Uniunea „Salvați România” ca partid revoluționar

[Save Romania Union as Revolutionary Party]

Dragoș DRAGOMAN

Abstract: “Save Romania” Party (USR) was the party that has managed, back in 2016, to leave the field of civic initiatives and to successfully turn into a political movement and, finally, to structure itself as a political party. However, its civic origin was not ideologically neutral, soaring from the fertile ground of left-wing post-material civic associations which emphasize the post-modern radical ecologist and feminist values. Moving closer to the new “woke” attitudes and actions, the party lost traction, entrenched into electoral stagnation, and had difficult times in forming governing coalitions. Yet he is in line with the more radical political positions in the European Parliament and supports with no any single objection the political line of the European Commission. Therefore, USR is to be seen as a mouthpiece of the European Commission in Romania, and defending its positions. Confronted with significant resistance from the public opinion, who does not support the most radical ecologist, feminist and gender issues, USR begins to behave like a radical revolutionary party. Looking for getting the most critical positions into government, USR struggles to implement harsh ecological measures while working for silencing critiques by using affiliated NGOs which are part of the new European narrative control architecture.

Keywords: post-Marxism, woke, narrative control, European Union, Bolshevik parties.

Introducere               

După reducerea masivă a venitu­rilor de către guvernul condus de Ilie Bolojan (președinte al Partidului Na­țional Liberal – PNL) pe parcursul întregului an 2025 și la începutul anului 2026 (prin majorarea TVA, majorarea accizelor la carburanți, scumpirea curentului electric, înghe­țarea salariilor și pensiilor în plată, reducerea burselor elevilor și a in­demnizațiilor pentru persoane cu handicap, dublarea impozitelor lo­cale, majorarea impozitului pe divi­dende, inflație de 10% în 2025), cu­vintele economistului-șef al Băncii Naționale a României (BNR) încep să se integreze tot mai bine în corul elitelor economice ce dau sfaturi ce­lor nevoiași despre cum pot evita cheltuielile în această perioadă de „efort pentru salvarea țării din criza financiară”. În esență, ceea ce Valen­tin Lazea le transmitea celor din clasa de mijloc era că, oricum, ei trăiau peste nivelul pe care și-l puteau per­mite și că anul 2025 (și probabil cei ce vor urma) nu va fi decât o corec­ție. Și totuși, Lazea pune aici accent pe alte lucruri decât mulți alți înalți funcționari de stat și elite culturale ce-i privesc condescendent pe cei pe care-i numesc „pleava societății”, „mahalaua ineptă”, „lumpen electo­rat”, „știrbii” etc.¹. El îi îndeamnă pe cei sărăciți să nu se aștepte să le crească nivelul de trai. „Faceți mai bine să refolosiți niște lucruri, să le reparați, să sortați plasticele separat… Să mergeți mai mult cu mijlocele de transport în comun, să nu mai călăto­riți cu avionul, ci cu trenul”².

Ar putea însă colectarea selectivă a deșeurilor din plastic să ducă la creșterea veniturilor gospodăriei? Cel mai probabil nu, oricum, nu în mod direct… Ceea ce face Lazea este însă să citeze din canonul ortodoxiei malthusiano-ecologiste radicale, care a devenit ideologia recurent-obsesivă a elitelor administrative europene. Plecată din frica nestăpânită față de un viitor suprapopulat³, această ide­ologie a căpătat aspecte colectivist-ecologiste în relație cu viitorul crește­rii economice, fiind propovăduită de elitele Forumului Economic Mondial (FEM)⁴, dar și de mari proprietari Big Tech, precum Bill Gates⁵. Citând din Limitele creșterii⁶, raport al Clu­bului de la Roma, președinta Co­mi­siei Europene a reamintit de ame­nin­țarea epuizării resurselor, a crește­rii populației și de nevoia de a „de­car­boniza economia” pentru a lupta îm­potriva „încălzirii globale” și pentru a transforma Uniunea Europeană în primul continent „neutru din punct de vedere climatic”⁷.

Reciclarea deșeurilor, refolosirea hainelor uzate, renunțarea la automo­bilul personal și folosirea pe scară largă a mijloacelor de transport în comun, toate cele invocate de Lazea sunt elemente ale obsesiei ecologiste a îngustelor clasele foarte înstărite, ce-și simt amenințat viitorul printr-o (ipotetică) epuizare rapidă a resurse­lor globale. De aceea, supra-taxarea combustibililor, schimbarea com­portamentelor de consum, despropri­etărirea prin etape succesive de ta­xare abruptă a proprietății asupra lo­cuințelor și automobilelor personale, suprataxarea textilelor și a cărnii to­cate, toate fac parte din tabloul ideo­logic al marilor elite de putere și al înalților funcționari de stat europeni. Pentru că cei din urmă sunt cei ce pun în practică detaliile politice ale liniilor generale ale ideologiei pro­movate de marile elite economice și politice. Fără puterea covârșitoare a imensei birocrații de stat, astfel de prejudecăți ale unor membri ai mari­lor elitelor ale capitalului bancar, in­dustrial și de comunicații ar rămâne banale credințe private.

Ca atare, este greu de distins dacă sărăcirea accentuată a clasei de mij­loc este o ocazie nesperată găsită de acești înalți funcționari ideologici de a reduce consumul și de a schimba în mod brutal comportamentele oame­nilor, sau dacă ciclurile de îndatorare publică / reducere de deficite sunt chiar mecanismele politice și sociale pentru atingerea obiectivelor ideolo­gice. Cu cât țintele ideologice sunt mai îndrăznețe, cu atât curbele de sacrificiu sunt mai sângeroase, așa cum vom vedea în cazul „decarboni­zării” economiei românești.

Ideologie și vehicule politice

Citatul lui Lazea din canonul or­todoxiei ideologiei climatice al elite­lor europene nu este o întâmplare. Ca membră a Clubului de la Roma, România realizează prin BNR (nu prin Direcțiile județene de statistică) sondaje privind structura proprietății locuințelor din România, segmenta­rea populației și nivelul veniturilor gospodăriilor (bunuri imobile, eco­nomii bancare, investiții, pensii, cre­dite, datorii)⁸. Astfel, interesul BNR depășește simpla politică monetară, singura de care este responsabilă prin legea de funcționare, și urmărește identificarea unor corelații dintre in­dicatorii statistici din conturile la ni­vel național cu indicatori la nivel mi­cro, la nivelul gospodăriilor, la reco­mandarea Organizației pentru Coope­rare și Dezvoltare Economică (OCDE)⁹. Tot BNR este cea care arată că rata proprietății asupra locu­ințelor din România (94%) este mai mare decât media europeană (68%) și mult mai mare decât cea din unele țări vest-europene, precum Danemarca (60%), Franța (57%), Austria (54,5%) sau Germania (47%), unde locuitorii nu au nici o problemă să fie chiriași¹⁰.

Dar urmărirea fidelă a politicilor elitelor europene necesită un actor politic intern, dispus să se alinieze acestor linii ideologice. Acesta este Uniunea „Salvați România” (USR). Deși nu este singurul vehicul politic al implementării ideologiei elitelor politice și birocratice vest-europene, USR este cel mai fidel. Dedicat ide­ologic, USR reia atât temele mari, cât și detaliile ideilor și politicilor euro­pene, luptând pentru punerea lor în practică fără deformări sau amânări. Așa cum vom vedea, niciuna din li­niile directoare ale ideologiei elitelor de putere nu rămâne neatinsă, de la promovarea chiriei locuințelor în de­trimentul proprietății, până la reface­rea cursurilor neîntrerupte ale apelor curgătoare (în detrimentul hidrocen­tralelor) și închiderea minelor de căr­bune și a termocentralelor pe care primele le alimentau până de curând.

Deja în 2019, când încă temele ideologice din nucleul dur al cano­nului eco-sexo-marxist radical nu erau clamate public în România, Oana Bogdan, candidat al Alianței 2020 (USR-PLUS), își exprima ideile revoluționare de renunțare la propri­etate prin afișul de candidatură la Parlamentul European¹¹. Textul afi­șului ei relua teza lipsei de proprie­tate drept condiție a conviețuirii ar­monioase pe pământ și speranța per­sonală că acest lucru se va întâmpla chiar în cursul vieții ei¹². Fost secre­tar de stat în Ministerul Culturii în guvernul condus de Dacian Cioloș (2015-2016), membru în structura națională de conducere a PLUS (Par­tidul Libertate, Unitate și Solidari­tate), arhitect, ea insistă asupra avan­tajelor renunțării la locuințele perso­nale și folosirii comune a bunurilor, renunțării la automobilul personal (pe care îl consideră un indicator al indi­vidualismului), dar și asupra trecerii de la conviețuirea în cupluri la viețui­rea în grupuri¹³. Astfel, candidata USR-PLUS este una dintre primele care a afișat deschis ideea valorizării chiriei în locul proprietății și a trans­formării bunurilor deținute în servi­cii¹⁴, de unde și unele reacții de opo­ziție din interiorul partidului¹⁵.

