Anatomia unui război nesfârșit: strategie, dezinformare și securitate europeană

Radu Carp, Ucraina. Războiul nesfârșit,

București, Editura Militară, 2026, 234 p.

Volumul Ucraina. Războiul nesfârșit se situează la intersecția dintre analiza relațiilor internaționale, studiile strategice, publicistica aca­demică și reflecția normativă asupra războiului din Europa secolului XXI. Cartea nu este o istorie exhaustivă a conflictului ruso-ucrainean și nicio monografie construită pe baza unui cadru teoretic și metodologic unitar. Lucrarea reunește, după cum preci­zează autorul, „cronica a exact doi ani de analize și comentarii”, publi­cate în intervalul 1 martie 2024–1 martie 2026. Formula editorială ex­plică atât principala calitate a volu­mului – proximitatea față de eveni­mente, capacitatea de reacție inte­lectuală și analiza multinivel –, cât și unele limite, cum ar fi eterogenitatea textelor, recurența unor teze și anu­mite interpretări supuse provizoratu­lui, până la deznodământul războiu­lui.

Radu Carp, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București și autor al unei opere con­sistente în domeniul științelor poli­tice, dreptului și studiilor europene (26 de cărți publicate), este unul din­tre cei mai vizibili analiști ai trans­formărilor politice și geopolitice contemporane. Volumul de față valo­rifică tocmai această dublă pozițio­nare, academică și publicistică. Ar­gumentele sale sunt formulate cu instrumentele analizei politice, într-un stil accesibil chiar și pentru citito­rii care nu sunt specialiști în relații internaționale, geopolitică sau studii de securitate, dar sunt interesați de evoluția unor evenimente cu impact global care într-o anumită măsură ne influențează viața.

Titlul cărții concentrează teza ge­nerală. Războiul din Ucraina este „nesfârșit” nu în sensul literal al im­posibilității încetării sale, ci deoarece premisele unei păci durabile încă nu se întrevăd. În lectura autorului, po­zițiile celor două părți sunt structural incompatibile. Pentru Federația Rusă, încheierea conflictului ar deschide discuția asupra costurilor umane, economice și politice ale agresiunii, în timp ce pentru Ucraina războiul are un caracter existențial: după un anumit prag, concesiile teritoriale și politice nu mai reprezintă simple compromisuri diplomatice, ci ame­nințări la adresa integrității statului ucrainean. În consecință, încetarea ostilităților nu poate fi echivalată automat cu instaurarea păcii.

Cartea cuprinde 17 texte, la care se adaugă introducerea, indexul și bibliografia. Majoritatea capitolelor au fost publicate inițial pe platforma Contributors, iar alte contribuții pro­vin din volume colective sau din re­vista Matca Literară. Unitatea volu­mului nu rezultă, așadar, dintr-o suc­cesiune liniară de capitole concepute unitar din punct de vedere teoretic și metodologic, ci din convergența mai multor analize asupra aceleiași pro­bleme: transformarea războiului din Ucraina într-un test decisiv pentru securitatea europeană și pentru capa­citatea Occidentului de a-și apăra interesele într-o lume aflată în schimbare accelerată.

Un prim nucleu tematic privește internaționalizarea conflictului. Ca­pitolul „Ucraina–Gaza: un singur război, mai multe fronturi” conec­tează cele două teatre de război prin relațiile dintre Federația Rusă și Iran, acțiunea organizațiilor proxy din Orientul Mijlociu, competiția pentru resurse militare occidentale, disputa pentru atenția opiniei publice și stra­tegiile de „escaladare orizontală”. Războiul ruso-ucrainean apare astfel ca parte a unei confruntări geopoli­tice mai ample, desfășurate de la Ma­rea Baltică la Marea Mediterană și până în Africa. Meritului de a extinde câmpul analizei i se asociază însă o precauție necesară: unele conexiuni sunt demonstrate documentar, în timp ce altele rămân ipoteze de lucru, ba­zate pe indicii și informații din surse deschise.

Un al doilea nucleu privește efectele politicii interne asupra deci­ziilor de politică externă. Analiza alegerilor din Saxonia și Turingia utilizează conceptul mertonian al „consecințelor neintenționate” pentru a explica modul în care ascensiunea Alternativei pentru Germania (AfD) și a Alianței Sahra Wagenknecht (BSW) poate modifica poziția Berlinului față de Ucraina. Sprijinul acordat unui stat aflat în război nu depinde numai de imperative strate­gice, ci și de competiția electorală, percepțiile publice și capacitatea formațiunilor populiste de a mono­poliza teme abandonate sau insufici­ent explicate de partidele main­stream. Autorul observă că rezulta­tele electorale locale au produs efecte la Berlin și, prin ricoșeu, la Kyiv (p. 34).

