Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării și situația existentă în județele riverane din România

(The European Union Strategy for the Danube Region and the existing situation in the riparian counties in Romania)

Andreea-Mădălina CIMPOEȘU

Abstract: The European Union Strategy for the Danube Region (EUSDR), the EU’s second regional strategy after the Baltic Sea Strategy, began in 2011, endorsed by the European Council. EUSDR is a large-scale and visible political project and includes 14 EU countries, Member States and non-EU countries. The area covered by the EU Strategy for the Danube region stretches from the Black Forest (Germany) to the Black Sea (Romania-Ukraine-Moldova) and hosts about 115 million inhabitants. This article aims to follow the European Union Strategy for the Danube Region (EUSDR) and the existing situation in the riparian regions of Romania until 2018, before holding the EUSDR Presidency and organizing the 8th Annual Forum[1]. We started from the following essential question: What impact does EUSDR have and what benefits has it brought to Romania? The specific objective assumed: the study of the Danube as a macro-region, the research problem: the analysis of the existing situation in the Danube riparian counties in Romania, and the research question: did EUSDR manage to bring added value in the Danube riparian counties? Having as main hypothesis: The more deficient the implementation of EUSDR, the slower the counties bordering the Danube will have a slower development in terms of this Strategy, we tried to get a situation from those counties, closer to reality, so that we realize if EUSDR managed to add value to our country. The main conclusion of the article is that the benefits that Romania has from the European Union Strategy for the Danube Region include both economic development, increasing prosperity and well-being of communities in the Danube vicinity and job creation. Of course, all these positive issues will really be felt among the population only if institutional actors, at any level, are really involved in promoting this Strategy but especially in the implementation of EUSDR projects.

Keywords: policy, cohesion, strategy, EUSDR, Europe, region, development, cooperation.

Politica de coeziune și Strategia UE pentru Regiunea Dunării

Din ansamblul politicilor folosite de Uniunea Europeană pentru creșterea economică face parte și politica de coeziune, una dintre cele mai importante și relevante politici regăsite la nivelul Uniunii Europene, care reprezintă pentru Uniune și țările membre un factor de echilibru. Scopul principal îl reprezintă consolidarea coeziuneii economice, sociale și teritoriale în regiunile eligibile precum și echilibrarea decalajelor existente între diferitele regiuni[2].

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, România a devenit oficial membru al modelului redistributiv care utilizează politica de coeziune, pentru a reduce decalajele existente între diferitele regiuni Europene și a început să beneficieze de fonduri structurale și de coeziune[3]. Astfel, în perioada 2007-2013, țara noastră a beneficiat de alocări bugetare de circa 20 de miliarde de euro în cadrul obiectivului „convergență” și de aproape 455 de miliarde de euro în cadrul obiectivului „cooperare teritorială europeană”. De menționat că pentru a putea beneficia de aceste fonduri, România a trebuit să se alinieze aquis-ului comunitar în domeniul politicii regionale și al accesării fondurilor structurale. Astfel că țara noastră a fost nevoită să identifice în interiorul ei unități teritoriale concordante cu nivelul NUTS 2 al Uniunii Europene, apărând astfel cele opt regiuni de dezvoltare pe care le avem în prezent[4].

Pentru perioada 2014-2020 politica de coeziune a avut în vedere două obiective principale ce au pus accentul pe investiții pentru creștere și locuri de muncă în statele membre precum și pe cooperarea teritorială Europeană[5]. Din punctul de vedere al celui din urmă, colaborarea regională transfrontalieră a fost facilitată printr-o finanțare crescută, fapt care a oferit posibilitatea ca un grup de țări să fie tot mai interesate să coopereze pentru bunăstarea lor comună. Coeziunea teritorială, care duce la cooperarea dintre state, se realizează prin conectarea regiunilor pentru a le ajuta să-și valorifice punctele forte și să lucreze împreună în configurații noi și inovatoare în vederea abordarii provocărilor comune, consolidând astfel Uniunea în ansamblu[6].

