Ucraina: statul care a rezistat și viitorul european pe care îl construiește

E.S. domnul Ihor Prokopchuk  Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în România

 Ioana Cristea Drăgulin: Domnule Ambasador, sunteți de patru ani în țara noastră, într-o perioadă foarte grea pentru Ucraina, mă refer aici la declanșarea războiului de agre­siune al Rusiei. În acești ani ați avut posibilitatea să-i înțelegeți pe români și să cunoașteți mecanis­mele instituționale ale statului ro­mân. Relațiile bilaterale nu au fost întotdeauna foarte strânse. Ce ar trebui făcut, în opinia dumnea­voastră, pentru a intensifica legă­turile bilaterale în realizarea unor investiții, economie, industrie, co­merț, conectivitate, etc.? Ce ar pu­tea face mai bine autoritățile de la Kiev și București? Dar actorii ci­vici, societatea civilă, cetățenii obișnuiți?

E.S. Ihor Prokopchuk: Ucraina și România au astăzi o oportunitate unică de a ridica relațiile noastre la un nivel calitativ nou. Agresiunea pe scară largă a Rusiei a demonstrat cât de strâns sunt interconectate securi­tatea, economia, energia, transportu­rile și dezvoltarea statelor noastre. În ultimii ani ne-am apropiat considera­bil, iar acum este important să trans­formăm această solidaritate într-un parteneriat strategic pe termen lung, care să producă rezultate practice concrete pentru ambele țări.

O etapă importantă în acest parcurs a fost vizita oficială a Președintelui Ucrainei în România, în martie 2026. În urma acesteia, președinții Volodymyr Zelenskyy și Nicușor Dan au semnat „Declarația comună privind instituirea Parteneriatului Strategic între Ucraina și România”. Documentul stabilește direcțiile prio­ritare de cooperare în domeniile dia­logului politic, apărării și securității, integrării europene, cooperării regio­nale, comerțului, transporturilor, in­frastructurii, agriculturii și protecției mediului. De asemenea, au fost sem­nate acorduri-cadru privind coopera­rea în sectorul energetic și o declara­ție comună privind producția ucrai­neano-română de produse pentru apărare pe teritoriul României. Acum sarcina noastră este să dăm un conți­nut practic acestui Parteneriat Strate­gic și să transformăm înțelegerile convenite în proiecte concrete, care să consolideze ambele state.

În acest context, o importanță deose­bită are Inițiativa de Integrare Carpa­tică – un nou format de cooperare interregională, propus de Președintele Ucrainei Volodymyr Zelenskyy. Aceasta are ca scop reunirea regiu­nilor ucrainene și europene din spa­țiul carpatic și crearea unei platforme practice pentru cooperare în domeni­ile economiei, infrastructurii, logisti­cii, investițiilor, rezilienței energe­tice, turismului, protecției mediului și dezvoltării comunităților. În acest format, România este unul dintre partenerii naturali și importanți ai Ucrainei. Vedem oportunități pentru realizarea unor proiecte transfrontali­ere comune, dezvoltarea infrastructu­rii de frontieră, crearea de noi cone­xiuni de transport, dezvoltarea unor trasee turistice și atragerea investiții­lor europene. Inițiativa de Integrare Carpatică poate deveni, de asemenea, un instrument important pentru inte­grarea practică a Ucrainei în spațiul economic european. Pentru Ucraina este important ca această inițiativă să nu rămână doar un format politic, ci să treacă rapid la proiecte practice. Ne-am dori să vedem o participare activă a regiunilor și mediului de afaceri din România la implementa­rea acesteia, deoarece este vorba des­pre crearea unui nou spațiu de coope­rare, în care Carpații nu separă Ucraina de Uniunea Europeană, ci, dimpotrivă, le conectează. Tocmai prin astfel de legături regionale și economice putem crea noi oportuni­tăți pentru dezvoltarea Ucrainei deja astăzi, fără a aștepta încheierea răz­boiului.

