Afganistan. După 20 plus 20 de ani

(Afghanistan. After 20 plus 20 years)

Marius VĂCĂRELU

The year 2021 has brought with it several geopolitical challenges, and it seems that the biggest is the Afghanistan one. Some interpretations suggest that the beginning of 2022 is in fact only an US-led coalition troop’s withdrawal extension – the archives will show us the truth, but only after 50 years or more. A deeper understanding of the Afghanistan situation seems to be a source for decades to come and in this regard we have sought to design this article’s text. We did not use just geopolitical analyse, because some explanations on Afghanistan topic need a larger dimension, reaching some specific economic and governmental characteristics. The small size available for text does not make possible an exhaustive analyse, but maybe in a few months we will try to write a volume dedicated to the whole geopolitical Afghanistan situation.

Key-words: Administrative Framework, Costs, Economy, Geopolitics, Good Governance, Modernisation.

Introducere

Anul 2021 a adus cu sine mai multe provocări în sfera geopoliticii, dar cea mai suprinzătoare părea a fi situația Afganistanului. Efectele schimbărilor aduse în vara lui 2021 sunt numeroase și se vor extinde la scară globală pentru mai mult de un deceniu, astfel încât decidenții politici din toate țările lumii vor fi obligați să aibă în vedere pentru mai multe cicluri electorale câteva lecții care se desprind din largul context al operațiunilor derulate în și pentru Afganistan.

Trebuie să subliniem, de asemenea, că preluarea puterii de către talibani la Kabul – privit aici doar ca metaforă a statului funcțional – părea a fi cel mai important eveniment al anului, fără ca să se imagineze finalul deosebit de tensionat din zona geopolitică europeană. Într-o interpretare istorică a acestui deceniu, putem spune că liderii politici caută să comprime spațiul și timpul, încercând să rămână în urma lor „ceva”, fără a fi însă capabili să realizeze chestiuni majore. Poate că din această perspectivă va trebui să avem o anumită aprehensiune, deoarece o capacitate redusă de „lăsare a amprentei în istorie” poate naște frustrări în mintea liderilor, care apoi se pot exprima prin adoptarea unor decizii cu efecte profund negative pentru largi comunități umane, uneori internaționale.

În acest larg context, voi căuta să identific cele mai importante consecințe ale unuia dintre cele mai importante evenimente ale anului 2021, deoarece o parte a acestora se vor aplica și spațiului de interes al României. Acest lucru este cu atât mai mult necesar cu cât în mai multe analize s-a subliniat că situația tensionată din apropierea granițelor de est ale României a avut ca una dintre surse percepția publică a retragerii americane din Afganistan, pentru că imaginile cu oameni încercând să invadeze aeroportul în vederea părăsirii țării au avut un impact imagologic important. Momentul în care câteva persoane au fost înregistrate pe suporturi video căzând de pe trenurile de aterizare care erau retrase în interiorul avioanelor a subliniat pentru multe persoane că operațiunea din țara central-asiatică a fost mai puțin reușită decât se anticipase în anul 2001, iar de aici și anumite planuri pentru anii ce vor veni.

Coordonate geografice și economice

Dintotdeauna a existat o anumită suprindere a celui ce analizează geopolitica relativ la încrâncenarea cu care mai multe țări au încercat să își plaseze baze militare strategice pe teritoriul Afganistanului. Această concluzie apare în urma analizării formelor de relief din țara central-asiatică, iar în cadrul acesta fundamentale sunt proporțiile zonei montane, coroborate cu faptul că afganii nu au ieșire la Oceanul Planetar.

După cum este lesne observabil, harta[1] relevă dominația formei muntoase în relieful afgan, ceea ce ar trebui să atragă atenția oricărei țări ce își dorește să-și fixeze adânc pozițiile geopolitice în acest teritoriu. Mai mult din jumătate din teritoriu este muntos, iar dintre orașele care au cel puțin un milion de locuitori, doar unul este situat la un nivel de mai puțin de 1.200 metri față de nivelul mării, toate celelalte depășind această cotă, iar capitala este situată la 2.093 metri față de același prag[2]. Pentru a detalia situația geografică a Afganistanului, să menționăm că doar maxim 12,1% din suprafața acestei țări poate fi folosită ca teren arabil[3], ceea ce nu se realizează însă, din cauza secetelor prelungite și accentuate, care au redus dimensiunile acestei expresii fundamentale a vieții – doar în anul 2021 a fost afectat peste 80% din teritoriu[4].

La aceste date se mai adaugă alte două: absența totală din planurile industriei turismului, care de peste 40 de ani ocolesc această țară – și o vor face în continuare pentru poate două decenii sau mai mult – și amplasarea sa pe rute care nu sunt folosite în mod real de marii operatori comerciali. Chiar dacă cu sute de ani în urmă Afganistanul era una dintre rutele folosite de către comercianții ce transportau mărfuri și idei pe Drumul Mătăsii, creșterea capacității navelor maritime a eliminat orice perspectivă de dezvoltare economică a acestei țări, deoarece 90% din transportul mondial de bunuri se efectuează pe mare[5]. În acest sens vom aminti doar faptul că eșuarea în canalul de Suez a unei nave de transport de mărfuri din China a mărit costurile transporturilor de bunuri pe întreaga planetă, ceea ce subliniază încă o dată lipsa de importanță a țării în comerțul global.

Descoperirea bogatelor resurse ale subsolului nu s-a făcut decât în secolul XX, iar exploatarea lor nu este o chestiune ușoară, prin prisma anumitor costuri dificil de estimat și plătit, deoarece, indiferent cum s-ar dori transportul acestora, este imposibil ca el să nu fie dublat de anumite schimburi de idei din partea celor ce vor participa la aceste operațiuni comerciale, iar acest lucru ar putea să nu fie pe planul tuturor guvernelor ce doresc acces la zăcămintele Afganistanului. Tocmai condițiile dificile de relief favorizează opririle la diferite popasuri, iar aceste puncte de odihnă sunt de regulă și locul unde se schimbă sume de bani, idei sau informații, dar și alte mărfuri de interes pentru localnici.