Ceea ce făcea candidata USR-PLUS nu era însă decât să reia unele din tezele centrale ale ideologiei eco-marxiste radicale, ușor de reperat în discursurile elitelor vest-europene și în multe dintre politicile Uniunii Europene (EU Green Deal¹⁶, COP21¹⁷, COP 30 etc.)¹⁸. Această teză a transformării bunurilor în ser­vicii și a vieții fericite fără povara proprietății este, așa cum am mențio­nat anterior, una dintre predicțiile FEM pentru viitorul foarte apropiat. Mai mult, ideea proprietății asupra imobilelor cu destinația de locuire va fi reluată și de BNR, în combinație cu tezele renunțării la automobilul privat și la folosirea mijloacelor de trans­port în comun (Lazea). Astfel, alar­mismul climatic (care se auto-repro­duce prin sistemul de educație și iste­ria mass-media) a devenit ocazia unei transformări a economiei, a muncii și a proprietății. Legea Climatică a Uniunii Europeană obligă țările membre la respectarea țintei formu­late de EU Green Deal, pentru a de­veni „neutre climatic” până în 2050, dar cu reducerea cu 55% a gazelor cu efect de seră până în 2030 (raportate la nivelul anului 1990)¹⁹. Pentru a se conforma, toate sectoarele industriale trebuie să se conformeze sistemului de plată a poluării prin „bursa de car­bon” (EU Emissions Trading Systems)²⁰, dar și mecanismului de stabilire a prețului tonei de carbon pentru producții industriale din afara UE (Carbon Border Adjustment Mechanism)²¹. Ca atare, producția de energie trebuie să se adapteze țintei „zero emisii”, înlocuind combustibilii tradiționali cu „energie verde” (REPowerEU plan)²².

Deloc surprinzător, renunțarea la energia produsă în bandă și închide­rea unor unități de producție de ener­gie termică și hidroelectrică a dus la creșterea prețurilor la energie, la in­stabilitatea sistemelor electrice, ce sunt supuse acum unor enorme fluc­tuații de tensiune prin caracterul vari­abil al producției eoliene și fotovol­taice. În plus, renunțarea din motive ideologice și politice la furnizorii ruși de petrol, gaz și cărbune, așa cum se laudă Comisia Europeană²³, a dus la importuri masive cu costuri net supe­rioare, mai ales în cazul gazului pe­trolier lichefiat (GPL) transportat pe ocean din Statele Unite ale Americii.

Ceea ce surprinde nu este crește­rea (așteptată, de altfel) a prețurilor la energie electrică și termică, altădată banale bunuri de consum, accesibile tuturor, ci felul în care USR a influ­ențat calendarul transformărilor in­dustriale și a consumului de energie din România. Asta pentru că România a acceptat, prin Planul Na­țional de Redresare și Reziliență (PNRR) din 2021, ținte foarte dificil de atins, cu costuri foarte mari și în intervale de timp foarte scurte. Deși acest PNRR, instrument al Comisiei Europene pentru relansare economică după prăbușirea economică din tim­pul pandemiei de virus respirator de­clarate administrativ, trebuia să fie un plan de creștere economică, el con­ține numeroase ținte („jaloane”) ce se află în afara competenței Comisiei. Astfel, politici de evidența persoanei, protecția copiilor, reducerea cheltu­ielilor cu pensiile speciale, digitaliza­rea autorităților publice din sectorul judiciar, statutul lucrătorilor din do­meniul cultural, ariile naturale prote­jate, dar și politici industriale, toate au fost acceptate de ministrul USR al investițiilor și proiectelor europene și, apoi, de guvernul PNL-USR-UDMR condus de Florin Cîțu (președinte al PNL) și de majoritatea parlamentară.

Prin tratatele de funcționare ale Uniunii Europene, principiul subsidi­arității acordă prioritate deciziilor instituțiilor Uniunii în domeniul pie­ței unice europene, dar lasă la latitu­dinea suverană a statelor decizii în domeniile industriale, educaționale, sanitare, de mediu, de politică ex­ternă și de securitate și toate celelalte. Folosind pârghia financiară, Comisia a centralizat decizii suverane și a de­pășit cadrul tratatelor de bază în unele țări, dar mai ales în România, forțând parlamentul și guvernul să legifereze și să aplice politici în do­menii din afara competenței Comi­siei. Acest lucru a fost posibil, însă, și datorită compatibilității ideologice dintre USR și înaltele elite birocratice europene. Așa se explică caracterul radical și urgent al politicilor indus­triale de renunțare la producția de energie termoelectrică și la închide­rea minelor de cărbuni, dar și la ex­tinderea ariilor protejate și demolarea barajelor.

Fără să calculeze impactul ener­getic, social și economic, ministrul Cristian Ghinea (USR) al investițiilor și proiectelor europene a acceptat termene extrem de scurte pentru tran­ziția la alte surse de energie. Astfel, România, sub amenințarea sancțiu­nilor financiare legate de PNRR, este singura țară din UE care și-a redus semnificativ capacitățile de producție de cărbune, deși este responsabilă cu mai puțin de 0,5% de emisiile de CO² la nivel mondial. Conform obligații­lor din PNRR, în 2025, România a închis suplimentar 827 MW și folo­sește doar 600-700 MW din cei încă instalați, ce produc cam 6% din tota­lul producției de energie națională. Comparativ, alte țări membre produc fracții mult mai mari prin arderea cărbunelui. Luând ca exemplu ziua de 19 ianuarie 2026, România produ­cea 6,57% din energie din cărbune, în timp ce Germania producea 23,84%, Polonia 50,5%, Cehia 41,47%, Bulgaria 26,68% și Olanda 12,75%²⁴.

Astfel, din lipsă de energie dispo­nibilă, România importă masiv prin conexiunile electrice cu Ungaria, Bulgaria, Serbia și Ucraina (sic!) la prețurile medii cele mai mari din Europa. Prețul mediu din 15 ianuarie a fost de 193 euro / MWh, cel mai mare la nivel european²⁵. Prețul spot al energiei pe piața din România era în 2015 de doar 36 euro / MWh. Prin închiderea capacităților tradiționale pe bază de cărbune, România a regre­sat din statutul de exportator de ener­gie la cel de importator, producția fiind de multe ori mai mică decât consumul intern din cauza fluctuației energie din surse solare și de vânt. De notat, acest lucru se întâmplă într-o țară ce a trecut în anii socialismului printr-un proces de industrializare ce a instalat capacități semnificative de energie, cu o producție totală de peste 61 TWh (producția anului 1990)²⁶. Odată cu lichidarea multor fabrici și uzine, consumul a scăzut pentru o vreme, dar a crescut din nou, odată cu relansarea economică de după anul 2000. Paradoxal, în ciuda crește­rii producției industriale și a creșterii economice, în general, România a pierdut în ultimii ani zece ani 24% din capacitatea de producție de ener­gie electrică, coborând până la 17,4 GW²⁷.

Închiderea centralelor pe cărbune trebuia compensată prin folosirea gazului ca sursă de energie la centra­lele de la Ișalnița, Turceni, Mintia și Iernut, dar termenele de tranziție ac­ceptate de ministrul USR în 2021 erau, oricum, nerealiste. Pentru a evita penalitățile Comisiei pentru folosirea în continuare a centralelor pe cărbune (1,8 miliarde de euro), România a scos din funcțiune capa­cități de 7000 MW până în 2023, dintre care 330 MW la centrala de la Turceni; CET Govora a închis jumă­tate din capacitatea de producție la 31.12.2025, conform Autoritatea Na­țională pentru Reglementare în Ener­gie (ANRE); capacități de încă 90 MW au fost scoase din funcțiune tot la 31.12.2025, toate în conformitate cu „jaloanele” PNRR²⁸. În numele României, ministrul USR s-a angajat ca țara noastră să închidă o parte co­vârșitoare a centralelor pe cărbune până în 2025, deși, prin comparație, Germania s-a angajat la o tranziție care să se încheie în 2039, iar, în ca­zul Poloniei, în anul 2049²⁹. Mai mult, guvernul următor (PNL-PSD-UDMR, condus de Ionel Nicolae Ciucă – președinte PNL) a emis OUG 108/2022, prin care se interzice punerea în funcțiune de noi capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit sau huilă, cu excepția capacităților pentru care s-au emis licențe/permise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de ur­gență³⁰. Abia după negocieri la limita de expirare a termenelor inițiale, Comisia a acceptat o prelungire pen­tru o foarte mică capacitate de pro­ducție de energie, respectiv pentru CET Craiova, care alimentează fa­brica de automobile Ford și o parte din producția de la CET Govora. Ast­fel, România nu a închis la 31.12.2025 un total de 1755 MW, ci doar de 1045 MW³¹. Pe cele care produc 710 MW rămase, România s-a angajat (prin OUG 88/2025)³² să închidă până la 31.08.2026³³. Ulti­mele capacități rămase, Rovinari 4 și 5, respectiv Turceni 5, vor funcționa până la finalul anului 2029³⁴. Demo­larea termocentralelor pe cărbune, cum s-a întâmplat deja la Mintia după discuții cu Comisia Europeană, va face imposibilă repunerea lor în funcțiune³⁵.

