„Cred că definiția sa: «Sociologia ca ştiinţă nu poate fi decât integralistă»

a marcat evoluția acestei științe prin abordarea fenomenului social în totalitatea sa”

[„I think his definition: ‘Sociology as a science can only be integralist'”has marked the evolution of this science by approaching the social phenomenon in its totality”]

Constantin SCHIFIRNEȚ

„I believe that his definition: ‘Sociology as a science can only be integralist’ has marked the evolution of this science by approaching the social phenomenon in its totality. Petre Andrei’s original contribution also consists in delimiting value from value judgement… Given that Petre Andrei is one of the founders of Romanian sociology and the originality of his sociological ideas, I consider the exegesis of his work to be insufficient. I note the lack of a reference work on the life and work of Petre Andrei.”

1. O componentă o reprezintă argumentarea ideii privind necesitatea unei sociologii generale. P. Andrei este ctitor al sociologiei românești, alături de D. Gusti și T. Brăileanu. Toți au contribuit la dezvoltarea acestei ştiinţe, ei fiind sociologi de anvergură internaţională.

Amintesc că în perioada interbelică, în timp ce universităţile italiene și cele din Anglia nu aveau catedre de sociologie iar sociologia era profesată ca un fel de anexă de către jurişti şi economişti[1], în România funcţionau patru catedre de sociologie: la Bucureşti, a fost numit profesor Dimitrie Gusti; la Cluj funcţiona Virgil Bărbat; la Iaşi, titularul catedrei era Petre Andrei, iar la Cernăuţi preda Traian Brăileanu.

2. Cred că definiția sa: „Sociologia ca ştiinţă nu poate fi decât integralistă”[2] a marcat evoluția acestei științe prin abordarea fenomenului social în totalitatea sa. Contribuția originală a lui Petre Andrei constă și în delimitarea valorii de judecata de valoare. Lucrarea lui P. Andrei Filosofia valorii a fost prima în limba română despre valoare, fapt remarcat în referatul lui D. Gusti din 1918 pentru admiterea ei ca teză de doctorat: ,,Lucrarea D-lui P. Andrei se caracterizează în primul rând printr-un punct de plecare foarte just și anume prin deosebirea precisă pe care o face între noțiunea de valoare și aceea de valorificare, între procesul de cunoaștere a valorii și procesul de apreciere al ei, noțiuni și procese confundate și neprecizate în literatura chestiunii”[3]. Filosofia valorii este o lucrare sociologică tratată din punctul de vedere al teoriei cunoașterii. Sociologia valorii analizează relația valorii cu realitatea socială.

Se naște întrebarea de ce Petre Andrei nu a publicat teza sa de doctorat redactată în anul 1918, deși cuprinde teze originale despre valoare, așa cum remarca și D.Gusti. Manuscrisul din 1918 a fost revizuit de autor și apoi litografiat.

3. Având în vedere că Petre Andrei este unul dintre ctitorii sociologiei românești precum și originalitatea ideilor sale sociologice, apreciez ca insuficientă exegeza despre opera sa. Remarc lipsa unei lucrări de referință despre viața și activitatea lui Petre Andrei.

4. Cred că Universitatea „Petre Andrei” reprezintă, instituțional, o bună exploatare a operei și activității remarcabilului sociolog. De asemenea, aș recomanda ca îndrumătorii de doctorat să propună teme despre opera și personalitatea lui Petre Andrei.

5. Este insuficient studiată și valorificată contribuția originală a lui Petre Andrei în delimitarea valorii de judecata de valoare din Filosofia valorii.

6. Despre opera și politicianul Petre Andrei am scris în mai multe lucrări. În cartea C. Rădulescu-Motru. Viaţa şi faptele sale, vol. II (Bucureşti: Editura Albatros, 2004), am analizat relațiile dintre Petre Andrei, ministrul Instrucţiunii Publice, și C. Rădulescu-Motru, decanul Facultăţii de Filosofie şi Litere, Universitatea Bucureşti, precum și activitatea lor ca membrii ai Partidului Naţional Ţărănesc.

În cartea Sociologie, ediția a 3-a (București: comunicare.ro, 2004) am inclus definiția lui Petre Andrei a sociologiei (p. 9), un subcapitol despre sociologul Petre Andrei (pp. 23-24) iar subcapitolul Valori prezintă ideile lui Petre Andrei despre valori (p. 187-188).

În lucrarea „Concepția sociologică a lui Traian Brăileanu” din cartea Sociologie românească modernă (Bucureşti: Tritonic, 2017) am comparat definiția sociologiei dată de către Brăileanu și Andrei (p. 192). Petre Andrei discută despre sociologie ca ştiinţa care constată şi caută să explice fenomenele sociale existente: ,,Sociologia studiază societatea în genere, arătând care este natura şi esenţa ei, ce structură şi ce funcţiuni are ea şi cum evoluează. Sociologia are deci un obiect deosebit de fiecare ştiinţă socială specială, care priveşte numai o latură, un fel de raporturi sociale, nu ceea ce e comun tuturor, nu societatea în genere”[4]. Obiectul sociologiei este viaţa socială integrală. Sociologia nu formulează idealuri practice, afirmă limpede sociologul ieşean.