Din aceste motive geografice și economice apare o concluzie destul de dezamăgitoare, referitoare la capacitatea de dezvoltare a acestei țări. Populația este și va fi în continuare condamnată la sărăcie, cu atât mai mult cu cât creșterea demografică din ultimele decenii consumă rapid orice acumulare de capital. Scăderea ajutoarelor și în general a majorității investițiilor străine vor consolida pauperizarea, iar singurul mod în care țara va mai conta va fi cel de furnizor de materii prime pentru diferite entități comerciale legale sau de crimă organizată. Faptul că după revenirea talibanilor la putere jumătate de milion de persoane și-au pierdut locurile de muncă – estimarea fiind ca acest număr să atingă pragul de 900.000 la mijlocul anului 2022[6] – adâncește sărăcirea marii părți a populației, iar perspectivele de inversare a acestei direcții negative sunt practic inexistente.

Aceste probleme pe care Afganistanul a trebuit să le suporte au fost potențate de o caracteristică specifică războaielor de lungă durată purtate pe teritoriul propriu. Concret, invaziile străine care sunt respinse după mai mulți ani de război continuu elimină din economie profesioniștii de înaltă calificare, iar singurele ocupații care se dezvoltă sunt cele legate de producerea de armament și hrană, acolo unde se poate și în limitele bazei industriale anterioare. Acest aspect a fost fundamental pentru situația țării după 1990, dar este relevant în continuare, deoarece economia afgană este practic inexistentă – PIB-ul nominal per capita fiind în anul 2020 de doar 517 dolari[7]. Evident, această valoare a scăzut în anul 2021, ca urmare a complicațiilor militare și politice, care au redus o dată în plus firava economie a țării.

Chiar dacă exportul de mac pentru producerea opiaceelor a crescut, valoarea sa nu poate suporta greutatea unei populații care s-a dublat în doar 22 de ani (de la 20 de milioane de persoane în anul 1999[8] la 40 de milioane în ianuarie 2022[9]). Nici o altă țară nu și-a dublat populația într-un asemenea interval de timp, și în contextul specific – politic și climateric – acestei țări este imposibil de asigurat hrană suficientă pentru toți locuitorii ei. De asemenea, este logic că gruparea conducătoare va reține pentru sine o parte importantă a resurselor economice și de hrană, pedepsind sau acționând în scopul supunerii localităților și familiilor care nu doresc să fie stăpâniți de noii lideri de la Kabul. Estimările ONU subliniază că la finalul anului 2021 doar 2% din populația Afganistanului are mâncare suficientă[10] – din 40 de milioane – iar soarta celorlalte 98% va fi foarte dificilă în anii ce vin, deoarece o bună parte din aspectele care provoacă acest deficit sunt de natură climaterică, imposibil de controlat la nivelul unei țări care nu are un nivel ridicat de irigare a suprafețelor agricole.

Coordonate istorice și geopolitice

Perspectivele geopolitice ale Afganistanului sunt relevate cu acuratețe de analiza entităților statale care au existat pe teritoriul său. De fapt, mai degrabă de absența unei statalități consistente, care a menținut tribalismul la un nivel superior multor alte țări din zonă – care au beneficiat mai mult în acest sens de către contactul cu imperialismul și organizarea administrativă europeană. Este dificil să ne imaginăm cum ar fi fost o mare parte a Asiei în absența dominației europene – care nu a fost deloc o mântuire, dar care a fixat administrația publică la un nivel pe care indigenii nu îl putuseră atinge până atunci, cu toată istoria lor milenară –, dar nu imposibil. Tribalismul ar fi făcut ca harta politică a continentului să fie mult mai fragmentată, iar granițele mult mai frecvente. În consecință, ar fi existat mai multă birocrație asupra oricărui proiect economic, iar transportul de bunuri ar fi fost taxat în fiecare stat străbătut de trenuri/conducte/tiruri, făcând ca prețurile de vânzare cu amănuntul să fie mari, astfel încât populația nu ar fi câștigat prea mult. Spargând anumite linii de forță ale tribalimului – deși nu pe toate –, imperiile europene au oferit statelor asiatice independente mai multe perspective de dezvoltare, aspect care nu poate fi neglijat inclusiv din perspectiva dimensiunilor teritoriale ale acestora. Astfel, trebuie învederat că statele cu cea mai întinsă suprafață – ca medie – se află în Asia, dar cu un relief și o compoziție demografică care favorizează mai degrabă fărâmițarea politico-administrativă.

În această perspectivă teritorială și demografică, Afganistanul a fost de la început un stat care nu putea să aibă o anvergură deosebită la nivel continental, pentru că dificultățile de locuire – cauzate de preeminența munților și de absența terenurilor arabile – au constituit un obstacol natural, imposibil de învins de puterea omului. Adăugând lipsa de acces la Oceanul Planetar – implicit dificultatea de a efectua schimburi comerciale și de idei în cantități mari – nu putem observa decât că Afganistanul nu poate constitui pe termen lung decât un stat tribal sau cel mult un avanpost al unui imperiu.

Istoria a confirmat această realitate geografică și economică, deoarece nu a existat decât o singură dată când o formațiune politică de mare întindere a avut capitala reală doar pe teritoriul actual al Afganistanului. Imperiul Durrani – pe fond, creatorul bazelor statului numit azi Afganistan – nu a durat nici măcar 80 de ani, iar perioada sa de maximă expansiune a fost înainte de anul 1800, adică înainte de marile creații tehnologice ale epocii moderne. În rest, deși au existat câteva imperii care au avut o parte a teritoriului-matrice în zona Afganistanului de astăzi – Ghaznavizii și Ghuzii în secolele X-XII, iar apoi entitatea creată de către Ahman Șah Durrani mai sus amintită – realitatea este că de cele mai multe ori liderii politici ai Asiei Centrale și Horasan-ului/Khorasan-ului extins au avut în rare cazuri preocupare preponderentă față de această țară. Concret, în majoritatea timpului teritoriul Afganistanului de azi a fost fie sub autoritatea entităților politice cu centrul în Persia/Iran, fie sub aceea a formațiunilor politice din nordul Indiei.