Situația nu este cu mult diferită în ceea ce privește gazele naturale. Captarea și stocarea dioxidului de carbon, Consiliul UE încurajând sta­tele membre să le includă în PNRR printr-o schemă adițională de 20 mi­liarde de euro (Regulamentul EU 2021/241)³⁶, sunt extrem de costisi­toare pentru Romgaz și Petrom, cei doi operatori naționali în domeniu, mult disproporționate față de emisiile de dioxid de carbon de pe teritoriul României³⁷. Conform „Net Zero In­dustry Act”³⁸, operatorii români tre­buie să stocheze 9 milioane de tone de CO² până în 2030³⁹. Aplicarea directiva Consiliului 2009/31/CE, Regulamentului Comisiei 1477/2025 și Deciziei Comisiei (UE) 2025/1479, toate derivate din Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite (ONU) privind schimbările climatice (noul nume al „încălzirii globale” anteri­oare) este problematică. Romgaz consideră riscantă stocarea CO2 în formațiuni geologice din cauza ris­cului de migrare și contaminare, aceasta fiind o practică industrială netestată pe scară largă⁴⁰. Puținele proiecte de stocare prin injectare deja implementate sau în fază de dezvol­tare sunt zăcăminte „off-shore”, de­parte de zone de uscat locuite, deci fără riscuri de contaminare a solului și a apelor din zonele locuite în caz de migrări de CO². Există chiar state europene, precum Germania și Austria, care au interzis, din acest motiv, stocarea CO2 pe continent („on-shore”)⁴¹.

Conformismul ideologic este chiar mai vizibil în cazul acțiunilor Ministerului Mediului, condus de ministrul USR Diana Buzoianu. De altfel, deloc întâmplător, USR își do­rește în cadrul coaliției de guvernare ministerele cu implicații politice și ideologice de angrenare deplină în politicile promovate de Comisia Europeană (Mediu, Externe, Apă­rare). Deloc surprinzător, accesul USR la Ministerul Mediului a im­primat un caracter ideologic marcat politicilor interne. Desprinsă din ca­nonul ideologic eco-marxist, protec­ția integrală a mediului natural, în detrimentul comunităților umane, este noua politică inspirată ideologic. Astfel, ministrul USR al investițiilor și proiectelor europene a introdus în PNRR jaloane specifice pentru inter­zicerea accesului în zone declarate protejate, dar fără consultarea și acordul comunităților locale, cele care trăiesc și muncesc acolo. În fața reticenței opiniei publice, mai ales a celei locale din zonele vizate, USR apelează și la sprijinul ONG-urilor apropiate ideologic, pentru a forța punerea pe agendă a reglementării restricțiilor de mediu⁴². Campania declanșată de „Declic”, ONG apro­piat USR, urmărește impunerea în opinia publică a principiului protec­ției stricte a 10% din suprafața României, așa cum s-a stabilit în PNRR, sub sloganul „fără drujbe, fără baraje, fără minerit”⁴³. Campania încearcă să justifice ocolirea dezbate­rilor organizate la primăriile localită­ților afectate și votul necesar din con­siliile locale, care ar face jocul celor „ce câștigă din exploatări forestiere, balastiere, hidrocentrale și alte afaceri locale” (sic!), așa cum justifică ONG-ul demararea acestei campanii. Pen­tru USR și ONG-urile de mediu afili­ate, alternativa este între interzicerea strictă a accesului în zone protejate și profitul făcut de agenți privați, fără nici o grijă pentru care locuiesc de sute de ani în aceste zone, dar care nu scot profit din astfel de exploatări.

Posibilitatea închiderii unor co­munități umane, cu tot cu patrimoniul lor imaterial de tradiții și obiceiuri, în zone cu acces puternic limitat este parte din politicile europene inspirate din radicalismul ecologist. Disprețu­ind locuitorii acestor zone și culti­vând principiul supremației deciziilor centralizate, Comisia Europeană a coordonat o campanie publică de promovare a unor măsuri drastice, materializate prin „Pactul de restau­rare a naturii” adoptat de Consiliului Uniunii⁴⁴. Regulamentul CE 1991/2024 prevede restaurarea a 20% din zonele terestre și maritime ale Uniunii până în 2030, precum și a tuturor ecosistemelor care au nevoie de restaurare până în 2050. Conform actului normativ, derivat din obiecti­vele stabilite la COP 15, statele membre trebuie să prezinte Comisiei planuri naționale de restaurare. Însu­mate, planurile naționale trebuie să transforme cel puțin 25.000 de kilo­metri de râuri cu curgere liberă până în 2030, eliminând barierele artifici­ale din calea conectivității apelor de suprafață⁴⁵. Așa se explică implicarea USR și a ONG-urilor apropiate, pre­cum „Declic”, în stoparea finalizării barajelor deja începute și campania pentru abandonarea unora dintre cele existente.

Astfel, Ministerul Mediului, con­dus de un ministrul USR, a emis Pro­cedura din 23.06.2025 de trecere în conservare, post-utilizare și abando­nare a barajelor (publicată în Monito­rul Oficial nr. 628/03.07.2025)⁴⁶, care prevede (art. 2), posibilitatea dețină­torilor acestor construcții de a schimba categoria de folosință posi­bilă a construcției, de a desființa sau de a demola aceste construcții. Abandonarea unui baraj, adică a ce­lor trecute în conservare și post-utili­zare, poate fi realizată când barajul induce un risc semnificativ asupra populației, proprietății sau mediului, atunci când deținătorul constată ine­ficiența economică a construcției sau când se modifică schema de amena­jare din care face parte barajul, ce presupune desființarea sau demolarea lui (art. 5). Abandonarea barajelor se face inclusiv prin hotărâri judecăto­rești definitive sau pe cale adminis­trativă privind autorizarea executării lucrărilor de construcții (art. 17).

Așa se explică campaniile publice ale „Declic” despre presupusa inefi­ciență energetică a hidrocentralelor construite sau proiectate pe cursul superior al Oltului (Câineni, Lotrioara), de pe Mureș (Răstolnița) și de pe alte râuri (proiecte hidroe­nergetice presupus nerentabile, cu o producție insignifiantă, denumite „baraje ceaușiste” promovate de po­liticieni „nostalgici ai dictaturii lui Ceușescu”)⁴⁷, dar și acțiunile în in­stanță inițiate de „Declic” împotriva autorizării executării construcțiilor. Astfel, „Declic” a obținut anularea autorizației de construire emisă în 1987 pentru barajul de la Mihăileni de pe Crișul Alb (județul Hunedoara) de către Curtea de Apel Cluj (Hotă­râre nr. 192/16.02.2026). Barajul a fost construit pentru alimentarea cu apă potabilă a localității Brad și pro­ducția de energie electrică, dar nu a fost finalizat până la prăbușirea regi­mului comunist. Chiar și așa, încă nefinalizat, el a servit reducerii riscu­rilor de inundații în zonă, preluând o parte din viiturile create pe Crișul Alb. „România Curată” consideră că finalizarea barajului poate avea efecte ireversibile asupra mediului, deterio­rând sectoare ale râului Crișul Alb și afluenții acestuia, afectând situl Na­tura 2000 Defileu Crișului Alb⁴⁸. În urma anulării autorizației de constru­ire, refacerea întregii documentații pentru re-avizarea barajului este la bunăvoința Ministerului Mediului, condus de USR.