Profesorului Petre Andrei nu i-a scăpat soluţia lui Brăileanu la chestiunea relaţiei dintre individ şi societate, pe care, evident, nu o acceptă: ,,După d-sa problema fundamentală a sociologiei este «de a defini socialul ca o negaţiune pozitivă a individualului, de a dovedi dispariţia reală şi completă a individului în momentul naşterii societăţii». Dl. Brăileanu exagerează pentru că deşi viaţa socială are caracter propriu şi o cauzalitate riguroasă nu trebuie totuşi să se uite că între individ şi societate sunt relaţii de determinare reciprocă. În evoluţie, în transformarea instituţiilor sociale, individul poate interveni şi produce fenomene noi”[5]. De aceea, sociologia studiază socialul, dar se ocupă şi de individ ca socius, ca membru al grupului social şi ca agent activ în procesul de evoluţie. În tratatul său Sociologie generală, P. Andrei revine la ideea lui Brăileanu despre negaţiunea pozitivă a individualului. De această dată nuanţează aprecierea sa, amintind că în concepţia lui Brăileanu individul nu dispare niciodată, dar el nu este societatea. De aceea sociologia lui Brăileanu nu poate fi inclusă în teoriile realiste care neagă orice rol individului în societate[6].

Am evidențiat similitudinile dintre ideile lui Petre Andrei și cele ale lui Traian Brăileanu despre metoda monografică. Andrei a analizat critic, în Sociologia generală, metoda monografică teoretizată și aplicată de D. Gusti și membrii Școlii sociologice de la București. El îi cerea lui Gusti să prezinte eşafodajul teoretic al monografiei sociologice. Sociologul ieşean remarca la rându-i caracterul politic al acţiunii de cercetare a echipelor studenţeşti: „Orice încercare de a reduce sociologia la un simplu instrument practic, reformator, în viaţa publică însemnează o denaturare a caracterului ei. Aplicarea rezultatelor cercetărilor sociologice nu se poate confunda cu sociologia însăşi. La noi în ţară prof. D. Gusti, partizanul concepţiei monografice a sociologiei, alunecă acum pe această pantă periculoasă”[7]. Petre Andrei nu neagă utilitatea practică a activităţii echipelor de cercetare a studenţilor, dar ele fac o politică socială rurală şi nicidecum sociologie.

Traian Brăileanu se referea indirect la Gusti și la școala lui care credeau că în locul ştiinţei sociologiei pot să adune şi să ordoneze material sociologic: „În domeniul sociologiei, unii savanţi cred că pot înlocui știinţa sociologiei prin lucrări de seminar, prin adunarea și ordonarea de material «sociologic». Nu tăgăduim ca aceste lucrări pot fi de mare «folos». Dar mai întâi ar trebui să definim bine termenul de folos. Pentru noi hotărâtor este folosul ce rezultă pentru sociologie ca știinţă, ca teorie pură. Nu poate fi vorba de folosul practic ce-l pot dobândi elevii sau profesorii ca viitori sau actuali reformatori sociali, nici de folosul satelor şi oraşelor rezultat de pe urma şederii seminariştilor în mijlocul populaţiei, folos care poate fi şi material şi moral, ci numai şi numai de folosul rezultat pentru «ştiinţă»”[8]. Brăileanu cerea ca orice anchetă sociologică să pornească de la o ipoteză şi să o verifice. Sociologul cernăuţean avea obiecţii serioase faţă de tendinţa de a concepe metoda monografică, inclusive în învăţământul liceal, ca unica metodă de cercetare în sociologie. Aceasta este considerată o metodă printre altele.

[1] Traian Brăileanu, Istoria teoriilor sociologice, editată de Iosif Antohi, Cernăuţi: Universitatea ,,Regele Carol II”, 1937, p. 487.

[2] Petre Andrei, Sociologie generală, ediţia a II -a, îngrijită şi cuvânt introductiv M. Mâciu, Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1970, p. 100.

[3] D. Gusti, „Cuvânt înainte” la Petre Andrei, Filosofia valorii, Bucureşti: Fundația Regele Mihai I, 1945, p. 7.

[4] Petre Andrei, Sociologie generală, loc. cit., p. 100.

[5] Idem, Probleme de sociologie, Bucureşti: Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1927, p. 45.

[6] Idem, Sociologie generală, loc. cit., p. 121-122.

[7] Ibidem, p. 96.

[8] Traian Brăileanu, Sociologia în învăţământului superior și secundar. Extras din Revista de pedagogie, 1934, p. 9.

.