Dinamica formării elitei politice în funcție de vârstă

 [Dynamics of political elite formation according to age]

Costel Marian DALBAN

Abstract: This study investigates the dynamics of political formation by age by analyzing the profiles of Romanian parliamentarians during the period 2008–2024. Based on a multidimensional framework of resource capitals – educational, political, financial and social – the research uses clustering techniques to segment parliamentarians into four distinct age groups. The analysis explores how these capitals are distributed across the different clusters. Using data extracted from CVs, asset declarations and declarations of interests, the study identifies that young politicians (with an average age of 35.8) tend to have high levels of educational capital, but exhibit lower levels of political and financial influence. In contrast, politicians in older age groups (especially those with an average age of 66.9) exhibit a diminished influence of educational capital, while political and social capitals remain strong predictors of career success. The middle-aged group of politicians (with averages of 46.6 and 55.8 years) presents a transitional profile, where educational capital becomes less decisive, and political commitment and financial resources continue to play a significant role. These findings highlight the critical influence of age on the accumulation and conversion of different capitals, thus shaping political trajectory.

Keywords: political formation, age dynamics, resource capitals

Introducere

Sociologia politică a încercat să profesionalizeze politica, chiar și prin prezența omului politic ca obiect de studiu în diferite cercetări de specialitate^[1]. Astfel, omul politic a avut diferite abordǎri, de la perspectiva guvernamentală în calitate de reprezentant al statului^[2], până la o perpectivă sociologică ca rezultat al asocierii umane^[3] sau ca formă de expresie a dorințelor personale de ascensiune socială^[4]. Astfel, apare chiar și conceptul de politician de carieră^[5]. În formarea politicianului, vârsta influențează motivațiile, devenirea și accesul la resurse în cazul omului politic^[6]. King a constatat o corelație interesantă între intrarea în Parlamentul Britanic și vârsta oamenilor politici. Din 1930 și până în 1979 a existat o creștere substanțială de parlamentari care intrau până la vârsta de 30 de ani^[7]. Practic, cu cât vârsta de intrare în parlament este mai mică, cu atât putem discuta despre perspectiva unui politician de carieră cu valențe de profesionalism^[8].

Adolescenții, tinerii adulți sau seniorii își proiectează o anumită identitate politică fiind influentați și de vârsta pe care o au^[9]. Mai mult, acest vector este un element de marketizare politică, portretizând diferite categorii de politicieni cu ,,experiență”, sau, mai tineri, fără ,,experiență” politică^[10]. Încă nu sunt studii clare care să demonstreze cu exactitate dacă vârsta unui politician afectează managementul politic, dar reprezintă un vector important în devenirea sa politică^[11].

Este un personaj din politică ,,prea tânar” sau ,,prea bătrân” pentru a îndeplini atribuțiile unui lider politic? Ce rol joacă vârsta în eficientizarea managementului instituțional sau prezența unor capacități de a fi lider? Există anumite tipare de evoluție politică în funcție de vârstă? Sunt întrebări legitime ce caracterizează devenirea unui individ în viața politică^[12].

Prezentul studiu are și o influență bourdieusiană^[13], regăsită prin două perspective teoretice de analiză a devenirii omului politic și legătura cu vârsta:

1. Politica se bazează pe ideea că ea se formează în timp prin acumularea de diferite capitaluri. Plecând de la teoriile lui Pierre Bourdieu^[14] putem sugera că puterea și influența omului politic se bazează pe tipurile de capital pe care le deține și le valorifică în avantajul său. De exemplu, capitalul educațional poate să reprezintă o resursă în acest sens^[15].
2. Conversia capitalurilor^[16] este influențată de diverși factori externi câmpului politic, precum sexul, vârsta, experiențele acumulate, mediul de proveniență, credințele pe care le are individul etc. Mai pe scurt, habitusul acestuia. În cazul nostru, vârsta este parte elementară a habitusului. Să ne imaginăm existența unui habitus etnic al unei persoane, construit în jurul practicilor, anumitor caracteristici sau dispoziții dobândite ca parte a respectivului grup etnic. Vârsta, asemenea etniei, intră în compoziția unui habitus, prin caracteristicile și predispozițiile comportamentale ce o compun. Experiența se acumulează prin vârstă, iar acest aspect poate reprezenta un determinism social.

Teoria ciclului de viață, elaborată de cercetători precum Glen H. Elder, subliniază faptul că traiectoriile vieții – inclusiv atitudinile, comportamentele și deciziile politice – se modifică în funcție de etapele de dezvoltare prin care trec indivizii. Conform acestei teorii, evenimentele-cheie, cum ar fi finalizarea studiilor, intrarea pe piața muncii, căsătoria, sau pensionarea, influențează profund modul în care indivizii își construiesc identitatea și valorile. Prin urmare, vârsta devine un indicator important pentru schimbările în comportamentul atitudinal, deoarece fiecare etapă a vieții este marcată de tranziții care modelează percepțiile și alegerile politice și sociale^[17].

