Factorii care influențează percepția corupției din justiția din România

[Factors influencing the perception of corruption in the Romanian judicial system]

Raluca-Paula LAURIUC

Abstract: Corruption is a phenomenon that has been studied and has been growing for the past few years in Romania. Moreover, corruption is not only a phenomenon, but it is also a crime prohibited by romanian criminal law. This phenomenon occurs in a wide range of fields and even in the judiciary, producing many side effects and influencing the perception of corruption. Furthermore, the judicial system plays an important role in a democratic state, but when corruption occurs it leads to distrust in the system itself. This article adresses the matter of perceived corruption in the Romanian judicial system and analyzes the factors influencing this perception. For this article, I am using as data responses to a semi-structured interview, that will be filtered through deductive thematic analysis method. The main results show that there is an increased perception of corruption in the judiciary and factors influencing this perception vary from person to person.

Keywords: perception, corruption, justice, undue benefits, influence, Romania.

Introducere

Justiția joacă un rol important într-un stat de drept, însă cu cât oa­menii percep mai mult acest sistem ca fiind unul corupt, cu atât nivelul lor de încredere în această instituție scade¹. De altfel, corupția apare în multe domenii, însă prezența ei în justiție afectează atât sistemul, cât și statul și cetățenii lui². Acest fenomen nu se referă doar la bani, ci la orice alte foloase necuvenite care fac ca respectiva faptă să devină o infracți­une de corupție³. De altfel, există și o opinie potrivit căreia anumite contri­buții obținute prin campanii, chiar dacă nu sunt decisive pentru decizia unui judecător, sunt totuși influente pentru a obține o soluție favorabilă⁴. Totuși, se susține că vulnerabilitatea asupra acestor servicii este cea care face ca acest fenomen al corupției să crească⁵.

Corupția este un fenomen larg răspândit, România demonstrând per­sistență în acest sens⁶. Totuși, acest fenomen evoluează într-o societate în plină dezvoltare, astfel încât și per­cepția asupra acestuia evoluează. În acest caz, ca noutate, va fi analizată percepția actualizată a corupției din justiție, urmârindu-se un răspuns la întrebarea de cercetare „ce factori influențează percepția corupției din justiția din România?”.

Scopul lucrării este analiza per­cepției cetățenilor români despre acest fenomen, precum și identifica­rea factorilor care stau la baza acestei percepții. Pentru a ilustra această per­cepție, am utilizat sub formă de date răspunsurile a 20 de participanți la un interviu semi-structurat. Datele obți­nute au fost filtrate prin intermediul analizei tematice deductive, care a permis identificarea prealabilă a unor teme pe baza literaturii de specialita­te.

Lucrarea oferă un cadru prielnic pentru cunoașterea opiniilor cetățeni­lor români despre justiție, precum și a motivelor care stau la baza încrederii sau a neîncrederii în această institu­ție.  De altfel, lucrarea oferă perspec­tive diferite ale corupției din justiție, perspective care sunt motivate de către indivizi fie prin prisma unor experiențe anterioare cu această insti­tuție, fie prin intermediul altor motive care sunt explorate în această lucrare. În același timp, acest articol poate duce la înțelegerea mecanismului corupției, precum și a consecințelor acesteia.

Lucrarea este împărțită în pa­tru secțiuni. În prima secțiune se află revizuirea literaturii care abordează același subiect, prin intermediul căre­ia am identificat factori care stau la baza percepției corupției. A doua secțiune vizează studiul de caz, datele și metodologia utilizată. A treia sec­țiune este destinată analizei datelor și a temelor identificate, conturând per­cepția despre corupția din justiție. În ultima secțiune expun principalele rezultate ale lucrării, limitările aceste­ia și câteva direcții viitoare de cerce­tare.

Cadrul teoretic

Întâi, voi defini câteva concepte relevante pentru lucrare. Percepția reprezintă una dintre formele cogniti­ve principale ale omului, provenind din conștientizarea realității înconju­rătoare⁷. Definită și de către alt autor, percepția este modalitatea prin care mintea stochează efecte vizuale sau amintiri prin factori senzoriali asimi­lați unei anumite situații⁸. Corupția este definită general ca fiind un abuz de putere folosit în scopuri private⁹. În plus, corupția este adesea asociată cu un comportament neetic sau unul necinstit¹⁰. Percepția corupției repre­zintă filtrul prin care anumite situații injuste sunt asimilate de către oa­meni¹¹, dar poate fi definită și ca un șablon în identificarea diferitelor me­tode corupte de a acționa pentru a ajunge la un rezultat dorit în scopuri proprii¹². Mai departe, justiția poate fi definită în antiteză cu injustiția. Justi­ția este văzută ca fiind o virtute uma­nă, corespunzătoare unei ordini juste, iar printr-o ordine socială justă, justi­ția este un sentiment de fericire socia­lă¹³. Injustiția, pe de altă parte, repre­zintă un sistem judiciar slab, în care moralitatea este abandonată în sco­puri proprii¹⁴.

Mita este abordată din două per­spective¹⁵. Prima sugerează mita ca fiind un mod de a influența pe cineva în favoarea sa, oferindu-i beneficii materializate, sub forma unor bu­nuri¹⁶. A doua perspectivă definește mita ca fiind un contract ilegal, în cadrul căruia oferta de a accepta fo­loase necuvenite este acceptată de cel care urmează să adopte o conduită contrară legii pentru a-i satisface exi­gențele primului¹⁷. Imparțialitatea este definită ca fiind un imperativ al moralității, care presupune judecarea unui conflict fără prejudicii¹⁸. Totuși, o lucrare caracterizează o decizie imparțială ca fiind aceea în care favo­rizarea nu are nicio influență¹⁹. În cele din urmă, voi defini într-o manieră proprie conceptul principal al lucrării – percepția corupției – ca fiind modul în care oamenii se raportează la faptele de corupție și filtrul prin care aceștia analizează macanismul fenomenului.

Cu prilejul revizuirii literaturii, am identificat câțiva factori care in­fluențează percepția corupției din justiție. În cele ce urmează voi pre­zenta acești factori.

Practici care susțin percepția corupției din justiție

Un prim factor identificat este cel economic. Astfel, s-a discutat că un salariu nu mai este suficient pentru a fi recompensat pentru munca presta­tă, ci sunt necesare și anumite contri­buții bonus pentru aceasta²⁰. La fel ne arată și un alt studiu cu privire la acest subiect, care, raportându-se la un sondaj din 2005 realizat în Statele Unite ale Americii, a ajuns la conclu­zia că anumite contribuții sunt, dacă nu necesare, cel puțin influente în procesul de luare a deciziilor de către judecători²¹. Cu toate că un procent de peste 50% dintre oameni conside­ră judecătorii ca judecând imparțial, 87% cred că anumite contribuții fi­nanciare contribuie, totuși, la luarea unor decizii²². Un alt studiu susține că cei din justiție vor fi predispuși la luare de mită din cauza neîndreptăți­rii pe care o simt față de stat – salariu prea mic sau neproporțional cu mun­ca stresantă pe care o au zilnic²³. To­tuși, faptele de corupție nu se referă doar la bani, ci la orice alte foloase, iar literatura ne oferă exemple cum ar fi folosința unei case de vacanță, îm­prumutul și reparații ale unei mașini, precum și alte cadouri, toate acestea putând ajunge la o valoare considera­bilă²⁴. Astfel, acest factor poate influ­ența percepția indivizilor despre co­rupție.