Acestor două chestiuni trebuie să le adăugăm faptul că limba de circulație diplomatică, precum și limba de cancelarie a fost chiar și în timpul Imperiului Durrani cea persană – limba dari, vorbită în proporție importantă în țară, este de fapt o limbă persană cu ușoare modificări. De asemenea, trebuie avut în vedere că înaintea separării din 1947 dintre India și Pakistan teritoriul celor două țări era considerat un tot unitar, deoarece configurația sub-himalayană face ca în bună măsură relieful, clima și rețeaua hidrografică să fie într-o logică unică, cu un culoar spre New Delhi, care a devenit astfel capitală necontestată a arealului subcontinentului indian. Paștunii – una dintre principalele comunități tribale ale Afganistanului – sunt mai degrabă poziționați în arealul geopolitic și cultural al vechilor entități indiene, mai ales că 15% din populația Pakistanului de astăzi (aproximativ 32 de milioane de persoane) este reprezentată de acest grup.

Practic, Afganistanul și triburile care l-au populat nu au oferit din punct de vedere administrativ și politic decât într-o anumită proporție standardele minimale necesare constituirii unui stat coerent și articulat, ceea ce a făcut ca teritoriul țării să fie mai ales disputat sau într-o suzeranitate ori înglobare în alte imperii. De ce imperii, și mai puțin state care să acționeze în zonă? Răspunsul este dat de aceleași condiții de relief, care nu favorizează nici urbanizarea, dar mai ales agricultura. Prin condițiile sale geografice, Afganistanul nu poate constitui centrul unui imperiu, dar poate fi întotdeauna o periferie – sau mai bine spus un teritoriul de graniță – a unei astfel de entități politice, pentru că cele mai fertile zone din apropierea muntoasei țări sunt fie în Pakistanul sau India de azi, fie în Uzbekistanul sau în nordul Iranului contemporan.

De aici, discuția obiectivă trebuie purtată despre ceea ce în geopolitică s-a numit „Marele Joc”. Denumirea – mai mult sportivă decât geopolitică – a descris competiția dintre Marea Britanie și Imperiul Țarist în spațiul dintre Marea Caspică și Himalaya[11], afectând în mod direct Afganistanul, pentru că spațiul respectiv cuprinde o parte importantă a teritoriului acestei țări. Deși a inspirat mai multe opere literare și cinematografice – preponderent de partea engleză[12] –, a fost în realitate un conflict geopolitic inutil și care în nici una dintre situații nu ar fi putut duce la un rezultat concludent în favoarea uneia dintre părți.

Concret, operațiunile celor două imperii aflate în competiție erau centrate pe alte teritorii, iar punerea de baze puternice și stabile în zona Afganistanului ar fi forțat o deplasare a unei părți importante a propriilor administrații, precum și a unui număr mare de persoane, pentru că zonele muntoase ușurează apărarea, dar mai puțin construcția unor entități statale. În plus, sudul și sud-vestul Afganistanului sunt integrate natural în arealul geopolitic al Paskistanului de astăzi, nordul țării este mai aproape de integrarea geografică spre Valea Fergana – fără a fi însă parte a acestui areal. Partea estică a țării este integrată în sfera economico-politică persană, orașul Herat – cel mai mare din această parte a țării – fiind denumit „Micul Iran”, fiind situat la o distanță nu foarte mare (după standardele de distanță ale Asiei, continent de 4,5 ori mai mare decât Europa) de una dintre cele mai importante așezări urbane ale Iranului, anume Mașhad/Mashhad.

În această paradigmă geografică să menționăm că India, Pakistanul și Bangladeșul au fost stăpânite de către britanici doar cu 20.000 de persoane din administrație și armată[13], iar o extindere spre Afganistan ar fi obligat la deplasarea unei importante părți a acesteia – și aducerea în fapt a mai multe mii de soldați din metropolă – într-o țară care nu oferea nimic din punct de vedere economic. Aceeași problemă o avea și Imperiul Țarist, care nu-și putea deplasa populația subdezvoltată patrimonial într-o țară care nu oferea nimic din perspectivă agricolă. Densitatea redusă a etnicilor ruși din Asia Centrală ar fi scăzut și mai mult în situația în care ar fi înglobat juridic Afganistanul, iar ulteriorul avans către India britanică ar fi necesitat o deplasare de populație și mai mare, dar care nu exista și care – în orice situație – ar fi avut de străbătut o distanță de peste 3.000 de kilometri între principalele centre urbane ale Rusiei din arealul central-asiatic și primele mari orașe ale Pakistanului.

Faptul că în prima parte a secolului XX în Afganistan nu s-a găsit petrol în cantități suficiente a făcut ca țara muntoasă să nu facă obiectul preocupărilor majore ale puterilor aliate anti-germane, care vor acționa pentru a securiza prețioasa hidrocarbură în Persia – țara fiind ocupată de către britanici și sovietici – dar fără a extinde această operațiune spre est.

Coordonate ideologice și religioase

Nereușitele economice ale țărilor Asiei au condus, în secolele XVIII-XIX, la instaurarea unor regimuri coloniale europene pe o suprafață largă a acestora, iar drept consecință a acestei realități de fapt a avut loc un transfer de cunoștințe în diferite domenii dinspre administrațiile imperiale către indigeni. Acest proces a fost urmat de apariția a două direcții de acțiune a populațiilor și liderilor politici din mai multe țări ale Asiei, cu efecte puternice până astăzi.

Mai întâi, s-a generat un sentiment de ură față de ceea ce este european – și, după 1945, și american – la nivelul multora dintre locuitorii țărilor Asiei. Nu poate fi înțeleasă politica ultimelor decenii din multe țări ale continentului oriental dacă este eludată această dimensiune psihologică, pentru că ea aduce sau modifică ierarhii politice și limitează opțiunile oamenilor politici care doresc o dezvoltare mai rapidă a propriilor națiuni. În acest sens, relev și faptul că în 2021 – când s-au împlinit 100 de ani de la crearea Partidului Comunist Chinez – discursul lui Xi Jinping a subliniat clar că Imperiul de Mijloc nu va mai accepta niciodată puterea străinilor asupra poporului și a țării[14].

A doua consecință majoră a fost adoptarea modelului european de organizare statală și a economiei, cu particularități proprii fiecărei entități politice care a adoptat aceste tipare. În această operațiune au apărut două chestiuni de rezolvat, iar rezultatul oferit provocărilor aduse de adoptarea modelelor europene este și va fi relevant pentru încă mai multe decenii.