Cercetările lui Keskintürk indică faptul că tranzițiile pe parcursul vieții, nu modifică în mod semnificativ convingerile politice, dar experiențele timpurii de viață pot avea mai multă greutate în modelarea orientărilor politice^[18]. Astfel, studiul se poziționează în jurul unui laitmoitv: vârsta și modul cum aceasta poate influența construcția omului politic. Răspunsul nu este livrat, ci mai degrabă se lasǎ interpretat prin prisma prezentării unei imagini a clasei politice românești și a diferitelor patternuri de politicieni pe diferite categorii de vârstă.

Metodologia cercetǎrii

Studiul urmărește să ofere o imagine complexă a modului în care vârsta reprezintă o variabilă care poate să influențeze prezența diferită a capitalurilor (educațional, politic, financiar și social) și care influențează evoluția carierei politice. Acest demers metodologic este esențial pentru înțelegerea dinamicii resurselor în mediul politic și pentru cunoasterea ,,jocului” simbolic în devenirea și formarea omului politic. Scopul acestui studiu este de a investiga modul în care variabilele legate de capitalul de resurse – educațional, politic, financiar și social – influențează cariera politică, în funcție de categoriile de vârstă ale politicienilor.

Studiul își propune o serie de obiective:

O1. Evaluarea relațiilor dintre categoriile de politicieni (definite prin clusterizarea pe baza capitalurilor de resurse) și influența vârstei asupra carierei politice.

O2.  Realizarea unei analize de clustering pe baza variabilei vârstă, pentru a identifica grupuri distincte (de exemplu, politicieni tineri, adulți de vârstă mijlocie, politicieni în vârstă).

O3. Definirea și măsurarea celor patru tipuri de capital (educațional, politic, financiar și social) în funcție de categoriile de vârstă, astfel încât fiecare tip de capital să reflecte resursele și influența pe care o dețin politicienii.

Ipotezele de cercetare:

H1: Vârsta politicienilor influențează semnificativ distribuția acestora în categoriile de politicieni, astfel încât politicienii mai tineri să prezinte un capital educațional ridicat, dar cu influență politică și financiară redusă, iar cei mai în vârstă să prezinte un capital politic și social dominant.

H2: Există o corelație pozitivă semnificativă între vârstă și apartenența la categoriile de politicieni cu un nivel ridicat de capital politic și social.

H3: Diferențele în patternurile politice (tipologiile de capitaluri) sunt semnificative între categoriile de vârstă, indicând că strategia de acumulare a capitalurilor se adaptează la evoluția profesională a politicienilor.

Variabile ale cercetării

Variabile Independente:

Vârsta: Măsurată continuu, utilizată și pentru segmentare (clusterizare).

Variabile Dependente:

Capitalul Educațional: Măsurat prin indicatori privind studiile superioare, tipul instituției și momentul absolvirii.

Capitalul Politic: Evaluat prin numărul de mandate, poziționarea în structurile de conducere și nivelul funcțional (local, județean, național).

Capitalul Financiar: Măsurat prin deținerea de active imobiliare, terenuri, active financiare lichide și alte bunuri materiale.

Capitalul Social: Evaluat prin implicarea în rețele sociale, apartenența la organizații și funcțiile de conducere în structuri non-guvernamentale.

Cariera Politică: Indicator ce reflectă evoluția prin prisma capitalurilor enunțate în sfera politică.

Prelucrarea datelor s-a realizat prin utilizarea SPSS pentru analiza bazei de date, cu funcții precum Compute Variables pentru a genera noi variabile reprezentative pentru fiecare tip de capital, clustering, prin aplicarea metodei K-Means pentru segmentarea politicienilor pe baza vârstei, pentru a obține categorii de vârstă distincte, dar și diferite analize statistice, precum analize descriptive, corelații Pearson, analize Cross-tab etc.

Rezultatele cercetării

1. Vârsta –factor de influență asupra categoriilor de parlamentari

În funcție de capitalurile politice care îl compun s-a realizat o nouă variabilă care categorisește parlamentarii analizați în 4 clustere/categorii (tabelul 2), caracterizate de cele 4 capitaluri pe care le deține omul politic (educațional, politic, social, financiar). Din corelațiile realizate pe diferiți indicatori socio-demografici precum partidul, apartenența politică sau vârstă, s-a observat faptul că ponderea cea mai mare și legătura dintre variabile o au aceste categorii cu vârsta oamenilor politici. (Tabelul 1.) Astfel, acesta a reprezentat un prim element important în înțelegerea faptului că vârsta reprezenta un element de influență în formarea acestor patternuri de oameni politici.

