Instituții regionale și globale în ordinea globală a mega-orașelor. Studiu asupra evoluției urbane în cea de a doua jumătate a secolului al XXI-lea și din prima jumătate a secolului al XXII-lea

[Regional and global institutions in a global order of megacities. A study on the second half of XXI st century – first half of XXII century Word]

Mădălina Virginia ANTONESCU

Abstract: Metropolises and megalopolises are representing, at the beginning of XXIst century, the main points of a world network based on intensified and trans-national exchanges, on infra-local connections; metropolises are truly new political actors, in full process of separating themselves from the state umbrella (juridically, politically, economically). The paper explores some futuristic trends in developments of such actors, and new geopolitical spaces created as effect of the new urban order, that will depict rather as “Urbanocene” the XXII century (the era of the urban global order). We introduce here new concepts regarding developments of such order, as the GGUN, the VAEs, the MFAE etc., illustrating, in our opinion, the profile of such new global order founded on non-state actors, the competences, their basic normative acts, their specific institutions and bodies. 

Keywords: Global Order of Megacities, Urbanocene, metropolitan institutions, infra-actors, VAEs (Vertical Architectonic Ensembles), The Belt-cities, the Great Global Urban Network.

Introducere

Orașele au reprezentat mereu, de-a lungul istoriei umane, o putere poli­tică, militară, culturală, economică prin ele însele¹. Uneori, ele s-au sta­talizat, devenind orașe-stat (organiza­te în cele mai diverse forme de gu­vernare, de la republică la teocrații, monarhii absolutiste sau plutocrații).

În sec. III după Hr., în Imperiul Roman s-au acordat drepturi civile și de a sta în justiție actorilor infra-statali (grupări politice teritoriale precum municipiile, coloniile și cetă­țile) și au fost recunoscute, ca entități independente diferite grupuri de per­soane (corporațiile, colegiile) care intrau sub reglementarea dreptului public². O trăsătură importantă era recunoașterea faptului că toate corpo­rațiile din Imperiul Român îndepli­neau și sarcini religioase, administra­tive, politice și că aveau, ca și muni­cipiile, bunuri comune, fiind repre­zentate de un actor sau sindicus³.

În prezent, se apreciază că aproa­pe 70% din toată energia produsă global este consumată de orașe. Po­trivit estimărilor, aproximativ 66% din populația lumii va locui în arii urbane, până în anul 2050⁴. După cum observă specialiștii în trendurile civilizaționale ale societății umane, încă din 1964, orașul este o frontieră; trebuie să remarcăm și o disciplină specifică ce va lua amploare în sec. XXI-XXII, anume ekistica, studiul transdisciplinar al așezărilor umane (cuprinzând abordarea istorică, arhi­tectura, viitorologia urbană, planifi­carea și funcțiunile orașelor, institu­țiile urbane și competențele lor, stu­diul comunicațiilor și al infrastructu­rilor urbane precum și al relațiilor orașelor cu periferiile sau cu împreju­rimile lor, economia, sociologia, psi­hologia, medicina, biologia)⁵. Ekistica este o disciplină multi-dimensională privind habitatele uma­ne de tip urban⁶.

Metropolele au devenit, în sec. al XXI-lea, o adevărată sursă de infor­mații și creatoare de comunicație, fiind capete de rețele în materie de politică, economie, cultură, creând și întreținând fluxuri de bunuri, de per­soane, de capitaluri și informație și astfel, formând o rețea urbană mon­dială⁷. Conform lui Paul Claval/1981, internaționalizarea progresivă a schimburilor și a tuturor interdepen­dențelor transpare printr-o cristalizare progresivă a unui nivel superior al armăturii urbane, anume rețeaua de mari metropole, un nivel superior regiunilor și națiunilor, un nivel de organizare teritorială a marilor an­sambluri urbane⁸. Claval desprinde orașul de legătura cu lumea rurală, considerând că el este o entitate auto­nomă și că „orașul nu mai trebuie, ca funcție predominantă, să mai deser­vească un mediu rural, el lucrează pentru el însuși sau pentru alte spații urbane»⁹.

Specifice marilor metropole, în opinia lui Bonnet, sunt echipamentele lor și zonele lor de influență, maxi­mizarea capacității lor de a participa la rețelele de schimburi mondiale, dar și „o poziție geografică de deschidere către lume”, conform lui P. Soldatos/1991¹⁰,

Și în acest context, putem spune că secolul al XXI-lea este deja un secol urban și că, urmărind această direcție de dezvoltare, trebuie să lu­ăm în calcul și ipoteza politizării ora­șelor și a transformării lor în cvasi-state sau chiar în state, emancipate total de sub tutela actualelor forme de stat-națiune. Desigur, trebuie să ți­nem seama și de tendința de extinde­re și de consolidare a urbanismului, a concepției de „habitat urban”, cât și de multiplele funcții cu care orașele viitorului vor fi dotate, la nivel glo­bal.

Putem spune că, luând în calcul această tendință de consolidare și de extindere a rolului mega-orașelor, secolul al XXI-lea nu va fi doar un secol asiatic, ci și un secol asiatic urban (având în vedere că majoritatea mega-orașelor din sec. al XXI-lea sunt localizate pe continentul asiatic).

Evoluții ale habitatelor urbane

De la orașele statice la orașele di­namice

Așa cum remarcau unii autori, una din cele mai interesante schim­bări geopolitice și istorice în privința tipului de civilizație urbană a avut loc odată cu trecerea de la orașele seden­tarizate (axate pe agricultură) care au stat la baza marilor imperii hidraulice (imperiile orașelor-stat sumeriene, de exemplu)¹¹, la orașele în mișcare (orașele mecanizate)¹². În opinia doc­trinei, majoritatea orașelor constituite în primii 5 000 de ani ai istoriei habi­tatelor urbane erau orașe statice¹³.

Din 1969, odată cu apariția orașe­lor mecanizate, conceptul de „habitat urban” devine unul dinamic și se ex­tinde, transformând orașul într-o me­tropolă (de exemplu, în 1969, un tip de megalopolis era considerat a fi conurbația întinzându-se de la Boston, prin New York, Philadelphia, Baltimore, până la Washington DC)¹⁴.

De la megalopolisurile regionale la Ecumenopolis (orașul unic mondial sau lumea-oraș)

Un al doilea fenomen observat de specialiștii în trendurile de dezvoltare a habitatelor urbane este tendința de contopire a megalopolisurilor (fiind dat drept exemplu megalopolisul de pe țărmul nord-estic al SUA, cu me­galopolisul din regiunea Marilor La­curi), și care este parte a unui feno­men de extindere prin contopire a megalopolisurilor la nivel mondial¹⁵.

Așa cum remarcă doctrina, dacă această tendință va contina, într-un viitor nu prea îndepărtat este posibil ca, de la contopirile regionale de me­galopolisuri să se formeze, într-o ul­timă etapă de apogeu al mega-urbanizării, un singur oraș, Ecume­nopolis¹⁶. Acest aspect, în opinia noastră, va marca totodată, trecerea de la epoca simplă a Antropocenului, la Urbanocen (lumea complet urbani­zată a secolelor viitoare).

Această tendință este atât de evidentă, consideră specialiștii, încât problema nu este când și dacă orașul unic se va crea ci dacă oamenii vor fi capabili să controleze acest feno­men¹⁷ și să facă din Ecumenopolis un mega-habitat locuibil pentru ființe umane dar și respectuos și prietenos cu „mediul integrat” (trecându-se de la conceptul de „mediu înconjurător” – care definește ecosistemele naturale în special, în contrast cu habitatul uman, la conceptul revoluționar de „mediu integrat” – adică, ecosisteme care fac acum parte, ca elemente spe­cifice, dintr-o formă nouă de mega-oraș, Ecumenopolis). Am putea vorbi atunci, de savanele africane sau de ghețurile arctice ca de părți specifice, ale unui singur „mediu integrat” în cadrul orașului mondial unic, Ecumenopolis.

Aceasta este o variantă de viitor care trebuie analizată cu mare atenție, inclusiv din punct de vedere al secu­rității energetice, al infrastructurii, al centrelor comerciale, al capacității globale a rețelelor comerciale, infor­maționale, de transport, de furnizare de servicii, de a asigura la nivel glo­bal, în cadrul unui singur oraș, satis­facerea nevoilor întregii comunități umane. Ecumenopolis trebuie privit ca un concept multi-funcțional dar și unitar, funcționând pe baza mai mul­tor componente principale (megalo­polisurile regionale, care își pot păs­tra funcțiuni de bază, pentru adminis­trarea și guvernarea regiunilor mari ale globului, prin administratori sau guvernanți regionali).

