INTERVIU

Reconfigurări ideologice în Europa

Interviu cu Excelența Sa, domnul Dumitru Preda, diplomat de carieră, profesor universitar și membru corespondent al Academiei Române

Ioana Cristea Drăgulin: Bună ziua, Domnule Profesor! Am bucuria să iau astăzi un interviu unui adevă­rat reprezentant al Școlii de Istorie de la București. Cariera dumnea­voastră academică s-a desfășurat pe parcursul mai multor decenii, la fel și cea de cercetător și diplomat. Ați trăit și trăiți perioade care au modelat istoria contemporană. O istorie modelată de ideologii. Ne puteți împărtăși punctul dumnea­voastră de vedere asupra rolului ideologiilor în secolul trecut și cel actual?

Dumitru Preda: Din perspectiva analizei istorice documentate, secolul XX a fost marcat de un conflict ide­ologic distructiv, în care marile tota­litarisme au redesenat granițele și au afectat profund societățile noastre. Secolul trecut a fost dominat de con­fruntarea violentă dintre democrați­ile liberale și ideologiile totalitare de extremă stângă (comunis­mul/stali­nismul) și de extremă dreaptă (fas­cismul/nazismul). Ideo­logiile respec­tive au servit adesea drept instru­mente de propagandă și justi­ficare pentru expansiunea impe­rialistă, precum și pentru anularea libertăților fundamentale, culminând cu perioada postbelică a Războiului Rece.

În analiza dinamicii contemporane a raporturilor internaționale, eu – ca istoric și diplomat de carieră – aș identifica astăzi o schimbare radi­cală a paradigmei ideologice. Astăzi, confruntările nu se mai poartă nea­părat între blocuri ideologice clar definite (cum a fost capitalism vs. comunism), ci sunt determinate de interese geopolitice, economice și de securitate națională directă. Asistăm la o tot mai vizibilă ascensiune a popu­lismului și a radicalismului, astfel că locul marilor construcții/dispute teore­tice din trecut este luat de un amestec de naționalism, popu­lism și curente extremiste fragmen­tate, alimentate de globalizare și de mediul digital.

Începutul secolului XXI în care ne aflăm se confruntă cu o diluare a doctrinelor politice clasice, partidele politice pierzându-și treptat busola doctrinară în favoarea strategiilor electorale pe termen scurt. Observa­ția mea este valabilă și pentru situa­ția din România.

Dacă în secolul trecut ideologiile au funcționat ca religii seculare care au mobilizat și divizat masele, de multe ori cu prețul unor tragedii umanitare întinse (vezi cele două conflagrații mondiale), în secolul actual ele au devenit mai degrabă lente și frag­mentate. Lecția istoriei, pe care noi specialiștii o subliniem, printr-un efort sistematic de analiză în baza recuperării și interpretării nuanțate a documentelor istorice, este că aban­donarea valorilor democratice și a echilibrului diplomatic în favoarea radicalismului ideologic duce inevi­tabil la instabilitate și conflict.

Ioana Cristea Drăgulin: Istoria este produsul ideilor și al faptelor. Acest binom nu poate funcționa fără existența ființei umane. Cum a fost influențată societatea umană în secolul pe care îl trăim și în se­colul care a trecut de dorința de transformare a realității de către intelectuali?

Dumitru Preda: Istoria ultimelor două secole arată că ideile intelectu­alilor pot reconfigura radical reali­tatea, generând atât progrese ma­jore, cât și catastrofe umanitare. Atunci când intelectualii au încercat să modeleze societatea conform unor utopii sau teorii rigide, rezultatele au transformat profund structura poli­tică, economică și culturală a lumii.

În secolul trecut, unii dintre intelectu­ali (filosofi, economiști, ideologi etc) au trecut de la examinarea aprofun­dată a lumii, a fenomenelor social-economice și cultural-religioase la demersuri pragmatice, deseori rigide și intolerante/ violente, la încercări de a reconstrui lumea/societatea prin experimente ideologice de masă. Iar dorința lor de a crea „Omul Nou” și o societate perfectă avea să justifice ulterior epurările, cenzura și contro­lul total al statului. Mă refer aici la punerea bazelor teoretice ale comu­nismului și fascismului, cu urmările bine cunoscute. Acestea au fost înso­țite de fenomene de inginerie socială și economică, având ca punct de ple­care noi și complexe teorii care, la fel,  au fost aplicate direct pe popula­ții întregi. Amintim, ca exemplu, co­lectivizarea forțată sau capitalismul de piață ultra-reglementat. Intelec­tua­lii din domeniul științific (fizicieni, biologi) au transformat, la rândul lor, realitatea fizică prin pro­iecte care au schimbat geopolitica mondială și au introdus teama de distrugere globală.

În secolul actual, profilul intelectu­alului reformator s-a mutat din zona filosofiei politice pure spre tehnolo­gie, etică aplicată și management glo­bal. Azi vorbim tot mai mult de un utopism tehnologic ce modelează realitatea prin algoritmi, inteligență artificială și rețele sociale. Se ajunge la o redefinire a libertății de expri­mare, a interacțiunii umane și la o restructurare a pieței muncii.

Elitele academice contemporane au generat/generează, totodată, noi ca­dre conceptuale privind identitatea, genul și justiția socială, iar ideile astfel promovate au migrat/migrează rapid din universități în politică, cor­porații și mass-media, schimbând normele culturale, impunând limite etice sau deschid noi drumuri în in­gineria genetică (modificarea ADN-ului uman).

În acest cadru general, în care neîn­doios vorbim de existența factorilor de progres în evoluția societății, faptul că atunci când noile teorii refuză să țină cont de natura umană reală și de limitele ei practice, trans­formarea devine opresiune, iar fap­tele politice devin distructive.