Unul dintre domeniile-cheie trebuie să fie reconstrucția Ucrainei. Și aici aș dori să subliniez în mod deosebit: nu trebuie să așteptăm încheierea războiului pentru a începe să lucrăm în Ucraina. Ucraina are nevoie deja astăzi de investiții, tehnologii, parte­neriate de producție și infrastructură modernă. România, datorită poziției sale geografice, capacităților sale de transport și proximității față de piața ucraineană, poate juca rolul unuia dintre principalele huburi logistice și economice pentru reconstrucția Ucrainei. Este vorba despre con­strucții, transporturi, energie, proce­sarea produselor agricole, construcția de mașini, tehnologii digitale și in­dustria de apărare. Trebuie să creăm deja acum condițiile în care compa­niile românești să poată intra pe piața ucraineană, să investească și să im­plementeze proiecte comune. În pa­ralel, trebuie să continuăm să spriji­nim Ucraina, deoarece tocmai rezili­ența Ucrainei și capacitatea sa de a rezista agresiunii Rusiei reprezintă o condiție prealabilă pentru investiții sigure și pe termen lung.

Un domeniu deosebit de important este conectivitatea în transporturi și logistică. Ucraina și România au deja o experiență pozitivă de cooperare în cadrul „Căilor solidarității”. După declanșarea agresiunii pe scară largă a Rusiei, infrastructura de transport a României și, în special, porturile de pe Dunăre au devenit esențiale pentru exporturile ucrainene. O importanță deosebită o are exportul cerealelor ucrainene și al altor produse agricole prin porturile României către piețele mondiale. Acum sarcina noastră este să creștem capacitatea de transport a acestor rute, să dezvoltăm conexiu­nile feroviare, rutiere și fluviale, să deschidem noi puncte de trecere a frontierei și să eliminăm blocajele logistice. Aceasta înseamnă, de ase­menea, continuarea sprijinului acor­dat Ucrainei pentru asigurarea acce­sului acesteia la piețele mondiale, în pofida atacurilor sistematice ale Rusiei asupra infrastructurii portuare și de transport a Ucrainei.

Un alt domeniu strategic este energia. Ucraina și România au un potențial semnificativ pentru aprofundarea in­te­grării sistemelor lor energetice, in­clusiv prin dezvoltarea interco­nec­toarelor electrice. Acest lucru este important pentru reziliența energetică a Ucrainei în condițiile atacurilor constante ale Rusiei asupra infra­structurii energetice, dar repre­zintă, în același timp, și o oportuni­tate pe termen lung pentru integrarea piețelor energetice ucraineană și eu­ropeană. Dezvoltarea unor astfel de proiecte va consolida securitatea energetică a ambelor țări și a întregii regiuni. De aceea, contăm pe spriji­nul în con­tinuare al României și pe accelerarea implementării proiectelor energetice comune.

Și, în cele din urmă, Parteneriatul Strategic nu înseamnă doar aspecte care țin de acordurile interguverna­mentale. Un rol uriaș îl pot avea me­diul de afaceri, comunitățile locale, societatea civilă, universitățile și ce­tățenii obișnuiți. Cu cât mai multe contacte directe vor exista între oa­menii, companiile și regiunile țărilor noastre, cu atât mai puternice vor fi relațiile ucraineano-române. Astăzi, Ucraina își apără nu doar teritoriul, ci și securitatea întregii Europe împo­triva războiului de agresiune purtat de Rusia. De aceea, sprijinul conti­nuu acordat Ucrainei de către România – militar, politic, economic și umanitar – rămâne extrem de im­portant. În același timp, tocmai munca comună de astăzi ne va per­mite să transformăm provocările ac­tuale într-o bază pentru un parteneriat strategic ucraineano-român puternic, reciproc avantajos și de lungă durată.