Comodificarea, adică transforma­rea tuturor bunurilor, inclusiv a celor naturale, în bunuri vandabile, este un aspect doar aparent surprinzător al noilor politici USR. Deși ecologismul radical pune accent pe conservarea naturii prin îngrădirea accesului uman în arii protejate, USR nu res­pinge defel ideea vânzării produselor naturii pe o piață dedicată. Astfel, restricționarea accesului locuitorilor din Lungulețu, județul Dâmbovița, la apa râului Dâmbovița, a fost impusă atâta vreme cât folosința apei era gratuită⁴⁹. Cultivatorii de legume, cei care de generații foloseau apa în mod gratuit, ca pe un dar al naturii, trăind din vânzarea legumelor și întreținându-și astfel familiile, s-au văzut confruntați cu concurența Apa Nova, compania care revinde în București apa captată din același râu. Compania Apa Nova, deținută de firma privată franceză Veolia, gestio­nează comercial resursele de apă, rețeaua și sistemul de canalizare din București, distribuind apă potabilă către clienții casnici și industriali, pe baza unui contract de concesiune ce a fost prelungit până în 2037⁵⁰. Intrați în conflict cu Ministerul Mediului, legumicultorii din Lungulețu au fost forțați să plătească apa scoasă din râu sau din puțuri săpate pe terenurile pe care le au în proprietate. Principiul subliniat de ministrul USR este că apa este un bun a cărui folosință tre­buie plătită⁵¹. Plata consumului de apă din râul Dâmbovița a permis re­luarea activității anterioare, acum contra-cost, punând serios sub sem­nul întrebării motivul principal al controalelor și amenzilor, anume de­bitul râului în aval de Lungulețu⁵².

Dar radicalismul desprins din ca­nonul eco-marxist este vizibil și în ale abordări ale ONG-urilor apropiate de USR, abordări legate de urbanism, de exemplu. Densificarea urbană și îngreunarea folosirii automobilului personal prin taxe, impozite și inter­dicții fizice de acces, aceasta este una din direcțiile privilegiate de Comisia Europeană. Densificarea urbană ac­celerată prin construirea de imobile tot mai înalte și cu spații tot mai re­duse între ele ar împiedica extinderea orașelor, extindere văzută ca respon­sabilă pentru naveta forței de muncă ce locuiește în suburbii⁵³. Aceste „orașe compacte” pe care Comisia dorește să le reglementeze pot lăsa liber spațiul pentru reintroducerea terenurilor periferice în circuitul na­tural (Nature Restauration Law)⁵⁴. Mai mult, cadrul strategic al UE pentru mobilitatea urbană urmărește să sprijine obiectivele climatice obli­gatorii ale UE privind reducerea emi­siilor.

În fața rezistenței opiniei publice, Curtea de Conturi a UE cere măsuri mai „ambițioase” în legătură cu schimbarea obiceiurilor de călătorie pentru a se evita utilizarea autoturis­melor⁵⁵. Curtea de Conturi cere Co­misiei o abordare mai dură, vizând legiferarea europeană tot mai centra­lizată în defavoarea subsidiarității, care lasă la latitudinea statelor mem­bre obiective distincte pentru sectorul transporturi. Acum, Curtea cere Co­misiei să stabilească obiective privind „încurajarea navetiștilor să adopte moduri de transport mai durabile”, stabilind o serie de indicatori și o metodologie specifică. În România, consideră „România Curată” (proiect al ONG-ului „Societatea Academică din România” – SAR), marea absență este dată tocmai de măsurile de des­curajare a utilizării autoturismului, anume politici de (reducere a locuri­lor de) parcare, restricții de acces, taxare rutieră, deci, schimbarea com­portamentului⁵⁶. Asta deși România a legiferat (Legea 155/2023) Zonele cu Nivel Scăzut de Emisii (ZNSE), care compensează lipsa accesului auto cu serviciul public de călători, zone pi­etonale și mersul cu bicicleta, pentru atingerea de emisii zero în transportul rutier (art. 10, lit. d.), introduce taxe de parcare și reduce parcările pentru autovehicule (art. 10, lit. n.), limi­tează utilizarea vehiculelor personale în orașe (art. 40)⁵⁷.

Desigur, USR nu este doar vehi­culul politic al ideologiei eco-mar­xiste, ci și al laturii sexo-marxiste a ideologiei promovată de majoritatea formată în Parlamentul European, de Comisie și de o mare parte din gu­vernele statelor membre ce adoptă decizii și regulamente în Consiliul UE. Așa cum aminteam mai de­vreme, tripticul ecologism-feminism-marxism s-a dezvoltat în ultimele decenii ca o încercare de „eliberare a celor exploatați”, dar în cadrul strict al funcționării mecanismelor siste­mului economic și politic capitalist. Altfel spus, după Internaționala a III-a, socialismul s-a distanțat de obiec­tivele imediate ale revoluției comu­niste, căutând căi de conviețuire cu capitalismul dominant.

Fără să-i distrugă baza de funcțio­nare, deci fără să-i elibereze pe mun­citorii supuși exploatării și fără să dinamiteze legitimitatea capitalis­mului, socialismul Școlii de la Frankfurt i-a subliniat sistemului ca­pitalist doar lipsa de echitate. Lăsând comuniștilor est-europeni și sovietici sarcina radicală a distrugerii proprie­tății private, socialismul occidental a deviat tot mai mult de la imperativul de clasă, căutând substitute pentru lupta sa de eliberare, pe care le-a gă­sit pe cale sexuală și panteist-natu­rală. Astfel, natura divinizată și sexu­alitatea descătușată au fost salvate de opresiunea omului cotropitor și a bărbatului dominator. În paralel, de­colonizarea s-a alăturat acestui tablou al eliberării, compunând melodia „trezirii” (un nou „awakening”) tutu­ror asupriților. De aceea, teme pre­cum eliberarea naturii, a femeilor și a coloniilor s-au întrepătruns în această nouă religie (inițial) universitară („woke”)⁵⁸, dar care a coborât treptat în licee, școli gimnaziale, întreprin­deri, instituții publice, apoi în pro­ducțiile literare și audiovizuale⁵⁹, modelând felul în care socialismul occidental își imaginează lupta de eliberare a tuturor celor opresați, dar care continuă să trăiască și să mun­cească în inima capitalismului.

Deloc întâmplător, USR este cel care se regăsește în rol de cutie de rezonanță și de vehicul politic pentru această ideologie „woke”, numită religie pentru caracterul său complet irațional, radicalismul și intransigența specifice sectelor religioase militante. Astfel, USR este cel care susține ferm penalizarea „femicidului”. Deși infracțiunea de omor există în codul penal, ea nu este suficientă pentru a scoate în evidență permanenta domi­nație a bărbatului, noul „dușman de clasă” al sexo-marxismului. Mai ales dacă este heterosexual, alb, căsătorit, cap de familie cu (mai mulți) copii, el este portretizat ca sursa violenței constante din societate. În religia woke, el reprezintă „elementul duș­mănos” care trebuie combătut, dis­prețuit, stigmatizat, izolat social, de-clasat⁶⁰. Împotriva acestui simbol al opresorului nemilos se ridică și USR, care susține că uciderea unei femei „pentru că este femeie” este un ele­ment agravant⁶¹.

Plecând de la ideea „woke” că so­cietate este construită pe baza unui antagonism de nedepășit, specific marxist, între bărbați și femei (fostele clase din teoria clasică), uciderea unui bărbat de către un bărbat este un fapt mai puțin regretabil social decât uciderea unei femei de către un băr­bat. Văzute ca două categorii separate și omogene, (sau ca două „echipe” rivale) ele s-ar afla într-o veșnică competiție pentru supraviețuire, de unde presupusa solidaritate între membrii lor. Când un bărbat omoară un bărbat nu ar fi decât o eroare con­textuală a „echipei” masculine, o lipsă de atenție, pe când o femei omorâtă de un bărbat este o agresiune planificată, o violență strategică pen­tru a slăbi „echipa” feminină.

Deplasând logica conflictului de clasă pe teren sexual, sexo-marxis­mul promovat de USR contrazice individualismul metodologic și uni­versalismul dreptului, al libertății și al fericirii, la fel cum religia „woke” face și în cazul rasismului. Nu oame­nii, ca atare, au drepturi, ci categoriile sociale, așa cum sunt ele definite de marii preoți al religiei „woke”. Ca atare, nici un alb nu are șanse să scape de stigmatul colonialismului, deși sclavagismul a fost opera unor generații de mult apuse, nu vina per­sonală a cuiva trăind în prezent⁶². Anti-individualismul „woke” face ca întreaga societate să fie văzută ca ruptă pe linii de clivaj, falii de netre­cut între bărbații și femei, albi și negri, producători sau consumatori de bunuri și eroi apărători ai naturii, primii fiind desemnați drept opresorii ce trebuie anihilați.