Astfel, putem vorbi, în cazul Ecumenopolis, al orașului unic (dacă ne vom referi la componentele demo­cratice orășenești), de instituții speci­fice infra-urbane, precum:

• Consiliul Suprem Urban al Ecumenopolis (care ar avea putere legislativă la nivel global asupra organizării și funcționării generale a întregului Ecumenopolis), for­mată dintr-o oligarhie (indiferent că vorbim de aristocrația Ecumenopolis sau de plutocrația sa).
• Primarul General al Ecumenopolis (cu atribuții spori­te, ca un fel de guvernator al ora­șului mondial sau doge/dogessă).
• Consiliul de pază și de siguranță al Ecumenopolis (însărcinat cu gestionarea la nivel global a tutu­ror fenomenelor de migrații inter-orășenești, de conflicte inter-urbane sau infra-urbane la nivel global, și cu competențele de a da directive obligatorii pentru nivele­le orășenești inferioare de guver­nare și administrare).
• Tribunalul Suprem al Ecumenopolis (cu competențe le­gate de relațiile juridice dintre megalopolisurile regionale, pre­cum și relațiile între Ecumenopolis și megalopolisurile regionale).
• tribunalele metropolitane regiona­le (cu competențe legate de relații­le juridice dintre orașele-nucleu din cadrul megalopolisurilor regi­onale, precum și dintre aceste me­galopolisuri și orașele-nucleu).
• Consiliile regionale ale megalopo­lisurilor (de ex., Consilul Euro-Atlantic al Megalopolisurilor din civilizația occidentală; Consiliul Panamerican al Megalopolisuri­lor; Consiliul Eurasiatic al Mega­lopolisurilor etc.).
• Primarii generali ai megalopoli­surilor regionale (care sunt parțial subordonați, în privința atribuții­lor de formare, bugetare și de se­curitate, nivelului urban superior)
• Consiliile de pază și siguranță ale megalopolisurilor regionale.
• Consiliile restrânse orășenești (care implementează directivele date de Consiliile regionale ale megalopo­lisurilor, în fiecare oraș-nucleu din cadrul orașului unic).

Marea Rețea Urbană Globală (MRUG-ul). Orașele-centuri

Acest tip de orașe se dezvoltă ple­când de la un concept de urbanism total diferit de cele de mai sus. Este vorba de orașe nomade (în mișcare), schimbătoare, axate pe traseele schimbătoare, flexibile (adică având trasee alternative), ale mega-pro­iectelor economice și investiționa­le ce vor străbate lumea începând cu a doua jumătate a sec. XXI (și care acum sunt în curs de implementare). Avem în vedere orașele situate pe traseele unor mega-proiecte precum OBOR (care este, la momentul actu­al, cel mai avansat mega-proiect din lume, cu tipuri de globalități distincte „ o globalitate terestră, o globalitate maritimă și una orbital-spațială).

Ele pot fi orașe vechi (antice) sau recent construite însă semnificativ este faptul că, datorită complexității traseului, acesta prezintă mereu mini-variante de înaintare, pe segmente determinate de teritoriu, astfel încat unele din aceste orașe pot fi lăsate în stare de abandon temporar de către Marea Rețea Globală Urbană/ MRUG (OBOR-ul, să luăm drept un simplu exemplu) în favoarea altor orașe ale mini-traseelor mega-rețelei urbane globale. Complexitatea aces­tei rețele poate duce la activarea unor infra-rețele specializate, care să aibă una, două sau chiar toate cele trei dimensiuni activate (terestră, mariti­mă, orbitalo-spațială).

Spre deosebire de stadiul actual, în care rețele globale sunt construite de un singur stat sau de un grup de state (cum este OBOR), în cadrul lumii-oraș (Ecumenopolis), aceste mega-rețele vor fi integrate în Marea Rețea Urbană Globală (MRUG) și nu vor mai aparține anumitor state (deoarece vorbim de o lume post-statală) ci unui grup de megalopoli­suri regionale reprezentate, în relațiile cu Ecumenopolisul, de un Consiliu al Înalților Reprezentanți.

 Orașele-centuri

Secolul al XXII-lea va fi, în opi­nia noastră, unul concentrat pe for­marea și pe extinderea unor tipuri de concepte de habitat urban care astăzi par fantezii; urbanizarea, în secolele următoare, va fi una nu doar trans-continentală ci și una sub-acvatică, maritimă, supra-terană (la nivelul straturilor superioare ale atmosferei sau pe centura orbitală, în imediata vecinătate a planetei) sau sub-terană; de asemenea, se va introduce concep­tul de orașe hibrid, de orașe semi-modulare, cu componente fixe și cu componente dinamice, cu componen­te detașabile și cu componente de intermediere între două spații de fo­losință temporară. De exemplu, por­nind de la structura arhitectonică ur­bană „Gardens by the Bay”, din Singapore, apreciem că aceasta poate deveni un Prototip de oraș așezat pe piloni (pe CAV-uri), în secolul al XXII-lea, unit prin centuri și infras­tructuri suspendate, la care se atașea­ză componente modulare, pentru une­le perioade de timp, ale unor orașe suspendate/platforme plutitoare con­stituind un nivel superior și temporar.

De asemenea, în privința concep­telor ekisto-futuristice precum orașe-centuri orbitale și orașe-centuri mari­time, putem da ca un exemplu deja realizat, orașele construite pe insule artificiale, care pot deveni un proto­tip, în opinia noastră, al viitoarelor orașe-centură maritime. Un astfel de oraș plutitor este Palm Island Dubai (Jumeirah Palm Island), una din cele trei insule numite Insulele-Palmier/ the Palm Islands (Palm Jumeirah, Palm Jebel Ali and Palm Deira) care se extind în Golful Persic.

Alte concepte futuristice asupra urbanismului secolului al XXII-lea se referă, în concepția noastră, la așa-numitele „orașe-străjer” (un concept de habitat urban specializat pe furni­zarea de securitate – alimentară, cu energie, deținător al unor rezerve de apă-, fiind dotate toate cu o importan­tă dimensiune militară de protecție, pentru a răspunde provocărilor speci­fice ale unei lumi urbane globale, cât și fenomenelor de criminalitate tran­sfrontalieră, marilor migrații haotice etc.).

Între megalopolisurile regionale nu este exclusă apariția de rivalități geopolitice (fiecare tinzând să aibă un rol mai important decât celălalt în relația cu Ecumenopolisul și să câști­ge mai multă influență și putere). Deci, megalopolisurile regionale se vor dota cu armate private foarte cos­tisitoare și bine întreținute, spre a își impune sau extinde dominația sau pentru a se apăra de dominația altor rivale și a câștiga o relație privilegia­tă (poziția de megalopolis favorit) cu Ecumenopolisul (aici, înțeles ca nu­cleul decizonal suprem al mega-orașului-lume).

Orașele-străjer sunt orașe specia­lizate în deținerea, în producerea unor resurse-cheie, necesare funcționării strategice a Ecumenopolisului și care trebuie protejate militar și tehnologic (atât resursele, cât și orașele din jurul lor), de atacurile hoardelor migratoa­re și ale rețelelor clandestine (impe­riile underground)¹⁸ . Ele constituie primele centuri de protecție în jurul megalopolisurilor regionale, atât spre a le furniza optim resursele necesare, dar și ca o primă barieră de protecție împotriva hoardelor migratoare sau a armatelor altor megalopolisuri, inte­resate să își extindă influența. Tem­plul egiptean de la Luxor poate re­prezenta pentru futuro-ekistică, un exemplu de prototip de oraș-străjer de arie plană/ câmpie (referitor la tipul mini-orașului suspendat, cu ba­ză fortificată, cu piloni masivi de sus­ținere, cu rol militar și de pază).

Civilizația urbană transformatoare (Al Treilea Val Urban)

După primele două Valuri Urbane (orașele statice care au creat imperii hidraulice sau, în general, orașele pre-mecanizate) și Civilizația Urbană a Celui de-al Doilea Val (orașele di­namice, mecanizate, orașele industri­ale) care durează și în prezent, ome­nirea va experimenta, în opinia noas­tră, Civilizația Urbană a Celui de-al Treilea Val. Această a treia civilizație urbană este caracterizată prin necesi­tatea de a diversifica și de a extinde urgent resursele de apă ale planetei, datorită exploziei demografice la ni­vel global, înălțării standardelor de viață (habitatele urbane consumând cantități de apă potabilă și de uz cas­nic în mai mare măsură decât popula­țiile orașelor din antichitate sau din civilizația modernă), datorită indus­triilor globale și agriculturii extinse pe largi porțiuni de teritorii, inclusiv la nivel maritim (agricultură acvatică, prin ferme pe apă – vorbim de lacuri amenajate special).

Trăsătura specifică a Civilizației Urbane a Celui de-al Treilea Val este capacitatea de inovare în domeniul transformării apelor sărate (disponi­bile nelimitat), pe scară largă (indus­trială), în apă potabilă. Ecumenopoli­sul va fi concentrat, ca tip de mega-politică, pe gestionarea și pe decizia în domeniul industriilor transforma­toare și reciclatoare pri­vind resursele de apă.

Decizia privind resursele de apă va fi considerată, la toate nivelurile administrative, a fi un tip de decizie de importanță prioritară, de siguranță vitală, a orașelor. Megalopolisurile se vor concentra pe identificarea, pe susținerea și pe extinderea industrii­lor de extragere și transformare a apelor sărate (lacuri sărate, Marea Moartă, Marea Neagră, oceane etc.) în surse de apă potabilă¹⁹ .

Industriile de extragere a apelor sărate și de transformare a lor în apă potabilă vor fi considerate a fi mega-industriile viitorului, implicând plat­forme de extragere, spații speciale de depozitare, conducte, spații de trans­formare a apelor sărate în ape potabi­le, care vor beneficia de regimuri juridice speciale, în comparație cu alte tipuri de industrii. Industriile de transport a apei potabile prin mega-conducte, în zonele urbane deficitare în resurse de apă potabilă, vor fi și ele unele prioritar situate în cadrul mega-trendului industrial privind apa și deșeurile, din orașele viitorului.