În centrul volumului se află ra­portul dintre proiectul european și proiectul imperial rus. Anexarea Crimeii produsă în martie 2014, in­tervenția din Donbas și invazia la scară largă declanșată la 24 februarie 2022 sunt interpretate ca etape ale aceluiași proces de subordonare a Ucrainei. Obiectivele de „demilitari­zare” și „denazificare” sunt traduse politic prin reducerea capacității de apărare a statului ucrainean și înlo­cuirea conducerii sale prooccidentale cu un regim aservit Moscovei. În această perspectivă, eroarea funda­mentală a Occidentului constă în tratarea conflictului ca pe o dispută teritorială negociabilă și în presupu­nerea că Federația Rusă ar putea re­nunța la obiectivele sale maximaliste în schimbul unor concesii limitate.

Capitolele dedicate administrației Trump și summitului din Alaska ur­măresc adâncirea discordiei transa­tlantice. Radu Carp susține că Moscova a exploatat dorința Washingtonului de a obține rapid un acord și a reușit să impună propriul cadru de inter­pretare a războiului. Excluderea sau marginalizarea Europei și a Ucrainei din unele formule de negociere, con­fuzia dintre încetarea focului, armi­stițiu și tratat de pace, precum și tra­tarea asimetrică a revendicărilor te­ritoriale ar transforma diplomația păcii într-un instrument de consoli­dare a avantajelor rusești. Consecința nu este numai vulnerabilizarea Ucrainei, ci și slăbirea relației transa­tlantice.

Distincția dintre „încetarea focu­lui”, „armistițiu” și „tratat de pace” reprezintă una dintre contribuțiile conceptuale importante ale volumu­lui. Autorul arată că o încetare tem­porară a ostilităților poate îngheța conflictul, legitimează de facto ocu­pația și oferă agresorului timpul ne­cesar refacerii capacității militare și repoziționării strategice. În perspec­tiva unor negocieri veritabile, sunt propuse câteva condiții minimale: recunoașterea existenței unui război interstatal, definirea Federației Ruse ca putere de ocupație, protejarea po­pulației din teritoriile ocupate și in­stituirea unor garanții de securitate credibile pentru Ucraina.

O altă axă importantă privește abordarea războiului în cheia unei competiții militaro-industrială și eco­nomico-financiară dintre Federația Rusă și Europa. Războiul din Ucraina costă sute de miliarde de dolari anual. Totodată, această cursă a înarmării produce inovare tehnologică de am­bele părți. Atacurile cu drone Shahed asupra orașelor ucrainene sunt inter­pretate ca o strategie deliberată de teroare psihologică: în condițiile în care Federația Rusă nu obține o supe­rioritate decisivă pe front, lovirea repetată a obiectivelor civile ar trebui să producă panică, să erodeze mora­lul populației și să genereze presiuni asupra conducerii de la Kyiv pentru acceptarea capitulării. Autorul invocă însă experiențe istorice care arată că bombardarea populației civile nu conduce automat la prăbușirea voin­ței colective, ci poate consolida soli­daritatea și determinarea de a rezista în fața agresorilor.

Capitolul consacrat „răbdării strategice” interpretează incursiunile ruse în spațiul aerian al unor state NATO, incidentele cu drone, sabo­tajele și operațiunile de dezinformare ca elemente ale unei strategii de tes­tare și destabilizare. Radu Carp dis­tinge între reacțiile tactice, adaptate conjuncturii – „strategii în regim de urgență” – și planificarea pe termen mai lung, definită prin acumularea de resurse militare, economice și indus­triale în vederea unei confruntări ex­tinse cu Occidentul. Teza este susți­nută de faptul că integrează incidente aparent disparate într-o logică strate­gică unitară. În același timp, caracte­rul prospectiv al demonstrației re­clamă o delimitare atentă între date confirmate, inferențe și scenarii de evoluție a războiului și consecințelor acestuia.