Concret, prima chestiune de rezolvat a fost aceea a tradițiilor politice specifice Asiei, care au cunoscut de regulă dominații politico-administrative autoritate, fără contestări interne de natură continuă și mai ales fără împărțirea puterii. Mai direct spus, majoritatea entităților politice din Asia au avut lideri cu puteri dictatoriale, fără a le împărți cu parlamente sau guverne, iar legislațiile acestora nu admiteau sancțiunea familiei conducătoare, fiind implicit în contradicție cu conceptul de rule of law/supremație a legii care fixează cadrul general al vieții publice din țările europene. Astfel, preluarea acestor instituții specifice Europei (și Americii de Nord) nu s-a făcut cu scopul de a împărți puterea după o ecuație a echilibrului forțelor politice, ci mai degrabă pentru a mulțumi diferiți aliați, pentru a da anumite aparențe de „democrație” și pentru a detensiona parțial o parte a nemulțumirii sociale. Ca rezultat contemporan este suficient să amintim că în toate clasamentele privind legalitatea și democrația țările din Asia nu au rezultate deosebite[15], iar direcția generală de migrație – cu 281 milioane de persoane înregistrate la nivelul anului 2021[16] – relevă că locuitorii acestor țări pleacă spre Europa, iar nu invers, subliniind mai degrabă nemulțumirea unei importante părți a populației de pe acest continent față de modul în care țările lor sunt conduse.

A doua chestiune este reprezentată de rolul religiei în stat. Dacă în Europa acesta este mult redus, pentru că o parte din avansul științific adus de munca de secole a savanților continentului nostru a presupus încălcarea și acceptarea eludării anumitor prescripții religioase, nu aceeași este situația în multe din țările Asiei. Constituțiile multor țări fac referire la religie și la faptul că prescripțiile religiose sunt izvor de drept – și trebuie să notăm că doar islamul beneficiază de acest tratament juridic superior. Consecința acestui mod de organizare a statului este una negativă, deoarece există realități față de care corpusul doctrinar al religiilor nu spune nimic (spre exemplu transplantul de organe), așa cum există și aspecte ale eticii religioase pe care legislațiile nu le înregistrează ca având efecte juridice (spre exemplu, relația omului viu cu memoria celor morți) – or, în această perspectivă, a oferi un rol juridic aspectelor care nu sunt sau nu trebuie reglementate nu face altceva decât să adauge o a doua cenzurare a actelor omenești. Este destul că legile create de oameni – evident, nu discutăm acum cum au aparut religiile și cărțile lor sfinte – pot oricând bloca anumite inițiative ale minții umane, și nu este necesar să fie adăugată o a doua barieră asupra capacităților și planurilor de dezvoltare ale omului.

Faptul că în Afganistan religia a jucat un rol important în ultimele decenii a fost doar o confirmare a unei tendințe a întregului continent, iar în acest sens vecinătatea cu Iranul precum și războiul anti-sovietic nu au favorizat o abordare mai utilă liberei inițiative și dezvoltării economiei țării. În fapt, războaiele au ca efect creșterea nivelului de unitate a populației, iar în acest sens sunt folosite mai multe ancore morale, printre care una din cele mai important este cea religioasă. Sunt cunoscute imaginile Afganistanului urban și destul de secularizat al anilor 1960-1970, dar confruntarea cu un regim politic ateu a condus la cea mai logică operațiune de propagadă, care favoriza întărirea rolului religiei ca liant al triburilor ce nu întotdeauna se agreau reciproc. Rezultatul a fost apariția talibanilor – autodenumiți „studenți” în studii religioase – dar care nu erau de fapt decât o grupare politică bazată pe factorul religios, așa cum alte grupări aveau ca punct-cheie o anumite identitate tribală sau regională.

Apariția Statelor Unite ale Americii în zonă s-a făcut pentru prima dată într-o formă consistentă, deși prezența militară americană apăruse mult mai devreme, în contexte diferite – iar o serie de producții cinematografice au fost dedicate acestor evenimente, ceea ce a avut ca rezultat crearea unei atitudini de încredere față de orice abordare relativă la Afganistan.

Lovitura primită în New York la 11 septembrie 2001 a pus în discuție însă o chestiune majoră, de care erau conștiente majoritatea persoanelor cu studii în ceea ce privește procesele de construcție a entităților politice și naționale. Concret, nu era pusă în discuție reală victoria asupra unui dușman slab – dar versatil, relativ la multiplele posibilități de ascundere –, ci ceea ce reprezintă provocarea majoră a oricărei administrații: ce se întâmplă după ce înfrângi o țară și mai ales cum faci să nu devină mai periculoasă decât a fost după retragerea trupelor tale?

Asupra calităților analiștilor americani nu există nici o îndoială, dar nu aceștia adoptă deciziile politice. De fapt, considerăm că întreaga provocare pe care acești specialiști în științe sociale și umaniste au avut-o de înfruntat a fost aceea a găsirii unui model de construcție a unui stat și a unei națiuni funcționale. La acest deziderat s-a alăturat destul de curând o altă provocare, infinit mai ușoară prin prisma educației populației și condițiilor geografice, anume aceea a construirii unui Irak funcțional și democratic, în acord cu principiile guvernării specifice spațiului european și nord-american. Nu putem nega și faptul că prezența militară americană în cele două țări a îngrijorat în mod real Teheranul, dar un război între Iran și SUA era improbabil și practic imposibil, atât prin dificultatea operațională, cât mai ales prin prisma duratei necesare stăpânirii unei țări cu un relief în bună măsură muntos și deșertic. În plus, cetățenii americani nu ar fi admis un nou război, care ar fi avut o intensitate extraordinară și costuri în vieți omenești de zeci de mii de militari.

Apariția soldaților americani – dar și a altor țări europene – pe teritoriul Afganistanului a pus de la început la încercare confruntarea între modelele de organizare socială, iar rezultatul a depins de fapt de un singur aspect pe care majoritatea țărilor europene și nord-americane nu știu să îl gestioneze: religia islamică.