Literatura de specialiate bazată pe același subiect identifică vulnerabili­tatea ca un factor care contribuie la percepția corupției din justiție²⁵. Astfel, se susține că uneori, poziția do­minantă și înstărită a celui pe care urmează să-l judece poate reprezenta o vulnerabilitate pentru judecător²⁶. Un alt studiu susține aceeași idee, anume că presiunea financiară și un salariu scăzut poate contribui semni­ficativ la creșterea corupției²⁷. Mai mult, același autor susține că, în cazul răspunderii pentru o faptă de corup­ție, tăria de caracter este necesară pentru a păstra percepția publicului despre justiție ca fiind corectă²⁸.

Un alt factor este reprezentat de independența justiției²⁹. Din acest punct de vedere, independența, cu toate că stă în natura profesiei alese de justițiari, poate fi interpretată într-un mod diferit, susceptibil să influen­țeze percepția indivizilor³⁰. Totuși, intervenția unei alte puteri în justiție poate duce la violarea statului de drept, care, luată în ansamblul său, crește percepția corupției³¹. Mai mult, independența justiției este importantă din perspectiva mecanismului său de funcționare, iar ea în sine nu este cre­ată pentru judecători sau pentru sis­tem, ci mai ales pentru societate³².

Indivizii pot avea parte de experi­ențe neplăcute sau decizii nefavorabi­le care îi influențează să nu mai ape­leze la justiție³³. Un studiu care a abordat această perspectivă face dife­rența dintre factorul direct – experi­ența personală – și factorul indirect – experiența altora povestită³⁴. Există însă o oarecare scepticitate cu privire la factorul indirect, anume că nu are aceeași forță de credibilitate precum cel direct, fiind vizate, în acest caz, dezvăluirile provenite din mass-media³⁵. Literatura mai menționează sistemele computerizate care au ca rol raportarea corupției, iar în ceea ce privește interacțiunea cu justiția, acest lucru este în măsură să ducă la neîncredere între sistem și cei care oferă mită³⁶. De asemenea, într-un studiu privind situația din Cehia, s-a menționat că fenomenul corupției poate deveni din ce în ce mai accepat de societate din cauză că există o percepție în creștere asupra faptului că toată lumea decurge la asemenea practici³⁷. Astfel, experiența corelată cu recurgerea proprie la astfel de fap­te pot influența percepția indivizilor despre corupția din sistem.

Organizarea administrativă și susținerea percepției corupției justiției

       În acest caz, este vorba despre plasarea puterii judecătorești alături de celelalte două puteri, cea legislati­vă și cea executivă. Independența justiției este în centrul discuției, as­pect analizat mai sus³⁸. În completa­rea acestora, este evidențiat locul jus­tiției din punct de vedere instituțional într-un sistem, iar literatura extinde exemplificarea și la procurori, care au, de asemenea, un rol în ceea ce privește justiția într-un stat³⁹. În acest caz, un prim exemplu sunt Statele Unite ale Americii, care plasează procurorii în sfera puterii executive, urmate de Franța și Italia, care îi asi­milează cu judecătorii. State precum Brazilia și Ungaria plasează procuro­rii într-o sferă de independență față de celelalte puteri⁴⁰. Este oferită o extensie în ceea ce privește percepția corupției, studiul arătând că poate exista corupție și într-un sistem inde­pendent, iar uneori acesta poate faci­lita astfel de practici⁴¹.

În același timp, s-a susținut că în­lesnirea practicilor corupte este de­terminată de prezența a prea puțini responsabili cu luarea deciziilor⁴². Cu alte cuvinte, pentru judecarea unei cauze sunt desemnați prea puțini ju­decători, punându-se în discuție dacă un număr restrâns de judecători ar fi oferit o soluție dreaptă⁴³. Exemple semnificative pe care ni le oferă lite­ratura sunt Chile din perioada 1990-1993 și Ecuador din perioada 1990-1992, care, confruntându-se cu nu­meroase cazuri de corupție, se aflau sub conducerea aceluiași judecător în perioada respectivă⁴⁴. Acest fapt poa­te conduce la creșterea percepției unui sistem de justiție ca fiind corupt.

În ceea ce privește lipsa transpa­renței și percepția corupției este abordată problema întârzierilor sau a dosarelor nesoluționate⁴⁵. Este oferit ca exemplu sistemul judiciar din America Latină, caracterizat de im­predictibilitate și instabilitate. Din cauza acestor defecte ale instanțelor, numeroase procese sunt fie puse în întârziere, fie anulate, lucru care duce la costuri suplimentare de partea păr­ților aflate în proces⁴⁶. Această pro­blemă nu doar că aduce incoveniente de natură economică, dar contribuie semnificativ și la creșterea neîncrede­rii în justiție⁴⁷. În același timp, litera­tura oferă ca exemplu India în con­fruntarea dintre corupție și transpa­rență⁴⁸. Se pune problema lipsei de transparență în procedura de numire într-o astfel de funcție, care poate forma îndoieli cu privire la legalitatea acesteia, ceea ce crește percepția co­rupției din sistem⁴⁹. Un alt exemplu oferit de literatură este Rusia, unde majoritatea oamenilor nici măcar nu încearcă să apeleze la justiție deoare­ce nu se așteaptă ca aceasta să fie corectă⁵⁰. Mai mult, unii susțin că nu apelează la justiție fiindcă ar putea suferi costuri mult prea mari, aceste costuri referindu-se și la mită, întru­cât aceeși lucrare menționează, ca urmare a unui interviu, mita ca fiind cel mai mare factor al corupției în Rusia⁵¹.

Un alt factor care poate contribui la percepția corupției în justiție este monitorizarea slabă sau lipsa aceste­ia⁵². Astfel, percepția poate fi influen­țată în sensul că se poate recurge la practici corupte tocmai din cauza lipsei unei verificări eficiente. Este, astfel, oferit un exemplu din dreptul Uzbeck⁵³. Este vorba despre un Cod de etică adresat judecătorilor, care evidențiază conduita acestora, pre­cum și activitatea financiară rezultată din profesie și alte activități. În sensul acestora, judecătorii sunt obligați să aducă această activitate la cunoștința Consiliului Suprem, cu mențiunile referitoare inclusiv la soț, copii, sau bunuri deținute. Or, cei însărcinați cu verificarea acestora nu dispun de mij­loace suficiente pentru a cataloga în mod neechivoc veridicitatea celor declarate⁵⁴. Astfel, nefiind incidente multe date, există o scepticitate care înclină balanța spre perceperea mai accentuată a corupției din justiție.

În cele din urmă, percepția corup­ției poate fi influențată de eșecul unor politici sau reforme menite să comba­tă corupția. Se întâmplă astfel deoa­rece nu sunt vizate, întâi, politici pe termen scurt care să asigure o „com­pensație” pentru ceea ce s-ar pierde prin fapte de corupție⁵⁵. Cu toate că sunt vizate aspecte pe termen lung, acestea nu o să funcționeze cât timp nu sunt vizate și aspecte pe termen scurt. Este, astfel, diminuată necesita­tea de a recurge la fapte de corupție, întrucât este asigurată o „compensa­ție” care să țină locul și eventual, să înlocuiască definitiv recurgerea la fapte de corupție⁵⁶. Exemple pe care ni le oferă literatura de specialitate sunt Costa Rica, Ungaria, Chile, Ecuador și Singapore, care au im­plementat astfel de reforme și au avut succes⁵⁷.