În „Cum poate câștiga Europa confruntarea de un trilion de dolari cu mașinăria de război rusă”, războiul este analizat din perspectiva capaci­tăților efective. Europa nu se con­fruntă numai cu problema finanțării Ucrainei, ci și cu fragmentarea achi­zițiilor militare, ritmul lent al extin­derii producției, dependențele tehno­logice și dificultatea transformării superiorității economice într-un avan­taj strategic. Concluzia autorului este lipsită de echivoc: sprijinul fragmen­tat și reactiv trebuie înlocuit prin finanțare comună, coordonarea achi­zițiilor, extinderea bazei industri­ale de apărare și livrarea către Ucraina a unor cantități de armament compa­rabile cu producția rusă. Cos­tul este ridicat, dar inferior consecin­țelor unei victorii ruse. Formula „o Ucraină învinsă înseamnă un cec în alb pentru agresiunea Federației Ruse asupra statelor europene” sintetizează această logică argumentativă (p. 111).

Securitatea Ucrainei și autonomia strategică a Europei sunt tratate ca probleme inseparabile. Volumul con­testă ideea potrivit căreia apărarea Ucrainei ar reprezenta exclusiv o formă de solidaritate externă. În lec­tura autorului, sprijinul acordat Kyivului este o investiție directă în descura­ja­rea unei agresiuni mai am­ple și în păstrarea credibilității ordinii europene.

Capitolul „Nacht und Nebel. SIZO. Izolyatsia. Genocid” depla­sează analiza de la strategie și diplo­mație către experiența prizonierilor de război și a civililor ucraineni. Por­nind de la mărturia unui militar ucrainean de etnie română, deținut și torturat de forțele de ocupație ruse, autorul reconstruiește continuitatea dintre practicile actuale ale FSB și tehnicile de dispariție, izolare și dez­umanizare utilizate de regimurile to­talitare. Centrele de detenție de tip SIZO sunt prezentate ca spații în care deținuții sunt lipsiți de identitate, de legături cu exteriorul și de protecție juridică, fiind supuși torturii, înfo­metării, propagandei și violenței se­xuale.

Cazul Izolyatsia, fost centru cultu­ral din Donețk transformat după 2014 într-un spațiu de detenție și muncă forțată, constituie punctul culminant al demonstrației. Pentru Radu Carp, extinderea rețelei SIZO și funcționa­rea neîntreruptă a Izolyatsiei arată că obiectivele agresiunii depășesc ocu­parea teritorială și urmăresc distruge­rea identității și a capacității de re­zistență a națiunii ucrainene. Pentru cititorul român, mărturia militarului din Bucovina de Nord este extrem de importantă deoarece contestă narați­unea propagandistică potrivit căreia etnicii români ar fi exclusiv victime ale statului ucrainean și ar avea un interes natural pentru capitulare. Ei sunt cetățeni ai Ucrainei, expuși ocu­pației, captivității și violenței rusești în aceeași măsură ca ceilalți membri ai comunităților din care fac parte.

Studiul dedicat minorităților nați­onale din regiunea Odesa este textul cel mai apropiat de structura unei cercetări academice convenționale. Sunt formulate obiective și întrebări de cercetare, este discutată literatura de specialitate, iar situația minorită­ților este raportată la standardele Consiliului Europei, OSCE și Uniunii Europene. Analiza Legii educației din 2017, a identităților mixte și a relațiilor cu statele înrudite introduce o necesară nuanțare într-un volum dominat de analiza strategică. Con­cluzia prudentă este că războiul a modificat profund cadrul de evaluare, iar cercetările viitoare vor trebui să compare situația de dinaintea invaziei cu transformările produse de conflict.

Principala contribuție a cărții este capacitatea de a conecta niveluri dife­rite de analiză. Evoluțiile de pe front sunt puse în relație cu politica internă germană și americană, războiul din Gaza, strategiile Iranului și alte orga­nizaților proxy, reconfigurarea BRICS, industria de apărare, infra­structura energetică și competiția informațională. Războiul din Ucraina nu este doar despre ceea confruntările militare din teren, ci și despre capa­citatea de a finanța efortul de război, dezvoltarea industriilor militare, ino­vare tehnologică, schimburi de in­formații și comunicații strategice, securitate europeană, reconfigurarea ordinii mondiale în secolul XXI. Pentru cititori, această perspectivă inte­gratoare este importantă, deoa­rece evită reducerea conflictului la o simplă succesiune de operațiuni mi­litare.