Mai întâi, este necesară o încadrare demografică globală a acestei religii: dacă în anul 1990 musulmanii în lume erau estimați la 1,1 miliarde de persoane[17], în anul 2021 aceștia depășiseră pragul de 1,9 miliarde[18], situați preponderent în aceleași țări în care dominau demografic și anul 1990. Această creștere este extraordinară – în sens juridic[19] – dar nesustenabilă economic, iar viitoarele decenii vor releva o slăbiciune pronunțată a țărilor unde islamul este dominant. Această slăbiciune are ca factor augmentator aspectul geografic, majoritatea țărilor musulmane fiind situate în zone cu climă foarte caldă, aride în proporții importante ale teritoriilor lor, ceea ce nu poate stimula o activitate economică – industrială și agricolă – substanțială, iar în acest sens statisticile FAO relevă calitatea de importatoare nete de hrană a acestor state.

Pentru oamenii care nu au contacte frecvente cu musulmani este greu de înțeles o religie care aduce în prim-plan o atât de mare supunere la nivelul familiei, relativ la faptul că în morala creștină egalitatea dintre soți este consacrată, iar sfințenia este oferită fără ezitări femeilor. În fapt, dacă analizăm istoria economică[20] a țărilor în care Islamul este dominant, vom regăsi un nivel ridicat al sărăciei și doar acolo unde laicitatea a putut să aibă baze puternice situația economică s-a îmbunătățit. Faptul că în ultimul secol în mai multe dintre aceste țări s-au descoperit hidrocarburi care au adus cu sine apariția unor mari averi și implicit modificări în peisajul urbanistic al lumii musulmane nu schimbă deloc situația, pentru că doar câteva decenii de bogăție a elitei politice nu schimbă secole de deficiențe economice.

Mai trebuie adăugat că această separare strictă între bărbați și femei are două consecințe concrete: mai întâi, eliminarea femeii din câmpul muncii reduce forța financiară a unei familii, deoarece ea este o producătoare de venituri reduse, deși activitățile sale din familie contează enorm în ceea ce privește viața unui cămin. Totuși ele sunt private de dezvoltarea potențialului intelectual și economic, astfel încât oricât de mult ar munci un bărbat, nu poate compensa absența unui al doilea creator de venituri substanțiale în familie. De aici, a doua consecință: țările musulmane nu au dezvoltat infrastructura educațională, economică și industrială pentru a introduce femeile în viața publică, iar orice încercare de a o crea/dezvolta (infrastructura) costă enorm și nu poate aduce rezultate imposibil de eliminat în mai puțin de patru decenii (de notat că europenii au creat un cadru complet integrator al economiei în trei secole, interval de timp uriaș pentru orice planificator guvernamental).

Imposibila construcție a țării

Statele Unite ale Americii și coaliția sa au rămas în Afganistan „doar două decenii”, într-o țară care pierduse în perioada 1980-2001 aproape întreg potențialul său economic. Ideea că țările coaliției care au ajuns în Afganistan ar fi avut vreo datorie de a construi o țară – de la infrastructură rutieră și feroviară la cea educațională și industrială – este naivă și periculoasă, pentru că o astfel de operațiune ar fi fost echivalentă atât cu ceea ce numește nation-building, precum și cu administrative and economic building. Operațiunea ar fi presupus acordul parlamentelor acestor țări, deoarece ar fi trebuit alocate sume foarte mari din bugetele aflate în fața atingerii unor praguri uriașe ale datoriei publice, iar un rezultat pozitiv era departe de a fi garantat. În oricare situație însă, nici o țară nu ar fi acceptat o operațiune de construcție națională și economică care să dureze până la nivelul în care aceasta ar fi devenit ireversibilă – după cum învederam mai sus, aceasta ar fi trebuit să dureze patru decenii sau chiar mai mult, până ce vechile cadre ale relațiilor sociale și de familie ar fi dispărut.

Pentru a înțelege dificultatea pe care construcția unei națiuni și a unor practici diferite, eficace din punct de vedere economic și social, le punea în fața coaliției conduse de către Statele Unite ale Americii, vom învedera un exemplu dintr-o țară vecină Afganistanului, care a fost inclusă într-un proiec social mult mai amplu și pentru o mai lungă durată de timp. Concret, în anul în 2019, un tânăr din Tadjikistan a com­pu­s o poezie pentru șeful statului și acesta a ordonat ca respectivul individ să se căsătorească; autoritățile locale i-au găsit o mireasă, iar actul juridic al că­să­toriei s-a realizat practic imediat – tînăra având o singură pre­tenție: să fie lă­sa­tă să profeseze mai departe, ea fiind asis­ten­tă medicală. Întreaga „poveste” s-a desfășurat pe parcursul a doar 10 zi­le din mometul vizitei președintelui țării în localitatea unde domicilia tânărul poet[21]. Or, dacă într-o societate destul de secularizată există astfel de practici, era ușor de prevăzut că succesul construirii unei națiuni coerente, închegate și în care ambele sexe să aibă o poziție de egalitate juridică este imposibil.

Fără a dezvolta aspectele de creare și consolidare a unei economii rezonabile, diagnosticul era previzibil de la început: Afganistanul nu putea fi adus în lumea statelor organizate pe model european, iar abordarea politică și în teren trebuia să fie alta. Fără a discuta despre soluții și erori, vom încerca în cele ce urmează să schițăm care sunt consecințele retragerii coaliției conduse de către Statele Unite ale Americii din Afganistan.

Consecințele retragerii din Afganistan

Pentru început, voi examina pe scurt consecințele directe asupra Europei și Americii de Nord, urmând ca apoi să extind analiza la nivel global – tot pe coordonate de mică întindere, raportat la spațiul unui articol, fiind totuși evidentă necesitatea unui studiu cuprinzător, la dimensiunea minimă a unui volum. Prin prisma situației globale de la cumpăna anului 2022, este la fel de evidentă și o anumită reținere în a scrie un volum cât mai cuprinzător despre urmările geopolitice ale operațiunii din Afganistan, dar nu există îndoială că cercetători de valoare analizează în aceste momente întregul tablou geopolitic ce cuprinde Asia Centrală și vor oferi în curând rezultatele muncii lor.