USR ca partid revoluționar

Specific canonului eco-marxist, ca de altfel vechiului canon marxist, este umanismul ce transpare din toate textele și discursurile activiștilor săi. Cine s-ar putea opune unor bune in­tenții, cele care figurează în toate re­glementările, broșurile și comunică­rile Comisiei și Consiliului, pe lângă cele ale ONG-urilor pe care acestea le finanțează anual. Cine nu și-ar dori să beneficieze de apă curată, poleni­zare naturală, soluri fertile, siguranță alimentară, aer curat, biodiversitate, culturi îndestulătoare, mecanisme de reducere a inundațiilor și a altor dezastre naturale? La fel se întâmpla în propaganda bolșevică, unde cei care s-ar fi opus (prin absurd) egali­tății perfecte și fericirii generale a umanității, erau considerați (pe drept cuvânt) nu doar retrograzi, egoiști și profitori, agenți plătiți ai capitalis­mului decadent, dușmani de clasă, dar chiar nebuni.

Acțiunea politică violentă a co­muniștilor sovietici nu poate fi decât în contrast cu nivelul general de ac­ceptare a aspirațiilor universale enunțate. De ce ar fi nevoie să con­strângi pe cineva să accepte ceea ce oricine ar accepta neforțat, necondiți­onat, cu inima deschisă? Aici răspun­sul bolșevicilor a fost fie ignoranța, fie reaua voință. De aceea, misiunea revoluționară a bolșevicilor sovietici se însoțea atât de re-educare, cât și de constrângere⁶³. Ambele funcționau, declarativ, doar în beneficiul celor rău-voitori sau ignoranți, ce erau ast­fel „treziți” la adevărurile supreme ale ideologiei de partid și de stat. Odată „trezit”, „omul nou” lua parte cu bucurie la prefacerile sociale ce însoțeau noua eră de prosperitate, libertate și egalitate.

Succesul lor vine nu doar din „vraja” ideologică cu care aceștia ar fi cucerit masele, ci și din strategiile de dobândire a puterii și din meca­nismele de menținere a ei, odată câș­tigată. Cum remarca Soljenițîn, suc­cesul bolșevicilor venea din faptul că ei erau o minoritate (hiper)activă, în timp ce opozanții lor erau, cât timp s-ar fi putut opune, doar defensivi. În timp ce primii voiau să schimbe lu­mea prin violență pură, pe baza unui plan abstract și idealist, cei din urmă voiau doar „să fie lăsați în pace”. Nici acum, ideile renunțării la propri­etate (Oana Bogdan, USR-PLUS), stopării folosirii barajelor, în primul rând a celor nefinalizate („Declic”), taxării folosirii apei din râuri (Diana Buzoianu, USR), „îngreunării” folo­sirii automobilului personal și densi­ficării orașelor (Cristian Ghingheș, SAR), închiderea unor comunități întregi în arii naturale protejate sau strămutarea lor („Declic”), nu sunt idei dominante în societate, ci idei marginale, inacceptabile pentru cei mai mulți dintre cetățeni. La fel de puțin populare erau în perioada 1948-1956, perioada de glorie a instaurării comunismului în România, ideile confiscării proprietății private, ale colectivizării agriculturii, ale „re-educării” forțate în temnițele de la Aiud, Pitești sau Gherla și în coloni­ile de muncă forțată.

Atunci, ca și acum, transformarea radicală necesită o forță externă, ide­ologică, politică și militară. Ca și atunci, acțiunea revoluționară internă este rezervată unei minorități mili­tante, compatibilă ideologic și fidelă politic centrului care emană cunoaș­terea superioară a transformării cultu­rale, sociale și economice. De aceea, USR și ONG-urile sale satelit acțio­nează pentru a crea cadrul necesar marii transformări. Ca și în trecutul socialismului real existent, ele ocupă spațiul public, producând metodele și conținutul propagandei și cenzurii. Astfel, deloc întâmplător, „Funky Citizens”, ONG apropiat USR, parti­cipă la confecționarea consensului prin eliminarea emițătorilor necon­formi, raportând „știrile false” orga­nismelor de stat responsabile cu eli­minarea lor⁶⁴. Într-un sistem circular care se auto-întreține⁶⁵, Comisia Europeană se raportează la acest tip de ONG ca la un „verificator de fapte de încredere” (trusted fact-checker)⁶⁶, acesta fiind actorul „independent” (third-party fact-checker) care sesi­zează direct platformele de internet despre materialele de „dezinfor­mare”, dar și Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) și Autorita­tea Națională pentru Comunicații (ANCOM) în vederea sancționării și eliminării informațiilor „necon­forme” de pe site-uri, blog-uri, canale Youtube, rețele de socializare (Facebook, Instagram , TikTok), în afara sancționării posturilor de radio și televiziune (conform Legii nr. 50/2024)⁶⁷.

De asemenea, „Funky Citizens” face același lucru și pentru Meta, compania care deține Facebook⁶⁸, dar monitorizează și „propaganda anti-occidentală”, printr-un proiect finan­țat direct de NATO⁶⁹. Deși CNA in­vocă în mod repetat deontologia pro­fesională, echidistanța în prezentarea tuturor punctelor de vedere, ea cenzu­rează consistent opiniile unor cetățeni care nu sunt ziariști, exprimate pe internet, nu la televiziune, a căror libertate de exprimare ar putea fi li­mitată exclusiv prin hotărâre judecă­torească definitivă și irevocabilă. Mai mult, deși USR și ONG-urile afiliate vorbesc despre „fact-checking”⁷⁰, deci despre stabilirea existenței unor fapte, acțiuni, situații, ceea ce stă la baza diferențelor de opinie pe care ei le combat nu stau faptele, ci chiar interpretarea faptelor. În asta constă efortul lor de a confecționa un con­sens aparent, legitimator, prin eti­chetarea drept „fals”, „dezinformare anti-UE”, „dezinformare anti-NATO”, „conspirații și dezinfor­mare” a tot ceea ce se depărtează, oricât de puțin, de la linia ideologică promovată de finanțatori (Comisia Europeană, NATO, Ambasada Olandei în România, Ambasada Marii Britanii în România, Departa­mentul de Stat al SUA etc.).

În mod așteptat, ONG-uri de felul „Funky Citizens” nu fac, prin lentila ideologică prin care „semnalează” ceea ce deviază de la politicile euro­pene, decât să confirme justețea punctelor de vedere ale Comisiei, întărindu-i (aparent) legitimitatea. De fapt, sistemul european circular, ba­zat pe regulamente și directive („Di­gital Services Act”, „European Democracy Shield” etc.), nu face decât să elimine, prin metode de cen­zură, rușinare, izolare și defăimare, orice critică ce se abate, chiar și cu o simplă nuanță, de la pozițiile ideolo­gice ale Comisiei și guvernelor sta­telor membre care se conformează sistemului circular, printre care și România. Doar prin această violență, doar prin reprimarea opiniilor con­trare, USR și ONG-urile satelit pot participa la confecționarea consen­sului de care are nevoie elita de pu­tere europeană, promotoarea ideolo­giei eco-sexo-marxiste. Doar așa presa „mainstream” afiliată Comisiei și subvenționată guvernamental, poate invoca nestingherită „bineface­rile” incontestabile ale politicilor eu­ropene, cu precădere cele legate de temele nucleului dur eco-sexo-mar­xist, creând aparența unanimității și, implicit, a legitimității.

În momentul instaurării ideologiei comuniste și a partidului unic, în­gustul spațiul de manevră de care se bucura redusa elită militantă bolșe­vică a fost treptat lărgit prin tehnici eficace de propagandă, cenzură și poliție politică⁷¹. Succesul acesteia a provenit, parțial, și din faptul că cei­lalți nu i se opuneau în mod activ, ci voiau doar să fie „lăsați în pace”. Ilu­zia cantonării, apoi a refugiului, în spațiul privat, personal, s-a dovedit decisivă. Odată puterea obținută, mica minoritate militantă a „tras la rindea” toate asperitățile, opozițiile și particularismele specific omenești, dând naștere marelui proiect rațional-utopic al „noii lumi”, create pentru a-l găzdui pe „omul nou” visat de co­munismul sovietic⁷².

