• Facebook
  • Utilizator nou
  • Logare
  • Iesire
  • Parola pierduta
  • Contact
  • Română Română Română ro
  • English English Engleză en
Revista Polis
  • Acasa
  • Redactia revistei
  • Numar curent
  • Reguli de redactare
  • Arhiva revista
    • 2022
      • Numarul 2(36)/2022
      • Numarul 1(35)/2022
    • 2021
      • Numarul 4(34)/2021
      • Numarul 3(33)/2021
      • Numarul 2(32)/2021
      • Numarul 1(31)/2021
    • 2020
      • Numarul 4(30)/2020
      • Numarul 3(29)/2020
      • Numarul 2(28)/2020
      • Numarul 1(27)/2020
    • 2019
      • Numarul 4(26)/2019
      • Numarul 3(25)/2019
      • Numarul 2(24)/2019
      • Numarul 1(23)/2019
    • 2018
      • Numarul 4(22)/2018
      • Numarul 3(21)/2018
      • Numarul 2(20)/2018
      • Numarul 1(19)/2018
    • 2017
      • Numarul 4(18)/2017
      • Numarul 3(17)/2017
      • Numarul 2(16)/2017
      • Numarul 1(15)/2017
    • 2016
      • Numarul 4(14)/2016
      • Numarul 3(13)/2016
      • Numarul 2(12)/2016
      • Numarul 1(11)/2016
    • 2015
      • Numarul 4(10)2015
      • Numarul 3(9)2015
      • Numarul 2(8)2015
      • Numarul 1(7)/2015
    • 2014
      • Numarul 4(6)/2014
      • Numarul 3(5)/2014
      • Numarul 2(4)/2014
      • Numarul 1(3)2014
    • 2013
      • Numarul 2/2013
      • Numarul 1/2013
    • Seria veche
  • POLIS+
    • Emisiuni 2017
      • 27 Octombrie 2017
      • 20 Octombrie 2017
  • Media
    • Evenimente
      • Constitutia 2013
    • Emisiuni
      • Constitutia 2013
    • Forum
    • Seria Polis
  • Anunturi
  • Cautare
  • Menu
Slide background

Journal of The Faculty of
Political and Administrative Sciences

Descarca articol PDF

Coordonat de Radu CARP

Volum IV, Nr. 3(5), Serie nouă, Septembrie 2014

Descarca revista PDF

23 august. Despre sufletul nemuritor al comunismului

(August 23. About the eternal soul of communism)
 