Cadrul analitic

Am observat cum se raportează li­teratura de specialitate la factorii care contribuie la percepția indivizilor asupra corupției sistemului de justi­ție. Cu toate acestea, nu voi aborda toți acești factori, rămânând a fi dis­cutate: experiențele proprii și cele auzite, monitorizarea slabă a sistemu­lui, independența, profilul psihologic, precum și situația economică con­tem­porană în raport cu munca presta­tă.

Întâi, literatura se raportează la experiențele indivizilor în ceea ce privește corupția⁵⁸. Acest factor este relevant pentru lucrarea de față întru­cât, având în vedere că indivizii au fost expuși la fapte de corupție în trecut și au luat cunoștință de acestea, percepția lor este influențată în a con­sidera un sistem ca fiind corupt. În același timp, monitorizarea slabă este relevantă ca factor al percepției co­rupției, întrucât o monitorizare mai eficientă poate reduce faptele de co­rupție și, implicit, percepția despre aceasta. Factorul psihologic este unul la fel de important în ceea ce privește percepția corupției, întrucât exercita­rea unei funcții în acest domeniu pre­supune anumite trăsături. În cele din urmă, factorul economic poate fi înțe­les prin prisma situației economico-sociale contemporane, analizată în raport cu volumul de muncă exercitat în îndeplinirea aribuțiilor.

Metodologia

Acest articol se concentrează pe analiza percepției corupției din siste­mul justiției din România, în perioa­da 2025-2026. După cum am eviden­țiat mai sus, fenomenul corupției a continuat să se dezvolte din ce în ce mai mult, România nefiind scutită de acesta. Din contră, statul român poate fi un exemplu bun, tipic și reprezen­tativ al corupției. Potrivit Transpa­rency International, România, împre­ună cu Bulgaria, au cele mai mici scoruri în ceea ce privește corupția din anul 2025⁵⁹. Statul român a înre­gistrat un scor de 45 în anul prece­dent, unde 0 este asociat cu o corup­ție foarte ridicată, iar limita opusă de 100 este reprezentată de un stat „cu­rat” în ceea ce privește corupția, rele­vând un grad scăzut al acestui feno­men. Astfel, scorul de 45 plasează statul român pe locul 70, cu un trend descendent în privința acestui as­pect⁶⁰. Potrivit acestor aspecte, România în perioada 2025-2026 re­prezintă un caz potrivit pentru studiul lucrării de față.

În plus, România este o țară în curs de dezvoltare, atât în ceea ce privește economia și infrastructura, dar mai ales în ceea ce privește sis­temul în sine, care continuă să aspire spre o dezvoltare ca în țările din Occident⁶¹. Corupția a continuat să existe, în ciuda tuturor schimbărilor politice și normative care au avut loc, iar politicul se afla în prim plan, ceea ce amplifica fenomenul corupției în toate sectoarele⁶². Pe de altă parte, mediatizarea unor informații concrete din interiorul unui astfel de sistem afirmă reprezentativitatea studiului de caz. Este relevant documentarul Recorder din decembrie 2025, care a scos la iveală informații importante din sistemul justiției, relatate de în­suși judecătorii și procurorii care fac parte din acest sistem⁶³. La cele rela­tate se mai poate adăuga un alt aspect relevant pentru reprezentativitatea studiului de caz. Astfel, statul român propune o reformă legislativă în ceea ce privește pensiile speciale ale ma­gistraților, reducând valoarea acesto­ra și crescând vârsta de pensionare⁶⁴. Se mai poate observa amânarea dez­baterilor de către Curtea Constituțio­nală în ceea ce privește reforma pen­siilor speciale, ca urmare a obiecției de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție⁶⁵. Aceste aspecte pot amplifica percep­ția indivizilor despre justiția română, relevând faptul că studiul de caz ales este unul potrivit pentru lucrarea de față.

Pentru realizarea acestui studiu este aplicată metoda interviurilor semi-structurate, cu întrebări flexibi­le. Interviul constă într-un set de în­trebări predeterminate, adresate unui număr de respondenți, menite să atingă problema studiului⁶⁶. Datele obținute prin această metodă sunt primare, autentice⁶⁷, ceea ce implică un grad de veridicitate, iar contactul direct cu respondenții este important pentru a cunoaște percepția acestora asupra corupției din justiție. Pentru a obține astfel de date, am formulat ghidul de interviu pe baza factorilor identificați în literatură și am solicitat acordul a 20 de persoane pentru a răspunde la câteva întrebări, asigu­rând anonimatul respondenților. In­tervievații au format un grup prepon­derent omogen, cu vârste și ocupații apropiate. Răspunsurile au fost înre­gistrate, iar apoi transcrise pentru a fi valorificate mai departe.

Studiul de față se axează pe anali­za tematică deductivă. Această meto­dă presupune identificarea unor teme și gruparea datelor obținute conform acestor teme⁶⁸. Apoi, analiza tematică deductivă presupune gruparea acestor date sub mai multe teme prestabilite, care derivă din revizuirea literaturii și care sunt anterior grupate sub forma unor coduri prestabilite⁶⁹. În cazul în care sunt colectate date care nu se încadrează sub niciun cod prestabilit, se pot adăuga și coduri noi în cazul în care rezonează cu aceste date și sunt relevante pentru studiu⁷⁰. Ca un ultim pas din proces, datele sunt analizate prin compararea și completarea reci­procă a fiecărei teme și a datelor gru­pate sub acestea⁷¹. Pentru studiul meu, am grupat răspunsurile obținute de la respondenți sub coduri identice cu factorii aleși din literatură.

Analiza

În analiza percepției corupției, am realizat 20 de interviuri la care au participat indivizi din mediul rural și urban, de vârste și ocupații apropiate, cu mici variații. Dintre cele 20 de persoane intervievate, majoritatea se situează în sfera percepției negative despre sistemul justiției, considerând, în mare parte, că acesta este unul co­rupt sau că „încă are probleme cu corupția” (I.4). Cea mai mare parte a persoanelor care consideră acest sis­tem ca fiind corupt este reprezentată de persoanele care au avut contact direct sau indirect cu justiția, cât și de persoanele care se situează la un ni­vel mediu de educație (I.1, I.3, I.6, I.7, I.8, I.9, I.10, I.13, I.17). Prin for­mulări directe sau indirecte, 16 din cei 20 de intervievați susțin că prin­cipalul motiv care stă la baza corupți­ei din justiție sunt banii sau interesul financiar (I.1-I.4, I.7-I.13, I.15, I.17-I.20). De asemenea, s-a susținut că stresul ar putea fi un factor cheie, consecință a volumului mare de muncă, care „duce la greșeli sau de­cizii mai slabe” (I.17).

