. 3, mai 2018, p. 1244.

[22] Mihnea S. Stoica, Andreea Voina, „Measuring Receptivity to Eurosceptic Media Discourses in the Vicinity of War: Evidence from Romania”, Media and Communication, vol. 11, nr. 4, 19 octombrie 2023, p. 40.

[23] Barry Buzan et al., Securitatea: un nou cadru de analiză, CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011, p. 44.

[24] Mathias Albert, Barry Buzan, , „Securitization, sectors and functional differentiation”, Security Dialogue, vol. 42, nr. 4–5, august 2011, p. 418.

[25]  John Gerring, Case study research: principles and practices, Cambridge University Press, New York, 2007, p. 20.

[26] Ibidem, p. 88.

[27] Ibidem, p. 89.

[28] Ibidem, p. 93.

[29] Francois Gilles de Pelichy, „Populism and the Securitization of Identities: A Review of the Debates”, The Interdisciplinary Journal of Populism, vol. 3, 2022, HeinOnline, p. 10.

[30] John Wilson, „Political Discourse”, în Deborah Tannen, Heidi E. Hamilton, Deborah Schiffrin (ed.), The Handbook of Discourse Analysis, 1, Wiley, 2015, p. 775.

[31] Michelle E. Kiger, Lara Varpio, „Thematic analysis of qualitative data: AMEE Guide No. 131”, Medical Teacher, vol. 42, nr. 8, 2 august 2020, p. 846.

[32] Ibidem.

[33] Kevin Proudfoot, „Inductive/Deductive Hybrid Thematic Analysis in Mixed Methods Research”, Journal of Mixed Methods Research, vol. 17, nr. 3, iulie 2023, p. 309.

[34] Carla Willig, The Sage handbook of qualitative research in psychology, 2e, 2nd edition, SAGE Inc, Thousand Oaks, CA, 2017, p. 19.

[35] Ibidem.

[36] Ibidem, p. 22.

[37] Theophilus Azungah, „Qualitative research: deductive and inductive approaches to data analysis”, Qualitative Research Journal, vol. 18, nr. 4, 15 noiembrie 2018, p. 391.

[38] Carla Willig, op.cit., p. 22.

[39] David R. Thomas, „A General Inductive Approach for Analyzing Qualitative Evaluation Data”, American Journal of Evaluation, vol. 27, nr. 2, iunie 2006, p. 238.

[40] Anthony Stacey, Proceedings of the 18th European Conference on Research Methodology for Business and Management Studies: ECRM 2019, Academic Conferences and Publishing International Limited, Reading, 2019, p. 266.

[41]  Ibidem, pp. 266–267.

[42] Aneta Pavlenko, „Multilingualism in Post-Soviet Countries: Language Revival, Language Removal, and Sociolinguistic Theory”, International Journal of Bilingual Education and Bilingualism, vol. 11, nr. 3–4, iulie 2008, p. 278.

[43] Ibidem, pp. 278–279.

[44] Ibidem, p. 279.

[45] Ibidem.

[46] Ibidem, p. 280.

[47] Ibidem.

[48] Ibidem, pp. 280–281.

[49] Ibidem, p. 281.

[50] Ibidem.

[51] Ibidem.

[52] Ibidem, pp. 282–283.

[53] Ibidem, p. 283.

[54] Ibidem.

[55] Ibidem, p. 285.

[56] Ibidem, p. 286.

[57] Paola Bocale, Daniele Cologna, Lino Panzeri, Minorities in the post-Soviet space thirty years after the dissolution of USSR, Quaderni del CERM, First edition, Ledizioni, Milan – Italy, 2022, p. 56.

[58] Ibidem, pp. 60–61.

[59] Ibidem, p. 61.

[60] Ibidem, p. 62.

[61] Ibidem, p. 63.

[62] Ibidem.

[63] Ibidem, p. 64.

[64] Ibidem, p. 65.

[65] Ludmila Braniste, „Romanian cultural identity in the context of bilingualism: aspirations and achievements”, ANADISS, vol. 17, nr. 32, 2021, Universitatea» Ștefan Cel Mare «Suceava, p. 166.

[66] Matthew H. Ciscel, „A Separate Moldovan Language? The Sociolinguistics of Moldova’s Limba de Stat”, Nationalities Papers, vol. 34, nr. 5, noiembrie 2006, p. 575.

[67] Ludmila Braniste, op.cit., p. 166.

[68] Ibidem.

[69] AGERPRES, „Maia Sandu a promulgat legea care confirmă că limba de stat a Republicii Moldova este cea..”, http://www.agerpres.ro/politica-externa/2023/03/22/maia-sandu-a-promulgat-legea-care-confirma-ca-limba-de-stat-a-republicii-moldova-este-cea-romana–1080264, accesat în data de 30 mai 2024.

[70] „Comunitatea românească | AMBASADA ROMÂNIEI în Ucraina”, https://kiev.mae.ro/node/286#null, accesat în data de 30 mai 2024.

[71] Ana-Maria Bud, „The Impact of Legislative Changes in the Educational Field on Romanians in Ukraine”, Rev. Universitara Sociologie, 2021, HeinOnline, p. 327.

[72] Marian Enache, „Limba română şi limba moldovenească obiect al interpretării constituţionale”, p. 29, https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2021/01/enache_ro.pdf.

[73] Doina Gavrilov, „Populism ascendance in Europe: exploring backlash dynamics and the dual process mechanisms through a Romanian lens”, Revista Universitară de Sociologie, nr. 10, 2024, p. 119.

[74] „Claudiu Târziu, copreședinte AUR, la Odesa: Nu există «limba moldovenească», ci limba română!”, Stiri de ultima ora din Moldova – Ultimele stiri Timpul.md, https://timpul.md/articol/claudiu-tarziu-copresedinte-aur-la-odesa-nu-exista-limba-moldoveneasca-ci-limba-romana-165082.html, accesat în data de 31 mai 2024.

[75] George Simion, 08.03.2022, Anexa 3.

[76] Claudiu Târziu, 16.06.2023, Anexa 9.

[77] Claudiu Târziu, 28.10.2022, Anexa 6.

[78] Ibidem.

[79] George Simion, 13.10.2023, Anexa 11.

[80] Claudiu Târziu, 19.09.2022, Anexa 5.

[81] Sandu Frunza, Paula Rațiu, „Cultural Intelligence and the Populist Discourse Manifested through Social Media”, Journal for the Study of Religions and Ideologies, 2024, p. 35.

[82] Ibidem.

[83] Ibidem, p. 39.

[84] George Badiu, 20.07.2023, Anexa 18.

[85] Claudiu Târziu, 19.09.2022, Anexa 5.

[86] George Simion, 24.10.2023, Anexa 22.

[87] Martin Strobl et al., „Populism and inequality: Does reality match the populist rhetoric?”, Journal of Economic Behavior & Organization, vol. 207, martie 2023, p. 3.

[88] Radu Grădinaru, 23.01.2024, Anexa 27.

[89] George Badiu, 20.07.2023, Anexa 18.

[90] Sebastian Suciu, 27.02.2022, Anexa 2.

[91] George Simion, 3.12.2022, Anexa 7.