Ioana Cristea Drăgulin: Războiul declanșat de Federația Rusă împo­triva Ucrainei reprezintă o încăl­care flagrantă a oricăror reguli de drept internațional. Războiul du­rează de mai mult de patru ani. Care este starea de spirit a cetățe­nilor ucraineni? Cum evaluează Ucraina răspunsul politic, inclusiv asistență militară și economică din partea comunității internaționale ? Ce ar trebui să facem în plus pentru a presa Rusia să se angajeze onest în negocieri?

E.S. Ihor Prokopchuk: În primul rând, trebuie să înțelegem că războiul Rusiei împotriva Ucrainei continuă din 2014, de la momentul ocupării ilegale a Crimeei ucrainene. În pre­zent, Rusia își continuă teroarea îm­potriva Ucrainei, iar în fiecare zi ucrainenii plătesc cel mai mare preț pentru aceasta – cu viețile civililor și militarilor, cu locuințe, întreprinderi, spitale, infrastructură energetică și de transport distruse. În același timp, astăzi Ucraina se află într-o poziție mult mai puternică decât în anii pre­cedenți. Am rezistat, ne-am păstrat statul, armata, economia și capacita­tea de a ne apăra. Rusia nu și-a atins principalele obiective strategice și nu a reușit să frângă societatea ucrai­neană. În același timp, situația ră­mâne foarte dificilă, în special pe anumite sectoare ale frontului, unde Rusia încearcă să exploateze avanta­jul în ceea ce privește resursele umane și continuă acțiunile ofensive.

Pentru ucraineni, acest război a deve­nit parte a realității cotidiene. Oame­nii sunt obosiți de război, de alertele aeriene permanente, de pierderi și de incertitudine. Dar oboseala nu în­seamnă disponibilitatea de a renunța la libertate sau de a accepta condițiile agresorului. Societatea ucraineană rămâne extrem de rezilientă. Princi­pala noastră dorință este să încheiem acest război și să obținem pacea, dar aceasta trebuie să fie o pace durabilă, justă și de lungă durată, care să ga­ranteze Ucrainei securitatea, suvera­nitatea și integritatea teritorială și să nu creeze condiții pentru o nouă agresiune.

Ucraina demonstrează în mod con­secvent disponibilitatea pentru di­plomație și negocieri. Ne coordonăm eforturile cu Statele Unite, cu aliații europeni și euroatlantici și suntem pregătiți să lucrăm cu toți partenerii care își doresc în mod real încetarea războiului. Contactele diplomatice recente, la care a participat partea americană, arată că posibilitățile pentru un proces de negociere rămân deschise. Dar negocierile trebuie să fie un instrument pentru obținerea păcii, nu un mijloc de a-i oferi Rusiei timp pentru regrupare și pregătirea unei noi agresiuni. Tocmai de aceea, Ucraina insistă asupra unui rezultat concret – încetarea ostilităților, ga­ranții de secu­ritate solide și condiții care să îm­piedice repetarea agresiunii ruse.

Atacurile rusești zilnice demon­strează, din păcate, de ce eforturile diplomatice trebuie să fie însoțite de intensificarea presiunii asupra Rusiei. Rusia continuă să lanseze atacuri masive cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene și infrastructurii critice. Vedem atacuri asupra obiec­tivelor energetice, transporturilor, centrelor logistice, porturilor și altor obiective de care depinde viața nor­mală a oamenilor. Aceste atacuri au nu doar un efect militar, ci și un evi­dent efect terorist – Rusia încearcă să epuizeze societatea ucraineană și să o determine să accepte pacea în condi­țiile impuse de statul terorist.

De aceea, răspunsul comunității in­ternaționale trebuie să fie unul com­plex. Ucrainei trebuie să i se ofere în continuare asistență militară, în pri­mul rând mijloace de apărare antiae­riană și antirachetă, muniție, sisteme fără pilot și alte capabilități necesare pentru protejarea oamenilor. În para­lel, este necesară intensificarea presi­unii sancționatorii asupra Rusiei, limitarea capacității acesteia de a finanța mașinăria de război și bloca­rea canalelor de eludare a sancțiuni­lor. Uniunea Europeană a demonstrat deja disponibilitatea de a sprijini Ucraina și de a intensifica presiunea asupra Rusiei, însă este esențial să păstrăm această unitate și să nu redu­cem presiunea până când Rusia nu va înceta agresiunea și nu va accepta negocieri substanțiale.