Experiențele personale vs. povestite și susținerea percepției corupției

În cele 20 de interviuri pe care le-am realizat, părerea majoritară a per­soanelor intervievate este una negati­vă în ceea ce privește corupția din sistemul justiției române (13 din 20). Potrivit datelor colectate, persoanele intervievate au avut fie contact direct cu justiția, fie au fost implicate în mod indirect în cooperarea cu acest sistem, cooperare de pe urma căreia percepția negativă a ajuns să predo­mine. Una dintre persoanele intervie­vate relatează o experiența foarte re­centă cu justiția, fiind vorba despre un proces penal de lungă durată (I.13). Persoana intervievată susține că instanțele de judecată acționează foarte greu, în ciuda insistențelor re­petate ale acesteia. În mod similar, (I.17) susține că nu s-a implicat în mod direct cu justiția, însă persoane apropiate au avut astfel de experiențe, care au durat mult și nu au fost toc­mai plăcute: „unii au avut senzația că lucrurile nu sunt mereu complet co­recte, chiar dacă nu au putut demon­stra asta”.

Se poate observa că părerea nega­tivă pornește, în principiu, de la dura­ta lungă de timp care e necesară pen­tru soluționarea unui caz. O persoană relatează că întinderea pe o perioadă destul de lungă de timp a unui proces cu o companie străină care, potrivit acesteia, ar fi trebuit să se soluționeze mai ușor, o face să creadă că acea companie „a fost implicată într-un mod corupt cu instanțele de la noi din țară”(I.9). O altă persoană relatează o experiență auzită de la cunoștințele sale, care, în cele din urmă, s-a solu­ționat într-un mod favorabil, însă acest lucru s-a întâmplat „după ani și ani de procese” (I.19).

În mod opus, se menționează o experiență directă și se afirmă că judecătorii au fost corecți (I.7). Simi­lar, o persoană fără o experiență di­rectă cu justiția, a auzit despre niște cazuri în care justiția a fost „foarte implicată” (I.6). Aceeași persoană consideră că „judecătorii se implică cât pot ei să se implice, având în ve­dere că avem foarte puțini judecători la nivel național iar instanțele sunt supraaglomerate”. Ideea transmisă este că „încearcă cât de repede” solu­ționarea unui caz, având în vedere că „un dosar are peste 100 și ceva de pagini”.

Caracteristici psihologice care susțin percepția corupției

În ceea ce privește acest factor, in­tervievații consideră că trăsăturile psihologice și morale ale unui jude­cător pot influența activitatea sa, res­pectiv pot influența percepția corup­ției din acest sistem. „În momentul în care ești dezechilibrat emoțional, devi foarte maleabil în mâinile celor­lalți”, iar trăsăturile morale reprezintă „chiar fundația sistemului judiciar” (I.9) este una dintre opinii. O altă părere este că „persoanele care nu au încredere în sine, pot fi controlate foarte ușor emoțional, manipulate” (I.14). De asemenea, se susține că trăsăturile morale sunt foarte impor­tante pentru un judecător și că „fără integritate, onestitate și imparțialitate nu poate exista justiție adevărată” (I.17). Alte păreri despre sistem și judecători sunt: „ să nu fie influențat de interese personale”( I.14), „să fie stăpân pe situație”(I.2), „legea trebuie să fie de partea cetățeanului, nu îm­potriva lui”( I.19). Mai mult, răspun­surile evidențiază trăsături precum integritatea, imparțialitatea, onestita­tea, empatia, echilibrul emoțional și inteligența.

Situația economică în raport cu volumul de muncă prestat

Părerea majoritară a celor 20 de persoane intervievate este că salariul nu influențează în mod neapărat co­rupția dintr-un astfel de sistem. În considerarea acestui aspect, se afirmă că „nu depinde doar de bani, ci de cum ești tu ca om” (I.13), că „salarii­le sunt importante, dar consider că dacă ai anumite trăsături de caracter, totuși nu te vei lăsa purtat de val și nu te vei lăsa să cazi în această plasă lipsită de corectitudine” (I.9) sau că „trebuie să îți controlezi comporta­mentul pentru bani” (I.5). De aseme­nea, s-a afirmat că nu există „neapă­rat o problemă cu salariile”, ci, mai degrabă, o problemă cu suprasolicita­rea și cu faptul că „pentru nivelul de muncă pe care îl au, merită un salariu mult mai mare” (I.14).

În aceeași ordine de idei, se men­ționează că „volumul mare de muncă e probabil să ducă la stres și obosea­lă, deci probabil că poate afecta mo­dul în care oamenii își fac treaba” (I.4). De asemenea, s-a susținut că „se dorește accelerarea muncii și asta va duce automat la o activitate mai superficială și la un comportament mai corupt” (I.12). O părere este că volumul de muncă al celor din sistem ar trebui să fie echivalent cu salariul (I.19). De altfel, se afirmă că un vo­lum mare de muncă ar putea duce la o „gestionare defectuoasă a sarcini­lor” (I.20). S-a conturat și opinia con­form căreia volumul de muncă nu ar putea influența corupția. „Timpul de lucru nu ar trebui să justifice nicioda­tă corupția” este o afirmație a unei persoane intervievate (I.3), iar o alta susține că „banii nu o să rezolve munca ta” (I.5).

În mod opus, o persoană conside­ră că dacă salariile sunt mai „mulțu­mitoare”, corupția ar putea scădea „din simplul fapt că obișnuința cu bani îl face pe individ să nu își do­rească așa mult ceea ce are deja” (I.19). O altă persoană consideră că „cu cât salariile sunt mai mici, cu atât performanța e mai scăzută și crește corupția” (I.20). Mai mult, „salariile mici pot influența corupția, dar nu o justifică” (I.17).

Independența justiției

În acest sens, se conturează urmă­toarele opinii: „fiecare putere ar tre­bui să fie independentă pentru că au atribuții diferite și sunt unele lucruri cu care nu ar trebui să se ocupe” (I.3). De asemenea, o persoană men­ționează amestecul politicului în jus­tiție, care, dacă ar dispărea, probabil că și corupția ar fi redusă (I.4).  O altă persoană susține că „uneori, poli­ticul se amestecă destul de mult în puterea judecătorească și asta duce la un dezechilibru” (I.19), iar o alta spune că „unde nu e independență, apare corupția” (I.13). La acestea se adaugă părerea altor persoane, care  consideră că organizarea puterilor în stat este astfel formată încât cele trei puteri să fie interdependente. În acest caz, o persoană ne spune că „separa­rea puterilor în stat este dată ca să garanteze independența fiecărei insti­tuții, dar oricum instituțiile sunt in­terconectate între ele” (I.6), iar o alta susține că cele trei puteri sunt strâns legate și cu toate că se consideră a fi independente din punct de vedere organizațional, în realitate, ele „nu pot să funcționeze una fără alta, căci nu ar mai fi un echilibru al puterilor în stat” (I.11). Totuși, una dintre per­soanele intervievate crede că proble­ma nu constă în separarea puterilor în stat și independența justiției, ci în caracter, argumentând că „și dacă ești independent, și dacă nu ești, trebuie să fi corect” (I.8).