* Notă: Raportările se referă la populații diferite, respectiv N = 1714 pentru perioada 2008–2024 și N = 3049 pentru perioada 2000–2024, deoarece nu toate câmpurile au conținut date sau nu s-au putut crea variabile complete pe baza datelor disponibile

Tabelul 1: Relația dintre categoriile de politicieni și varstă, sexul, partidul

Sursa: Analiză baze de date

Analiza efectuată asupra relației dintre categoriile de politicieni, determinate prin clusterizarea pe baza capitalurilor pe care le detin și vârstă, a evidențiat o corelație pozitivă, nu foarte puternică, dar importantă, cu un coeficient Pearson de 0.205 și un p-value de 0.000, indicând semnificația statistică a relației. O primă concluzie este reprezentată de faptul că există o legătură pozitivă și moderată între vârsta unui politician și forma patternului politic pe care o îmbracă.

Plecând de la acest rezultat cercetarea a continuat cu o analiză de tip crosstab prin care s-a observat, conform tabelului 2, distribuția parlamentarilor analizați pe categorii de vârstă în funcție de patternurile specifice, determinate de capitalurile educaționale, politice, financiare, sociale. În funcție de cele patru capitaluri deținute s-au putut identifica patru tipare de oameni politici, printr-o analiză tehnică de clusterizare folosită pentru a grupa datele în K clustere distincte, astfel încât fiecare observație să aparțină clusterului al cărui centru este cel mai apropiat. Astfel, s-au identificat următoarele clustere/grupuri: oameni cu educație ridicată, dar fără influență politică sau financiară, oameni cu o situație financiară bună, dar cu putere politică scăzută, persoane cu interes politic crescut, dar cu resurse financiare limitate, persoane influente social și politic cu resurse multiple.

*Prezenta analiza este realizată doar pentru mandatele din perioada 2008-2024

** Lipsa de date din declarațiile de interes și declaratiile de avere din perioada 2000-2008 nu au condus la construcția categoriilor de politicieni prin prisma capitalurilor analizate

Tabelul 2: Distribuția patternurilor politice în funcție de categoriile de vârstă

Sursa: Analiză baze de date

1. Oameni cu educație ridicată, dar fără influență politică sau financiară

Această categorie cuprinde 387 de cazuri, majoritatea concentrându-se în intervalele de 23–41 ani (93 de cazuri), 42–51 ani (175 de cazuri) și 52–61 ani (119 de cazuri), în timp ce nu sunt reprezentați politicienii din grupa de 62–85 ani. Această distribuție sugerează că, în rândul politicienilor tineri și de vârstă mijlocie, se remarcă un nivel ridicat de educație, însă lipsa influenței politice și financiare poate indica faptul că, deși aceștia dispun de cunoștințe academice solide, nu au reușit (sau nu au ales) să-și valorifice această resursă în vederea acumulării de putere sau de capital financiar în sfera politică. Absența în grupa de 62–85 ani ar putea reflecta faptul că, pe măsură ce politicienii înaintează în vârstă, se formează noi patternuri, în care alte tipologii devin mai reprezentative.

1. Oameni cu o situație financiară bună, dar cu putere politică scăzută

Această categorie este reprezentată de un număr total de 975 de cazuri, evidențiind o preponderență în grupa de 52–61 ani (594 de cazuri) și în cea de 42–51 ani (352 de cazuri), cu o prezență marginală la 23–41 ani (28 de cazuri) și aproape inexistentă la 62–85 ani (1 caz). Aceste date indică faptul că persoanele cu resurse financiare solide tind să se regăsească predominant la vârste medii, sugerând că, deși dispun de active economice substanțiale, aceștia nu au reușit să se implice în mod semnificativ în activitățile politice sau nu și-au consolidat influența politică, posibil din cauza unei strategii orientate mai mult spre stabilitatea financiară decât spre cariera politică activă.

1. Persoane cu interes politic crescut, dar cu resurse financiare limitate

Totalizând 331 de cazuri, această categorie este caracterizată de o prezență semnificativă în grupa de 62–85 ani (160 de cazuri) și în grupa de 42–51 ani (93 de cazuri), fiind mai puțin reprezentată la 23–41 ani (10 cazuri) și moderat la 52–61 ani (68 de cazuri). Această distribuție sugerează că, în special în rândul politicienilor mai în vârstă, interesul și implicarea politică pot fi pronunțate chiar și în absența resurselor financiare substanțiale. Astfel, experiența acumulată și motivația personală pot compensa lipsa capitalului financiar, demonstrând că succesul în politică nu depinde exclusiv de resurse materiale, ci și de dedicare și de capacitatea de a mobiliza sprijinul.