Note

• Etichetele puse de elitele administra­tive și culturale din România celor ce au pierdut competiția socio-economică capitalistă sunt în acord cu cele folo­site de liderii politici ai capitalismului global. La rândul lor, președinți și mi­niștri din țările G7 i-au catalogat în mod similar: Hillary Clinton, ministru de externe în guvernul SUA, i-a numit în 2016 „basket of deplorables”, iar pre­ședintele francez Emmanuel Macron i-a descris în 2017 ca „des gens qui ne sont rien”.
• Interviu pentru Blogul Andreei Roșca „The Vast & Curious”, 22.03.2024, https://www.youtube.com/watch?v=s0siWt54Nv4), citat de Aurelian Giugăl, „România oligarhică sau despre inega­litatea veniturilor și averilor”, Libertatea, 06.02.2026, https://www.libertatea.ro/opinii/aurelian-giugal-romania-oligarhica-sau-de-spre-inegalitatea-veniturilor-si-a-ave-rilor-5613425, (accesat 07.02.2026).
• Malthus, Essai sur le principe de population, trad. fr. P. și G. Prevost, Flammarion, Paris, 1992.
• World Economic Forum, „8 predic-tions for the world in 2030”, 12.11. 2016, https://www.weforum.org/-agenda/2016/11/8-predictions-for-the-world-in-2030/?utm_content=buffer-dda7f&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer (consultat la 09.01.2023). Ulterior, pagina a fost ștearsă, dar ea a rămas on-line suficient de mult timp încât să fie citată în publicații ști­ințifice academice, precum Richard Stewart, Michael B. Charles, John Page, „A future with no individual ownership is not a happy one: Property theory shows why”, Futures, vol. 152, 2023.
• ***, Bill Gates, „Innovating from zero!”, TED 2010, https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=JaF-fq2Zn7I, (accesat 10.02.2026).
• Donella H. Meadows, Dennis L. Meadows, Jorgen Randers, William W. Behrens, The Limits to Growth: A Report for the Club of Rome’s Project on the Predicament of Mankind, Universe Books, New York, 1972.
• ***, „Speech by President von der Leyen at the Beyond Growth Con­ference in the European Parliament”, 15.05.2023, https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/it/speech_23_2761, (accesat 08.02.2026).
• Ștefana Todică, „BNR vrea să afle ce averi au românii. Ce efecte va avea rezultatul studiului, realizat pe 12.000 de gospodării”, ProTV, 11.07 2025, https://stirileprotv.ro/stiri/financiar/studiu-national-despre-avutia-romanilor-bnr-va-face-o-cercetare-a-12-000-de-gospodarii.html, (accesat 08.02.2026).
• Comunicat BNR, 11.07.2025, dispo­nibil la https://www.bnr.ro/24654-2025-07-11-clarificari-referitoare-la-achizitia-de-catre-bnr-a-unor-servicii-de-sondare-a-opiniei-publice, (accesat 08.02.2026).
• ***, „România, țara cu cei mai mulți proprietari de locuințe din UE. Care sunt cele mai căutate orașe”, ro, 21.01.2023, https://www.euronews.ro/articole/romania-tara-cu-cei-mai-multi-proprietari-de-locuinte-din-ue-care-sunt-cele-mai-c, (accesat 08.02.2026).
• Mircea Marian, „Oana-Maria Bogdan, unul din liderii PLUS, a scris că ome­nirea trebuie să renunțe la proprietate”, ro, 05.03.2019, https://newsweek.ro/politica/oana-maria-bogdan-unul-din-liderii-plus-a-scris-ca-omenirea-trebuie-sa-renunte-la-proprietate, (accesat 10.02.2026).
• „Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate” (cu litere mari). „Când nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib sau neam, vom conviețui armonios pe planeta Pământ. Eu am încredere că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții mele” (cu litere mici).
• Dan Anghel, „Lider PLUS, pledoarie pentru renunțarea la proprietate: Când nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib sau neam, vom conviețui armonios”, Adevărul.ro, 05.03.2019, https://adevarul.ro/politica/lider-plus-pledoarie-pentru-renuntarea-la-192-8444.html, (accesat 10.02.2026).
• Dan Tăpălagă, „Video Interviu Oana Bogdan, arhitectul din PLUS”, ro, 12.03.2019, https://www.g4media.ro/video-interv-iu-oana-bogdan-arhitectul-din-plus-romanii-nu-au-incredere-unii-intr-altii-si-atunci-nu-ai-cum-sa-traiesti-intr-un-proiect-de-co-locuire-hai-sa-nu-mai-zic-grup-ca-sa-nu-dea-alte-idei.html, (accesat 10.02.2026).
• ***, „Subiectul Oana Bogdan și proprietatea privată dezbină PLUS. Mesajul dur al Ralucăi Prună”, ProTV, 12.03.2019, disponibil la https://stirileprotv.ro/stiri/politic/subiectul-oana-bogdan-si-proprietatea-priva-ta-dezbina-plus-mesaj-dur-al-ralucai-pruna.html, (accesat 10.02.2026).
• https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/priorities-2019-2024/euro-pean-green-deal_en
• United Nations Climate Change, „The Paris Agreement”, disponibil la https://unfccc.int/process-and-meetin-gs/the-paris-agreement, (accesat 12.02.2026).
• United Nations Climate Change, „UN Climate Change Conference – Belem, November, 2025”, disponibil la https://unfccc.int/cop30, (accesat 12.02.2026).
• https://climate.ec.europa.eu/eu-acti-on/european-climate-law_en.
• https://climate.ec.europa.eu/eu-actio-n/carbon-markets/eu-emissions-trad-ing-system-eu-ets_en.
• https://taxation-customs.ec.europa.eu/ carbon-border-adjustment-mecha-nism_en
• https://commission.europa.eu/topics/energy/repowereu_en
• https://commission.europa.eu/topics/energy/eu-action-address-energy-cri-sis_en
• Claudia Marcu, „Iarna grea, omătul mare. Cărbunele a devenit principala sursă de energie a Germaniei”, Național, 26.01.2026, https://www.national.ro/economie/iarna-grea-omatul-mare-carbunele-a-de-venit-principala-sursa-de-energie-a-germaniei-865097.html/, (accesat 11.02.2026).
• Simona Cârlugea, „România a atins luni un vârf de consum de energie – e cel mai mare din ultimii patru ani. Noroc că a bătut vântul”, Europa Liberă România, 19.01.2026, https://romania.europalibera.org/a/romania-a-atins-luni-un-virf-de-consum-de-energie-cel-mai-mare-din-ultimii-trei-ani-noroc-ca-a-batut-vantul/33-653804.html (accesat 11.02.2026).
• ***, „România produce aproape cât consumă, dar plătește scump: de ce energia rămâne o problemă”, TVR Info, 26.01.2026, https://tvrinfo.ro/ro-mania-produce-aproape-cat-consuma-dar-plateste-scump-de-ce-energia-ra-mane-o-problema/, (accesat 11.02. 2026).
• Roxana Petrescu, „Analiza de luni. Cifrele care anulează orice discurs: În ultimii 10 ani, România a pierdut peste 20% din producția de energie, caz unic la nivel european. Rezultatul? Scum­pirea dramatică a energiei. Nu iarna e de vină pentru frig și facturi care ard, ci lipsa de investiții. „Un sistem care funcționează doar pe vreme bună nu este un sistem, ci o iluzie”, Ziarul Financiar, 19.01.2026, https://www.zf.ro/special/analiza-luni-cifrele-anuleaza-discurs-ultimii-10-ani-ani-romania-23018557, (accesat 11.02.2026).
• Adrian Stoica, „Scenariul de criză: România ia în calcul redeschiderea temporară a centralelor pe cărbune”, Jurnalul.ro, 06.02.2026, https://jurnalul.ro/special-jurnalul/ scenariu-criza-redeschidere-centrale-carbune-pericol-energetic-102331-7.html,, (accesat 11.02.2026).
• ***, „Bogdan Ivan, despre decizia de închidere a centralelor pe cărbune introdusă în PNRR – „Total împotriva interesului economic al României a fost făcut acest lucru”, Ziarul de Cluj, 04.02.2026, https://ziardecluj.ro/ bog-dan-ivan-despre-decizia-de-inchidere-a-centralelor-pe-carbune-introdusa-in-pnrr-total-impotriva-interesului-cono-mic-a-romaniei-a-fost-facut-acest-lucr-u/, (accesat 11.02.2026).
• ***, OUG 108 din 30.06.2022, publi­cată în MO nr. 659 din 01.07.2022, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/262783, (accesat 12.02.2026).
• Adi Mosoianu, „Decizie de ultimă oră: România a schimbat graficul de închi-dere a termocentralelor pe cărbune”, ro, 23.12.2025, https://www.profit.ro/povesti-cu-pro-fit/energie/decizie-ultima-ora-romania-a-schimbat-graficul-de-inchidere-a-termocentralelor-pe-carbune-222-84367, (accesat 12.02.2026).
• ***, OUG 88/2025, publicată în MO nr. 1200 din 24.12.2025, https://www.juridice.ro/810445/completare-oug-nr-108-2022-privind-deca-rbonizarea-sectorului-energetic.html, (accesat 12.02.2026).