Monitorizarea slabă a sistemu­lui justiției în susținerea percep­ției corupției

Acest factor identificat în literatu­ră se referă la lipsa unei monitorizări eficiente a sistemului care să prevină, să reducă sau să pedepsească com­portamentul corupt dintr-un astfel de sistem. Astfel, cele 20 de persoane intervievate în legătură cu acest as­pect se află pe o poziție de cvasi-unanimitate, susținând că monitoriza­rea sistemului de justiție ar putea du­ce la diminuarea corupției din acest sistem. Micile nuanțări apar la per­soanele care, deși consideră că apli­carea mecanismului monitorizării în mod eficient ar putea ajuta la reduce­rea corupției din sistem, susțin, toto­dată, că această monitorizare ar putea funcționa doar în anumite cazuri sau că aceasta nu ar putea fi aplicată fără alte metode suplimentare pentru a reduce fenomenul. De asemenea, una dintre persoanele intervievate, consi­deră că monitorizarea în lupta antico­rupției va fi greu de implementat din cauza lipsei de celeritate a statului român: „se implementează greu astfel de măsuri” (I.1).

Persoanele intervievate aduc tot felul de argumente prin intermediul cărora își susțin punctul de vedere. O persoană spune că o astfel de monito­rizare „nu ar strica pentru a reduce din corupție” (I.2). O altă persoană susține această metodă și consideră că aceasta poate ajuta și la menține­rea transparenței în sistem (I.4). Creș­terea transparenței este invocată și de către o altă persoană, care susține că monitorizarea „ar ajuta la descoperi­rea nedreptăților”, însă doar dacă aceasta este făcută în mod corect (I.12). Există persoane care susțin acest factor al percepției corupției, dar consideră că această metodă nu ar fi suficienă pentru a reduce fenome­nul. O părere este că „monitorizarea singură nu ar putea să schimbe ceva definitiv” și că, dimporivă, aceasta „ar putea adăuga frustrare” (I.14). Alte păreri ne spun că „dacă corupția e adânc înrădăcinată în țară, este foarte greu de redus chiar și prin mo­nitorizare” (I.19), că „monitorizarea nu ar putea ajuta într-un procent de 100%” (I.18) sau că există obiceiul de „a se acoperi între ei” (I.13), rele­vând scepticism în privința eficienței acestei metode. O persoană este de acord cu această monitorizare (I.6), dar aduce un contraargument potrivit căruia „nu vor putea fi monitorizate toate faptele de corupție care se vor întâmpla în acest sistem”. „Nu trebu­ie să fie o chestie foarte rigidă. Tre­buie să fie o chestie care să fie și fle­xibilă, dar să impună și autoritate” este părerea aceleași persoane.

Discuție

Justiția reprezintă un pion impor­tant pentru funcționarea statului ro­mân, dar și pentru asigurarea dreptății celor care simt că aceasta le-a fost compromisă⁷². Cu toate acestea, per­cepția indivizilor despre acest sistem poate fi diferită, influențată de diverși factori. În următoarele realizez o comparație între răspunsurile intervi­evaților și cele identificate în literatu­ră.

Percepția majoritară a intervieva­ților confirmă factorul identificat în literatură, care afirmă că experiențele proprii sau cele auzite de la persoane apropiate sau cunoscute sunt în mă­sură să influențeze percepția sistemul justiției⁷³. Totuși, cu toate că o idee din literatura de specialitate⁷⁴ ne spu­ne că oamenii tind să fie sceptici atunci când aud experiențele altora, fără a trece ei înșiși printr-un astfel de eveniment, răspunsurile intervievați­lor ne spun că și experiențele și opi­niile altora le pot influența părerea despre justiție, confirmând o idee similară abordată într-o altă lucrare⁷⁵. Cu toate acestea, în răspunsurile in­tervievaților nu s-au conturat păreri conform cărora au avut de-a face în mod concret cu judecători corupți, ci părerea acestora a fost influențată de modul în care aceștia consideră că trebuiau să decurgă lucrurile. În acest caz, este important să nu ne bazăm pe simple asumpții, fără a avea dovezi clare care să indice un comportament corupt din partea judecătorilor. Alt­fel, sistemul poate primi o etichetă negativă doar pentru că astfel consi­deră unii indivizi.

Din factorul psihologic și moral putem învăța că mai presus de orice valoare materială se află trăsăturile de caracter. Astfel, ceea ce evidenția­ză o lucrare⁷⁶ în legătură cu vulnera­bilitatea judecătorilor se poate con­firma din răspunsurile intervievaților. Percepția ese îndreptată spre anumite trăsături psihologice și morale cum ar fi stabilitatea emoțională, corectitudi­nea,  onestitatea, imparțialitate pentru a nu exista tentație față de anumite valori materiale.

Din răspunsurile primite, se con­firmă parțial ideea extrasă din litera­tura de specialitate, conform căreia volumul mare de muncă și salariul care poate părea neîndestulător pentru munca efectiv prestată pot duce la o anumită vulnerabilitate care să influențeze pe cineva din justiție să devină corupt⁷⁷. De altfel, discuția se îndreaptă și spre ideea de a fi tentat a aduce un plus economic ca urmare a volumului mare de muncă⁷⁸. În plus, una dintre lucrările menționate vor­bește despre o anumită presiune fi­nanciară care îi face pe judecători să apeleze la corupție⁷⁹. În aceste caz, după cum am menționat, percepția generală se îndreaptă mai degrabă spre a considera volumul de muncă excesiv ca fiind un factor al corupției și nu situația financiară a acestora. Mai degrabă, se consideră că se aș­teaptă un bonus la resursele econo­mice dobândite, după cum reiese dintr-o altă lucrare⁸⁰. Din nou, putem ajunge la concluzia că percepția este influențată de anumite trăsături de caracter dovedite în exercitarea atri­buțiilor.

Independența justiției este impor­tantă pentru funcționarea optimă a acestui sistem, însă în momentul în care apar influențe exterioare de la celelalte două puteri ale statului, co­rupția ar putea fi influențată, confir­mându-se cele reieșite din literatura de specialitate⁸¹. În acest caz, cele trei puteri ale statului au atribuții diferite și sunt independente în exercitarea acestor atribuții, percepția fiind în­dreptată spre susținerea independen­ței. Alteori, această independență poate fi folosită în mod abuziv, câțiva intervievați susținând cealaltă ideea evidențiată din literatura de speciali­tate⁸². În acest sens, putem reține că independența este importantă, iar când apar amestecuri exterioare, este influențată și percepția corupției.

În ceea ce privește monitorizarea sistemului, cu toate că literatura⁸³ evidențiază că monitorizarea slabă sau lipsa acesteia în raport cu feno­menul corupției, răspunsurile intervi­evaților nu confirmă în integralitate acest lucru. De altfel, se susține în concret că monitorizarea ar putea ajuta la reducerea corupției din acest sistem, însă doar într-un procent foar­te mic sau cu ajutorul altor metode. În plus, în mod contrar, monitoriza­rea ar putea avea un efect negativ din cauza presiunii pe care ar simți-o cei care sunt monitorizați. De aceea, este important să vedem lucrurile prin prisma unui echilibru.