1. Persoane influente social și politic cu resurse multiple

Această categorie, deși foarte puțin reprezentată (21 de cazuri în total), se manifestă în special în grupa de 62–85 ani (13 cazuri) și în cea de 42–51 ani (8 cazuri), fără a fi prezenți în celelalte intervale. Prezența redusă a acestor politicieni sugerează că, în general, un profil complex de influență socială și politică combinată cu resurse financiare și materiale multiple este rar întâlnit. Totuși, cei care se încadrează în această categorie pot fi considerați ca fiind elite politice, cu o putere de decizie și o rețea de relații foarte bine dezvoltate.

2. Relația dintre categoriile de vârstă, cariera politică și capitalurile omului politic

            Înainte de a se observa această relație dintre cele două elemente, vârsta parlamentarilor și capitalurile acestora, s-au efectuat două operații importante: realizarea capitalurilor pe baza variabilelor culese și clusterizarea variabilei ,,vârsta” pe categorii de vârstă, pentru a le compara ulterior.

Pentru realizarea clusterului pe variabila „vârstă” s-a folosit funcția K-Means Cluster din SPSS. Această metodă este potrivită în special pentru variabilele continue, precum vârsta, deoarece a ajutat la o segmentare eficientă. Cazurile au fost grupate în clustere astfel încât diferențele interne să fie minime, iar diferențele între clustere să fie maxime. În cazul nostru, aceasta permite identificarea unor segmente de vârstă distincte, reprezentate de centrele finale (Categoria 1=35,8, Categoria 2=46,6, Categoria 3=66,9 și Categoria 4=55,8 ani), conform tabelului 3.

*Categoriile de varsta au fost realizate pe intreg esantionul de 3049 parlamentari, perioada 2000-2024

Tabelul 3: Categoriile de vârstă

Sursa: Analiză baze de date

Rezultatele indică o segmentare clară a populației pe baza vârstei, sugerând patru grupuri de vârstă distincte:

Categoria 1 (Media- 35,8 ani) – reprezintă tinerii adulți, un segment caracterizat de o medie a vârstei relativ scăzută, având un minim de vârstă de 23 ani și un maxim de 41 de ani.

Categoria 2 (Media- 46,6 ani) – încorporează adulți de vârstă mijlocie, reprezentând cel mai mare grup din punct de vedere numeric (1.066 cazuri), având un minim de vârstă de 42 ani și un maxim de 51 de ani.

Categoria 4 (Media- 55,8 ani) – se caracterizează printr-o vârstă medie moderat superioară, indicând un grup care se situează între adulții de vârstă mijlocie și cei în vârstă, având un minim de vârstă de 52 ani și un maxim de 61 de ani.

Categoria 3 (Media- 66,9 ani) – reprezintă populația cu vârste mai înaintate, cu cel mai mic număr de cazuri (351), semnificând un segment de vârstnici, având un minim de vârstă de 62 ani și un maxim de 85 de ani.

Istoricul iterațiilor demonstrează că, pe parcursul procesului, centrele au suferit ajustări semnificative, în special în clusterele cu valori inițiale extreme (de ex., clusterul 3 a fost ajustat de la 85,0 la 66,9 ani), reflectând o realiniere conform distribuției reale a datelor. Convergența finală indică stabilitatea soluției cluster, asigurând astfel validitatea segmentării.

În schimb, pentru realizarea capitalurilor s-a inițializat o serie de teste și funcții în SPSS, precum ,,compute variables”, extrem de utilă pentru a crea noi variabile pe baza datelor existente, facilitând astfel analiza ulterioară a clusterelor. Astfel s-au realizat patru noi variabile reprezentate de tipurile de capital deținute de omul politic: capital educațional, capital politic, capital financiar, capital social.

Capitalul politic reflectă nivelul de implicare politică și puterea de decizie pe care o dețin actorii politici. În cadrul capitalului politic se includ indicatori care măsoară, pe de o parte, numărul de mandate politice deținute și, pe de altă parte, poziționarea în cadrul partidelor. Acest concept este construit pe baza informațiilor privind calitatea apartenenței la organele de conducere, administrare și control din cadrul partidelelor politice, care evidențiază roluri specifice precum președinția, primvicepreședinția, vicepreședinția și secretariatul, dar și alte funcții de conducere. De asemenea, se evaluează nivelul ierarhic al funcțiilor ocupate – de la nivel local, trecând prin cel județean/regional, până la cel național – oferind o perspectivă cuprinzătoare asupra influenței politice și a gradului de implicare în sfera decizională.

Capitalul educațional se referă la nivelul de formare academică și la experiența educațională acumulată de respondenți. Această dimensiune este reflectată prin prezența studiilor superioare de licență, care atestă finalizarea unei forme de învățământ superior, și se completează cu informații privind tipul instituției de învățământ absolvite (de exemplu, universități de stat sau private, clasificate în funcție de standarde). În plus, capitalul educațional include aspecte referitoare la studiile postuniversitare, cum ar fi deținerea unei diplome de masterat sau de doctorat, împreună cu momentul finalizării studiilor – înainte, în timpul sau după exercitarea mandatului – ceea ce oferă indicii despre sincronizarea parcursului educațional cu activitatea profesională sau politică. Aceste elemente împreună conturează profilul formării academice și contribuie la înțelegerea resurselor intelectuale disponibile.