Mai întâi, văd în următorii ani încetarea oricărui proiect de implementare a organizării politico-administrative de tip european și nord-american în țările în care construcția administrativă și economică nu avansează rapid. Practic, imposibilitatea funcționării unei administrații de stat până în cel mai îndepărtat sat față de o capitală face ca țara respectivă să nu poată fi pregătită pentru implementarea unor planuri de dezvoltare la scară națională. Consecința acestei carențe a puterii administrative înseamnă de fapt chiar disoluția autorității statului și, în final, prăbușirea acestuia până la un moment în care cineva va veni să unifice întregul teritoriu. Dacă forța unificatoare nu este una funcțională din punct de vedere administrativ, rezultatele economiei statului respectiv vor fi slabe, iar țara în cauză va pierde orice contact cu grupul fruntaș al competiției[22] economice globale. De fapt, nereușitele din Afganistan nu sunt aplicabile doar acestei țări, ci oricărei entități incapabile să se organizeze eficient din punct de vedere administativ. În această perspectivă, trebuie să admitem că multe țări din Africa vor fi condamnate la situarea în aceeași coadă a competiției economice globale, urmând a fi reduse în viitor la surse de preluare a bogățiilor naturii și eventual de migrație externă (poate chiar dirijată). Evident, dacă la aceste probleme de organizare administrativă a statului se adaugă și cele provocate de restricțiile religioase în materia economică, rezultatul va fi unul negativ pentru țara în cauză, care își va vulnerabiliza și mai mult poziția. Pentru a fi mai preciși, să amintim că la o medie globală a PIB nomimal per capita de 11.920 de dolari, mai puțin de 70 de țări ale lumii ating acest prag, celelalte fiind plasate sub acest nivel – și, deloc suprinzător, aceste țări sunt situate preponderent în Africa și Asia.

Faptul că nu se va mai încerca transformarea țărilor după modelul european și nord-american înseamnă pe termen lung că acestea vor fi nevoite să se bazeze tot mai mult pe propriile puteri pentru a se dezvolta. Modul în care construcția statală afgană s-a prăbușit, viteza cu care aceasta a fost eliminată și faptul că populația a respins în realitate modelul occidental trebuie să fie o lecție pentru orice alte intervenții majore pe alte continente. Mai direct spus, lumea vestică este detestată în multe țări ale lumii din frustrare sau din incompetența analizelor istoriei și realităților juridice și economice, iar o bună parte a cetățenilor europeni și nord-americani înțeleg acest lucru. Practic, cu excepția aspectelor geopolitice punctuale, intervențiile marilor forțe din emisfera vestică – vom include aici în principal marile economii din NATO și Uniunea Europeană – se vor reduce, iar sumele care ar fi fost distribuite cu multă generozitate către alte continente vor cunoaște și ele scăderi. Cetățenii europeni și nord-americani au înțeles bine că implementarea modelului propriu a eșuat în Afganistan, dar au observat de asemenea ura pe care mai mulți locuitori din țări asiatice și africane au manifestat-o față de tipologia organizațională a statelor din emisfera vestică. Coroborate cu problemele economice aduse de către pandemia de Covid-19, cu șomajul tinerilor și datoriile publice din ce în ce mai mari, alocările bugetelor europene și americane peste mări și oceane vor scădea în următorul deceniu – aspect care va contribui pe fond la creșterea vulnerabilităților acelor state în care buna guvernare nu este înstăpânită, ceea ce va avea consecințe importante asupra ierarhiilor politice din acele țări. Binele nu se face cu forța decât în condiții extraordinare, iar întregul traseu al Afganistanului din ultimele două decenii nu vor face decât să oblige cât mai multe state să aplice această regulă în relația lor cu alte țări, în raport de interesele proprii.

Efectele geopolitice ale evenimentelor desfășurate în anul 2021 în Afganistan vor fi numeroase și, în parte, acestea au început să se producă. Evident, nu avem în vedere doar situația din Europa, dar și pe aceea din Asia, Africa și chiar Australia. Dimensiunea reală a tuturor efectelor retragerii coaliției condusă de către SUA nu ne este accesibilă deoarece de la acest eveniment a trecut mai puțin de an, ceea ce face să operăm mai degrabă cu anumite estimări.

Mai întâi, să relevăm că această operațiune militară a fost contabilizată atât ca un efect al politicii SUA – în principal – dar și a actualului președinte. În contextul în care în luna noiembrie 2022 vor avea loc alegerile pentru desemnarea tuturor membrilor Congresului precum și a unei treimi din membrii Senatului, apare întrebarea: care va fi efectul electoral al acestui eveniment, mai ales că în presa globală – precum și pe ziarul și blogul global numit Facebook – au fost numeroase comparațiile între retragerea din Afganistan și cea din Vietnam? Fără a extinde analiza la momentele din luna ianuarie 2022, voi adăuga că în absența chestiunii tensionate din zona geopolitică ruso-ucraineană situația Partidului Democrat în alegerile din noiembrie 2022 ar fi fost destul de delicată.

În al doilea rând trebuie subliniat că Beijingul a preluat în mare măsură în percepția publică rolul de supraveghetor geopolitic al Afganistanului. A surprins pe toată lumea faptul că aproape imediat după preluarea puterii la Kabul prima televiziune care i-a luat un interviu purtătorului de cuvânt al talibanilor a fost CGTN, adică televiziunea de stat chineză de limbă engleză (la 19 august)[23]. Totuși, faptul că soldații coaliției conduși de către Statele Unite ale Americii s-au retras din Afganistan a însemnat că o parte a echilibrului strategic care se asigurase cumva în zonă după 2001 – când puterea economică și tehnologică a Chinei era mult inferioară – a fost debalansat, iar principalul câștigător a fost Beijingul. Acest aspect a fost observat cu atenție în toate țările Asiei, iar prin extensie în zonele unde influența Chinei este considerabilă: Africa și Australia. În anumite analize[24], se consideră că un prim semn al puterii Beijingului a fost manifestat în primele zile ale anului 2022 în Kazahstan, astfel încât intervenția Organizației Tratatului pentru Securitate Colectivă nu a durat mai mult decât a fost necesar pentru consolidarea puterii președintelui Tokaiev.