A treia mega-industrie a viitoru­lui, din Civilizația Urbană a Celui de-al Treilea Val (numită și civilizație transformatoare), după mega-in­dustria reciclării și a transformării plasticului în petrol, va continua să fie industria reciclării apelor rezidua­le și a curățării apelor de metale gre­le, deșeuri de plastic și de substanțe nocive pentru mediu și pentru calita­tea vieții, astfel încât să se asigure o deversare sigură, curată în oceane și în mări, a apelor reziduale dar și o întrebuințare a acestora în continuare, în condiții de maximă siguranță pen­tru sănătatea umană și pentru cea a ecosistemelor primitoare.

Organizarea politică pe verticală a lumii post-statale: Lumile de Sus și Lumile de Jos. CAV-urile (Complexe­le Arhitectonice Verticale sau Orașe­le Suspendate)

În dreptul administrativ (român, de exemplu) contemporan, orașul, comuna, județul reprezintă persoane juridice de drept public, persoane juridice politico-teritoriale însă care nu dețin (precum statul) suveranitate, putere de comandă proprie asupra locuitorilor și teritoriului lor, deoare­ce nu au atribuțiile specifice și strict recunoscute statului. Orașele, comu­nele, județele pot fi înființate în pre­zent doar prin lege iar instituțiile lo­cale pot fi înființate prin acte ale con­siliilor locale sau județene cu respec­tarea condițiilor stabilite de legea statului respectiv²⁰.

În prezent, orașele sunt considera­te de legislațiile statelor de care apar­țin, drept unități administrativ-terito­riale (colectivități locale și cir­cum­scripții administrativ-teritoriale)²¹ .

Din simple unități administrativ-teritoriale ale statelor, în opinia noas­tră, începând cu sec. al XXII-lea, me­tropolele se vor emancipa și vor ajunge adevărați actori politici (orașe statalizate, orașe-republici, orașe-regat), în cadrul unui proces istoric pe care statele decadente nu vor mai fi în stare să îl gestioneze și să îl oprească sub impactul TNC-urilor și actorilor non-statali ce vor extinde haosul la nivel global spre a împărți lumea în piețe globale în afara orică­rei autorități statale. Putem vorbi de ordinea metropolitană a sec. al XXII-lea (ca tip de lume post-statală) ca fiind un tip de ordine globală constru­ită de metropole ca efect al conștien­tizării pericolului expansiunii haosu­lui generat de actori non-statali rivali și de incapacitatea statelor decadente de a mai păstra vechea ordine (westphaliană).

În a doua jumătate a sec. al XXI-lea, prin ridicarea metropolelor ca actori dominanți ai lumii politice globale post-statale, pentru stăvilirea ascensiunii necontrolate a actorilor non-statali (TNC-uri, rețele clandes­tine, paramilitare, underground), me­tropolele își vor înființa propriile cor­puri legislative (prin consolidarea poziției politice și juridice a autorită­ților lor, precum Primarul General și Consiliul municipal general) cu va­loarea juridică a unor veritabile con­stituții metropolitane. Dacă în pre­zent, comunele, orașele, muncipiile, județele sunt doar unități administra­tiv-teritoriale care aparțin de un stat, supuse legii statului respectiv, în ca­drul cărora administrația publică de stat se realizează prin servicii decon­centrate, aflate sub conducerea pre­fectului, aceste entități sunt persoane juridice de drept public, cu personali­tate juridică distinctă de cea a statu­lui²², conform constituției statului respectiv. Din acest statut special se va naște o veritabilă independență față de statele decadente, care va du­ce la apariția unei forme noi de glo­balism (cel metropolitan), ca singura variantă valabilă de a stăvili lupta pentru putere pentru piețele globale dintre TNC-uri și actorii undergro­und, din lumea post-statală a celei de-a doua jumătăți a sec. al XXI-lea.

Mega-orașele își vor consolida competențele de gestionare a patri­moniului public și exercitarea autori­tății lor politice și exclusive asupra teritoriului lor și asupra locuitorilor din metropolă și din zonele anexe acestora (până la formarea unor ade­vărate imperii, în care nucleul metro­politan central- metropola-mamă va exercita exclusiv jurisdicția imperială asupra întregii confederații/federații de metropole sau asupra Arcurilor de Metropole transcontinentale și trans-oceanice ale noii lumi).

Mega-orașele vor avea atât perso­nalitate de drept privat cât și persona­litate de drept public, în cadrul drep­tului metropolitan, aplicabil acestora. În afară de dreptul metropolitan (echi­valent al unui drept constituțio­nal actual), se va dezvolta dreptul global metropolitan, care va regle­menta re­lațiile inter-metropolitane, pe baza unor seturi de principii juridice cu va­loare universal recunoscută de către toate metropolele părți la Carta Globală a Metropolelor.

Deasupra orașelor vechi, specifice sec. al XXI-lea, ca ansambluri com­plexe, eclectice de construcții, înglo­bând unități și zone arhitecturale pro­venind din epoca antică, medievală sau din alte perioade istorice anteri­oare secolului nostru, se pot ridica progresiv, pe măsura evoluției con­ceptului de oraș, habitate urbane lu­xuriante, așa-numitele „orașe sus­pendate” sau „orașe deasupra orașu­lui”, în straturi succesive, verticale, de urbanitate²³.

Primarul sau Președintele Consi­liului Municipal va avea drepturi po­litice, de reprezentare a metropolelor la diferite întruniri inter-metro­poli­tane, echivalent cu înalții demnitari ai unui stat din prezent.

Teritoriile mega-orașelor vor fi împărțite în subdiviziuni teritoriale, precum comune, orașe, districte, sec­toare, departamente, cartiere, care vor avea propriile lor autorități locale, subordonate însă, în domeniile esen­țiale, autorităților metropolitane.

Delimitarea teritorială a subdivi­ziunilor teritoriale ale unui mega-oraș se va face prin lege metropolitană, emisă de Consiliile Municipale (ajunse adevărate parlamente metro­politane) și după consultarea prin referendum a cetățenilor metropoli­tani.

Orașele suspendate (ridicate pe CAV-uri) sau pe thysenkruppi (clă­diri-piloni reprezentând baza pentru aceste orașe sferice sau tubulare din vârful lor) vor forma Lumea de Sus, cu reglementări juridice și ordini po­litice distincte, separate de Lumile de Jos. În ceea ce privește „Fundațiile Lumii urbane de Sus”, un posibil pro­totip de thysenkrupp, în comentariul nostru, apare ca o clădire–pilon al unui oraș-sferă din vârful său, izolat de Lumea de Jos²⁴. Un alt concept de viitor oraș suspendat pleacă, în opinia noastră, de la prototipul numit „Tur­nul Namaste” (India), proiectat să conțină grădini interioare și să ofere o priveliște aeriană panoramică asupra Oceanului Indian și asupra orașului Mumbay²⁵.

Organizarea politică pe verticală a lumii post-statale: Lumile de Sus și Lumile de Jos. CAV-urile (Complexe­le Arhitectonice Verticale sau Orașele Suspendate)

Interesant de precizat, în opinia noastră, ar fi faptul că procesul de emancipare al metropolelor de sub autoritatea statală și din lumea deca­dentă a statelor va avea loc, spre sfâr­șitul sec. XXI, nu doar pe orizontală (prin separarea teritoriului metropoli­tan emancipat de sub tutela statului decadent și prin consolidarea autori­tății metropolitane până la organiza­rea conceptului de „metropolă-fortăreață” (davă)) ci și pe verticală (un proces de separare a două lumi – „Lumea de Sus” și „Lumea de Jos”). La început, conceptul de „oraș sus­pendat” poate lua forma unui turn izolat de lumea blocurilor obișnuite de jos; ulterior, conceptul urban evo­luează la ridicarea unui întreg oraș în vârful unor complexe verticale (CAV-uri), asemeni unui cuib de pa­săre²⁶. Un alt tip de mega-turnuri ce pot con­sti­tui, în perspectiva futuro-ekisticii, prototipuri pentru „orașe-cuib de pasăre” sau mini-ansambluri verticale arhitectonice, așezate în vârful unui zgârâie-nori, poate fi și turnul Milad (Iran)²⁷ . Alte mega-turnuri înlănțuite, ce pot reprezenta un prototip arhitec­tonic pentru con­ceptele futuro-ekistice sus-men­ționate sunt, în opinia noastră, și turnurile Petronas, Malayesia.