Concluzii

Lucrarea a urmărit să răspundă la întrebarea de cercetare „ce factori influențează percepția cetățenilor asupra corupției din justiția din România?”. Astfel, factorii identifi­cați și aleși din literatură au reprezen­tat o bază a lucrării. Perioada de ana­liză a acestui subiect este 2025-2026. Pentru a răspunde la această întrebare de cercetare, datele folosite sunt răs­punsuri ale intervievaților în urma unor interviuri semi-structurate. De asemenea, metoda de analiză utilizată este cea tematică deductivă, care a permis identificarea prealabilă a unor teme din literatură. În urma acestei analize, principalele rezultate indică faptul că cetățenii români au o părere preponderent negativă asupra siste­mului justiției române, însă există și păreri pozitive în legătură cu acest subiect. De altfel, rezultatele indică o inclinație spre necesitatea diminuării fenomenului corupției.

În încercarea de a răspunde la întrebarea de cercetare, lucrarea a reușit să aducă în sfera sa și anumite lecții pe care ar trebui să le avem în vedere atunci când încercăm să tra­tăm acest subiect. Astfel, corupția trebuie tratată într-un mod serios, pentru a-i înțelege pe deplin meca­nismul, dar și pentru a înțelege care sunt consecințele directe și indirecte pe care aceasta le provoacă. Ceea ce se poate afirma în urma acestei lu­crări este că fenomenul corupției dis­truge încrederea oamenilor în garanți­ile sistemului și influențează percep­ția indivizilor care au de a face cu acest fenomen.

Totuși, corupția încă există în per­cepția oamenilor, asociată fiind cu un lucru negativ și destul de prezent în diverse arii ale vieții. Moralitatea trebuie păstrată într-o societate a că­rei valori  se doresc a fi respectate și protejate. Totuși, de menționat este că fără dovezi concrete, percepția oamenilor este doar o asumpție influ­ențată de diverși factori, precum, de altfel, am evidențiat în acest articol.

Lucrarea de față aduce o perspec­tivă actualizată în ceea ce privește cunoașterea percepției cetățenilor despre corupția din justiție. Ideea generală care se desprinde din răs­punsurile intervievaților înclină ba­lanța spre o percepție negativă. Am evidențiat factorii care conduc la aceste concluzii, însă percepția nega­tivă nu trebuie să ducă automat la catalogarea acestui sistem ca fiind unul corupt. Așadar, lucrarea de față întărește ceea ce cunoaștem deja: faptul că fenomenul corupției, în ori­ce domeniu ar apărea, creează neîn­credere în stat, un dubiu asupra forței legii, precum și o percepție negativă în ceea ce privește instituțiile statului.

În elaborarea acestei lucrări au existat și câteva limitări care au în­greunat procesul de cercetare. Una dintre limitări este reprezentată de numărul restrâns de persoane dispuse să acorde un interviu. O a doua limi­tare, care, de altfel, decurge din pri­ma, este reprezentată de insuficiența datelor relevante. Există persoane care au acceptat să răspundă la între­bări, însă care, din lipsa cunoștințe­lor, a experiențelor sau din simpla obișnuință, au oferit răspunsuri mult mai scurte. Alte persoane au preferat să nu răspundă la unele întrebări, ori au adoptat o poziție neutră care nu a putut fi valorificată mai departe în procesul analizei. Astfel, analiza da­telor a fost restrânsă la răspunsurile mai detaliate, relevante pentru obiec­tul lucrării. O ultimă limitare se leagă de abordarea calitativă, al cărei scop nu este de a expune rezultate cantita­tive. Astfel, avem un răspuns la în­trebarea de cercetare, însă nu putem știi cu certitudine câte persoane din întreaga populație a României consi­deră sistemul justiției ca fiind corupt. De altfel, analiza a fost restrânsă la un anumit număr de date, obținut dintr-un număr restrâns de intervie­vați. Prin urmare, abordarea cantitati­vă nu face obiectul acestei lucrări.

În urma rezultatelor obținute din procesul de cercetare pentru elabora­rea acestei lucrări, pot fi trasate câte­va direcții viitoare de cercetare. Astfel, am aflat care este percepția generală despre corupția din sistemul justiției române, care sunt factorii care influențează o astfel de percepție și de ce acești factori sunt influenți în adoptarea percepției. Cu toate aces­tea, lucrarea nu abordează toți factorii identificați în literatură. Prin urmare, ceilalți factori pot face obiectul unei alte lucrări, pentru a afla dacă, cum și de ce aceștia sunt în măsură să influ­ențeze percepția oamenilor despre corupția din sistemul justiției.