O provocare aparte este iarna care urmează. Rusia a folosit în repetate rânduri atacurile asupra infrastructu­rii energetice ca instrument de război. Ucraina se pregătește pentru un sezon de  iarnă dificil și are nevoie de sis­teme suplimentare de apărare antiae­riană, echipamente energetice, gene­ratoare, transformatoare și alte mij­loace care să contribuie la asigurarea stabilității sistemului energetic. Toc­mai de aceea, sprijinul partenerilor înaintea iernii este deosebit de im­portant. Un sistem energetic ucrai­nean puternic înseamnă, înainte de toate, protejarea a milioane de oa­meni de consecințele terorii ruse.

Și aici aș dori să mă adresez nu doar guvernelor, ci și cetățenilor, mediului de afaceri, organizațiilor societății civile și comunităților locale. Spriji­nul pentru Ucraina nu este exclusiv o chestiune de politică de stat. Fiecare inițiativă umanitară, fiecare proiect de ajutor, sprijinul acordat ucraine­nilor care și-au găsit refugiu în România, ajutorul oferit spitalelor, copiilor, militarilor și comunităților afectate – toate acestea contează. Pentru România, sprijinirea Ucrainei înseamnă, în același timp, sprijinirea securității propriei țări, a regiunii Mării Negre și a întregii Europe.

Ioana Cristea Drăgulin: Destinul a făcut ca statele noastre să fie ve­cine și să împărtășească o graniță co­mună. Țările noastre au interese majore la Gurile Dunării și Marea Neagră. Care considerați că ar trebui să fie elementele cheie de co­la­borare bilaterală în interesul ambelor părți?

E.S. Ihor Prokopchuk: Cred că astăzi Ucraina și România au o res­ponsabilitate deosebită pentru secu­ritatea și stabilitatea în regiunea Mării Negre și a Dunării. Nu ne leagă doar o frontieră comună, ci și interese comune – securitatea Mării Negre, libertatea navigației, dezvoltarea co­merțului, a coridoarelor de transport, a sectorului energetic și a infrastruc­turii de frontieră. De aceea, partene­riatul nostru trebuie să fie cât mai practic și orientat spre implementarea unor proiecte comune concrete.

În primul rând, este vorba despre securitatea Mării Negre. Agresiunea rusă a schimbat fundamental situația de securitate din regiune. Rusia atacă sistematic porturile ucrainene, navele civile, infrastructura energetică și de transport și încearcă să transforme Marea Neagră într-un spațiu al insta­bilității. Pentru Ucraina și România este esențial ca Marea Neagră să ră­mână deschisă și sigură pentru navi­gația internațională. Este nevoie de o coordonare mai strânsă, de schimb de informații, de dezvoltarea capacități­lor de protecție a infrastructurii cri­tice și de o cooperare comună cu partenerii din UE și NATO. Și, desi­gur, continuarea sprijinului pentru Ucraina reprezintă unul dintre ele­mentele-cheie pentru asigurarea secu­rității întregii regiuni.

Al doilea domeniu este Dunărea. În ultimii ani am văzut cât de impor­tantă din punct de vedere strategic este aceasta pentru ambele noastre state. După declanșarea agresiunii pe scară largă a Rusiei, porturile dună­rene ale Ucrainei și României au devenit una dintre principalele rute pentru exporturile ucrainene. Dar obiectivul nostru este mult mai amplu decât simpla asigurare a exportului de cereale. Trebuie să transformăm Dunărea într-un coridor european de transport și logistică pe termen lung, care să conecteze Ucraina cu România și cu piața internă a Uniunii Europene. Pentru aceasta este necesar să dezvoltăm infrastructura portuară, conexiunile feroviare și rutiere, trans­portul multimodal, să creștem capaci­tatea de tranzit a punctelor de trecere a frontierei și să eliminăm blocajele logistice existente. Acest lucru va fi benefic atât pentru Ucraina, cât și pentru România.