Pe fondul procesului de construire a mega-zgârie-norilor și a unor Com­plexe Arhitectonice Multi-Structurate (CAMS-uri sau „pădure înlănțuită de ziggurate”, mega-complexe de orașe suspendate pe verticală), orașele noi vor deveni insule ale lumii super-avansate a sec. XXI, dispuse la înăl­țimi amețitoare, complet separate economic, politic, militar de Lumile decadente de Jos (unde se vor extinde haosul, conflictele, luptele pentru dominație între actorii underground, statele decadente care vor încerca să reziste și vor fi nevoite să lupte pen­tru a își proteja teritoriile imense și vulnerabile), TNC-uri și rețele de criminalitate transfrontalieră operand acum trans-continental. Prototipul pădurii urbane de mai sus poate avea ca sursă de inspirație un exemplu din natură – o autostradă a baobabilor naturali, sălbatici, în Madagascar²⁸. În aceeași linie inspirațională privind evoluția urbanistică, putem să dăm ca exemplu „turnurile-baobabi” (din Singapore), alcătuind o centură – un prototip în opinia noastră, a viitoare­lor orașe-centură maritime, orbitale sau hybrid (cu componente sau părți dispuse în mai multe tipuri de me­dii)²⁹. De asemenea, Taiwan devine o parte activă în elaborarea unui futuro­logic plan urbanistic și în implemen­tarea lui, precum Taichung Gateway- Active Gateway City, cu un model de clădiri verzi în stilul arhitectural pro­pus de Bionic Arch³⁰. O altă sursă de inspirație pentru modele de clădiri urbane ale viitorului sunt „Baobabii- turn postmoderni, rotitori”³¹.

Pentru a rezista și a organiza prospe­ritatea și civilizația secolul al XXII-lea, mega-orașele se vor consti­tui în adevărate metropole izolate în nori, în complexe arhitectonice și politice totodată, interconectate (gru­puri de zgârie-nori cu funcționa­lități diferite), cu economii supratera­ne, cu armate proprii sau private, cu tehnici de supraveghere a împrejuri­milor turbulente de jos. O viziune a noilor orașe-insulă, situate deasupra orașe­lor vechi, re-dimensionează spa­țiul pe verticală, într-o revoluție ur­ba­nistică diferită de modificările isto­rice – pe orizontală – ale lumii urba­ne³². Un exemplu de prototip, în futu­ro-ekistică, al unui oraș-sferă, ca un concept autonom, este și orașul înăl­țat parțial pe linia coastei marine sau a unui lac, parțial deasupra malului acestuia (partea urbană lacustră)³³ sau dezvoltarea unui oraș artificial, com­plet acvatic, din materiale ușoare, flexibile, separat de coasta maritimă, precum conceptul deja realizat de oraș, numit Atlantis City, din Palm Dubai, insulă artificială urbanizată³⁴.

Lumea, începând cu a doua jumătate a sec. al XXI–lea: o lume globală a mega-orașelor

Statul nu a fost întotdeauna unita­tea de bază a oricărui sistem interna­țional. Procesul de ascensiune al me­tropolelor și al rețelelor de metropole (lumile metropolitane, inter-conectate în ceea ce vom denumi „Arcuri de prosperitate metropolitană” și „Ar­curi de securitate metropolitană”) din a doua jumătate a sec. al XXI-lea – sec. al XXII-lea va fi de fapt, o prelu­are și re-inventare a unor etape speci­fice istorice ale evoluției sistemului internațional. În fapt, ne referim la sistemul getic al multi-davelor (rețele de cetăți, cetăți-orașe așezate la înăl­țimi și fortificate), din care au deri­vat, milenii mai târziu, orașele-regate mesopotamiene; ne vom mai referi și la sistemul orașelor-republici-impe­riale din epoca medievală (Veneția, Genova, Florența).

Astfel, în sistemul elen, apărut re­cent (după 1600 î.e.n.) pe scara isto­riei (ca un sistem urban apărut cu milenii după sistemul getic al multi-davelor), unitatea politică principală era polisul (orașul-stat, iar alte unități ale sistemului erau statele tributare, coloniile militare și coloniile nemili­tare)³⁵. Aceste polisuri au devenit foarte puternice cu timpul, reușind să creeze un adevărat imperiu thallaso­cratic în jurul unui nucleu (orașul-stat inițiator și conducător al imperiului). Orașe-stat ca Atena și Sparta au dat forma unui sistem bipolar de putere, constituit în jurul Ligii Helenice și a Ligii Peloponeziene³⁶.

În sistemul medieval european (din secolul al XIII-lea până în seco­lul al XVIII-lea, constituția Veneției rămânând neschimbată de la 1310 până la 1796) se remarcă Serenissima (Republica Leului, Veneția). La în­ceputul secolului al XV-lea, acest oraș-stat se afla la apogeul puterii sale, stăpânul Mării Mediterane, re­prezentând cea mai mare națiune de negustori din lume, cu colonii co­merciale până în Orientul Mijlociu și chiar în Orientul Extrem, cu o flotă comercială și militară în stare prefec­tă, cu un sistem de guvernare auto­nom³⁷ (un oraș-stat care s-a declarat republică în 727 e.n. și care a evitat să se lase în mâna familiilor aristo­crate, precum celelalte republici-orașe, fiind mai degrabă condus de un sistem rotativ de comitete anoni­me și nenumărate, care decideau prin vot majoritar)³⁸. Pentru 700 de ani, guvernarea acestui oraș-stat a fost una foarte solidă, evitându-se ca fa­millile de vază să dețină puterea reală și absolută în cadrul Maggior Consi­glio sau a altor instituții specifice acestei republici³⁹. Serenissima a fost, pentru aproape o mie de ani, ceea ce azi denumim un „hub” co­mercial și de afaceri al lumii sale, dispunând de o rețea comercială pe o jumătate de glob și de o poziție geos­trategică im­po­sibil de cucerit⁴⁰.

Începând cu sec. al XXI-lea, sis­temul internațional se schimbă fun­damental în ceea ce privește actorii, modalitatea de înțelegere și de opera­re a puterii în sistem, tipurile de re­surse, accelerarea regionalismului eco­­nomic, constituirea de blocuri econo­mice regionale. Însă nici aceas­ta nu este ultima formă a sistemului inter­național, încă dominat de unita­tea de bază (statele-națiune).

Ascensiunea metropolelor, feno­menul politizării și al autonomiei lor față de statele-națiune (în condițiile extinderii haosului în sistem și al in­capacității statelor de a îl opri sau de a-l gestiona pentru a asigura condiții minime de stabilitate, de prosperitate în sistem) va duce la schimbarea din temelii a întregii ordini internaționa­le, așa cum o cunoaștem azi.

Începând cu a doua jumătate a sec. al XXI-lea, metropolele și mega­lopolisurile vor conștientiza capacita­tea lor de a se opune turbulențelor globale, de a rivaliza și de a opri ten­dințele de dominație economică și politică exercitată de TNC-uri și de diferiți alți actori privați care operea­ză transnațional și fără ca statele să îi mai poată controla în vreun fel. Me­tropolele și megalopolisurile își vor folosi resursele, își vor consolida pu­ternic competențele de decizie politi­că, economică și vor forma proto-rețele, apoi rețele și structuri inter-conectate de gestionare a noii lumi și de dominație asupra actorilor statali (confruntați cu un fenomen de decă­dere) dar și asupra celor non-statali.

Metropolele și megalopolisurile vor fi unitatea de bază a noului sis­tem global din a doua jumătate a sec. al XXI-lea – sec. al XXII-lea și vor realiza multiple structuri de coopera­re, inclusiv mergând până la forme de integrare regională pe cinci niveluri:

– realizarea unor arii de comerț liber inter-metropolitane

– realizarea unor uniuni vamale inter-metropolitane

– realizarea unor piețe comune regio­nale a unui grup de metropole puter­nic dezvoltate economic (cu posibila for­mare de periferii metropolitane, inte­grate la proiect, în mod diferit, conform modelului cercurilor con­centrice)

– realizarea unor uniuni economice și a unor uniuni monetare între cele mai puternice (economic, militar) metro­pole și megalopolisuri.

Cele trei Lumi metropolitane: COM, CMT, CMO

Sistemul global inter-metropolitan se va extinde în decursul secolul al XXII-lea, în opinia noastră, cuprin­zând Centura metropolelor terestre (CMT), Centura metropolelor ocea­nice (CMO) și Centura orbitală me­tropolitană (COM). Diferite tipuri de politici se vor naște plecând de la această realitate, politici de guvernare și de gestionare a COM, care vor avea strategii și obiective diferite de necesitățile și de specificul CMT și CMO. Cele trei Centuri vor exprima priorități politice distincte de guver­nare a Celor Trei Lumi.

În opinia noastră, în sec. al XXII-lea, metropolele vor fi de două cate­gorii:

– metropole multi-funcționale;

– metropole specializate (metropole-războinice, metropole-biblioteci, metropole sportive, metropole in­dustriale, metropole agricole, me­tropole–academii și centre de cer­cetare, metropole artistice, focali­zând mediile artistice la nivel glo­bal). Unele orașe specializate pot fi orașe suspendate dezvoltând o perspectivă verticală, panoramică, asupra orașelor vechi de la picioa­rele lor⁴¹.

Am putea spune că, din a doua jumătate a sec. al XXI-lea, statele își vor măsura în termeni realiști capaci­tatea de a fi superputeri/mari puteri, după noi factori precum:

• numărul de metropole existent deja pe teritoriul lor (metropolele sec. al XX-lea).
• capacitatea acestor metropole de a controla fenomenele sărăciei ur­bane, a nerespectării drepturilor omului, a aglomerării informale urbane, a violenței și a lipsei de resurse în mediu urban.
• numărul de metropole noi (con­struite după cerințele lumii celei de-a doua jumătăți a sec. al XXI-lea), adică a Metropolelor Lumii Super-civilizației
• capacitatea de a converti metropo­lele lumii vechi (aparținând seco­lului industrial) în functionalități noi, specifice unor metropole a lumii sec. al XXI-lea.
• capacitatea de a deține controlul asupra metropolelor de pe terito­riul său.
• capacitatea de cooperare cu me­tropolele de pe teritoriul său și cu metropole din teritorii vecine (da­că statul nu mai este capabil să dețină controlul asupra lor, fiind un stat în situație avansată de de­cadență și necesitând sprijinul specializat al metropolelor- asigu­rarea funcțiilor vitale de securita­te, economice, financiare, a ordi­nii publice pe teritorii metropoli­tane și periferice aferente).