Este momentul să introducem aici conceptul de strategie macro-regională, strategia deținând un potențial puternic de a conduce regiunile cooperante să își concentreze investițiile viitoare pe zonele comune și interes complementar, care ar putea duce la câștiguri semnificative pentru dezvoltarea regională, creștere și locuri de muncă. Însă, pentru ca acest fapt să se întâmple, este necesară o abordare bine gândită, care să poată mobiliza și optimiza instrumentele de finanțare disponibile la nivel național, regional și european.

Până la momentul actual, există un număr de patru strategii macro-regionale ale Uniunii Europene care acoperă un număr mai mare de politici și care adaugă valoare dimensiunii de cooperare a politicii de coeziune, printre acestea regăsindu-se și Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării. Cele patru strategii au ca scop principal depășirea tuturor obstacolelor existente în drumul dezvoltării și valorificarea potențialului regiunilor. Aceste strategii macro-regionale urmăresc să pună domeniile de interes într-un cadru multilateral și să treacă peste frontierele Uniunii Europene pentru a colabora și cu statele vecine care nu sunt membre UE. Valoarea adăugată a acestora se resimte în special în cazul problemelor pe care țările sau regiunile nu și le pot rezolva în mod satisfăcător acționând singure, ci doar prin răspunsuri și eforturi comune la nivel de macro-regiune[7].

Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD) este una din cele patru strategii macro-regionale ale UE[8], inițiată și promovată de către România, alături de Austria, în anul 2010^[9] și  aprobată în iunie 2011 de către Consiliul European. SUERD este un instrument comunitar de cooperare macro-regională al statelor riverane din bazinul Dunării, destinat dezvoltării economice și sociale a macro-regiunii dunărene, prin consolidarea implementării în regiune a politicilor și legislației UE, instrument ce poate aduce, dacă implementat și monitorizat cum trebuie, multe avantaje României.

Regiunea Dunării are astfel o importanță enormă, aria sa fiind una destul de întinsă, cuprinzând 14 state, nouă țări membre ale Uniunii Europene (Austria, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Germania (prin landurile Bavaria și Baden-Wuerttemberg), Ungaria, România, Slovacia și Slovenia), trei țări candidate la UE (Bosnia si Herțegovina, Muntenegru și Serbia) și două țări din Parteneriatul Estic al UE  (Moldova și Ucraina)[10]. Strategia unește aceste țări și le face să colaboreze între ele. Teritoriul este foarte vast, este locuit de o populație numeroasă, are caracteristici asemănătoare în unele regiuni și diferite în altele, aspect care determină persoanele si actori specializați să se implice în mod diferit.

Importanța Dunării – național și internațional

Având în vedere cele enunțate mai sus, trebuie precizat faptul că cea mai lungă zonă transfrontalieră este la noi, mai precis Dunărea, râul cu cel mai mare număr de state riverane și o mare concentrare de capitale și zone metropolitane la nivelul Uniunii Europene. Detalii importante care în secolul XXI oferă Dunării un potențial ridicat de a deveni una dintre cele mai dinamice, competitive și prospere macro-regiuni ale Uniunii Europene. De altfel, cum afirma și Ivo Gönner în anul 2013: „Dunărea reprezintă noua Europă. Iar pentru o nouă Europă este nevoie de orașe și regiuni puternice”[11].

Fluviul Dunărea este cel de-al doilea ca mărime în Europa, trece prin 10 țări  iar bazinul său este cel mai internațional bazin din lume, conținând teritoriile a 19 țări și o mare concentrare de capitale și zone metropolitane la nivelul Uniunii Europene, reprezentând astfel o axă de transport majoră și un coridor ecologic[12]. Aspecte importante care, în secolul XXI, oferă Dunării un potențial ridicat de a deveni una dintre cele mai dinamice, competitive și prospere macro-regiuni ale Uniunii Europene, asta dacă actorii implicați lucrează în acest scop.

De asemenea, Delta Dunării este unul dintre cele mai valoroase habitate ale continentului, datorită faunei sălbatice și biodiversității specifice. Este cea de a doua deltă din Europa ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele de pe continentul european, desemnată Rezervație a Biosferei UNESCO și sit RAMSAR în anul 1990[13]. Caracteristica fizică și ecologică cea mai semnificativă a deltei o constituie întinderea vastă a zonelor umede, care cuprind mlaștini, lacuri și bălți cu apă dulce, cursuri de apă și canale. Delta Dunării găzduiește o biodiversitate extraordinară și îndeplinește funcții ecologice importante[14].

