INTERVIU

Dan Sorin MIHALACHE:

„Am asistat la falimentul rețetei de campanie electorală de tip clasic”

(We witnessed the collapse of classic electoral campaign recipe)

Interviu realizat de Luminița KOHALMI & Sabin DRĂGULIN

În contextul evoluţiilor politice, economice şi sociale care au avut loc în România în ultimii ani, care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele elemente de diferenţiere ale campaniei electorale pentru preşedinţie din 2014 faţă de campaniile similare precedente?

Aș spune că în 2014 am asistat la falimentul rețetei de campanie electorală bazată pe următoarele elemente: folosirea reprezentanților din administrația publică locală ca agenți electorali, pomeni electorale și promisiuni de toate felurile, dublate de agresivitatea prezenței pe televiziuni și în offline (prin materiale publicitare, panouri, bannere etc). Acest stil de campanie, care și-a dovedit în noimebrie 2014 ineficiența, are ca premisă faptul că oamenii sunt resemnați, insuficient implicați și informați și de aceea pot fi motivați electoral prin mici „stimulente” sau influențați ușor. Noi, în campania lui Klaus Iohannis, am pornit de la o cu totul altă premisă: că este posibilă schimbarea modului de a face politică în România, iar aceasta începe exact cu alt mod de a face campanie, că cetățenii noștri au aspirații, știu ce își doresc și disting între comunicare autentică și manipulare.

Având în vedere faptul că diaspora a jucat un rol major în ultimele scrutinuri electorale pentru preşedinţie, câtă atenţie au acordat candidaţii, în 2014, acestui public-ţintă? A fost vorba de o atenţie planificată sau conjuncturală?

Nu aș spune nici planificată, nici conjuncturală. Diaspora nu este ceva separat de restul cetățenilor. Am făcut în timpul campaniei cercetări sociologice și mulți dintre participanții la focus grupuri aveau rude plecate în străinătate. În rândul celor care erau părinți a apărut de foarte multe ori în discuții dilema între a-și lăsa copiii să plece în afara granițelor pentru a-și face un viitor pe de-o parte și dorința de a-i avea totuși acasă, aproape, pe de altă parte. Este o experiență deloc ușoară. Dacă o privim cu atenție vedem că nu este vorba doar despre ceva conjunctural sau despre diaspora ca „un grup țintă”. Ce se întâmplă în România ne afectează deopotrivă pe toți, și pe cei din țară și pe cei de afară. Nu știu câtă atenție au acordat alți candidați, dar pentru campania lui Klaus Iohannis am încercat să înțelegem cauzele profunde ale fenomenului plecării în străinătate și să răspundem preocupărilor celor care au plecat și celor care au rămas acasă în urma lor.

Care au fost resorturile intime ale mecanismului ce a determinat mobilizarea masivă la vot din turul al doilea de scrutin?

Răspunsul la această întrebare se leagă de cele afirmate mai sus. Cine a crezut că românii sunt tăcuți și resemnați, dezinteresați de politică sau ușor de influențat le-a subestimat nepermis energiile, resursele interioare, conștiința propriei libertăți de a alege și a puterii pe care o au de a schimba ceva în propria țară. Acesta a fost unul dintre resorturi. Un altul a fost faptul că au găsit în oferta și în stilul politic al lui Klaus Iohannis o alternativă credibilă. Prin intensitatea sa, noiembrie 2014 a fost un moment similar celor care duc la schimbări de regim, cu deosebirea că de această dată s-a desfășurat în interiorul și ca expresie a unui cadru democratic.

Care au fost canalele de comunicare relevante în acestă campanie? Cât de eficiente s-au dovedit a fi campaniile online ale candidaţiilor şi cât de mult a contat comunicarea pe Facebook în rezultatul final?

Toate canalele de comunicare sunt relevante. Comunicarea pe Facebook a contat în măsura în care a reprezentat o alternativă viabilă la campania pe televiziuni. Prin intermediul online-ului ne-am putut adresa unor categorii de public aparte, în speță tinerii. În același timp am putut contrabalansa absența sau prezența limitată pe canalele media tradiționale. În plus, online-ul permite transmiterea nefiltrată a mesajelor proprii. Privind retrospectiv, campania online a atras cel mai mult atenția și a fost mai spectaculoasă prin impactul ei măsurabil (în număr de like-uri, vizionări etc), precum și prin noutatea ei. Spre deosebire de alte state, SUA de exemplu, în care online-ul joacă de mai multă vreme un rol important în campaniile electorale, abordarea la noi a fost înainte de noiembrie 2014 de tipul „campania online trebuie să existe, dar nu poate câștiga alegeri.” Noi am demontat această percepție.

Pe de altă parte însă, nu aș vrea să neglijăm alte canale de comunicare. În marea ecuație a campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2014, pentru noi cel puțin și pentru victoria lui Klaus Iohannis, comunicarea directă a contat foarte mult. În afara celor câteva mari mitinguri regionale, cu mii și zeci de mii de oameni, Klaus Iohannis a parcurs de două ori în precampanie și campanie toată țara, a fost în numeroase localități din urbanul mic și mediu, în toate județele țării și s-a aflat direct în fața alegătorilor, care au avut astfel ocazia să îl vadă și evalueze direct.

Consideraţi că legislaţia în vigoare în 2014 privind finanţarea alegerilor prezidenţiale a permis o competiţie onestă şi nediscriminatorie a candidaţiilor la preşedinţie?

Nu am evaluat foarte exact impactul legislației privind finanțarea. Oricum caracterul onest și nediscriminatoriu ține nu doar de mecanismele de finanțare, ci și de opțiunile pe care le fac candidații sau trusturile media. Din aceste puncte de vedere, din păcate am asistat la una dintre cele mai urâte campanii, în care nivelul dezbaterii a coborât în unele situații incredibil de mult.

S-a vorbit mult, atât în timpul campaniei electorale, cât şi după încheierea alegerilor, despre implicarea serviciilor secrete în determinarea rezultatului alegerilor prezidenţiale din România. Avem de-a face cu un mit sau este vorba de realitate?

Multe mituri se vehiculează în politica românească de ani de zile. Acesta este unul dintre ele. Întotdeauna am fost convins și cred în continuare că alegerile nu pot fi câștigate decât cu cetățenii. Cine crede că se pot face jocuri politice și se pot gândi scenarii cu instituții, cu servicii sau cu diferite influențe, mai mult sau mai puțin obscure, și că astfel se pot câștiga alegeri prezidențiale se înșeală foarte tare. În democrație jocurile nu sunt niciodată făcute și votul este întotdeauna la cetățean. În democrație nu există aranjamente atât de complexe încât să poată genera, compensa ori controla reacții psihologice, emoții colective sau comportamente și decizii individuale. Alegerile se joacă întotdeauna de la zero, într-o ecuație în care fiecare vot contează și cu cât participarea este mai mare, cu atât influențele  exterioare pot produce mai puține efecte.