Desigur, acest set de instituții in­ter-metropolitane nu reprezintă decât o primă etapă în cadrul evoluției sis­temului global inter-metropolitan (faza terestră de integrare), urmată de o trecere într-o etapă intermediară (prin avansarea urbanismului, a cali­tății materialelor de construcție, a concepțiilor despre orașe și despre funcțiunile acestora), după care con­strucția metropolelor va trece spre formarea unui sistem mixt de metro­pole terestre, oceanice și orbitale. În acest context se vor dezvolta concep­te politice specifice lumii globale a metropolelor, precum: guvernare ur­bană, bună guvernare urbană, pace sustenabilă inter-metropolitană, dez­voltare urbană sustenabilă, concepte necesitând implementarea unor tipuri noi de instituții la nivelurile diferite ale ordinii globale metropolitane.

Instituțiile mega-orașelor, în ordinea globală metropolitană a celei de-a doua jumătăți a sec. al XXI-lea

În ordinea globală a metropolelor, puterea politică se fragmentează și trece de la state la mega-orașe, fie prin transfer de competențe de la ni­velul central statal la nivelul infra-statal, fie prin slăbirea statelor (pe fondul incapacității lor de facto de a mai domina o lume tot mai haotică și pe fundalul pierderii monopolului legitimității și al violenței legitime în fața actorilor non-statali).

Dintre cei mai importanți actori non-statali care reușesc să își impună supremația inclusiv în planul politic al ordinii celei de-a doua jumătăți a sec. al XXI-lea, până la a modela fundamental tipul de ordine politică și geo-economică, se reliefează, în opinia noastră, mega-orașele (actori infra-statali).

În prezent, mega-orașele sunt ac­tori atipici, aflați la nivelul infra-statal, în relație de dependență eco­nomică și politică față de nivelul su­perior (al statelor-națiune), actori care contribuie fundamental la bugetele statelor și care țin (prin economia lor prosperă, prin forța radiantă a culturii și a civilizației pe care o emană, prin caracterul de hub-uri ale tehnologii­lor, know-how, prin științe și inven­ții), întregul stat în funcțiune.

Mega-orașele sunt conduse în prezent de autorități specifice (pri­mari, consilii municipale) cu natură autonomă față de nivelul central, la care se adaugă prefecții (reprezen­tanți ai autorității centrale)⁴². Însă această natură autonomă a autorități­lor mega-orașelor este una limitată, în sensul că nu schimbă natura de actor subordonat statelor, de actor infra-național al metropolelor.

În acest studiu, vom lua în consi­derare doar metropolele și megalopo­lisurile, adică acei actori infra-statali care dispun de suficientă forță eco­nomică, politică, culturală, pentru a se emancipa de sub controlul statelor și a forma propria lor ordine politică, numită ordinea globală a metropole­lor, din lumea post-statală a celei de-a doua jumătăți a sec. al XXI-lea (o lume marcată de căderea imperiilor statale, a extinderii zonelor haotice, a rivalităților cronicizate între state și a slăbirii sistemelor instituționale in­ternaționale capabile să ofere soluții la criza sistemică a lumii decadente statale din a doua jumătate a sec. al XXI-lea).

Pentru a stăvili expansiunea hao­sului provocat de state în luptele pen­tru supremație (energetică, politică etc.), în a doua jumătate a sec. al XXI-lea, noi actori politici se vor ridica: noii gladiatori globali sau me­ga-orașele, prin activarea nivelului infra-statal într-o lume urbană globa­lizată încă de la începutul sec. al XXI-lea (avem aici în vedere un anumit fenomen al globalizării, cel caracterizând secolul al XXI-lea ).

Din simple unități administrativ-teritoriale ale ordinii statale, mega-orașele vor deveni entități politice de sine stătătoare, dotate cu suveranități proprii și cu dreptul de comandă și control asupra propriului teritoriu și asupra propriilor lor cetățeni (vorbim de apariția unei cetățenii metropolita­ne), vor fi entități capabile să stea în justiția internațională și regională în nume propriu, capabile să își trimită reprezentanți diplomatici în foruri și în organizații ale noii ordini globale a celei de-a doua jumătăți a secolul al XXI-lea (atât în cadrul organizațiilor decadente, care încă vor mai avea funcții – tot mai formale, lipsite de substanță – de a fi cadre de negociere între state, cât și în cadrul noilor or­ganizații, post-statale, care vor fi di­recte forumuri de negociere multila­terală între mega-orașe).

A doua jumătate a secolului al XXI-lea va cunoaște, pe fundalul cronicizării luptei pentru putere din­tre state, o decredibilizare a acestora, ca efect a incapacității lor de a mai atrage, de a păstra, de a prezerva re­surse pentru cetățenii lor, pe fondul corupției sistemice, al scăderii intere­sului pentru politică și al decredibili­zării reprezentanților politici ai state­lor, pe fondul decăderii clasei politice statale, desprinse de nevoile cetățeni­lor și izolate într-o sferă a propriilor interese; pe fondul crizelor interne ale statelor, revoluții, revolte de tot felul care vor măcina sistematic și neîncetat statele, pe fondul incapaci­tății claselor politice de a mai răs­punde nevoilor cetățenilor, de a mai asigura stabilitatea și prosperitatea la nivel național, pe fondul creșterii ni­velului de violență și al zonelor infra-statale neguvernabile, constituite în auto-sisteme mai mult sau mai puțin clandestine de funcționare (stat în stat), pe fondul înmulțirii zonelor interlope, a spațiilor underground, neguvernabile, care vor afecta stabili­tatea nu doar a statelor ci și siguranța vieții urbane.

Pe acest fundal, autoritățile mega-orașelor se vor desprinde treptat, într-un proces natural, de nivelul corupt, decadent și incapabil al guvernării statale (centrale) și vor încerca să reziste presiunilor tot mai mari ale lumii haotice în plină expansiune (amenințărilor transnaționale, inclu­siv) prin întărirea puterii politice pro­prii și prin auto-organizare.

În a doua jumătate a sec. al XXI-lea, dreptul administrativ va suferi o modificare esențială, anume se va transforma într-un drept metropolitan (corpuri de norme juridice emise de mega-orașe, prin autoritățile proprii- primari, consilii municipale, dotate acum cu adevărate puteri legislative suverane- și obligatorii pentru aces­tea) iar acest drept metropolitan va căpăta progresiv un caracter global (întrucât singurii actori capabili să mai stăvilească forțele haotice în pli­nă expansiune, în urma decăderii sta­telor, vor fi mega-orașele). Acest tip de drept va ajunge echivalentul drep­tului internațional actual, care regle­mentează exclusiv relațiile între state suverane și egale în drepturi.

În lumea haotică a celei de-a doua jumătăți a sec. al XXI-lea, dreptul metropolitan global va reglementa (inclusiv prin instituții specifice, la nivel global, precum un Consiliu Global al Mega-Orașelor), relațiile juridice între toate mega-orașele, fe­derațiile de metropole, ligile metro­po­litane, imperiile-megalopolisuri, arcu­rile de metropole-înfrățite.

Adevărata rivalitate a celei de-a doua jumătăți a sec. al XXI-lea și începutul sec. al XXII-lea nu va fi între mega-orașe și statele decadente, în plină disoluție (în urma incapacită­ții de gestionare a epocii globalizării, slăbite de presiunile migraționale da­torate războaielor nefinalizate, schim­bă­rilor climatice, crizei de re­surse naturale, crizei apei, crizei ali­men­tare) ci între mega-orașe și alți actori non-statali (corporații transna­ționale, în special). Acești actori transna­ționali vor încerca să profite de lumea haotică în care sistemele instituți­ona­le ale statelor sunt în plină degradare și nu mai funcționează de­cât formal, și vor încerca să își extin­dă influența în cadrul unui soi de ul­tra-corpo­ratism global.

TNC-urile⁴³ vor tinde să își aplice ideologia lor, așa cum au făcut-o și în cadrul lumii sfârșitului sec. al XX-lea și începutului sec. al XXI-lea, când statele-națiune erau actorii dominanți. Însă, din pricina greșelilor statelor-națiune, TNC-urile vor ajunge să ocupe o poziție dominantă în ordinea turbulentă post-statală⁴⁴, slăbind ire­versibil capacitatea statelor-națiune de a mai putea întârzia sau de a opri extinderea zonelor haotice și ascensi­unea actorilor non-statali (între care TNC-urile ocupă o poziție predomi­nantă).

Ascensiunea noilor actori (metro­polele și megalopolisurile) în ordinea post-statală a celei de-a doua jumătăți a sec. al XXI-lea va duce la un feno­men de politizare a orașelor, la apari­ția cetățeniilor metropolitane ca legă­turi juridico-politice noi, între locui­torii metropolelor și megalopolisuri­lor și acești actori emancipați de la nivelul infra-statal, ridicați până la gradul de veritabili concurenți, pentru dominația asupra lumii sec. al XXI-lea, cu statele decadente și cu puter­nicele TNC-uri.