Atât în istoria veche a Europei, cât și în cea prezentă, Dunărea a despărțit Europa în două, în antichitate fiind limesul imperiului Roman, iar în timpul războiului din fosta Iugoslavie Dunărea a continuat să fie un separator al celor două puncte cardinale ca mai apoi, din fericire, dintr-o inițiativă româno-austriacă, după un travaliu lung de elaborare a liniilor mari strategice și după ce Comisia a adoptat această Strategie foarte importantă pentru dezvoltarea tuturor regiunilor și județelor riverane, este timp ca până la sfârșitul anului 2020 (cu extindere ulterioară), pe 11 arii prioritare, 14 beneficiari ai strategiei, state membre cât și ne-membre, să-și intensifice pe baza unor proiecte concrete această cooperare regională, astfel încât să schimbe treptat calitatea vieții și dinamica economică a bazinului Dunărean, dezvoltând în mod automat propriile zone.

Foarte important este că această strategie nu urmărește doar dezvoltarea economică și socială, ci și consolidarea implementării în regiune a politicii și legislației Uniunii Europene. Dar, pentru ca această coeziune economică, socială și teritorială să fie îndeplinită, SUERD trebuie să fie corelată cu strategiile sectoriale adoptate la nivel European.

Interesele României în cadrul SUERD decurg din interesul național primordial al garantării unei dezvoltări echilibrate a întregului teritoriu României, SUERD fiind astfel un cadru suplimentare pentru atingerea acestui obiectiv. În acest sens, clusterele[15] reprezintă un model de dezvoltare echilibrată și sustenabilă la nivel național. Putem astfel afirma că este vorba despre o sumă imensă de bani pe care România o poate accesa prin intermediul acestei Strategii finanțate, finalitatea depinzând extrem de mult de modul în care autoritățile responsabile și competente cheltuiesc banii, respectă normele impuse, ating obiectivele asumate și stimulează dezvoltarea. Politica de coeziune este astfel un domeniu foarte interesant și vast de studiat, este fără dar și poate elementul de bază al Uniunii, este unul dintre cele mai de succes instrumente europene pentru promovarea coeziunii între statele membre și joacă astfel un rol fundamental în reducerea decalajelor de dezvoltare și pentru prosperitatea comunității Europene.

Strategia și situația din județele riverane din România (până în 2018)

Strategia este structurată pe patru mari obiective. Fiecărui obiectiv îi corespund domenii specifice de acțiune, grupate pe 11 arii prioritare, fiecare arie prioritară fiind coordonată de câte 2 state/landuri din regiune (Anexa 1). Fiecare stat din regiune poate coordona un maxim de trei domenii prioritare, iar un domeniu poate fi coordonat de maxim două state sau landuri. Fiecare domeniu prioritar are subsumate mai multe acțiuni care vor fi implementate prin intermediul prevederilor. România coordonează trei arii prioritare, mai precis:

1. Transporturi fluviale, împreună cu Austria;
2. Turism și cultură, împreună cu Bulgaria;
3. Gestionarea riscurilor generate de fenomene extreme, împreună cu Ungaria.

Pentru a putea stabili obiectivele județelor riverane din România este necesar să știm exact delimitarea acestora. Astfel, teritoriul care ne interesează cuprinde 12 judeţe riverane Dunării (Caraş-Severin, Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Constanţa, Ialomiţa, Brăila, Galaţi, Tulcea) la care se adaugă Municipiul Bucureşti cu judeţul Ilfov. În figura următoare avem exact delimitarea acestora, sub denumirea de Teritoriul Dunării.

Figura I. Delimitarea județelor riverane

Sursă: MDRT, 2010.

În ceea ce privește contextul macro-regional, teritoriul Dunării este traversat de trei coridoare de transport europene denumite TEN-T – IV, VII și IX, care leagă centrul și nordul Europei cu zona sud-estică a continentului și cu Orientul Apropriat, așa cum putem vedea în figura următoare:

Figura II. Coridoarele de transport europene

Sursă: www.europa.eu.