Capitalul financiar măsoară resursele materiale și activele economice ale respondenților, reprezentând baza de putere economică. Printre indicatorii cheie se numără deținerea terenurilor, evaluată pe categorii specifice – de la cele agricole și forestiere, la cele situate în zone intravilane sau destinate utilizărilor speciale, cum ar fi luciul de apă sau alte categorii. Pe lângă terenuri, capitalul financiar cuprinde și deținerea clădirilor și imobilelor, clasificate în funcție de tipul de proprietate (apartament, casă de locuit, casă de vacanță, spații comerciale). De asemenea, se includ activele mobile, cum ar fi autovehiculele, tractoarele, maşinile agricole și alte mijloace de transport supuse înmatriculării, alături de bunuri de valoare, precum metalele prețioase, bijuteriile sau obiectele de artă. În plus, se evaluează activele financiare lichide – conturi, depozite bancare, fonduri de investiții și forme similare de economisire – precum și plasamentele și investițiile directe. Pe lângă acestea, sunt considerate și elemente negative, cum ar fi datoriile, dar și cadourile, fiecare fiind cuantificate în termeni de valoare monetară. Împreună, acești indicatori oferă o imagine detaliată asupra resurselor financiare și a capacității de investiție.

Capitalul social reflectă rețelele de relații și implicarea în comunități, aspect esențial pentru mobilizarea resurselor non-materiale. Această dimensiune este construită pe baza informațiilor privind starea civilă, care pot influența rețeaua de relații personale, și implicarea în diverse entități economice și non-guvernamentale. Se consideră aspecte legate de participarea la societăți comerciale, companii naționale, instituții de credit și grupuri de interes economic, precum și de calitatea de membru în asociații, fundații sau organizații neguvernamentale. Mai mult, capitalul social se detaliază prin rolurile specifice pe care respondenții le dețin în aceste organizații – de la statutul de membru, asociat sau acționar, la funcții executive precum vicepreședinte, președinte, secretar sau administrator, dar și la calitatea de membru al organelor de conducere. Această rețea de relații, extinsă pe mai multe niveluri (inclusiv implicarea în cadrul asociațiilor profesionale sau sindicale), constituie fundamentul influenței sociale și poate facilita accesul la resurse și informații esențiale pentru succesul profesional și politic^[19].

Studiul de față explorează relațiile dintre cariera politică și patru dimensiuni de în funcție de categoriile de vârstă obținute prin tehnici de clustering. Pentru fiecare categorie, s-au calculat corelațiile între indicatorul „Cariera Politică” și celelalte patru tipuri de capital, distribuite pe categoriile de vârstă identificate (tabelul 4).

Tabelul 4. Relația dintre cariera politică, tipurile de capital și categoria de vârstă

Sursa: Analiză baze de date

Astfel în categoria de vârstă 1, având o medie de 35,8 ani, se observă faptul că legătura carierei politice în raport cu capitalul educațional, corelația de 0,171 (p < 0,001) indică o asociere pozitivă, deși de magnitudine moderată. Acest rezultat sugerează că la vârsta de 35,8 ani, nivelul de pregătire academică are o influență modestă asupra carierei politice. În planul capitalului politic, cu un coeficient de 0,601 (p < 0,001), se evidențiază o relație puternică între implicarea în structurile politice și evoluția carierei politice. Politicienii din această grupă beneficiază de experiență și rețele deja construite la nivelul partidului. Pentru capitalul financiar, valoarea de 0,747 (p < 0,001) denotă o asociere foarte puternică, sugerând că resursele financiare joacă un rol crucial în susținerea activității politice la începutul carierei. În planul capitalului social, cel mai remarcabil coeficient, 0,891 (p < 0,001), evidențiază importanța rețelelor de relații. Aceste conexiuni sunt fundamentale pentru mobilizarea sprijinului, facilitarea accesului la informații și influențarea deciziilor în mediul politic.

La categoria cu o medie de 46,6 ani, se evidențiază diferențe relevante în relația dintre cariera politică și diversele forme de capital. Astfel, analiza arată că, în această grupă, influența capitalului educațional asupra carierei politice este relativ modestă, reflectată printr-o corelație de 0,096 (p = 0,002). Această valoare sugerează că, odată cu înaintarea în vârstă, nivelul de pregătire academică formală devine un predictor mai puțin determinant pentru evoluția carierei politice, comparativ cu grupele de vârstă mai tinere.