Ioana Cristea Drăgulin: Umanita­tea după Al Doilea Război Mondial a fost împărțită în două sfere geo­politice în funcție de criteriul ide­ologic. Astfel au apărut două lumi: „liberă” și a „egalitarismului”. Pri­vind retrospectiv, ca profesor de istorie și de științe politice ați abordat tema „libertății”. Aceasta a fost analizată din puncte de ve­dere diferite. Folosind formula lui  J.S. Mill: „libertatea este determi­nată de raporturile dintre individ și societate”, ce ar trebuie să facem astăzi pentru ca mâine să nu ne mai confruntăm cu lipsa acesteia?

Dumitru Preda: Ca profesor și cer­cetător de câteva decenii, dacă pri­vim retrospectiv spre Războiul Rece, vedem clar cum ambele tabere amin­tite au eșuat parțial în gestionarea ecuației lui J.S. Mill. Lumea „liberă” a riscat adesea să sacrifice coeziunea socială pentru un individualism radi­cal, în timp ce lumea „egalitaristă” a distrus complet individul în numele colectivității. Iată de ce astăzi, pentru a preveni pierderea libertății de mâine, raportul dintre individ și soci­etate trebuie reechilibrat prin acțiuni concrete.

Filosoful liberal britanic (scoțian) din secolul al XIX-lea susținea că societatea nu are dreptul să intervină peste individ decât pentru a preveni un rău adus altora (principiul vătă­mării). Dar astăzi libertatea de gân­dire este amenințată nu de diverse opreliști/ prohibiții, ci de manipula­rea comportamentală invizibilă (su­pravegherea digitală, micro-targeting-ul politic). În opinia mea, mâine vom fi liberi doar dacă astăzi ne protejăm autonomia cognitivă. De aceea, trebuie să trecem de la indivi­dualismul egoist la „responsabilitate civică” prin crearea de cadre juri­dice adecvate. Pentru că libertatea nu înseamnă lipsa totală de reguli, ci capacitatea de auto-guvernare. Când indivizii își ignoră îndatoririle față de comunitate, statul intervine forțat pentru a umple golul, restrân­gând libertatea. Ce avem de făcut? Dezlegarea acestui imbroglio este ca individul trebuie să înțeleagă că libertatea sa depinde de soliditatea instituțiilor democratice. Dacă astăzi refuzăm participarea civică din di­verse motive, mâine vom lăsa decizi­ile în mâna unor structuri autoritare sau tehnocrate. Mill a avertizat că cea mai mare amenințare într-o de­mocrație nu este doar apariția unui dictator, ci presiunea socială a majo­rității care tinde să reducă la tăcere opiniile minoritare sau neconvențio­nale. Astăzi asistăm la o polarizare extremă; dar pentru ca mâine să nu avem o societate uniformizată și conformistă, trebuie să învățăm as­tăzi să tolerăm discursul argumentat. Să protejăm deci pluralismul ideolo­gic (civilizat) în școli, universități și spațiul public. Să asigurăm egalita­tea de șanse fără a impune egalitatea de rezultate. Războiul Rece a demon­strat că impunerea forțată a egalității de rezultate distruge libertatea. To­tuși, o societate în care mase mari de oameni nu au acces la resursele de bază (educație, sănătate) devine vul­nerabilă la populism și autoritarism. Oamenii săraci și disperați își vor vinde mereu libertatea pentru promi­siunea siguranței.  Ne întrebăm din nou Ce avem de făcut? Răspunsul nostru este limpede: trebuie să con­solidăm coșul de siguranță socială, concomitent cu accesul egal la o educație de calitate. Scopul final este ca fiecare individ să aibă un punct de pornire echitabil pentru a-și exercita liber potențialul, fără ca statul să îi plafoneze destinația finală.

În concluzie, ca om de la catedră: Libertatea nu este o stare de jure primită de-a gata, ci un precept de­prins ce trebuie apărat zilnic. Ea se pierde cel mai adesea lent, prin ce­dări repetate de dragul confortului sau al siguranței imediate. Formula lui Mill ne amintește că individul și societatea nu sunt inamici, ci parte­neri într-un contract fragil.

Ioana Cristea Drăgulin: Domnule Profesor! În încheierea acestui scurt interviu vreau să vă invit să adresați câteva cuvinte „publicu­lui” revistei de științe politice „Polis”.

Dumitru Preda: Trăim într-o epocă în care spațiul public este adesea asediat de simplificări radicale, de zgomot ideologic și de un deficit cro­nic de memorie istorică. Într-un ase­menea context, rolul unei reviste de științe politice nu este doar unul aca­demic, ci și unul profund civic. Ea devine un refugiu al reflecției așezate și un laborator al gândirii critice.

Mesajul meu pentru publicul dum­neavoastră – studenți, cercetători, decidenți sau, pur și simplu, cetățeni angajați – este să nu abandoneze niciodată exercițiul neobosit al inte­rogației. Știința politică nu ne oferă rețete dogmatice, ci ne pune la dispo­ziție uneltele conceptuale prin care putem demonta manipularea, înțe­lege mecanismele puterii și apăra plura­lismul democrat.

Vă îndemn, în consecință, să citiți „Polis” cu acea curiozitate rigu­roasă care refuză certitudinile co­mode. Continuați să dezbateți, să contestați ideile primite de-a gata și să căutați nuanța acolo unde discur­sul public tinde să polarizeze. Viito­rul cetății noastre depinde, în mod direct, de cali­tatea argumentelor pe care le aducem în arena publică și de capa­citatea noastră de a ne asculta unii pe alții.

Vă urez tuturor lecturi inspiratoare și curaj în efortul de înțelegere a lumii noastre complexe!

Vă mulțumesc !

Interviu  realizat

de Ioana Cristea DRĂGULIN