Dacă ne raportăm la turismul existent în această zonă putem afirma că există numeroase obiective ce pot fi vizitate, unele chiar de interes la nivel internațional și care se află și pe drumurile care duc către importante destinații turistice din țări precum Turcia sau Grecia.

Totuși, în ciuda acestui potențial, la nivel național o mare parte dintre zonele din acest teritoriu au un caracter periferic, fiind astfel ocolite de principalele axe de dezvoltare, dar fiind străbătute de două axe de sărăcie ale României – din Oltenia şi Moldova. Acest caracter periferic este intensificat şi de Dunăre, care nu deține o infrastructură de transport suficient de dezvoltată în traversarea fluviului, iar zona de graniţă cu Bulgaria sau cea Brăila-Galaţi este un impediment  natural, limitând astfel șansele de cooperare.

Dacă am ști să ne vindem și promovăm țara, am pune accent pe Marea Neagră care reprezintă o poartă de intrare în Europa dar și pe acest fluviu Dunărea care fără dar și poate este un imens element de dezvoltare pentru turism, transporturi, agricultură, pescuit, calitatea factorilor de mediu, fapt dovedit și concretizat prin însăși SUERD. Regiunea Dunării este o cale navigabilă foarte importantă la nivelul Uniunii Europene, inclusă în Coridorului Pan-european de transport VII al Uniunii și care face legătura prin intermediul canalului Rin – Main – Dunăre, între portul Constanţa, centrele industriale din vestul Europei şi portul Rotterdam.

În acest sens, din punctul de vedere al infrastructurii de transport, Dunărea cuprinde rute vechi de transport al mărfurilor având 2.414 km de rută navigabilă şi conectând 78 de porturi din Kelheim (Germania) până la Sulina (România). Astfel, din privința transportului pe Dunăre, SUERD are ca obiectiv exploatarea în totalitate a potenţialului navigaţiei pe Dunăre, înlăturând toate obstacolele existente din calea navigabilităţii, dar şi de a crește cu 20% volumul transportului pe Dunăre până în anul 2020.

Figura III. Infrastructura de transport rutier în teritoriul Dunării

Sursă: www.europa.eu.

Așadar, conform figurii ilustrate, Cluj Napoca, Iași, Timișoara, Craiova, Brașov, Ploiești și Constanța reprezintă polii principali de creștere. Putem observa clar că autostrăzile realizate lipsesc cu desăvârșire, iar cele proiectate sunt încă pe hârtie, ceea ce împiedică regiunile respective să se dezvolte.

Pe sectorul românesc, ca puncte de traversare ale Dunării avem podul Giurgiu – Ruse care este un punct de trecere a frontierei România – Bulgaria (rutier şi feroviar); podurile Feteşti-Cernavodă (rutier şi feroviar); podul Calafat – Vidin (rutier şi feroviar), podul Giurgeni-Vadul Oii (rutier) şi barajul Porţile de Fier I (rutier), punct de trecere a frontierei între România şi Serbia.

Totuși, ca la nivel macro-regional, România întâmpină probleme și nu reușește să-și intensifice potențialurile pe care le deține, de pildă, nu se vede că prezenţa în regiune a celui mai important aeroport din ţară – Otopeni, dar și a altor aeroporturi internaţionale precum Craiova, Constanţa şi Tulcea contribuie la îmbunătățirea vizibilă a rețelei de transport. Mai mult, investițiile în sistemul feroviar lipsesc cu desăvârșire, multe drumuri naționale traversează localități, ceea ce face să crească considerabil timpul de deplasare, porturile şi infrastructurile portuare sunt degradate fizic, iar accesibilitatea în Delta Dunării este limitată. Toate aceste chestiuni reprezentând doar unele dintre problemele existente la nivelul rețelei de transport.

În figura următoare putem vedea mai pe larg nivelul de accesibilitate pe care îl au unităţile administrativ – teritoriale la infrastructura de transport.

Figura IV. Accesibilitatea unităţilor administrativ – teritoriale la infrastructura de transport

Sursă: www.europa.eu.