În contrast, capitalul politic se remarcă printr-o asociere puternică cu cariera politică, cu un coeficient de 0,608 (p < 0,001). Această relație indică faptul că, la 46,6 ani, implicarea activă în structurile politice și experiența acumulată în domeniul politic continuă să joace un rol esențial în definirea și consolidarea carierei politice. Resursele financiare, măsurate prin capitalul financiar, prezintă, de asemenea, o influență semnificativă, cu un coeficient de 0,652 (p < 0,001). Aceasta sugerează că, deși importanța resurselor financiare este ușor mai redusă în comparație cu grupele mai tinere, acestea rămân totuși un factor important în susținerea activității politice și în facilitarea accesului la oportunități economice care pot sprijini cariera politică. Cel mai remarcabil, însă, este capitalul social, care se corelează cu cariera politică la un nivel foarte ridicat (0,892, p < 0,001). Această asociere indică clar că rețelele de relații și conexiunile interpersonale sunt fundamentale pentru consolidarea și extinderea influenței politice, facilitând mobilizarea resurselor și sprijinul necesar pentru succesul în sfera politică.

La o medie de 66,9 ani, corelația dintre cariera politică și capitalul educațional este de 0,068, cu un nivel de semnificație de p = 0,206, ceea ce indică faptul că, la această vârstă, nivelul de educație formală nu mai joacă un rol determinant în evoluția carierei politice. În schimb, capitalul politic se menține ca un predictor robust, cu un coeficient de 0,655 (p < 0,001), evidențiind că experiența și influența acumulată în domeniul politic rămân esențiale pentru succesul profesional în această grupă etară. De asemenea, capitalul financiar prezintă o corelație de 0,525 (p < 0,001), valoare ușor mai scăzută comparativ cu categoriile mai tinere, ceea ce sugerează că importanța resurselor materiale în susținerea carierei politice scade relativ odată cu înaintarea în vârstă. Cel mai remarcabil este capitalul social, cu un coeficient de 0,909 (p < 0,001), care subliniază că, la vârsta de 66,9 ani, rețelele de relații și sprijinul social continuă să joace un rol crucial, poate chiar mai important decât în grupurile mai tinere, facilitând mobilizarea resurselor și consolidarea influenței în mediul politic. Acest lucru intră în acord cu teoria alegerii raționale în politică, un fel de teoria maturizarii politice^[20], plecând de la ideea că pe măsură ce indivizii îmbătrânesc, aceștia acumulează experiență și cunoștințe politice, ceea ce le conferă o capacitate sporită de a naviga și influența sistemul politic.

Având o medie de 55,8 ani, relația dintre cariera politică și capitalul educațional este modestă, cu un coeficient de 0,109 (p = 0,001), sugerând o influență similară tendințelor observate și în alte categorii etare, însă fără a fi un factor dominant. Capitalul politic se corelează puternic cu cariera politică, având un coeficient de 0,637 (p < 0,001), ceea ce confirmă importanța implicării active în sfera politică la această etapă, reflectând atât experiența acumulată, cât și poziția de influență în mediul politic. În ceea ce privește capitalul financiar, valoarea de 0,561 (p < 0,001) indică faptul că resursele materiale sunt moderate, sugerând o posibilă tranziție de la dependența strict materială către o creștere a importanței rețelelor și experienței. Similar, capitalul social rămâne un factor esențial, cu un coeficient de 0,904 (p < 0,001), evidențiind rolul crucial al relațiilor interpersonale și al conexiunilor sociale pentru susținerea și dezvoltarea carierei politice în această grupă de vârstă.

Concluzii

Studiul „Dinamica formării politice în funcție de vârstă”, a vizat, în primul rând, evaluarea relațiilor dintre categoriile de politicieni (definite prin clusterizarea pe baza capitalurilor de resurse – educațional, politic, financiar și social) și influența vârstei asupra carierei politice (Obiectivul O1). Rezultatele obținute au evidențiat o corelație pozitivă semnificativă între categoriile de politicieni și vârstă (r = 0,205, p < 0,001), indicând că politicienii cu vârste mai mari tind să se regăsească în grupuri caracterizate printr-un capital politic și social dominant. Acest rezultat confirmă ipoteza H2, conform căreia există o asociere pozitivă între vârstă și apartenența la categoriile de politicieni cu resurse politice și sociale avansate.

Prin realizarea analizei de clustering pe baza variabilei vârstă (Obiectivul O2), populația parlamentară a fost segmentată în patru clustere distincte, cu medii de 35,8 ani, 46,6 ani, 66,9 ani și 55,8 ani. Această segmentare a permis identificarea unor tipologii specifice, evidențiind faptul că politicienii tineri se remarcă printr-un capital educațional relativ ridicat, dar cu influență politică și financiară limitată, în timp ce politicienii mai în vârstă își construiesc în principal capitalul politic și social, iar importanța capitalului financiar scade odată cu înaintarea în vârstă. Astfel, ipoteza H1 a fost susținută, evidențiind că distribuția politicienilor în funcție de tipologiile de capitaluri se ajustează în mod semnificativ la evoluția profesională determinată de vârstă.