Note

• Dan Banciu, „Percepția publică a sistemului de jusiție din România”, Revista Română de Sociologie, 25, nr. ¾, 2014, p. 203.
• Ion Popescu-Slăniceanu, Isabela Stancea, „Corupția, fenomen care afectează drepturile omului”, Drepturile omului, 1, 2013, pp. 19-23.
• Clifford Wallace, „Resolving Judicial Corruption While Preserving Judicial Independence: Comparative Perspectives”, California Western International Law Journal, vol. 28, nr. 2, 1998, p. 350.
• Roy A. Schotland, „Judicial elections in the United States: is corruption an issue?” în Transparency International, Global Corruption Report, Cambridge University Press, 2007, p. 29.
• Susan Rose-Ackerman, „Judicial independence and corruption” în Transparency International, Global Corruption Report, Cambridge University Press, 2007, p. 22.
• Andreas Bågenholm, Nicholas Charron, “Accountable or Untouchable? Electoral Accountability in Romanian Local Elections”, Electoral Studies, vol. 66, 2020, pp. 1-13; Sergiu Gherghina, Claudiu Marian, Raluca Farcas, “Tying Loose Ends: Political Parties and Individual Private Funding in Romania”, Southeast European and Black Sea Studies, vol. 24, nr. 4, 2024, pp. 755-776; Sergiu Gherghinam Inga Saikkonen, “Partisanship and Tolerance for Clientelism: Evidence from a Conjoint Experiment in Romania”, Political Studies, vol. 72, nr. 3, 2024, pp. 1250-1266.
• Robert Efron, „What is Perception?”, Proceedings of the Boston Colloquium for the Philosophy of Science 1966/1968, Reidel Publishing Company, Dordrecht, Holland, 1969, p. 137.
• Ralph Barton Perry, „What is per-ception?”,The Journal of Philosophy, Psychology and Scientific Methods, vol. 6, nr. 2, 1909, pp. 36-37.
• „Home”, org, https://www.transparency.org/en/, (accesat 14.11.2025).
• Linda K. Treviño, Gary R. Weaver, Scott J. Reynolds, „Behavioral Ethics in Organizations: A Review”, Journal of Management, vol. 32, nr. 6, decembrie 2006, p. 978.
• Ralph Barton Perry, cit., p. 37.
• Michael L. Smith, „Perceived corrup-tion, distributive justice, and the legi-timacy of the system of social strati-fication in the Czech Republic”, Communist and Post-Communist Studies, Elsevier, 2010, 444.
• Kelsen, „What is Justice?”, Essays in Legal and Moral Philosophy, Synthese Library, vol. 57, Springer, Dordrecht, 1973, p. 1.
• Edward Glaeser, Jose Scheinkman, Andrei Shleifer, „The Injustice of In-equality”, Journal of Monetary Economics, 50, nr.1, 2003, pp. 199-222.
• Albert W. Alschuler, „Criminal Corruption: Why Broad Definitions of Bribery Make Things Worse”, Fordham Law Review, 2015, p. 466 .
• Edi Karni, „Impartiality: Definition and Representation”, Econometrica, vol. 66, nr. 6, 1998, p. 1405.
• Troy Jollimore, „Impartiality”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy, Metaphysiscs Research Lab, Stanford University, 2002, p. 1, https://plato.stanford.edu/entries/impartiality/, accesat la 21.07.2026.
• Siri Gloppen, „Courts, corruption and judicial independence”, Corruption, grabbing and development, Edward Elgar Publishing, 2013 , 68.
• Roy A. Schotland, cit.
• Ibid
• Clifford Wallace, loc.cit.
• Ibidem., 345.
• Susan Rose-Ackerman, cit.
• Clifford Wallace, op.cit., p. 350.
• Ibidem, p. 345.
• Robert Klitgaard, Controlling Corruption, University of California Press, 1988, p. 198.
• Clifford Wallace, op.cit, p. 344.
• Ab Currie, „A lightning rod for discontent: justiciable problems and attitudes towards the law and the justice system” în Reaching further: innovation, access and quality in legal services, Buck, P. Pleasence, N.J. Balmer (ed.), TSO, Norwich, 2009, p. 100.
• Pleasence, N. Balmer, „Measuring the accessibility and equality of civil justice”, Hague Journal on the Rule of Law, vol. 10, nr. 2, 2018, pp. 255, 280.
• Karin Hilmer Pedersen, Lars Johhansen, „When corruption hits the judiciary: A global perspective on access to justice and corruption”, Oñati Socio-Legal Series, vol. 13, nr.4, 2023, 1269.
• Edgardo Buscaglia, „An analysis of judicial corruption and its causes: An objective governing-based approach”, International Review of Law and Economics, 21, nr. 1, Elsevier, 2001, p. 241.
• Michael L. Smith, cit., p. 441.
• Supra „Independența justiției”
• Susan Rose-Ackerman, cit., pp. 23-24.
• Ibidem, 24.
• Edgardo Buscaglia, Maria Dakolias, „An Analysis of the Causes of Corruption in the Judiciary”, Law & Pol’y Int’l Bus, 1999, pp. 5-7.
• Idem, Thomas Ulen, „A Quantitative Assessment of the Efficiency of the Judicial Sector in Latin America”, International Review of Law and Economics, vol. 17, nr. 2, New York, NY: Elsevier Science, p. 276.
• Andi Muhammad Asrun, „Judicial corruption as a violation of profes-sional ethics”, International Journal of Professional Business Review, 8, nr. 2, 2023, p. 12.
• Mikhail Krasnov, ‘Is the “Concept of Judicial Reform” Timely?’, East European Constitutional Review, Tom Blass, „Combating corruption and political influence in Russia’s court system”, Global Corruption Report, Cambridge University Press, 2007, p. 33.
• Tom Blass,
• Dilshod Aripov Urinboevich, „ Development Of Organizational And Legal Framework In Combating Corruption In The Judicial System”, The American Journal of Political Science Law and Criminology, Impact Factor, vol. 3, 2021, p. 69.
• Edgardo Buscaglia, William Ratliff, Maria Dakolias, „ Judicial Reform in Latin America: A Framework for National Development”, Essays in Public Policy, Hoover Institution, Stanford University, 1995, p. 35, Edgardo Buscaglia, „Judicial Corruption in Developing Countries: Its Causes and Economic Consequences”, Berkeley Program in Law and Economics, Working Paper Series, 1999, https://escholarship.org/ content/qt48r8474j/qt48r8474j.pdf, (accesat 21.07.2026).
• Idem, „Judicial Corruption in Developing Countries: Its Causes and Economic Consequences”
• Ab Currie, cit.
• „Corruption Perceptions Index 2025”, org, https://www.transparency.org/en/cpi/2025, (accesat 10. 02.2026.
• Radu Iacoboaie, Ce se întâmplă în România?, Tipografia PIM, p. 230, https://raduiacoboaie.wordpress.com/wp-content/uploads/2014/08/ce-se-in-tampla-in-romania2.pdf, (accesat 21. 07.2026).
• Ibidem, 203.
• „DOCUMENTAR RECORDER. Justi-ție capturată”, https://recorder.ro/do-cumentar-recorder-justitie-capturata/, (accesat 10.02.2026).
• Societatea de Știinte Juridice, „Crește vârsta de pensionare și scade valoarea pensiei pentru magistrați | Proiect”, ro, https://www.juridice.ro/778374/creste-varsta-de-pensionare-si-scade-valoa-rea-pensiei-pentru-magistrati-proie-ct.html, (accesat 10.02.2026).
• „COMUNICAT DE PRESĂ, 16 ia-nuarie 2026 – Curtea Constituțională a României”, https://www.ccr.ro/co-municat-de-presa-16-ianuarie-2026/, (accesat 10.02.2026).
• A. Mazhar, R. Anjum, A.I. Anwar, A.A. Khan, „Methods of Data Collection: A Fundamental Tool of Research”, Journal of Integrated Community Health, vol. 10, nr. 1, 2021, p. 7.
• Ibidem, 6.
• Braun, V. Clarke, „Using thematic analysis in psychology”, Qualitative Research in Psychology, vol. 3, nr. 2, 2006, p. 79.
• Boyatzis, „Transforming Qualitative Information: Thematic Analysis and code development”, Thousand Oaks, SAGE Publications, Noel Pearse, „An Illustration of Deductive Analysis in Qualitative Research”, Proceedings of the 18th European Conference on Research Methodology for Business and Management Studies, Wits Business School Johannesburg, South Africa, 2019, pp. 264-265.
• Yukhymenko M. A., Brown S. W., Lawless K. A., Brodowinska K., & Mullin G., „Thematic Analysis of Teacher Instructional Practices and Student Responses in Middle School Classrooms with Problem-Based Learning Environment”, Global Education Review, vol. 1, nr. 3, 2014, p. 97.
• Noel Pearse, cit., p. 267.
• Dan Banciu, cit.
• Ab Currie, cit.
• Karin Hilmer Pedersen, Lars Johhansen, cit.
• Pleasence, N. Balmer, op.cit., p. 280.
• Susan Rose-Ackerman, cit., p. 22.
• Siri Gloppen, cit.
• Clifford Wallace, op.cit., p. 350.
• Siri Gloppen, cit.
• Clifford Wallace, op.cit., p. 341.
• Robert Klitgaard, cit.
• Dilshod Aripov Urinboevich, cit..

Bibliografie

Lucrări cu caracter general și special

KLITGAARD, Robert, Controlling Corruption, University of California Press, 1988.

Articole și studii

LSCHULER, Albert W., „Criminal Corruption: Why Broad Definitions of Bribery Make Things Worse”, Fordham Law Review, 2015, pp. 463-482 .

ASRUN, Andi Muhammad, „Judicial corruption as a violation of  profes-sional ethics”, International Journal of Professional Business Review, vol. 8, nr. 2, 2023, pp. 1-16.

BÅGENHOLM, Andreas, CHARRON, Nicholas, „Accountable or Untouc-hable? Electoral Account-ability in Romanian Local Elections”, Electoral Studies, vol. 66, 2020, pp. 1-13.

BANCIU, Dan, „Percepția publică a sistemului de jusiție din România”, Revista Română de Sociologie, vol. 25, nr. ¾, 2014, p. 203.

