1. România – „stat național unitar”

Cel mai disputat articol al Constituției este primul, care definește România ca „stat național unitar”. În fiecare an apar evenimente care readuc această temă în discuție. Cei mai mulți dintre politicieni susțin că articolul va rămâne în această formă. Politicienii ce reprezintă minoritățile susțin modificarea lui.

2. Tipul de regim politic

În cele două decenii de post-comunism s-au propus mai multe tipuri de regimuri politice, începând cu monarhia și terminând cu republica parlamentară. Potrivit sondajelor din această perioadă, majoritatea dintre români doresc republică, în diferite forme. Unii susțin că trebuie păstrat dreptul cetăţenilor de a-şi alege direct şi nemijlocit preşedintele. De aici diputa se duce între cei ce susțin regimul prezidențial și cei care îl propun pe cel semiprezidențial. Apoi, intervin cei care invocă derapajele prezidențialismului din România comunistă și post-comunistă și care susțin necesitatea unui regim parlamentar.

3. Tipul de parlament

Cu toate că România nu este stat federal, are un parlament bicameral, alegerea pentru cele două camere făcându-se în acelaşi mod. Este necesară schimbarea acestei situații, fiind propuse următoarele variante: 1. trecerea la sistemul unicameral (variantă susținută și prin referendum); 2. schimbarea modului de alegere a reprezentanţilor din cele două camere şi introducerea unor diferenţe între atribuţiilor acestora.

4. Statutul parlamentarilor

În prezent, imunitatea parlamentarilor este prevăzută în art. 72. care prevede că parlamentarii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Dar, de fiecare dată când un parlamentar a fost pus sub învinuire, imunitatea a fost utilizată ca pretext pentru sustragerea de la actul de justiție și mereu s-a redeschis discuția pe tema imunității sub cele două aspecte: lipsa răspunderii şi inviolabilitatea. Granița dintre aceste două aspecte a fost adesea încălcată, Parlamentul având tendința de a se se substitui corpurilor de jurați sau de a bloca actul de justiție.

5. Utilizarea ordonanțelor de urgență

În Constituţie, emiterea ordonanţelor de urgenţă este reglementată de art. 115, care prevede că „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, în care se va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Au existat discuții privitoare la înțelesul sintagmei „situații extraordinare” și la momentul intrării în vigoare a acestor acte. Dincolo de acestea dispute, toate guvernele post-comuniste au abuzat de ordonanțe de urgență, fapt ce a dus la o substituire a legislativului de către executiv.

6. Noua organizare adminsitrativ-teritorială

În actualul context, se vorbește de regionalizarea României, proces care presupune urmărirea a două principii: principiul descentralizării politice şi principiul subsidiarităţii, potrivit căruia entitatea administrativă superioară acţionează numai dacă şi în măsura în care obiectivele acelei acţiuni nu pot fi îndeplinite de o altă entitate administrativă situată la un nivel inferior. În diferite dezbateri, s-au conturat două mari opţiuni: regionalizarea administrativă, lipsită de dimensiuni politice, care nu dă naştere unei autoguvernări politice, și regionalizarea politică, ce duce la apariţia unor entităţi decupate în baza identităţii etnice şi culturale.

7. Statutul Curții Constituționale

În România, Curtea Constituțională a fost pusă în situația de a rezolva probleme pe care ambiguitățile din Constituție le-au făcut posibile. De aceea, există discuții intense cu privire la rolul pe care trebuie să-l aibă această instituție. Se discută pornind de la două modele: modelul francez (în care apare ca o instanţă politică, ce utilizează exclusiv controlul de constituţionalitate fără examinarea unui litigiu concret) și cel german (în care o asemenea instituție are profilul unei instanţe de judecată, cu admisibilitatea controlului concret de constituţionalitate şi a recursului direct de neconstituţionalitate).

8. Rolul referendumului în procesul legislativ

Conform Legii nr. 3/2000 privind organizarea și desfăşurarea referendumului, „(1) Referendumul naţional constituie forma și mijlocul de consultare directă și de exprimare a voinţei suverane a poporului român cu privire la: a) revizuirea Constituţiei; b) demiterea Preşedintelui României; c) probleme de interes naţional. (2) De asemenea, se mai poate organiza si desfăşura si referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale”. În afară de aceste cazuri în care poate organiza referendum, în diferite ocazii se mai vorbește de luarea în considerare a dreptului electoratului de a iniţia revocarea din funcţie a aleşilor și de introducerea referendumului abrogativ, care permite contestarea unei legi de către electori înainte de a fi promulgată. Evenimentele din vara lui 2012 au readus în discuție și condițiile organizării referendumului.

9. Rolul Consiliului Superior al Magistraturii

În actuala constituţie, CSM este definit ca garantul independenţei justiţiei, îndeplinind rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. Pe fondul disputelor pe tema independenței justiției, s-a arătat că în actuala componență a CSM există riscul ca acesta să faciliteze protejarea şi perpetuarea intereselor magistraţilor.

10. Definirea tuturor drepturilor cetățenești

Forma în care sunt definite drepturile cetăţeneşti în actuala constituți a primit critici, indicându-se anumite ambiguități și erori conceptuale. S-a costatat faptul că între dispoziţiile privind drepturile defensive (civile şi politice) sunt intercalate fără nici o ordine decelabilă dispoziţii referitoare la drepturi social-economice.

11. Alte opinii