Al treilea domeniu este energia. Avem deja o agendă foarte concretă privind aprofundarea integrării siste­melor energetice ucrainean și româ­nesc. Este vorba, în special, despre dezvoltarea interconectoarelor elec­trice, care vor consolida reziliența sistemului energetic ucrainean și, în același timp, vor crea noi oportunități pentru comerțul cu energie electrică între Ucraina și Uniunea Europeană. În condițiile atacurilor constante ale Rusiei asupra infrastructurii energe­tice ucrainene, acest lucru are o im­portanță directă pentru siguranța oa­menilor. În același timp, este o in­vestiție pe termen lung în integrarea Ucrainei în spațiul energetic euro­pean. Și aici este nevoie de sprijinul în continuare al României și de ac­celerarea implementării proiectelor comune deja convenite, precum și a unor noi proiecte.

Al patrulea domeniu este dezvoltarea infrastructurii de frontieră și de trans­port, precum și cooperarea econo­mică. Trebuie să facem din frontiera dintre Ucraina și România nu o bari­eră, ci un punct de creștere. Aceasta înseamnă puncte de trecere a frontie­rei noi și modernizate, dezvoltarea infrastructurii rutiere și feroviare, simplificarea circulației mărfurilor, extinderea oportunităților pentru me­diul de afaceri și crearea unor noi lanțuri de producție și logistice. România poate juca un rol deosebit în acest proces, în calitate de stat membru al UE, care are frontieră directă cu Ucraina și acces la Marea Neagră și la Dunăre.

În acest context, merită, de asemenea, evidențiat formatul special de coope­rare regională – Triunghiul Odesa – care reunește Ucraina, România și Republica Moldova. Creat în 2022, acest format a obținut un nou impuls odată cu instituirea Parteneriatului Strategic dintre Kiev și București. În prezent, acesta se dezvoltă la nivelul șefilor celor trei state, al comisiilor parlamentare naționale și al ministe­relor de resort, punând accent pe co­operarea trilaterală în domeniile secu­rității energetice, transporturilor și infrastructurii, precum și al combate­rii dezinformării.

Ioana Cristea Drăgulin: Cele 27 de state membre ale UE au deschis oficial pe 15 iunie primul cluster de negocieri de aderare cu Ucraina și Republica Moldova. Care este im­pactul asupra politicilor interne și externe ale Ucrainei? Sunt State Membre care sunt preocupate de o serie de aspecte legate de statul de drept sau de dinamica reformelor din unele domenii cum ar fi lupta împotriva corupției? Ce eforturi concrete suplimentare ar trebui să facă Ucraina?

E.S. Ihor Prokopchuk: Deschide­rea, la 15 iunie, a primului cluster de negocieri privind aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană reprezintă o etapă istorică pentru țara noastră. Pentru Ucraina, aceasta înseamnă trecerea de la perspectiva politică a aderării la o activitate practică, siste­matică, desfășurată în conformitate cu regulile și standardele Uniunii Europene. Primul cluster – „Valori fundamentale” – vizează aspecte fundamentale: statul de drept, funcți­onarea instituțiilor democratice, ad­ministrația publică și alte elemente de bază pe care se construiește sistemul juridic și politic european.

Pentru Ucraina, integrarea europeană nu reprezintă doar o direcție de poli­tică externă. Este un proces de trans­formare internă a statului. Ne propu­nem să construim instituții eficiente, democratice și responsabile în fața cetățenilor, să asigurăm supremația legii, independența sistemului judi­ciar și reguli previzibile pentru cetă­țeni și mediul de afaceri. Tocmai de aceea, reformele necesare pentru aderarea la UE corespund, înainte de toate, propriilor interese ale Ucrainei.