BLASS, Tom, „Combating corruption and political influence in Russia’s court system”, în Transparency International, Global Corruption Report, Cambridge University Press, 2007, pp. 31-34.

BRAUN, V., CLARKE, V., „Using thematic analysis in psychology”, Qualitative Research in Psychology, vol. 3, nr. 2, 2006, pp. 77-101.

BUSCAGLIA, Edgardo, „An analysis of judicial corruption and its causes: An objective governing-based approach”, International Review of Law and Economics, vol. 21, nr. 1, Elsevier, 2001, pp. 233-249.

IDEM, DAKOLIAS, Maria, „An Analysis of the Causes of Corruption in the Judiciary „, Law & Pol’y Int’l Bus, 1999, pp. 1-18.

IDEM, DAKOLIAS, Maria, RATLIFF, William, „Judicial Reform in Latin America: A Framework for National Development”, Essays in Public Policy, Hoover Institution, Stanford University, 1995, p. 35.

IDEM, ULEN, Thomas, „ A Quantitative Assessment of the Efficiency of the Judicial Sector in Latin America”, International Review of Law and Economics, vol. 17, nr. 2, New York, NY: Elsevier Science, 1997, p. 275-291.

CURRIE, Ab, „A lightning rod for discontent: justiciable problems and attitudes towards the law and the justice system” în Reaching further: innovation, access and quality in legal services, A. Buck, P. Pleasence, N.J. Balmer (ed.), TSO, Norwich, 2009, p. 100.

EFRON, Robert, „What is Perception?”, Proceedings of the Boston Colloquium for the Philosophy of Science 1966/1968, D. Reidel Publishing Company, Dordrecht, Holland, 1969, pp. 137-173.

GHERGHINA, Sergiu, MARIAN, Claudiu, FARCAS, Raluca, „Tying Loose Ends: Political Parties and Individual Private Funding in Romania”, Southeast European and Black Sea Studies, vol. 24, nr. 4, 2024, pp. 755–776.

GHERGHINA, Sergiu, SAIKKONEN, Inga „Partisanship and Tolerance for Clientelism: Evidence from a Conjoint Experiment in Romania”, Political Studies, vol. 72, nr. 3, 2024, 1250–1266.

GLAESER, Edward, SCHEINKMAN, Jose, SHLEIFER, Andrei, „The Injustice of Inequality”, Journal of Monetary Economics, vol. 50, nr.1, 2003, pp. 199-222.

GLOPPEN, Siri, „Courts, corruption and judicial independence”, Corruption, grabbing and development, Edward Elgar Publishing, 2013, pp. 68-80.

KARNI, Edi, „Impartiality: Definition and Representation”, Econometrica, vol. 66, nr. 6, 1998, pp. 1405-1415.

KELSEN, H., „What is Justice?” , Essays in Legal and Moral Philosophy, Synthese Library, vol 57, Springer, Dordrecht, 1973, pp. 1-27.

MAZHAR, S.A., ANJUM R., Anwar A.I., KHAN, A.A., „Methods of Data Collection: A Fundamental Tool of Research”, Journal of Integrated Community Health, vol. 10, nr. 1, 2021, pp. 6-10.

PEARSE, Noel, „An Illustration of Deductive Analysis in Qualitative Research”, Proceedings of the 18th European Conference on Research Methodology for Business and Management Studies, Wits Business School Johannesburg, South Africa, iunie 2019, pp. 264-270.

PEDERSEN, K. H., JOHANNSEN, L., „ When corruption hits the judiciary: A global perspective on access to justice and corruption”, Oñati Socio-Legal Series, vol. 13, nr.4, 2023, pp. 1258-1280.

PERRY, Ralph Barton, „What is per-ception?”, The Journal of Philosophy, Psychology and Scientific Methods, vol. 6, nr. 2, 1909, pp. 36-37.

PLEASENCE, P., BALMER, N., „Measuring the accessibility and equality of civil justice”  Hague Journal on the Rule of Law, vol. 10, nr. 2, 2018, pp. 255-294.

POPESCU SLĂNICEANU, Ion, STANCEA, Isabela, „Corupția, fenomen care afec-tează drepturile omului”, Drepturile omului, nr. 1, 2013, pp. 19-23.

ROSE-ACKERMAN, Susan, „Judicial independence and corruption” în Transparency International, Global Corruption Report, Cambridge University Press, 2007, pp. 15-24.

SCHOTLAND, Roy A., „Judicial elections in the United States: is corruption an issue?” în Transparency International, Global Corruption Report, Cambridge University Press, 2007, pp. 26-31.

SMITH, Michael L., „Perceived cor-ruption, distributive justice, and the legitimacy of the system of social stratification in the Czech Republic”, Communist and Post-Communist Studies, Elsevier, 2010, pp. 439-451.

TREVIÑO, Linda K., WEAVER, Gary R., REYNOLDS, Scott J., „Behavioral Ethics in Organizations: A Review”, Journal of Management, vol. 32, nr. 6, decembrie 2006, pp. 951-990.

URINBOEVICH, Dilshod Aripov, „Development Of Organizational And Legal Framework In Combating Corruption In The Judicial System”,  The American Journal of Political Science Law and Criminology, Impact Factor, vol. 3, 2021, pp. 65-71.

WALLACE, J. Clifford, „Resolving Judicial Corruption While Preserving Judicial Independence: Comparative Perspectives”, California Western International Law Journal, vol. 28, nr. 2, 1998, pp. 341-350.

YUKHYMENKO, M. A., BROWN, S. W., LAWLESS, K. A., BRODOWINSKA, K., & MULLIN, G., „Thematic Analysis of Teacher Instructional Practices and Student Responses in Middle School Clas-srooms with Problem-Based Learning Environment.”, Global Education Review, vol. 1, nr. 3, 2014, pp. 93-11.

Resurse online

BUSCAGLIA, Edgardo, „Judicial Corruption in Developing Countries: Its Causes and Economic Conseq-uences”, Berkeley Program in Law and Economics, Working Paper Series, 1999, https://escholarship.org/-content/qt48r8474j/qt48r8474j.pdf

„COMUNICAT DE PRESĂ, 16 ianuarie 2026 – Curtea Constituțională a României”, https://www.ccr.ro/comunicat-de-pre-sa-16-ianuarie-2026/

„Corruption Perceptions Index 2025”, Transparency.org, https://www.transparency.org/en/cpi/2025

„DOCUMENTAR RECORDER. Justiție capturată”, https://recorder.ro/ documentar-recorder-justitie-captur-ata/, data accesării 10 februarie 2026.

„Home”, Transparency.org, https://www.transparency.org/en/

IACOBOAIE, Radu, Ce se întâmplă în România?, Tipografia PIM, https://raduiacoboaie.wordpress.com/wp-content/uploads/2014/08/ce-se-in-tampla-in-romania2.pdf

JOLLIMORE, Troy, „Impartiality”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy, Metaphysiscs Research Lab, Stanford University, martie 2002, https://plato.stanford.edu/entries/impartiality/

Societatea de Știinte Juridice, „Crește vârsta de pensionare și scade valoarea pensiei pentru magistrați | Proiect”, JURIDICE.ro, https://www.juridice.ro/778374/creste-varsta-de-pensionare-si-scade-valoa-re-a-pensiei-pentru-magistrati-proie-ct.html