În plus, studiul a definit și măsurat cele patru tipuri de capital (Obiectivul O3), evidențiind diferențe relevante între categoriile de vârstă. Politicienii din grupa cu o medie de 35,8 ani, de exemplu, manifestă asocieri puternice între cariera politică și capitalul politic, financiar și social, iar cel mai accentuat efect este observat pentru capitalul social. În categoriile de politicieni cu medii de vârstă de 46,6 ani și 55,8 ani, deși capitalul educațional rămâne modest, capitalul politic și social sunt factori esențiali în consolidarea carierei. În contrast, în rândul politicienilor cu o medie de 66,9 ani, capitalul educațional nu mai joacă un rol determinant, în timp ce capitalul politic și, în special, capitalul social devin predicatori esențiali, confirmând ipoteza H3.

În sinteză, rezultatele demonstrează că vârsta este un factor determinant în modul de distribuire și evoluție a capitalurilor de resurse, influențând semnificativ cariera politică. Politicienii tineri, deși beneficiază de o pregătire academică solidă, se bazează inițial pe resursele financiare și rețelele sociale pentru a-și iniția activitatea, în timp ce politicienii mai în vârstă își consolidează influența prin acumularea de capital politic și social, ceea ce le conferă o capacitate sporită de a naviga și influența sistemul politic. Aceste concluzii nu numai că validează ipotezele formulate, ci și deschid noi direcții de cercetare, precum investigarea mecanismelor de conversie a capitalurilor în putere politică și rolul variabilelor socio-demografice în consolidarea influenței politice în contextul contemporan.

Bibliografie

IFTIMOAEI, Ciprian, Sociologia Elitelor. Abordari clasice şi contemporane, Editura Institutul European, Iași, 2023.

DAL BÓ, Ernesto, et al., ,,Who becomes a politician?”, The Quarterly Journal of Economics 132.4, 2017.

BARWICKA-TYLEK, Iwona, ,,Aristotle’s concept of zoon politikon: on political benefits of being not too perfect”, Horyzonty Polityki, 15.50, 2024.

DAVIES, J. C., ,,A Note On Political Motivation”, Western Political Quarterly, 12(2), 1959, https://doi.org/10.1177/106591295901200203

COWLEY, P., ,,Arise, Novice Leader! The Continuing Rise of the Career Politician in Britain”, Politics, 32(1), 2012, https://doi.org/10.1111/j.1467-9256.2011.01422.x

SAMUELS, D., ,,Ambition and competition: Explaining legislative turnover in Brazil”, Legislative Studies Quarterly, 25 (3), 2000.

KING, A., ,,Ascensiunea politicianului de carieră în Marea Britanie — și consecințele sale”,  British Journal of Political Science, 11 (3),1981.

NOORDEGRAAF, Mirko, and SCHINKEL, Willem, „Professionalism as symbolic capital: Materials for a Bourdieusian theory of professionalism.” Comparative Sociology 10.1, 2011.

REKKER, Roderik; KEIJSERS, Loes; BRANJE, Susan; MEEUS, Wim, „The dynamics of political identity and issue attitudes in adolescence and early adulthood”, Electoral Studies, Vol. 46, 2017, ISSN 0261-3794, https://doi.org/10.1016/j.electstud.2017.02.005, (accesat pe 1 februarie 2025).

LAU, Richard R., and REDLAWSK, David P., “Older but Wiser? Effects of Age on Political Cognition.” The Journal of Politics, vol. 70, no. 1, pp. 168–85, 2008. JSTOR, https://doi.org/10.1017/s0022381607080127 . Accessed 15 Feb. 2025.

ALESINA, Alberto, ,,Does a politician’s age affect their policies?”, World Economic, 2015, https://www.weforum.org/stories/2015/03/does-a-politicians-age-affect-their-policies/

NIE, Norman H., et al. “Political Participation and the Life Cycle.” Comparative Politics, vol. 6, no. 3, 1974. JSTOR,

https://doi.org/10.2307/421518 . Accessed 16 Feb. 2025.

BOURDIEU, Pierre, Quelques proprietés des champs, în Questions de sociologie, Édition Minuit, Paris, 1980.

BOURDIEU, P., The Forms of Capital. In: Richardson, J. (Ed.), Handbook of Theory and Research for the Sociology of Education, Greenwood, New York, 1986.

GAVRILUTA, C., and DALBAN C. M.. „How to Become a Politician? The Role of Educational Background and Academic Achievement in Romania.” Bulletin of the Transilvania University of Braşov. Series VII: Social Sciences• Law, 2020.