Suntem conștienți că mai avem mult de lucru. Partenerii noștri europeni au propriile așteptări în ceea ce privește ritmul și calitatea reformelor, iar Ucraina trebuie să răspundă acestora prin rezultate concrete. Nu este vorba doar despre adoptarea legilor nece­sare, ci, înainte de toate, despre apli­carea lor practică și consolidarea instituțiilor statului. Suntem pregătiți să continuăm această activitate, în pofida condițiilor extrem de dificile ale războiului pe scară largă.

În același timp, războiul nu poate fi o justificare pentru amânarea reforme­lor. Dimpotrivă, capacitatea Ucrainei de a se reforma chiar și în timpul războiului de agresiune purtat de Rusia reprezintă o dovadă a rezilien­ței statului nostru. Instituțiile demo­cratice puternice, administrația pu­blică eficientă și supremația legii sunt elemente ale rezilienței naționale la fel de importante ca o armată și o economie puternice.

Sunt, de asemenea, convins că acest proces trebuie să fie un efort comun al Ucrainei și al Uniunii Europene. Ucraina trebuie să își îndeplinească angajamentele și să demonstreze un progres real, iar partenerii noștri eu­ropeni trebuie să mențină sprijinul politic pentru Ucraina și să o ajute să parcurgă acest drum dificil. România joacă aici un rol deosebit, în calitate de vecin al nostru, stat membru al UE și țară care înțelege bine importanța strategică a integrării europene a Ucrainei.

Nu solicităm o cale simplificată către Uniunea Europeană. Obiectivul nostru este să devenim un membru cu drepturi depline al UE, care împărtă­șește valorile sale, respectă regulile sale și contribuie la securitatea și bunăstarea europeană comună. Ucraina apără deja astăzi viitorul european nu doar pentru sine, ci și pentru întregul continent, iar integra­rea noastră în UE reprezintă, de ase­menea, o contribuție la o Europă mai puternică și mai sigură.

Ioana Cristea Drăgulin:  Am ob­servat în ultimii ani o intensificare a dezinformării și propagandei ruse pe toate mediile de informare. Aceasta afectează Ucraina, România, ca entități statale, dar poate influ­ența și relația bilaterală. Ce consi­derați că ar trebui să în­treprindă autoritățile de la Kiev și București pentru a limita impactul acestei componente a războiului asime­tric? Cum putem acționa proactiv împotriva acestor campa­nii de dez­informare?

E.S. Ihor Prokopchuk: Dezinforma­rea și propaganda rusă reprezintă astăzi nu doar o problemă informați­onală – acestea sunt instrumente de­pline ale războiului Rusiei împotriva Ucrainei și componente ale agresiunii sale hibride împotriva statelor euro­pene. Scopul lor nu este doar răspân­direa informațiilor false, ci și submi­narea încrederii cetățenilor în institu­țiile statului, procesele democratice, mass-media și parteneriatele interna­ționale. Este deosebit de periculos atunci când astfel de campanii în­cearcă să creeze neîncredere între Ucraina și România sau exploatează chestiuni sensibile ale relațiilor noastre bilaterale.

În acest context, avem deja un exem­plu bun de cooperare practică. La 5 iulie 2024, la Chișinău, miniștrii afa­cerilor externe ai Ucrainei, României și Republicii Moldova au semnat Memorandumul de înțelegere privind combaterea manipulării informațio­nale și a ingerințelor străine. Cu alte cuvinte, am creat deja baza politică pentru coordonarea în acest domeniu. Consider că astăzi trebuie să trecem la etapa următoare – să intensificăm schimbul de informații, experiență și expertiză, să analizăm în comun noile amenințări informaționale și să coor­donăm răspunsul la acestea. Acest format trilateral poate fi foarte util tocmai pentru că Ucraina, România și Republica Moldova se confruntă cu numeroase provocări similare din partea Rusiei.