Un alt aspect important de precizat cu privire la situația existentă în teritoriul Dunării este prezența în teritoriul dat a 11 din principalele 28 de arii protejate existente la nivel național (63,4% din suprafaţă); 68 din cele 273 de sit-uri de importanţă comunitară (SCI), 60 din cele 108 de arii de protecţie specială pentru păsări (SPAs) precum și 162 de rezervaţii ştiinţifice şi monumente naturale. Tocmai regiunea caracterizată de o diversitate biologică fenomenală şi de multe  peisaje naturale şi culturale de mare valoare, deținând de la intrarea în România şi până la vărsarea în Dunăre toate formele de relief (de la munte, podiş, până la câmpie şi deltă), au făcut posibilă crearea acestor arii protejate.

În ceea ce priveşte dezvoltarea economică, teritoriul Dunării se caracterizează prin decalajele majore existente, cu precădere între Bucureşti direcţie descrescătoare de la vest către est, zonele subdezvoltate fiind concentrate tocmai de-a lungul Dunării. Principalele cauze care stau la baza acestor diferențe țin de producţie, şomaj, de prevalenţa activităţilor rurale dar şi de incapacitatea de a atrage investiţii străine directe.

Figura V. Distribuţia venitulului salarial (a) şi a ratei şomajului (b)

Sursă: INS, 2012.

Concluzii

Putem afirma că politica de coeziune este una dintre politicile europene fundamentale, dar că dezvoltarea durabilă necesită utilizarea resurselor de orice tip cât mai eficient și responsabil fiindcă acestea nu sunt nelimitate. Implicarea autorităților locale și regionale, dar și a celorlalți parteneri, în procesele de elaborare a strategiilor este esențială și trebuie să aibă în vedere consolidarea parteneriatelor pe orizontală și o cât mai mare implicare venită din partea tuturor.

Este necesar să reținem faptul că regiunile mai puțin dezvoltate se confruntă în general cu probleme ce țin de lipsa capacității administrative iar pentru depășirea acestor obstacole trebuie să apeleze la expertiză și să depună eforturi în vederea eliminării decalajelor pentru creșterea capacității de implementare a proiectelor, îndeosebi pe SUERD. În acest sens, am putut deduce că programele de finanțare trebuie să fie adaptate mai mult la profilul regiunilor, urmărindu-se exploatarea potențialului durabil al acestora.

La nivel național, politica de coeziune nu s-a evidențiat prin rezultate deosebite ci este încă la un nivel scăzut. Deși în ultima perioada absorbția de fonduri europene a crescut, există totuși în continuare multe obstacole ce pornesc în principal de la managementul inadecvat al proiectelor depuse până la incompetența de a elabora proiecte eligibile. După analiza efectuată pot afirma că am observat că la nivel regional informarea despre depunerea de proiecte pentru obținerea de fonduri europene nu este suficientă iar birocraţia este foarte mare şi descurajează astfel potențialii beneficiari.

Totuși, dacă România vrea să reducă aceste decalaje existente între cele opt regiuni ale sale și să creeze noi locuri de muncă care să sprijine creșterea economică, trebuie să-și concentreze și mai mult forțele asupra atragerii de fonduri europene. Iar pentru a reuși să facă acest lucru este necesar ca actorii implicați să se trezească la realitate și să ia măsuri reale pentru a simplifica procedurile de gestiune a fondurilor, transparentizarea lor și utilizarea asistenței tehnice din partea organismelor specializate în acest sens, în practică, nu doar pe hârtie.

În ceea ce privește Strategia UE pentru Regiunea Dunării în județele riverane din România, deși aceasta are din aprilie 2015 o Platformă informatică de comunicare, realizată printr-un proiect derulat de MDRAP și finanțat din Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice” 2007-2013, Axa Prioritară III – „Tehnologia Informației și Comunicațiilor pentru sectoarele privat și public”: http://bit.ly/1PiW5I4, SUERD tot nu a reușit să dea randamentul și să genereze rezultatele așteptate și normale de altfel.