Într-o lume turbulentă, marcată de revendicarea dominației asupra lumii și împărțirea ei în piețe globale de către TNC-uri și de alți actori trans­naționali sau underground (rețele transnaționale de criminalitate orga­nizată etc.), singurele entități capabile să se organizeze în forme cvasi-statale sau de rețea (federații de me­tropole, ligi războinice de metropole dotate cu puternice formațiuni milita­re, fie private, fie publice) vor fi me­tropolele. Acestea vor deveni practic, un fel de substituenți de nevoie ai statelor confruntate cu o perioadă de decadență, sub impactul lipsei de viziune politică, al eșecului politicilor tradiționale, al corupției cronicizate, al slăbirii autorității statale în întreg teritoriul statal, al incapacității state­lor-națiune de a putea controla sau opri procesele globalizării (ce avanta­jează actorii non-statali în detrimen­tul lor)⁴⁵.

Pe fondul scăderii în importanță a suveranității statale (măcinate de im­pactul nesfârșitelor disensiuni sterile ale partidelor politice incapabile să mai gestioneze eficient resursele și să confere putere și prestigiu statelor), se va contura o formă nouă de suve­ranitate, cea metropolitană, care va fi înscrisă în Carte ale Metropolelor, adevărate constituții votate de adu­nări speciale reprezentând cetățenii metropolelor.

Ascensiunea metropolelor în a doua jumătate a sec. al XXI-lea se va reflecta în atribuțiile consolidate de putere publică pe care le vor primi de la proprii cetățeni (prin referendu­muri locale, unde se va decide des­prinderea de statele decadente și întă­rirea caracterului politic independent față de state, al metropolelor). Cu timpul, metropolele politizate se vor alia, vor ajunge să formeze diferite structuri organizaționale (ligi război­nice, confederații de metropole, fede­rații metropolitane etc.). Unele me­tropole ale sec. al XXI-lea vor ajunge inclusiv să controleze porțiuni întinse de teritorii odată aflate în granițele statale, formând adevărate imperii metropolitane, terestre sau maritime. Se vor forma Arcuri de Prosperitate Metropolitane, structurate ca partene­riate strategice între metropole, pen­tru dezvoltarea și implementarea unei Agende Comune a Metropolelor par­ticipante la aceste parteneriate de securitate și de stabilitate trans-regionale (ele pot avea caracter trans-oceanic, trans-continental, reunind metropole din diferite arii civilizațio­nale și geografice, în cadrul unui sin­gur concept strategic de apărare sau de expansiune războinică).

Treptat, prin Carte ale Metropole­lor, aprobate de Adunările speciale reprezentative ale cetățenilor metro­politani, mega-orașele își vor acorda drepturi care altădată aparțineau strict statelor în ordinea internațională⁴⁶: dreptul de legiferare (competența de a stabili norme de conduită generală și obligatorie pentru toți locuitorii metropolei respective, indiferent dacă sunt sau nu cetățeni ai acelei metro­pole); dreptul de a organiza forța pu­blică (monopolul violenței organizate și legitime, asupra teritoriului metro­politan și asupra locuitorilor săi), competența de a proteja metropola (fie prin forțe militare private, fie prin forțe militare proprii) de atacuri din exterior; competența de a menține ordinea publică și siguranța în interi­orul teritoriului lor; dreptul de a de­fini și de a proteja un domeniu public metropolitan; dreptul de a bate mo­nedă metropolitană proprie; dreptul de a exercita justiție prin autorități proprii (judecătorii metropolitani, în cadrul sistemelor judiciare metropoli­tane proprii); dreptul de a stabili taxe și impozite proprii; dreptul de a con­strui și de a întreține infrastructura metropolitană; dreptul de a autentifi­ca; dreptul de a stabili obiective stra­tegice de interes metropolitan.

De asemenea, metropolele își vor rezerva dreptul de a controla și de a exercita puterea de jurisdicție exclu­sivă asupra apelor maritime, fluviale, a mărilor teritoriale, a oceanelor afla­te în limitele jurisdicțiilor lor, toate fiind stabilite prin tratate inter-metropolitane, în cadrul conferințelor și adunărilor metropolitane. La aceste adunări metropolitane pot participa doar metropole și megalopolisuri care și-au desăvârșit procesul de sta­talizare, care au suveranitate metro­politană recunoscută la nivel inter-metropolitan, prin pacte și tratate cu valoare universal valabilă în lumea globală a metropolelor.

Metropolele vor fi singurele enti­tăți suficient de puternic dezvoltate economic, cultural, militar, capabile să se opună tendinței TNC-urilor și actorilor underground (rețele clandes­tine de crimă organizată transfronta­lieră etc.) de a extinde haosul la nivel global, pe seama căderii statelor-națiune și a împărțirii lumii în sfere de influență private (piețe globale).

Instituții regionale ale ordinii globale metropolitane

Într-o ordine politică, economică și culturală în care mega-orașele își asumă funcții multiple, pentru a combate și a opri expansiunea haosu­lui generat de actorii non-statali rivali (TNC-uri, indivizi, rețele transfronta­liere de crimă organizată, grupări paramilitare etc.), inclusiv un haos generat de statele decadente (incapa­bile să mai gestioneze lumea haotică și să o ordoneze conform principiilor westphaliene), metropolele devin singurele entități politice suficient de închegate și de numeroase spre a forma rețele de stăvilire a turbulențe­lor globale și de a re-ordona lumea conform unui model nou.

Acest model este unul complex, bazat pe structuri de rețele (principiul orizontal, al cooperării între metropo­le și megalopolisuri, formând inclu­siv tipuri specifice de parteneriate, precum Arcurile de Prosperitate Me­tropolitane- parteneriate strategice în domeniul economic, inclusiv concre­tizate prin preluarea funcțiilor de “nuclee” ale unor mega-proiecte transcontinentale începute de state- precum Drumurile comerciale cu produse de lux sau cu produse strate­gice, conform nevoilor societăților metropolitane din a doua jumătate a sec. al XXI-lea).

Ne referim la o lume globalizată deja la începutul sec. al XXI-lea, în care una din dimensiunile globalizării a fost cea a privatizării violenței or­ganizate (trupele private armate), care (începând cu a doua jumătate a sec. al XXI-lea și al XXII-lea) vor fi plătite de mega-orașe, spre a asigura protecția înalților demnitari metropo­litani (gărzi speciale de protecție) cât și pentru apărarea teritoriilor metro­politane sau a unui cartier de zgârie-nori organizat ca un AAMF – An­samblu Arhitectural Multi-Funcțional). La aceste Arcuri se pot adăuga Arcurile de Securitate Metro­politane, bazate pe parteneriate stra­tegice între mega-orașe în domeniul apărării și securității comune, acope­rind diferite regiuni ale globului și fiind supuse patrulării trupelor mixte, competenței alianțelor de securitate metropolitane, trupe care pot fi atât trupe private⁴⁷ cât și trupe proprii, ale metropolelor ca atare (metropolele statalizate, care au preluat atribuțiile-cheie din domeniile regaliene ale sta­telor decadente).

O altă latură a modelului metro­politan este și organizarea unei di­mensiuni ierarhice a puterii (este po­sibil să se formeze structuri organiza­ționale bazate pe o așezare pe vertica­lă a puterii, între metropole și mega­lopolisuri). Avem aici în vedere for­marea de imperii metropolitane, cu o metropolă-nucleu (metropola-mamă) care a înființat, a extins și care men­ține imperiul.

Într-o ordine bazată pe un model global a metropolelor, o parte impor­tantă a acestuia o constituie structuri­le integraționiste de tip metropolitan (așa-numitele entități de integrare supra-metropolitană, formate în do­meniile economic, politic, care cu­mulează mai multe metropole).

Instituțiile unor astfel de entități regionale multi-metropolitane (con­stituite din metropole și megalopoli­suri care sunt de acord, prin tratate inter-metropolitane, ratificate de înal­ții lor reprezentanți, să își transfere unele atribuții asupra unui nivel su­perior de guvernare politică) pot fi diferite, în funcție de regiunile globu­lui, ca atribuții, componență, denu­miri, politici.