În același timp, este important să consolidăm reziliența internă a fiecă­rui stat. Pentru România, aceasta înseamnă consolidarea în continuare a propriilor mecanisme de combatere a dezinformării și a ingerințelor stră­ine, dezvoltarea competențelor de alfabetizare media, sporirea rezilien­ței societății și a capacității instituții­lor statului de a reacționa rapid la campaniile de manipulare. În anii războiului pe scară largă, Ucraina a acumulat o experiență practică foarte bogată în combaterea operațiunilor informaționale rusești. Suntem pre­gătiți să împărtășim această expertiză cu România – atât la nivelul instituți­ilor statului, cât și cu mass-media, mediul de experți și societatea civilă.

Ioana Cristea Drăgulin:  Statul român a demonstrat, cu ocazia acestui război, că este unul dintre cei mai fideli prieteni al Ucrainei. Totuși, nu există la nivelul opiniei publice autohtone un sprijin de 100% pentru această politică, apar și voci disonante. Una din temele aduse în discuție de criticii politicii statului român de sprijinire a Ucrainei este statutul minorității române din Ucraina, mai precis modul în care Ucraina se achită de obligațiile sale internaționale în ce privește protejarea și promovarea drepturilor persoanelor aparți­nând minorității române. Ce ne puteți spune despre acest argument și cum ar trebui partea ucraineană să comunice pentru clarificarea acestor întrebări? Cât de îndreptă­țite sunt aceste preocupări?

E.S. Ihor Prokopchuk: În primul rând, doresc să îmi exprim încă o dată recunoștința față de România și societatea românească pentru spriji­nul constant acordat Ucrainei. Apre­ciem foarte mult acest lucru, mai ales în condițiile războiului de agresiune al Rusiei, care continuă.

Tematica drepturilor minorității nați­onale române din Ucraina, precum și a minorității naționale ucrainene din România, reprezintă și continuă să reprezinte o parte importantă a agen­dei bilaterale încă de la începutul stabilirii relațiilor diplomatice dintre statele noastre. Ucraina își îndepli­nește obligațiile internaționale în domeniul protecției drepturilor mino­rităților naționale, inclusiv angaja­mentele asumate în cadrul convenți­ilor europene și al altor documente internaționale. Comunitatea româ­nească din Ucraina beneficiază de posibilități largi pentru păstrarea lim­bii, culturii și identității sale.

Tinerii vorbitori de limba română din Ucraina au posibilitatea de a benefi­cia de educație în limba maternă, concomitent cu studierea limbii de stat. Ucraina sprijină funcționarea școlilor cu predare în limba română și nu are planuri de reducere a numă­rului acestora. În Ucraina există o rețea extinsă de instituții de învăță­mânt cu predare în limba română, iar Ministerul Educației și Științei al Ucrainei continuă să aprobe pro­grame de studiu destinate claselor cu predare în limba română, inclusiv pentru învățământul secundar supe­rior. În 2026, de exemplu, a fost aprobată un nou program-cadru „Limba ucraineană pentru clasele cu predare în limba română” pentru cla­sele a X-a-a XII-a.

Există și alte exemple pozitive. Ucraina a instituit recent, în mod oficial, Ziua Limbii Române, iar în sistemul de învățământ este asigurată posibilitatea studierii limbii și litera­turii române ca limbă a minorității naționale.

Suntem în continuare pregătiți să discutăm în mod concret cu partea română aspectele practice legate de educație și de drepturile culturale ale comunității române din Ucraina. Tot­odată, trebuie să discutăm și aspec­tele care țin de minoritatea națională ucraineană din România, precum și de modul în care sunt asigurate ne­voile sale educaționale, lingvistice, religioase și de altă natură.