• Mihai Nicuț, „Nou calendar de închidere a centralelor electrice pe cărbune, ultima se oprește definitiv în 2032. Legea a fost scrisă”, net, 09.11.2025, https://www.economica.net/nou-calen-dar-de-inchidere-a-centralelor-elec-trice-pe-carbune-ultima-se-opreste-definitiv-in-2032-legea-a-fost-scris-a_886847.html, (accesat 12.02.2026).
• ***, „România își păstrează centralele pe cărbune până în 2029, fără sanc­țiuni. Anunțul ministrului Energiei”, ro, 22.10.2025, https://www.digi24.ro/digieconomic/energie/romania-isi-pastreaza-centra-lele-pe-carbune-pana-in-2029-fara-sanctiuni-anuntul-ministrului-energiei-71095, (accesat 12.02.2026).
• Daniel Guță, „Marea demolare a Termocentralei Mintia a început. Un nou complex energetic, ridicat pe ruinele ei”, Adevărul.ro, 11.07.2023, https://adevarul.ro/stiri-locale/hune-doara/marea-demolare-a-termocentra-lei-mintia-a-inceput-2283162.html, (accesat 04.03.2026).
• https://eur-lex.europa.eu/legal-con-tent/EN/TXT/?uri=OJ:L_202401735
• ***, „Obligațiile de stocare din Net Zero Industry Act pentru România nu se justifică economic (secretar de stat)”, Agerpress, 28.10.2025, https://agerpres.ro/economic/2025/10/28/obligatiile-de-stocare-din-net-zero-industry-act-pentru-romania-nu-se-ju-stifica-economic-secretar-de–149-77-84, (accesat 12.02.2026).
• https://single-market-economy.ec.eur-opa.eu/industry/sustainability/net-zer-o-industry-act_en
• Matei Ionescu, „Comisia Europeană pune Petrom și Romgaz în topul companiilor cu cele mai mari obligații dea construi imediat depozite de stocare a CO². România are o cotă de 20% din cota întregii Europe, pentru că are cea mai veche industrie a petro­lului și gazelor”, ro, 27.05.2025, https://economedia.ro/ comisia-europeana-pune-petrom-si-romgaz-in-topul-companiilor-cu-cele-mai-mari-obligatii-de-a-construi-ime-diat-depozite-de-stocare-a-co2-ro-mania-are-o-cota-de-20-din-cota-in-tregii-europe-pentru-ca-ar.html (accesat 12.02.2026).
• Mihai Nicuț, „Romgaz a dat în jude­cată Comisia Europeană, în chestiunea obligației de stocare a carbonului, care o costă miliarde de euro”, net, 17.10.2025, https://www.economica.net/romgaz-a-dat-in-judecata-comisia-europeana-in-chestiunea-obligatiei-de-stocare-a-ca-rbonului-care-o-costa-miliarde-de-eu-ro_880824.html?uord=RQ-VKvf%3-DgWHDR85hUkk%3DlrSCYHMvwHI6PW4iSUlZM1jttTf896WqIE2MscK-QcRIlUgZYsd2RhI8P9b/h0TCTn-KqJkpkzeGCLKEvmcI7Or-85hiJJPj-utWHy/nDgIU1azGNzXs7%3D (accesat 13.02.2026). ,
• https://www.dena.de/fileadmin/dena/Publikationen/PDFs/2025/ENTRANS/Entrans_FACTSHEET_CO2-INFRA-STRUCTURE_REGULATION.pdf
• „Declic” s-a implicat în susținerea candidatului USR la alegerile prezi­dențiale din 2024. Vezi comunicatul „Declic”: „Comunitatea Declic îi cere lui Marcel Ciolacu să susțină candi­data pro-europeană la prezidențiale”, 03.12.2024, https://www.declic.ro/ ciolacu-sustine-pro-europa/, (accesat 16.02.2026). În 2025, Declic și-a schimb preferința pentru Nicușor Dan, cerându-i Elenei Lasconi să se retragă din cursă. Vezi campania Declic: „Către: USR și președinta lui, doamna Elena Lasconi. Elena Lasconi, retrage-te!”, disponibil la https://campaniamea.declic.ro/petitions/elena-lasconi-retrage-te, (accesat 16.02.2026).
• https://www.declic.ro/campaign/lasati-natura-in-pace-10-din-romania-pro-tectie-stricta/
• https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2024/06/17/nature-restoration-law-council-gives-final-green-light/
• https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/nature-restoration/#EU
• https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/299620
• Declic, „Opriți ordonanța barajelor, ordonanța ecocidelor. Opriți șarlatania guvernamentală”, 25.11.2022, https://www.declic.ro/opriti-ordonan-ta-barajelor/, (accesat 19.02.2026).
• Mihai Goțiu, „Decizie definitivă a Justiției: proiectul comunist în care autoritățile au băgat zeci de milioane de lei în ultimii ani e ilegal”, România Curată, 17.02.2026, disponibil la https://www.romaniacurata.ro/justitia-barajul-de-la-mihaileni-e-ilegal/, (accesat 19.02.2026).
• Marilena Iordache, „Revoltă în Dâmbovița. Un fermier a fost amendat că a udat varza cu apă din râu și „a pus în pericol capitala”, ProTV, 17.07. 2025, https://stirileprotv.ro/stiri/actua-litate/revolta-la-lunguletu-fermier-m-endat-pentru-ca-a-folosit-apa-din-da-mbovita-ministrul-agriculturii-a-int-ervenit-in-scandal.html, (accesat 16.02.2026).
• https://www.veolia.ro/ro/serviciile-no-astre/apa-si-canalizare/servicii-mun-icipale/apa-nova-bucuresti
• Mihaela Ivancică, „Ministrul Mediului, după revolta din Dâmbovița: Agricultorii să declare exact câtă apă iau și să plătească niște sume modice”, ProTV, 17.07.2025, https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ministrul-mediului-dupa-revolta-din-da-mbovita-agricultorii-sa-declare-exact-cata-apa-iau-si-sa-plateasca-niste-su-me-modice.html, (accesat 16.02. 2026).
• ***, „Micii fermieri din Lungulețu au voie să ude cu apă din Dâmbovița”, ro, 17.07.2025, https://agroinfo.ro/micii-fermieri-din-lunguletu-au-voie-sa-ude-cu-apa-din-dambovita/, (accesat 16.02.2026).
• Urban Agenda for the EU, „Compact Cities” Partnership, https://www.urbanagenda.urban-initi-ative.eu/news/applications-now-open-compact-cities-partnership, (accesat 25.02.2026).
• https://environment.ec.europa.eu/topics/nature-and-biodiversity/nature-rest-oration-regulation_en
• ECA, „Naveta „durabilă” în jurul zo­nelor urbane. Raport special 05/2026, https://www.eca.europa.eu/ECAPublications/SR-2026-05/SR-2026-05_R-O.pdf, (accesat 25.02.2026).
• Cristian Ghingheș, „De la proiecte de mobilitate, la mobilitate ca sistem. Lecții ignorate și câteva recomandări pentru orașele din România”, România Curată, 04.02.2026, disponibil la https://www.romaniacurata.ro/proiecte-mobilitate-lectii-ignorate-recoman-dari-romania/, (accesat 25.02.2026).
• Legea nr. 155 din 30.05.2023, publicată în MO nr. 486/31.05.2023, https://legislatie.just.ro/public/DetaliiDocument/270923, (accesat 25.02. 2026).
• Jean-François Braunstein, Religia woke. Cum a căzut pradă Occidentul unei mișcări iraționale, trad. rom. Emanuela Jalbă Șoimaru, Humanitas, București, 2024.
• Samuel Fitoussi, Ficțiunea woke. Cum ne schimbă ideologia filmele și serialele, trad. rom. Anca-Maria Pănoiu, Curtea Veche, București, 2025.
• Jean-François Braunstein, cit., p. 54.
• Ștefan Ciucă, „Senatoarea USR Cynthia Păun, despre propunerea legislativă privind femicidul: „Pentru prima oară, România spune clar: uciderea unei femei are nume și are consecințe”, ro, 03.02.2026, https://www.europafm.ro/senatoarea-usr-cynthia-paun-despre-propunerea-legislativa-privind-femicidul-pentru-prima-oara-romania-spune-clar–unei-femei-are-nume-si-are-consecinte/ (ac-cesat 04.03.2026).
• ean-François Braunstein, cit., p. 57.
• Alexander Soljenițîn, Arhipelagul Gulag (1918-1956), Încercare de investigație literară, trad. rom. Nicolae Iliescu, Editura Univers, București, 2008.
• https://funky.ong/tag/fact-checking/ .
• https://funky.ong/proiectul-factory-se-lanseaza-pentru-a-ajuta-materialele-d-e-fact-checking-sa-concureze-in-rete-lelor-sociale/
• https://funky.ong/en/empowering-eu-ropeans-against-disinformation/
• https://www.ancom.ro/uncategorized/ancom-58-exercitiu-de-testare-a-capa-citatii-de-raspuns-al-platformelor-au-toritatilor-nationale-si-societatii-civile-la-provocari-care-pot-aparea-in-medi-ul-online-in-context-electoral/
• https://funky.ong/en/factual-se-alatura-programului-de-fact-checking-al-meta
• https://funky.ong/en/propaganda-anti-occidentala/
• https://funky.ong/brod/
• François Furet, Le passé d’une illusion. Essai sur l’idée communiste au XXe siècle, Robert Laffont, Paris, 1995.
• Isaiah Berlin, Lemnul strâmb al omenirii. Capitole din istoria ideilor, trad. rom. Andrei Costea, Humanitas, București, 2021.