Există câteva exemple de succes din România, care însă nu sunt suficient de cunoscute, printre care:

• Proiectul Danubius RI

Statut de proiect-fanion în cadrul SUERD – Aria Prioritară 7, “Cercetare”. A fost iniţiat de Institutul de Cercetare GeoEcoMar, declarat proiect naţional de importanţă strategică şi susţinut la nivel public prin 40 milioane euro din Programul Operaţional Competitivitate.

Este ilustrativ pentru spiritul cooperării SUERD: ţările partenere fac demersuri coordonate pentru accesarea de fonduri naţionale publice. (Este implicată şi Republica Moldova).

• Proiectul “Danube Skills”

CERONAV este lider de proiect. Este finanţat din Programul Transnaţional Dunărea, în urma primului apel și a fost lansat la Bucureşti pe 22 februarie 2018.

• Proiectele de terminale multimodale din porturile Giurgiu, Galaţi
  • Finanţate din Mecanismul pentru Conectarea Europei.[16]

Având în vedere analiza realizată consider că Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării poate avea un aport semnificativ la dezvoltarea teritoriului românesc și că impactul acesteia va fi cu atât mai mare cu cât vor fi implicați mai mulți și mai diverși stakeholderi.

Pe scurt, beneficiile pe care le are România de pe urma Strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Dunării cuprind atât dezvoltarea economică, creșterea prosperității și a bunăstării comunităților din proximitarea dunăreană cât și crearea de locuri de muncă. Bineînțeles, toate aceste chestiuni pozitive se vor resimți cu adevărat în rândul populației doar dacă actori instituționali, de la orice nivel, se implică cu adevărat în promovarea acestei Strategii dar mai ales în implementarea de proiecte SUERD în județele riverane Dunării. Astfel, pot afirma că ipoteza inițială se confirmă și că SUERD nu a reușit să genereze plus-valoarea așteptată la lansare.

Lipsa de conștientizare a persoanelor implicate pare a fi principala problemă pentru strategiile regionale. Regula celor trei nu: nici o finanțare suplimentară, nici o structură nouă, nici o legislație nouă nu permite ca finanțarea să poată să provină din alte surse. Deși există numeroase proiecte de succes, acestea nu sunt suficient de cunoscute de cetățeni. O gamă largă de activități și strategie complexă necesită mai multe explicații și promovare din partea autorităților UE.

Concluzionând, SUERD este în continuare o dimensiune subutilizată dacă ne raportăm la nenumăratele proiecte care se pliază pe aceasta și care ar putea primi finanțare, dezvoltând astfel regiunea Dunării, în special în România în cele 12 județe riverane.

Într-o următoare analiză, post 2018, voi urmări exact tot ceea ce s-a concretizat până în toamna a.c.

Bibliografie:

AGH A., Kaiser T., T. Koller B.,, The new horizons for the cohesion policu in the European Union: the challenge of the Danube strategy, Together for Europe Research Centre and Kind Sigismund College, Budapest, 2011.

BAKO Dana Bako, Varvari Ştefana, Regional Attractiveness in Romanian development regions, în Revista Economica. 3, 2010.

BÂRGĂOANU Alina, Fondurile europene – strategii de promovare și utilizare, Editura Tritonic, București, 2009.

GANZLE Stefan, Kristine Kern,  A ‘Macro-regional’ Europe in the Making. Theoretical Approaches and Empirical Evidence, Palgrave Studies in European Union Politics, Palgrave Macmillan, New York, 2016.

MOUSSIS Nicholas, Access to the European Union. Law, Economics, Policies, Intersentia, Cambridge, Antwerp, Portland, 21st edition.

European Comission (2016), Report from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions on the implementation of EU macro-regional strategies, COM(2016)805 final.