Un lucru important de identificat este efectul pe care noua situație din Afganistan îl va avea la New Delhi și Islamabad. După cum precizam anterior, o bună parte din istorie muntoasei țări central-asiatice a fost sub influența politică și culturală a puterilor din bazinul Gangelui și Indusului, ceea ce le-a oferit acestora un anumit avantaj în disputele geopolitice asupra acestui teritoriu. În fapt, chiar și linia Durand[25] – care stabilește frontiera dintre Pakistan și Afganistan – a fost stabilită de către un diplomat britanic rezident (în anul 1893, când s-a stabilit administrativ granița) în New Delhi. Linia Durand este una foarte dificil de controlat, dar și disputată de către cele două țări vecine, deoarece ea nu a urmat liniile etnice ale teritoriilor efective, iar acum paștunii se regăsesc împărțiți între cele două țări. Pe lângă aceasta, India veghează ca pozițiile Pakistanului să nu devină prea puternice, iar o influență prea mare a Islamabadului la Kabul nu este în folosul Dehli-ului. În acest sens, trebuie să avem în vedere că unul dintre cele mai importante proiecte energetice ale Asiei Centrale – conducta TAPI, care ar urma să conecteze Turkmenistanul de India prin străbaterea teritoriilor afgan și pakistanez – poate contribui la o anumită detensionare a relațiilor dintre New Dehli și Islamabad, dar este destul de dificil de atras toți banii pentru construcția întregii infrastructuri când talibanii sunt boicotați la nivel global iar cheltuielile provocate de pandemie nu sunt încă limitate în bugetele celor două puteri nucleare.

Iranul a apreciat plecarea trupelor coaliției conduse de către SUA atât din Afganistan, cât și din Irak (cu precizarea că în Mesopotamia[26] au rămas 2 500 de soldați americani și 4 500 de militari angajați de către companii private), iar conducerea religioasă de la Teheran s-a simțit astfel eliberată, până la nivel în care și-a impus o majoritate anti-americană dură în parlament, precum și la nivelul funcției de președinte al țării. Fără îndoială, în cercurile planificatorilor strategici iranieni există o satisfacție legată de faptul că presiunea militară de la granițe s-a diminuat, iar în est relațiile cu China ar putea fi astfel mai ușor realizate pe cale rutieră – deoarece deocamdată liniile de cale ferată care fac legătura între cele două mari forțe ale Asiei străbat Kazahstanul, Uzbekistanul și Turkmenistanul, călătoria unei garnituri feroviare între Teheran și Bam (Mongolia Interioară chineză) durând 15 zile[27]. Evident, liderii iranieni se simt mai liberi în întregul Orient Mijlociu, iar evoluțiile următorilor ani vor învedera ce înseamnă acest lucru.

Concluzii

Asia nu este un teritoriu ușor de cunoscut de către europeni și nord-americani, pentru că imensul continent adăpostește etnii, alfabete și limbi diverse, o climă mai puțin unitară și tradiții politice mai brutale. Din această perspectivă, nu orice proiect ce se dorește aplicat în țările ce îl compun poate avea succes, în absența unor costuri majore în timp, bani și resurse.

Afganistanul – una dintre cele mai sărace țări din lume – a dovedit că anumite caracteristici fixate adânc în psihologia locuitorilor săi sunt greu de schimbat, iar proiectele de modernizare nu pot reuși, ceea ce lasă în continuare o problemă majoră legată de destinul a milioane de persoane greu încercate. Ceea ce pare greu de acceptat pentru unii este de fapt o lecție pe care istoria ne-o subliniază mereu: nu orice lucru bun se poate accepta de bunăvoie, așa cum nici progresul nu se poate face prea repede în absența unei structuri administrative eficace la nivel național.

Bibliografie

Studii și articole

GAIDĂU, Ion, Jurnalistă celebră în Rusia, despre criza ruso-ucraineană: Putin a căzut în capcana pe care a întins-o Statelor Unite, 29 ianuarie 2022, disponibil la https://adevarul.ro.

GRAHAM-HARRISON, Emma, ‘On the brink’: drought and politics leave Afghans fighting famine, 30 decembrie 2021, disponibil la https://www.theguardian.com.

International Institute for Democracy and Electoral Assistance, THE GLOBAL STATE OF DEMOCRACY 2021, Stockholm, 13 decembrie 2021, disponibil la https://www.idea.int.

International Organisation for Migration, World Migration Report 2022, 1 decembrie 2021, disponibil la https://worldmigrationreport.iom.int.

YAPP, Malcolm, „The Legend of The Great Game”, în Proceedings of the British Academy 2001, no. 111, pp. 179-198, disponibil la https://www.thebritishacademy.ac.uk.

JOHNSON, Thomas H.; ADAMEC, Ludwig W., Historical Dictionnary of Afganistan, Fifth Edition, Rowman & Littlefield, London, 2021, pp. 137-138.

LANDES, David, Avuția și sărăcia națiunilor. De ce unele națiuni sunt atât de bogate, iar altele atât de sărace, Editura Polirom, Iași, 2013.

LEIJEN, Majorie van, New railway service Iran-China launched, connecting Inner Mongolia-Bam, 5 septembrie 2018, disponibil la https://www.railfreight.com.

Library of Congress – Federal Research Division, Country Profile: Afghanistan, August 2008, disponibil la https://www.loc.gov.

NAGURNEY, Anna, Our economy relies on shipping containers. This is what happens when they’re ‘stuck in the mud’, 12 octombrie 2021, disponibil la https://www.weforum.org.

National Archives, Living in the British Empire: India, disponibil la https://www.nationalarchives.gov.uk.

Pew Research Center, The Future of the Global Muslim Population, 2011, 27 ianuarie 2011, disponibil la https://www.pewforum.org.

1. J., Peste jumătate de milion de afgani și-au pierdut locurile de muncă după revenirea la putere a talibanilor, 19 ianuarie 2022, disponibil la https://www.hotnews.ro.

The International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies, Afghanistan: Worst drought and hunger crisis in decades, 2 decembrie 2021, disponibil la https://www.ifrc.org.

World Bank, GDP per capita, disponibil la https://data.worldbank.org.

World Population Review, Muslim Majority Countries 2021, disponibil la https://worldpopulationreview.com.

***, CGTN exclusively talks to Taliban’s spokesperson Suhail Shaheen, 19 august, 2021, disponibil la https://news.cgtn.com.

***, Full video: Xi Jinping delivers speech to mark 100th anniversary of CPC’s founding, 2 iulie 2021, disponibil la https://www.youtube.com.

***, O tânără din Tadjikistan, obligată să se mărite pentru că așa a vrut președintele țării, 31 august 2017, disponibil la http://agora.md.

Surse electronice

www.freeworldmaps.net.

www.aljazeera.com.

https://countryeconomy.com.

www.worldometers.info.