BOURDIEU, Pierre, Cultural reproduction and social reproduction, în J. Karabel & A. Halsey (Eds.), Power and ideology in education, Oxford University Press, New York, 1977.

ELDER, G. H. Jr., The Life Course as Developmental Theory. In: Mortimer, J. T., & Shanahan, M. J. (Eds.), Handbook of the Life Course. Springer, 1998.

KESKINTÜRK, Turgut, “Life-course Transitions and Political Orientations.” SocArXiv, 5 Apr. 2024. https://doi.org/10.31235/osf.io/rk47w web link https://osf.io/preprints/socarxiv/rk47w_v1

DALBAN, Costel Marian, Cum ajungi om politic? Studiu sociologic privind formarea carierei politice în România, ISBN: 978-606-714-835-0, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza Iași, Colecție: Observatorul Social, 2024.

DOWNS, Anthony, An economic theory of democracy, Happer & Row, 1957.

[1] Iftimoaei, Ciprian, Sociologia elitelor. Abordari clasice şi contemporane, Editura Institutul European, Iași, 2023.

[2] Dal, Bó, Ernesto, et al., ,,Who becomes a politician?”, The Quarterly Journal of Economics 132.4, 2017.

[3] Barwicka-Tylek, Iwona, ,,Aristotle’s concept of zoon politikon: on political benefits of being not too perfect”, Horyzonty Polityki, 15.50, 2024.

[4]Davies, J.C, ,,A Note On Political Motivation”, Western Political Quarterly, 12(2), 1959, https://doi.org/10.1177/106591295901200203

[5] Cowley, P., ,,Arise, Novice Leader! The Continuing Rise of the Career Politician in Britain”, Politics, 32(1), 2012, https://doi.org/10.1111/j.1467-9256.2011.01422.x

[6] Samuels, D., ,,Ambition and competition: Explaining legislative turnover in Brazil”, Legislative Studies Quarterly, 25 (3), 2000.

[7] King, A.,,,Ascensiunea politicianului de carieră în Marea Britanie — și consecințele sale”,  British Journal of Political Science, 11 (3),1981.

[8] Noordegraaf, Mirko, Schinkel, Willem, „Professionalism as symbolic capital: Materials for a Bourdieusian theory of professionalism.” Comparative Sociology 10.1, 2011.

[9] Rekker, Roderik; Keijsers, Loes; Branje, Susan; Meeus, Wim, „The dynamics of political identity and issue attitudes in adolescence and early adulthood”, Electoral Studies, Vol. 46, 2017, ISSN 0261-3794, https://doi.org/10.1016/j.electstud.2017.02.005, (accesat pe 1 februarie 2025)

[10] Lau, Richard R., and Redlawsk, David P., “Older but Wiser? Effects of Age on Political Cognition.” The Journal of Politics, vol. 70, no. 1, 2008. JSTOR, https://doi.org/10.1017/s0022381607080127 . Accessed 15 Feb. 2025.

[11]Alesina, Alberto, ,,Does a politician’s age affect their policies?”, World Economic, 2015, https://www.weforum.org/stories/2015/03/does-a-politicians-age-affect-their-policies/

[12] Nie, Norman H., et al. “Political Participation and the Life Cycle.” Comparative Politics, vol. 6, no. 3, 1974. JSTOR, https://doi.org/10.2307/421518. Accessed 16 Feb. 2025.

[13] Bourdieu, P., Quelques proprietés des champs, în Questions de sociologie, Édition Minuit, Paris, 1980.

[14] Bourdieu, P., The Forms of Capital. In: Richardson, J. (Ed.), Handbook of Theory and Research for the Sociology of Education, Greenwood, New York, 1986.

[15] Gavriluțǎ, C., Dalban, C. M.. „How to Become a Politician? The Role of Educational Background and Academic Achievement in Romania.” Bulletin of the Transilvania University of Braşov. Series VII: Social Sciences• Law, 2020.

[16] Bourdieu, Pierre, Cultural reproduction and social reproduction, în J. Karabel & A. Halsey (Eds.), Power and ideology in education, Oxford University Press, New York, 1977.

[17] Elder, G. H. Jr., The Life Course as Developmental Theory. In: Mortimer, J. T., & Shanahan, M. J. (Eds.), Handbook of the Life Course. Springer, 1998.

[18] Keskintürk, Turgut, “Life-course Transitions and Political Orientations.” SocArXiv, 5 Apr. 2024. https://doi.org/10.31235/osf.io/rk47w web link https://osf.io/preprints/socarxiv/rk47w_v1

[19] Dalban, Costel Marian, Cum ajungi om politic? Studiu sociologic privind formarea carierei politice în România, ISBN: 978-606-714-835-0, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza Iași, Colecție: Observatorul Social, 2024.

[20] DOWNS, Anthony, An economic theory of democracy, Happer & Row, 1957.