Astfel, pot apărea înspre a doua jumătate a secolul al XXI-lea, entități regionale constituite din mega-orașe⁴⁸, care să funcționeze pe baza unui set unic de instituții specifice pentru enti­tatea supra-metropolitană respectivă:

– un Consiliu Regional al Metropole­lor (Consilul regional al metropolelor din zona Asia-Pacific, de exemplu)

– un Congres Regional al Metropole­lor (Congresul African Metropolitan, Congresul Asiatico-Central al Metro­polelor)

– Adunarea Regională a CAV-urilor (de ex., Adunarea regională a CAV-urilor din zona Marilor Lacuri Afri­cane, Adunarea CAV-urilor din pe­rimetrul geopolitic al fluviului Dunărea)

De asemenea, în lumea globală a metropolelor a sec. al XXII-lea, toate seturile de instituții internaționale existente (care primesc în prezent, în componența lor, doar state-națiune) vor fi înlocuite cu seturi de instituții metropolitane, în care membrii vor fi doar metropolele și megalopolisurile, cât și reprezentanții Arcurilor de Prosperitate Trans-continentale Me­tropolitane (cel mai înalt nivel de agregare a unităților metropolitane în arii de economii inter-conectate și de securitate împărtășită). Aceștia vor dispune de drepturi de reprezentare juridică și politică pe plan global, în asemenea instituții precum:

• Consiliul Global Intermetropolitan
• Camerele de comerț intermetro­politane
• Organizația de comerț interme­tro­politan
• Organizația de cooperare între APMs (Arcurile de Prosperitate Metropolitane)
• Forumul de Dialog al ASMs (al Arcurilor de Securitate Metropoli­tane)

Ligile Metropolelor Războinice (metropole specializate pe furnizarea de securitate la nivel regional sau global, adevărați actori regio­nali/ globali cu agendă proprie de se­cu­ritate, capabile să asigure securita­tea pentru metropole mai slabe sau spe­cializate pe alte domenii –agricultura metropolitană inteligentă, industrii nepo­luante, gestionarea eco­siste­me­lor, gestionarea industriei tu­rismului metropolitan, sport și diver­tisment, securitatea informației- în metropole-biblioteci, în metropole-campusuri multi-universitare și în orașe-centre de cercetare și inventică etc.).

Instituții globale ale ordinii metropolitane

În ordinea globală a metropolelor și a megalopolisurilor a sec. al XXII-lea, în opinia noastră, o serie de insti­tuții globale pentru identificarea și gestionarea unei Agende Globale a Metropolelor (AGM) va fi posibil să apară, prin instituții și forme de coo­perare precum:

• Consiliul Global al MegaOrașelor
• Arcurile de Prosperitate Metropolitane (parteneriate stra­tegice între o salbă de metropole și megalopolisuri situate într-o re­giune a globului, sau trans-oceanice, trans-continentale), pen­tru dezvoltarea cooperării în do­meniul gestionării resurselor stra­tegice –materii prime, resurse na­turale, cursuri de apă transregio­nale etc., al transferurilor de teh­nologie, pentru cooperare științifi­că și tehnologică, pentru construi­rea de mega-proiecte comune trans-oceanice și transconti­nen­tale ori în domeniul coo­perării pentru reciclarea deșeurilor
• Arcurile de Securitate Metropoli­tane (parteneriate strategice pri­vind dezvoltarea cooperării în domeniul securității și al apărării comune, între metropolele parte­nere)
• Bănci regionale metropolitane
• Organizații de arbitraj comercial inter-metropolitan etc.
• Instanțe judiciare globale pentru reglementarea diferendelor între metropole
• O adunare generală a megalopoli­surilor
• Ligile războinice (organisme pri­vate, folosite de metropole pe ba­ză de contracte speciale de asis­tență armată, specializate pe ges­tionarea conflictelor armate între metropole, pe pacificarea regiuni­lor haotice de pe glob, în interven­ții rapide oriunde pe glob când se­curitatea unui Arc Metropolitan este amenințată de acțiunile acto­rilor underground – de TNC-uri, de rețele diferite de organizare a violenței, de state decadente- sau când perimetrul de protecție al unui Arc este invadat de mase migratoare care pun presiune asu­pra teritoriilor metropolitane, ame­­­nințându-le securitatea și prosperi­tatea).

În concluzie, putem spune că re­cunoașterea metropolelor ca actori statalizați, cvasi-statalizați sau eo ipso, din partea statelor, nu va mai fi un criteriu obligatoriu pentru ca o metropolă să funcționeze ca subiect juridic de sine stătător în ordinea ju­ridică inter-metropolitană a sfârșitu­lui secolului al XXI-lea și primei ju­mătăți a sec. al XXII-lea. Nu doar de facto dar și prin codificarea progresi­vă a unui set de norme specifice rela­țiilor inter-orășenești, precum dreptul metropolitan, acest tip de ordine glo­bală va reflecta, în concepția noastră, dominația metropolelor, ca actori politici distincți, față de state, față de TNC-uri și de alți actori ai politicilor viitorului.

Note

• Pe arealul României de azi, urbanita­tea este exemplificata prin așezări cu vechime de peste 6 500 ani, precum orașul descoperit la Hârșova; așezări­le urbane ale civilizației matriarhale neolitice Cucuteni, cu 12 000-20 000 locuitori (așezări dispuse în adevărate rețele urbane), prima civilizație urba­na a Europei, cf. specialistei Marija Gimbutas. Cf. Lucian Iosif Cueșdean, Istoria antică a neamului românesc, București, 2011, pp. 42-44.
• Corneliu Manda, Drept administrativ, Editura Universul Juridic, București, 2008, p. 97.
• Ibidem, p. 97.
• A se vedea documente internationale și regionale în materie, precum Istanbul+5, The UN Special Session of Great Assembly, Urban Habitat, Raportul “State of the World’s cities, 2012-2013. Prosperity of cities”, UN-HABITAT, “For a better urban futu­re”, Routledge, 2013, Canada, www.unhabitat.org.
• Arnold Toynbee, Orașele în mișcare, trad. Leontina Moga, Editura Politică, București, 1979, pp. 15-16.
• Ibidem, p. 16.
• Jacques Bonnet, Marile metropole mondiale, col. Secolul XX, Editura Institutul European, traducere de Bogdan Geangalău, Iași, 2000, p. 200.
• Ibidem, pp. 200-204.
• Ibidem, p. 200.
• Ibidem, p. 204.
• William McNeill, Ascensiunea Occidentului. O istorie a comunității umane și un eseu retrospectiv, ed. Arc, CEU Press, trad. Diana Stanciu, Editura Arc, Chișinău, 2000, pp. 29-32.
• Arnold Toynbee, cit., p. 260.
• Ibidem, p. 260.
• Ibidem, pp. 267-269, 281-282.
• Ibidem, pp. 260-261.
• Ibidem, pp. 260-261.
• Ibidem, p. 261.
• Mădălina Virginia Antonescu, Uniunea Europeană, un imperiu modern?, Editura Cartea Universitară, București, 2005, pp. 16-18.
• Arnold Toynbee, cit., pp. 268-269.
• Corneliu Manda, cit., pp. 99-101.
• Ibidem, p. 102.
• Ibidem, pp. 98-99.
• https://weirdttwist.worldpress.com/2012/10/09/images-12-stunning-infinit-y-pools.
• https://www.nextbigfuture.com/2020/09/new-tallest-skyscrapers-plan-s.h-tml/.
• http:/www.cunoastelumea.ro/turnul-namaste-cladirea-ultramoderna.
• https://www.everithing-kuala-lum-p-ur.com/kuala-lumpur-tower.html.
• Mega-turnuri. Turnul Milad, Iran. Sursa- https://twitter.com/tehranpics/ status/555782347610529793
• The road running through the Baobab Alley of Madagascar, https://www.worldatlas.com/articles/avenue-of-the-baobabs-unique-places-of-madagascar.html.
• https://www.707-inc.com/garden-by-the-bay-singapore?lightbox=data-Ite-m-izmg9f5r2 . Gardens by the Bay, Singapore. Turnuri-baobab în forma de centură. Construcții-pâlc de arbori, care pot constitui, în opinia noastră, un prototip de „oraș-pădure” (un CAV). Sursa foto: https://onetour.vn/ tin-tuc/cam-nang-du-lich-singapore/ diem-danh-cac-dia-diem-du-lich-m-ien-phi-o-singapore.html.
• Model de „clădire verde” a sec. XXI, design Bionic Arch, by Vincent Callebaut Architecture, parte a noului master plan Taichung Gateway- Active Gateway City, un oraș al viitorului proiectat a fi situat în centrul Taiwanului. Sursă imagine: Bionic-Arch is a Futuristic Green Skyscraper for Taichung / Vincent Callebaut, September-12–2011, http://www.evolo.us/bionic-arch-is-a-futuristic-green-skyscraper-for-taich-ung-vincent-callebaut/.
• https://www.commercialrealestate.com.au/news/worlds-first-rotating-skyscraper-planned-for-dubai-34567/
• Noile orașe-insulă, de deasupra orașe­lor vechi. Sursa- https://www.snapmunk.com/arconic-air-skyscraper/.
• Oraș-sferă. Oraș autonom, înălțat jumă­tate deasupra apei și deasupra uscatului (pe linia coastei) (prototip). Sursa- https://bengalsfan1220.wordpress.com/dubai-death-star / .
• https://www.fly4free.com/flight-deals/ europe/collection-of-ultra-luxurious-5-hotels-in-the-persian-gulf-from-on-ly-e163/
• Vasile Pușcaș, Relații internaționale/ transnaționale, Editura Sincron, Cluj Napoca, 2005, p. 51.
• Ibidem, p. 52.
• John Julius Norwich, Veneția, stăpâna Mediteranei, în vol. Marile orașe din istoria omenirii, coord. John Julius Norwich, trad. Ligia Caranfil, Editura Art, București, 2010, pp. 130-131.
• Ibidem, pp. 130-131.
• Ibidem, p. 131.
• Ibidem, p. 133.
• Orașe suspendate, cu orizont deschis, privind deasupra orașelor vcehi. Sursa-https://73parkavenuetravel.wordpress.com/2019/07/28/swimming-in-the-worlds-largest-rooftop-infinity-pool-with-jaw-dropping-city-views.
• Corneliu Manda, cit., pp. 101, 38, 237-238. Trebuie remarcată și defi­nirea principiului autonomiei locale, conform căruia „administrația publică locală are dreptul de a satisface inte­resele propriilor unități administrative locale fără amestecul autorităților cen­trale, principiu din care derivă descentralizarea administrativă, auto­nomia fiind un drept, iar descentra­lizarea fiind un sistem ce implică autonomia” (Anibal Teodorescu). Este vorba de o autonomie locală limi­tată (economică și financiară), exercitată obligatoriu în limitele și în condițiile impuse de legea statului. Este și o capacitate efectivă, nu doar un drept al autorităților administrației publice lo­cale, de a rezolva și de a gestiona în nume propriu și sub responsabilitatea lor, o parte importantă a treburilor publice, în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă” (definiție derivată din Carta Autonomiei Locale).
• Transnational corporations („multina­ționalele”).
• David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, Jonathan Perraton, Transformări globale. Politică, economie și cultură, trad. de Ramona-Elena Lupașcu, Adriana Ștraub, Mihaela Bordea, Alina-Maria Turcu, Editura Polirom, Iași, 2004, pp. 324-325.
• Ibidem, pp. 222-223. După cum apre­ciază doctrina, „globalizarea contem­po­rană a comerțului a transformat noțiunea de autonomie a statului și a determinat schimbări la nivelul politi­cilor statului”. Mai mult, se apreciază de către experți, că „reglementarea glo­­bală a comerțului de către organisme precum OMC, implică o redefinire radicală a noțiunii westphaliene de suveranitate a statului”.
• Corneliu Manda, cit., pp. 88-89.
• David Held et alii, cit., pp. 172-176. Acești autori au în vedere con­ceptul de „societate postmilitară”, odată cu globalizarea violenței militare, prin reglementarea sa într-un „regim glo­bal al securității militare”. Autorii sus-citați folosesc sintagma de „trans-naționalizare a bazelor militare in­dustraiale de apărare”, la care se adaugă „restructurarea globală a pro-ducției industriale”.
• Straturi succesive de apă-uscat care integrează habitatul uman, într-un oraș suspendat. Sursa- https://weirdtwist.wordpress.com/2012/10/09/images-12-stunning-infinity-pools/.