Bibliografie

Lucrări cu caracter general și special

BERLIN, Isaiah, Lemnul strâmb al omenirii. Capitole din istoria ideilor, Editura Humanitas, București, 2021.

BRAUNSTEIN, Jean-François, Religia woke. Cum a căzut pradă Occidentul unei mișcări iraționale, Editura Humanitas, București, 2024.

FITOUSSI, Samuel, Ficțiunea woke. Cum ne schimbă ideologia filmele și serialele, Editura Curtea Veche, București, 2025.

FURET, François, Le passé d’une illusion. Essai sur l’idée communiste au XXe siècle, Robert Laffont, Paris, 1995.

MALTHUS, Essai sur le principe de population, Flammarion, Paris, 1992.

MEADOWS, Donella H., Dennis L. MEADOWS, Jorgen RANDERS, William W. BEHRENS, The Limits to Growth: A Report for the Club of Rome’s Project on the Predicament of Mankind, Universe Books, New York, 1972.

SOLJENIȚÎN, Alexander, Arhipelagul Gulag (1918-1956), Încercare de investigație literară, Editura Univers, București, 2008.

Articole și studii

***, „Bogdan Ivan, despre decizia de închidere a centralelor pe cărbune introdusă în PNRR – „Total împotriva interesului economic al României a fost făcut acest lucru”, Ziarul de Cluj, 04.02.2026.

***, „Micii fermieri din Lungulețu au voie să ude cu apă din Dâmbovița”, agroinfo.ro, 17.07.2025.

***, „Obligațiile de stocare din Net Zero Industry Act pentru România nu se justifică economic (secretar de stat)”, Agerpress, 28.10.2025.

***, „România își păstrează centralele pe cărbune până în 2029, fără sancțiuni. Anunțul ministrului Energiei”, Digi24.ro, 22.10.2025.

***, „România produce aproape cât consumă, dar plătește scump: de ce energia rămâne o problemă”, TVR Info, 26.01.2026.

***, „România, țara cu cei mai mulți proprietari de locuințe din UE. Care sunt cele mai căutate orașe”, Euronews.ro, 21.01.2023.

***, „Speech by President von der Leyen at the Beyond Growth Conference in the European Parliament”, 15.05.2023.

***, „Subiectul Oana Bogdan și proprietatea privată dezbină PLUS. Mesajul dur al Ralucăi Prună”, ProTV, 12.03.2019.

***, Bill Gates, „Innovating from zero!”, TED 2010.

***, Blogul Andreei Roșca „The Vast & Curious”, 22.03.2024.

***, Comunicat BNR, 11.07.2025.

***, OUG 108 din 30.06.2022, publicată în M.O. nr. 659 din 01.07.2022.

***, OUG 88/2025, publicată în M.O. nr. 1200 din 24.12.2025.

***, United Nations Climate Change, „The Paris Agreement”.

***, United Nations Climate Change, „UN Climate Change Conference” – Belem, November, 2025.

ANGHEL, Dan, „Lider PLUS, pledoarie pentru renunțarea la proprietate: Când nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib sau neam, vom conviețui armonios”, Adevărul.ro, 05.03.2019.

CÂRLUGEA, Simona, „România a atins luni un vârf de consum de energie – e cel mai mare din ultimii patru ani. Noroc că a bătut vântul”, Europa Liberă România, 19.01.2026.

CIUCĂ, Ștefan, „Senatoarea USR Cynthia Păun, despre propunerea legislativă privind femicidul: „Pentru prima oară, România spune clar: uciderea unei femei are nume și are consecințe”, Europafm.ro, 03.02.2026.

DECLIC, „Comunitatea Declic îi cere lui Marcel Ciolacu să susțină candidata pro-europeană la prezidențiale”, 03.12.2024.

IDEM, „Opriți ordonanța barajelor, ordonanța ecocidelor. Opriți șarlatania guvernamentală”, 25.11.2022.

GHINGHEȘ, Cristian, „De la proiecte de mobilitate, la mobilitate ca sistem. Lecții ignorate și câteva recomandări pentru orașele din România”, România Curată, 04.02.2026.

GIUGĂL, Aurelian, „România oligarhică sau despre inegalitatea veniturilor și averilor”, Libertatea, 06.02.2026.

GOȚIU, Mihai, „Decizie definitivă a Justiției: proiectul comunist în care autoritățile au băgat zeci de milioane de lei în ultimii ani e ilegal”, România Curată, 17.02.2026.

GUȚĂ, Daniel, „Marea demolare a Termocentralei Mintia a început. Un nou complex energetic, ridicat pe ruinele ei”, Adevărul.ro, 11.07.2023.

IONESCU, Matei, „Comisia Europeană pune Petrom și Romgaz în topul companiilor cu cele mai mari obligații de a construi imediat depozite de stocare a CO2. România are o cotă de 20% din cota întregii Europe, pentru că are cea mai veche industrie a petrolului și gazelor”, economedia.ro, 27.05.2025.

IORDACHE, Marilena, „Revoltă în Dâmbovița. Un fermier a fost amendat că a udat varza cu apă din râu și „a pus în pericol capitala”, ProTV, 17.07.2025.

IVANCICĂ, Mihaela, „Ministrul Mediului, după revolta din Dâmbovița: Agricultorii să declare exact câtă apă iau și să plătească niște sume modice”, ProTV, 17.07.2025.

MARCU, Claudia, „Iarna grea, omătul mare. Cărbunele a devenit principala sursă de energie a Germaniei”, Național, 26.01.2026.

MARIAN, Mircea, „Oana-Maria Bogdan, unul din liderii PLUS, a scris că omenirea trebuie să renunțe la proprietate”, Newsweek.ro, 05.03.2019.

MOSOIANU, Adi, „Decizie de ultimă oră: România a schimbat graficul de închidere a termocentralelor pe cărbune”, Profit.ro, 23.12.2025.

NICUȚ, Mihai, „Nou calendar de închidere a centralelor electrice pe cărbune, ultima se oprește definitiv în 2032. Legea a fost scrisă”, Economica.net, 09.11.2025.

NICUȚ, Mihai, „Romgaz a dat în judecată Comisia Europeană, în chestiunea obligației de stocare a carbonului, care o costă miliarde de euro”, economica.net, 17.10.2025.

PETRESCU, Roxana, „Analiza de luni. Cifrele care anulează orice discurs: În ultimii 10 ani, România a pierdut peste 20% din producția de energie, caz unic la nivel european. Rezultatul? Scumpirea dramatică a energiei. Nu iarna e de vină pentru frig și facturi care ard, ci lipsa de investiții. „Un sistem care funcționează doar pe vreme bună nu este un sistem, ci o iluzie”, Ziarul Financiar, 19.01.2026.

STEWART, Richard, Michael B. CHARLES, John PAGE, „A future with no individual ownership is not a happy one: Property theory shows why”, Futures, vol. 152, 2023.

STOICA, Adrian, „Scenariul de criză: România ia în calcul redeschiderea temporară a centralelor pe cărbune”, Jurnalul.ro, 06.02.2026.

TĂPĂLAGĂ, Dan, „Video Interviu Oana Bogdan, arhitectul din PLUS”, G4Media.ro, 12.03.2019.

TODICĂ, Ștefana, „BNR vrea să afle ce averi au românii. Ce efecte va avea rezultatul studiului, realizat pe 12.000 de gospodării”, ProTV, 11.07 2025.

WORLD ECONOMIC FORUM, „8 predictions for the world in 2030”, 12.11.2016.