O a doua contribuție este transpa­rența poziționării normative. Autorul nu mimează neutralitatea între agre­sor și victimă și nu echivalează res­ponsabilitățile celor două părți. Vo­lumul este scris cu empatie față de victimele războiului și cu o preocu­pare constantă pentru consecințele pe care o pace impusă le-ar avea asupra Ucrainei și asupra securității euro­pene. Această opțiune conferă texte­lor/capitolelor forță și coerență mo­rală.

Formula editorială a cărții pre­zintă și anumite limite. Fiind o co­lecție de texte publicate în momente diferite, cartea repetă anumite argu­mente: caracterul existențial al răz­boiului, obiectivele de „demilitari­zare” și „denazificare”, vulnerabili­tatea Europei și naivitatea unor iniți­ative diplomatice occidentale. Poate ar fi fost utilă elaborarea unui capitol final, de sinteză, în care variabilele explicative, predicțiile și soluțiile să fie ordonate sistematic.

Autorul combină lucrări acade­mice, documente instituționale, de­clarații politice, presă internațională, analize ale think-tankurilor și infor­mații provenite din surse deschise. O asemenea diversitate este inevitabilă într-o analiză a evenimentelor în curs, dar sursele nu au aceeași forță pro­batorie. În unele capitole, mai ales în analiza conexiunilor dintre războaiele din Ucraina și Gaza, tranziția de la ipoteza de lucru la concluzie este prea rapidă, în sensul că (mai) are nevoie de fundamentare empirică.

Stilul este clar, direct și polemic, iar titlurile formulează anticipat ver­dictul autorului: „măr otrăvit”, „es­crocheria summitului”, „capcanele întinse de Vladimir Putin”. Această retorică sporește accesibilitatea și impactul publicistic. În mod similar, analogiile cu nazismul, comunismul, Pearl Harbor, Vietnamul sau bom­bardarea Japoniei au valoare euris­tică, dar trebuie evaluate cu prundență din moment de războiul din Ucraina este în derulare. După finalizarea acestuia și pronunțarea unor instanțe internaționale, de genul Curții Penale Internaționale, se vor formula verdicte clare, pretabile la o analiză comparativ-istorică cu ale evenimente similare.

Ucraina. Războiul nesfârșit este o carte scrisă în interiorul unui conflict aflat în desfășurare, care nu benefici­ază de distanța istoricului și nici nu pretinde să ofere o explicație defini­tivă. Valoarea sa constă în încercarea de a ordona evenimentele înainte ca rezultatul lor final să fie cunoscut și de a avertiza asupra consecințelor pe care normalizarea agresiunii le-ar avea pentru întreaga Europă.

Volumul transmite trei avertis­mente principale. În primul rând, pacea nu trebuie confundată cu sus­pendarea temporară a ostilităților sau cu înghețarea conflictului în condiți­ile agresorului. În al doilea rând, se­curitatea europeană nu poate fi con­struită numai prin declarații, sancți­uni și formule diplomatice, ci nece­sită capacități militare, industrie de apărare, resurse energetice și voință politică. În al treilea rând, războiul se desfășoară simultan pe front, în spa­țiul informațional, în memoria colec­tivă, în interiorul democrațiilor occi­dentale, inclusiv în România.

Cartea convinge cel mai mult atunci când autorul conectează poli­tica internă, diplomația, economia de apărare și războiul informațional. Este mai puțin convingătoare atunci când unele ipoteze sunt formulate cu o certitudine mai mare decât permite baza documentară/empirică sau când analogiile istorice sunt utilizate mai degrabă ca retorică. Aceste observații derivă din dubla abordare a textelor incluse în volum, academică și publi­cistică, fără a dilua în vreun fel rele­vanța volumului. Dimpotrivă, toate acestea confirmă statutul volumului de cronică strategică și morală, des­chisă dezbaterii și validării ulterioare.

Prin actualitatea și amplitudinea sa tematică, volumul se adresează cercetătorilor și studenților din științe politice, relații internaționale și studii de securitate, precum și jurnaliștilor, diplomaților, militarilor și decidenți­lor publici. Cea mai importantă con­tribuție a cărții este refuzul de a trata Ucraina ca pe o problemă periferică. În lectura lui Radu Carp, soarta acestui război va arăta dacă țările europene sunt capabile să transforme superioritatea lor economică și insti­tuțională într-o strategie coerentă de apărare a democrației în Europa și în lume.

Ciprian IFTIMOAEI