 
Radu VANCU
 
 
Judecată per se, prin plasarea în orizontul imediat al evenimentului, ziua de 23 august 1944 e la fel de complicată și de banală care orice lovitură de palat din timpul unui mare război. Pentru istoricii profesioniști, ca și pentru amatorii de istorii conspirativ-rocambolești, pot fi pasionante detaliile unei zile care nu era străină de negocieri oculte la Stockholm între trimisul României, junele Neagu Djuvara, și ambasadoarea Uniunii Sovietice, ea însăși purtătoare a rocambolescului, non-sovieticului nume Alexandra Kollontai; după cum pasionante pot fi și aranjamentele de culise dintre cele patru partide (dintre care cel comunist, firește, era cel mai insignifiant), ori detaliile privind implicarea în complot a celor câțiva generali (de la Sănătescu la Aurel Aldea), ori atâtea alte multe și mărunte chichirezuri care fac sarea și piperul acestui puzzle uriaș.
Însă pentru cei care cred, asemenea mie, că ficțiunea e întotdeauna mai reală decât realitatea (sau, spus tout court, că realitatea nu există), ziua de 23 august e de-a dreptul hipnotică prin repetițiile ei aniversar-ritualice dintre 1945 și 1989. Ca și, de asemenea, prin felul în care a fost ea rescrisă succesiv, timp de mai bine de patru decenii, de acei ideologi ai Partidului Comunist care aveau sarcina cea mai dificilă & riscantă – anume aceea de a rescrie trecutul. Așadar, riscând o stilistică oarecum à la Constantin Noica (et pour cause!), aș zice că 23 august a ajuns atât de hipnotică pentru noi, ficționarii, nu prin ceea ce a fost, ci prin tot ceea ce, între 1945 și 1989, a fost să fie.
Rareori trecutul a fost inventat cu mai multă imaginație; și, de asemenea, nicicând revenirile asupra unui eveniment istoric n-au fost mai numeroase. Mai întâi, înainte de 1948, când proximitatea istorică a evenimentului făcea rescrierea lui radicală ceva mai dificilă, inventarea trecutului s-a mulțumit cu trecerea partidului comunist la statut de inter pares cu celelalte trei (țărănist, liberal și social-democrat). Apoi, sub Dej, a devenit mai întâi primus inter pares, pentru ca în scurt timp să devină singurul partid organizator al „întoarcerii armelor”, iar regele și partidele istorice să ajungă, firește, adversarii neîmpăcați ai genialei strategii comuniste. În fine, rescrierea a continuat harnică în deceniile care au urmat – ajungând în cele din urmă ca, în anii din urmă ai lui Ceaușescu, să fie doar una dintre nenumăratele lui sărbători personale. Poate chiar cea mai fastuoasă dintre toate, în barocul ei dezlănțuit; dar, în orice caz, eliberată aproape complet de referința istorică pe care se presupunea că o readuce în memoria colectivă. 
Așa cum știm de la Leszek Kołakowski, minciuna este sufletul nemuritor al comunismului. Felul în care adevărul zilei de 23 august a fost sistematic reinventat de comuniști (sau, dacă vrem, felul în care minciuna acestei zile a fost sistematic re-inserată în realitate) e unul dintre epitomurile perfecte ale acestui suflet al comunismului. Dacă putem accepta că o ideologie are suflet.
Și ce ideologie! Și, mon Dieu, ce suflet! Suficient de plastic încât să poată adopta orice formă imaginabilă, dar și suficient de rigid încât să poată concasa oricâte milioane de cadavre, sufletul comunismului este, pe deasupra, infinit reîncarnabil. Nici o eroare din propriul trecut nu-i tulbură palingenezia: fiindcă, pe de o parte, e înzestrat cu dezirabila capacitate de a-și rescrie oricând propriul trecut, iar pe de alta Comunismul are, ca și Papa, atributul ineranței – adică al incapacității de a greși. Cum, însă, un papă recent tocmai și-a cerut scuze pentru erorile istorice ale predecesorilor lui, e limpede că singurul administrator inerant al sufletelor sublunare rămâne Comunismul.
Ce naiv era acel împărat chinez, Shi Huang Ti, despre care Borges scrie undeva că a dat foc tuturor cărților pentru ca istoria să înceapă cu el! N-a înțeles nimic. Cărțile nu trebuie arse, trebuie infinit rescrise. Abia așa sufletul lor devine suficient de mincinos pentru a fi nemuritor. I-a lipsit, probabil, un 23 august al lui pentru ca să înțeleagă lucrul acesta. Și ce noroc pe comuniștii români să-l aibă pe al lor. Au știut să-și facă exemplar treaba. Drept dovadă, sufletul lor nemuritor ne bântuie încă. 

Articole recente

  • Editorial. Populismul – o tehnică de propagandă5 decembrie 2017 - 15:13
  • Europa şi ameninţarea populistă5 decembrie 2017 - 15:03
  • Populismus in Deutschland, und die Auswirkungen auf die Bundestagswahl 20175 decembrie 2017 - 14:45
  • Populismo e neoliberismo5 decembrie 2017 - 14:30
  • Populism and gender5 decembrie 2017 - 14:26

Indexari

IndexariIndexari

Cele mai vizualizate articole

  • Campania electorală în teritoriu: aspecte empirice ale marketingului politic
  • România în Primul Război Mondial
  • Citi oameni a omorit comunismul? Si cine erau ei?* (How many people did communism kill? And who were they?)
  • Dimensiunea mediatică a populismului în România contemporană
  • Dinamica demografică în perioada post-1945 și implicațiile ei (geo)politice

Accesari site

Formulare (Forms)

Cerere tip - Descarca
Authors must send a request - Download
Contractul de editare - Download
Editing contract - Download
Formularul de cedare a drepturilor catre autori - Download
Copyright License Agreement - Download

Ultimele articole (Latest articles)

  • Mintea captivă în vremuri de urgie sau lupta pentru limpezirea minții14 iunie 2022 - 15:30
  • Război (informațional) și pace?14 iunie 2022 - 15:29

Contact

Str. Dimitrie Mageron, nr. 49, Iaşi, Romania
Tel. 0040 232 214 858
Fax: 0040 232 214 858

Ne puteti scrie la adresa redactia@revistapolis.ro.

© Drepturi de autor - Revista Polis - Universitatea "Petre Andrei" din Iasi - powered by Enfold WordPress Theme
  • Facebook
Scroll to top