Este important să respectăm princi­piul „reciprocității” în abordări, stan­dardele europene bine stabilite și obligațiile internaționale. În calitate de parteneri strategici, trebuie să fim pregătiți să discutăm toate temele actuale într-un spirit de respect reci­proc și încredere. Tocmai dialogul ucraineano-român direct și construc­tiv trebuie să contribuie la demonta­rea miturilor și a stereotipurilor artifi­ciale care, din păcate, continuă să existe.

Ioana Cristea Drăgulin: În înche­iere, aș dori să revin la diplomația culturală, ca vehicul de promovare a patrimoniului cultural al țărilor noastre. Pentru prima dată în isto­ria culturii politice din România, o revistă științifică găzduiește o serie de articole și studii semnate de spe­cialiști din Ucraina, ca formă de dialog intercultural. Scopul acestui proiect cultural este să ne apropie tot mai mult, ca popoare și state. Cum putem multiplica canalele de schimb intercultural pe axa bilate­rală, astfel încât schimbul de idei și experiențe istorice să ne apropie, în cadrul unei culturi și civilizații în­temeiate pe drepturi și dialog?

E.S. Ihor Prokopchuk: Diplomația culturală este un domeniu în care avem deja multe rezultate concrete și în care putem face mult mai mult. Sunt convins că apropierea dintre societățile noastre se realizează nu doar prin decizii politice sau proiecte economice, ci mai ales prin oameni – prin cultură, educație, știință, memo­ria istorică și comunicarea directă.

Un exemplu important de proiecte globale de diplomație culturală repre­zintă inițiativele Primei Doamne a Ucrainei, Olena Zelenska. Proiectul audioghidurilor în limba ucraineană a devenit deja o rețea globală: în august 2026, în 59 de țări ale lumii funcțio­nează 125 de audioghiduri în limba ucraineană. În România, primul astfel de audioghid a fost lansat la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, iar în august 2026, limba ucraineană a fost intro­dusă și la Muzeul Național Peleș.

Acesta este un instrument foarte sim­plu, dar important, de diplomație culturală – ucrainenii pot descoperi patrimoniul cultural al României în limba lor maternă.

O altă direcție importantă a acestei inițiative este „Raftul de carte ucrai­neană”. Astăzi, cărțile ucrainene sunt deja disponibile în mai multe biblio­teci din România, inclusiv în Biblioteca Națională.

O importanță deosebită o are diplo­mația academică. Aderarea a trei uni­ver­­sități românești la Coaliția Globală pentru Studiile Ucrainene deschide noi oportunități pentru stu­dierea siste­matică a Ucrainei în România – a istoriei, culturii, limbii, poli­ticii și dezvoltării sale contempo­rane.

Suntem, de asemenea, interesați de extinderea contactelor interuniver­sitare, a schimburilor de studenți și cadre didactice, a cercetă­rilor știin­țifice comune, a conferin­țelor și a programelor în cadrul Erasmus+ și al altor inițiative euro­pene.

În acest context, o importanță simbo­lică deosebită a avut și prima vizită oficială a Primei Doamne a României, Mirabela Grădinaru, la Kiev, la 24 august 2026, la invitația Olenei Zelenska. Participarea la cel de-al VI-lea Summit al Primelor Doamne și Domni a reprezentat o expresie importantă a solidarității umane și umanitare a României cu Ucraina.

Un alt rezultat important al acestei activități a fost Dicționarul Global al Rezilienței, prezentat la cel de-al VI-lea Summit al Primelor Doamne și Domni la Kiev. Acesta a reunit expe­riența a 38 de țări și arată cum dife­rite societăți își găsesc propriile răs­punsuri la crize și provocări.

Pentru noi este deosebit de important faptul că în acest dicționar este pre­zentată și experiența României. Acesta este un bun exemplu al mo­dului în care putem nu doar să vor­bim lumii despre experiența ucrai­neană a rezilienței, ci și să cunoaștem mai bine experiența partenerilor noștri.

Interviu realizat

de Ioana Cristea DRĂGULIN