Resurse online:

***, Danube Delta Integrated Sustainable Development Strategy,

https://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/Feature%20Story/ECA/Romania/Webpage%20-%20Danube%20Delta%20Integrated%20Sustainable%20Development%20Strategy%20NOV-DEC14%20FOR%20PDF.pdf

***, Comisia Europeană, Introducere în Politica de coeziune a UE 2014-2020, iunie 2014.

https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/basic/basic_2014_ro.pdf

*** Comisia Europeană, Politica regională a Uniunii Europene, disponibil la

http://ec.europa.eu/inforegio

***, SUERD disponibil la https://danube-region.eu/about/the-danube-region/

***, broșură completă proiecct SUERD disponibilă online www.danube-region.eu/communication/success-stories

***, informații legate de Rezervaţia Biosferei Delta Dunării disponibile online http://www.ddbra.ro/rezervatia

[1] This paper was financially supported by the Human Capital Operational Program 2014-2020, co-financed by the European Social Fund, under the project POCU/380/6/13/124708 no. 37141/23.05.2019, with the title ”Researcher-Entrepreneur on Labour Market in the Fields of Intelligent Specialization (CERT-ANTREP)”, coordinated by the National University of Political Studies and Public Administration.

[2] Alina Bârgăoanu, Fondurile europene – strategii de promovare și utilizare, Editura Tritonic, București, 2009, pp. 77-78.

[3] Nicholas Moussis, Access to the European Union. Law, Economics, Policies, Intersentia, Cambridge, Antwerp, Portland, 21st edition, p. 20.

[4] A se vedea Dana Bako, Ştefana Varvari, „Regional Attractiveness in Romanian development regions”, în Revista Economica. 3, 2010, p. 59.

[5] Comisia Europeană, Introducere în Politica de coeziune a UE 2014-2020, iunie 2014, p. 6.

disponibil online https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/basic/basic_2014_ro.pdf , (accesat 22.04.2020).

[6] A se vedea Comisia Europeană, Politica regională a Uniunii Europene, disponibil online http://ec.europa.eu/inforegio, (accesat 12.04.2020).

[7] A.Agh, T. Kaiser and B. Koller, The new horizons for the cohesion policu in the European Union: the challenge of the Danube strategy, Together for Europe Research Centre and Kind Sigismund College, Budapest, 2011.

[8]Stefan Ganzle, Kristine Kern,  A ‘Macro-regional’ Europe in the Making. Theoretical Approaches and Empirical Evidence, Palgrave Studies in European Union Politics, Palgrave Macmillan, New York, 2016, p. 23.

[9] SUERD este a doua strategie macro regională a UE, preluând modelul de cooperare dezvoltat prin Strategia UE pentru Marea Baltică cu adaptare la specificul regiunii dunărene. Aceasta cuprinde 14 state membre și nemembre. Cele patru strategii sunt: SMR a Mării Baltice (2009), SMR a regiunii Dunărea (2010), SMR Ionico -Adriatică (2014) și SMR a regiunii Alpine (2015).

[10] A se vedea https://danube-region.eu/about/the-danube-region/ , (accesat 12.05.2020).

[11] Ivo Gönner, primar al oraşului Ulm pentru o lungă perioadă de timp. Afirmația a fost făcută în anul 2016, la deschiderea conferinței Cities of Tomorrow, vorbind printre altele și despre importanța parteneriatului, despre orașele din regiunea Dunării, despre diversele forme de apă din orașe –canalizare, apă potabilă și inundații, despre energie și despre inutilitatea construirii centralelor nucleare pe râuri, despre rutele comerciale, căi ferate, căi fluviale și aeriene.

[12] European Comission (2016), Report from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions on the implementation of EU macro-regional strategies, COM(2016)805 final.

[13] A se vedea pentru mai multe informații legate de Rezervaţia Biosferei Delta Dunării,

http://www.ddbra.ro/rezervatia, (accesat 20.04.2020).

[14] A se vedea Danube Delta Integrated Sustainable Development Strategy,

https://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/Feature%20Story/ECA/Romania/Webpage%20-%20Danube%20Delta%20Integrated%20Sustainable%20Development%20Strategy%20NOV-DEC14%20FOR%20PDF.pdf  (accesat 20.04.2020).

[15] Clusterul ca o – concentrare geografică (la nivel de regiune, țară) de companii interconectate (în special IMM), furnizori specializați, furnizori de servicii, firme din industrii înrudite, universități, institute de cercetare și asociații de comerț, administrații publice locale din domenii specifice, care se concurează dar și cooperează.

[16] Fisă Birou SUERD, MAE. O broșură completă se poate găsi accesând: www.danube-region.eu/communication/success-stories (accesat 12.04.2020).

Apasă aici pentru a adăuga propriul text