[1] Disponibilă la https://www.freeworldmaps.net/asia/afghanistan/map.html, consultată la 31.01.2022.

[2] Al Jazeera, 10 maps to understand Afghanistan, 12 august 2021, disponibil la https://www.aljazeera.com/news/2021/8/12/10-maps-to-understand-afghanistan-interactive, consultat la 31.01.2022.

[3] Library of Congress – Federal Research Division, Country Profile: Afghanistan, August 2008, disponibil la https://www.loc.gov/rr/frd/cs/profiles/Afghanistan.pdf, consultat la 31.01.2022, p. 5.

[4] The International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies, Afghanistan: Worst drought and hunger crisis in decades, 2 decembrie 2021, disponibil la https://www.ifrc.org/press-release/afghanistan-worst-drought-and-hunger-crisis-decades, consultat la 31.01.2022.

[5] Anna Nagurney, Our economy relies on shipping containers. This is what happens when they’re ‘stuck in the mud’, 12 octombrie 2021, disponibil la https://www.weforum.org/agenda/2021/10/global-shortagof-shipping-containers/, consultat la 31.01.2022.

[6] S. J., Peste jumătate de milion de afgani și-au pierdut locurile de muncă după revenirea la putere a talibanilor, 19 ianuarie 2022, disponibil la https://www.hotnews.ro/stiri-international-25311695-peste-jumatate-milion-afgani-pierdut-locurile-munca-dupa-revenirea-putere-talibanilor.htm, consultat la 31.01.2022.

[7] World Bank, GDP per capita, disponibil la https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD, consultat la 31.01.2022.

[8] https://countryeconomy.com/demography/population/afghanistan?year=2000, consultat la 31.01.2022.

[9] https://www.worldometers.info/world-population/afghanistan-population/, consultat la 31.01.2022.

[10] Emma Graham-Harrison, ‘On the brink’: drought and politics leave Afghans fighting famine, 30 decembrie 2021, disponibil la https://www.theguardian.com/world/2021/dec/30/on-the-brink-drought-and-politics-leave-afghans-fighting-famine, consultat la 31.01.2022.

[11] O prezentare demitizantă a acesteia poate fi găsită în Malcolm Yapp, „The Legend of The Great Game”, în Proceedings of the British Academy 2001, no. 111, pp. 179-198, disponibilă la https://www.thebritishacademy.ac.uk/documents/2491/111p179.pdf, consultată la 31.01.2022.

[12] Kipling fiind cel mai cunoscut autor, fără a fi singurul. Hollywood-ul a folosit și el tema în mai multe producții cinematografice.

[13] National Archives, Living in the British Empire: India, disponibil la https://www.nationalarchives.gov.uk/education/empire/g2/cs4/background.htm#:~:text=in%20this%20gallery.-,British%20rule%20%2D%20the%20Raj,ruled%20over%20300%20million%20Indians, consultat la 31.01.2022.

[14] Full video: Xi Jinping delivers speech to mark 100th anniversary of CPC’s founding, 2 iulie 2021, disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=ZYUmztqXEjI&ab_channel=CGTN, consultat la 31.01.2022.

[15] International Institute for Democracy and Electoral Assistance, THE GLOBAL STATE OF DEMOCRACY 2021, Stockholm, 13 decembrie 2021, disponibil la https://www.idea.int/gsod/sites/default/files/2021-11/the-global-state-of-democracy-2021_1.pdf, consultat la 31.01.2022.

[16] International Organisation for Migration, World Migration Report 2022, 1 decembrie 2021, disponibil la https://worldmigrationreport.iom.int/wmr-2022-interactive/, consultat la 31.01.2022.

[17] Pew Research Center, The Future of the Global Muslim Population, 2011, 27 ianuarie 2011, disponibil la https://www.pewforum.org/2011/01/27/the-future-of-the-global-muslim-population/, consultat la 31.01.2022.

[18] World Population Review, Muslim Majority Countries 2021, disponibil la https://worldpopulationreview.com/country-rankings/muslim-majority-countries, consultat la 31.01.2022.

[19] În sens juridic, cuvântul „ordinar” înseamnă obișnuit, iar extraordinar este atât o referință proporțională, cât și un antonim pentru ordinar.

[20] Vezi pe larg David Landes, Avuția și sărăcia națiunilor. De ce unele națiuni sunt atât de bogate, iar altele atât de sărace, Editura Polirom, Iași, 2013.

[21] VIDEO. O tânără din Tadjikistan, obligată să se mărite pentru că așa a vrut președintele țării, 31 august 2017, disponibil la http://agora.md/stiri/36581/video–o-tanara-din-tadjikistan–obligata-sa-se-marite-pentru-ca-asa-a-vrut-presedintele-tarii, consultat la 31.01.2022.

[22] Expresia este preluată din cursele de fond de atletism.

[23] CGTN exclusively talks to Taliban’s spokesperson Suhail Shaheen, 19 august, 2021, disponibil la https://news.cgtn.com/news/2021-08-19/CGTN-exclusively-talks-to-Taliban-s-spokesperson-Suhail-Shaheen-12RaOiE4qFa/index.html, consultat la 31.01.2022.

[24] Ion Gaidău, Jurnalistă celebră în Rusia, despre criza ruso-ucraineană: Putin a căzut în capcana pe care a întins-o Statelor Unite, 29 ianuarie 2022, disponibil la https://adevarul.ro/international/rusia/jurnalista-celebra-rusia-despre-criza-ruso-ucraineana-putin-cazut-capcana-intins-o-statelor-unite-1_61f555765163ec42714a9050/index.html, consultat la 31.01.2022.

[25] Thomas H. Johnson, Ludwig W. Adamec, Historical Dictionnary of Afganistan, Fifth Edition, Rowman & Littlefield, London, 2021, pp. 137-138.

[26] Prin extensie istorică am echivalat vechea Mesopotamie cu Irakul, pentru că granițele celor două entități corespund în bună măsură.

[27] Majorie van Leijen, New railway service Iran-China launched, connecting Inner Mongolia-Bam, 5 septembrie 2018, disponibil la https://www.railfreight.com/beltandroad/2018/09/05/new-railway-service-iran-china-launched-connecting-inner-mongolia-bam, consultat la 31.01.2022.