Bibliografie

Lucrări cu caracter general și special

ANTONESCU, Mădălina Virginia, Uniunea Europeană. Un imperiu modern?, Editura Cartea Universitară, București, 2005.

BONNET, Jacques, Marile metropole mondiale, colecția Secolul XX, Editura Institutul European, trad. Bogdan Geangalău, Iași, 2000.

CUEȘDEAN, Lucian Iosif, Istoria antică  a neamului românesc, Editura Solif, București, 2011.

HELD, David; McGREW, Anthony; GOLDBLATT, David; PERRATON, Jonathan, Transformări globale. Politică, economie și cultură, trad. de Ramona-Elena Lupașcu, Adriana Ștraub, Mihaela Bordea, Alina-Maria Turcu, Editura Polirom, Iași, 2004.

MANDA, Corneliu, Drept Administrativ, Editura Universul Juridic, București, 2008.

McNEILL, William, Ascensiunea Occidentului. O istorie comunității umane și un eseu retrospectiv, Editura ARC, CEU Press, trad. Diana Stanciu, Editura ARC, Chișinău, 2000.

NORWICH, John Julius, Veneția, Stăpâna Mediteranei, în vol. Marile Orașe din istoria omenirii, coord. John Julius Norwich, trad. Ligia Caranfil, Editura Art, București, 2010.

PUȘCAȘ, Vasile, Relații Internaționale/ transnaționale, Editura Sincron, Cluj Napoca, 2005.

TOYNBEE, Arnold, Orașele în mișcare, col. Idei contemporane, trad. Leontina Moga, Editura Politica, București, 1979.

Resurse online

ANTONESCU Madalina Virginia, Comunicare științifică „The Global Order of Civilizations. Institutions of the Global Order of Civilizations: The GMC/Global Mediator of Civilizations,” the 5th Central and Eastern European Lumen Scientific Conference, Hradec Kralove, Czech Republic, 20-21 September 2018, The Lumen Research Center Social and Humanistic Studies http://lumen.international/lumen-nashs2018/program-working-papers/

IDEM, Comunicare științifică cu titlul „The Foundation of New Serenissima”. Institutional Political Patterns of Mega-Cities Starting from the Second Half of XXIst Century World”, participation at the 5th Central and Eastern European Lumen Scientific Conference, Hradec Kralove, Czech Republic, 20-21 September 2018, The Lumen Research Center Social and Humanistic Studies. http://lumen.international/lumen-nash-s2018/program-working-papers/ http://lumen.international/lumen-nash-s2018/wpcontent/uploads/2018/09/Pro-gramWorking-Papers_NASHS20-18.pdf)

IDEM, comunicare științifică cu titlul “Regional and Global Institutions in a Global Order of Megacities”, con­ferința RSACVP Lumen cu participare internațională, Suceava, 26-29 aprilie 2018, http://conferinta.info/wp-content /uploads/2018/04/BT1_Working-pape-rs_LUMEN-RSACVP2018ESDPA-L2018_Conferences.pdf.

IDEM, comunicare științifică cu titlul “Metropolitan Diplomacy. The Global Metropolitan Law and Principles of Metropolitan Diplomacy”, conferința RSACVP Lumen cu participare inter-națională, Suceava, 26-29 aprilie 2018, http://conferinta.info/wp-content/up-loads/2018/04/BT1_Working-paper-s_LUMEN-RSACVP2018ESDPAL-2018_Conferences.pdf.

ROBLIN, Amelia,” Conversing with Water Project Integrates Eco Behavior with Building”, Eco, February 26, 2013, https://www.trendhunter.com/ trends/conversing-with-water.

Istanbul+5, The UN Special Session of Great Assembly, Urban Habitat.

Raportul “State of the World‘s cities, 2012-2013. Prosperity of cities”, UN-HABITAT,” For a better urban future”, Routledge, 2013, US, Canada, www.unhabitat.org

The road running through the Baobab Alley of Madagascar, https://www.worldatlas.com/articles/avenue-of-the-baobabs-unique-places-of-madagascar.html.

Turnul Milad, Iran. Sursa- https://twitter.com/ tehranpics/status/555782347610529793

http://chinese.fansshare.com/gallery/photos/13194039/petronas-twin-towers-m-alaysia-the-free-nice-wallpaper-wall-paper/?displaying.

https://ihigcsegeography.wikispaces.com/file/view/6.2H_Megacity_map.png/82263189/827×457/6.2H_Megacity_map.png .

http://geographylaunchpad.weebly.com/uploads/2/5/4/1/25412597/7359460.png?826

https://hbr.org/resources/images/article_assets/hbr/1206/F1206Z_A_LG.gif, preluată din African Union

https://image.slidesharecdn.com/newmegatrends-implicationstofutureofmobili-ty-120802053002-phpapp02/95/new-mega-trends-and-the-future-of-mobi-lity-5-728.jpg?cb=1345294913, Frost and Sullivan, 2012.

https://inhabitat.com/futuristic-floating-skyscraper-heals-the-effects-of-climat-e-change/ .

https://www.trendhunter.com/trends/space-scraper-cairo.

https://www.trendhunter.com/trends/ .

http://civilizers.blogspot.com/2008/02/buildings-of-future.html

https://blog.bawahreserve.com/what-to-do-in-singapore.

http://www.topdubaiattractions.com/palm-island/.

https://www.universewithme.com/egypt-valuable-experience-cycling-dozens-local-cyclists-egypt/.

https://www.everything-kuala-lumpu-r.com/kuala-lumpur-tower.html.

https://onetour.vn/tin-tuc/cam-nang-du-lich-singapore/diem-danh-cac-dia-die-m-du-lich-mien-phi-o-singapore.html.

Bionic-Arch is a Futuristic Green Skyscraper for Taichung / Vincent Callebaut, September-12–2011.

https://www.commercialrealestate.com.au/news/worlds-first-rotating-skyscrap-er-planned-for-dubai-34567/.

https://www.fly4free.com/flight-deals/e-urope/collection-of-ultra-luxurious-5-hotels-in-the-persian-gulf-from-only-e163/.

https://www.707-inc.com/garden-by-the-bay-singapore?lightbox=dataItem-izm-g9f5r2

https://www.nextbigfuture.com/2020/09/new-tallest-skyscrapers-plans.html.

http://www.cunoastelumea.ro/turnul-na-maste-cladirea-ultramoderna-ce-trans-mite-un-mesaj-de-bun-venit-in-cel-m-ai-traditional-stil-indian-traditie-in-m-odernitate/ .

http://www.evolo.us/bionic-arch-is-a-fut-uristic-green-skyscraper-for-taichung-vincent-callebaut/.

https://weirdtwist.wordpress.com/2012/10/09/images-12-stunning-infinity-poo-ls/ .

https://73parkavenuetravel.wordpress.com/2019/07/28/swimming-in-the-worl-ds-largest-rooftop-infinity-pool-with-jaw-dropping-city-views/ .

https://www.snapmunk.com/arconic-air-skyscraper/.