EDITORIAL

 Alegeri 2016 în Republica Moldova, SUA, România şi Referendumul din Italia

(2016 Elections in Republic of Moldova, USA, Romania, and Referendum in Italy)

Aurela-Peru BALAN

Florin GRECU

Abstract: 2016 Elections were held in Moldova, the USA and Romania, The which have highlighted the fact that was won the vote democratic. Even the losers have been the Actors Considered to be more political and democratic reformers, benefiting from strong support of the press. Elections from Republic of Moldova have had a predictable outcome, while the US were contrary to the Expectations of the Population and the media. Parliamentary elections of Romania were predictable, the only surprise being parties entered that new parliament, while others have obtained out below expectations due to fragmentation of the political spectrum of the center-right. Referendum in Italy was Another important moment in European politics after Brexit. Renzi was backed by leading EU government people, but the failure of the referendum was due Renzi President of the Council, Because it has personalized the referendum on his presence as head of government. Specialized analyzes of different authors underline the need for political orientation towards the needs and expectations of citizens.

Keywords: Elections, Brexit, Trump, parliamentary, presidential, Moldova, USA, Romania, referendum, Italy.

Anul 2016 a prilejuit desfășurarea mai multor evenimente care la nivel național și internațional au avut un rol important. Primul dintre acestea a fost, fără putință de tăgadă, cunoscutul eveniment care a luat numele de Brexit prin care Marea Britanie a ieşit din blocul comunitar european, în urma referendumului organizat pe 23 iunie 2016. După Brexit au urmat alegerile prezidenţiale din Republica Moldova, cu două tururi de scrutin, organizate pe 30 octombrie și 13 noiembrie 2016, care au permis alegerea unui candidat ce a folosit în campania politică o vădită retorică anti-europeană, anti – NATO și prorusă.  Al treilea moment a fost acela din Statele Unite ale Americii, când, în 8 noiembrie 2016, au fost organizate alegerile care au schimbat, la nivelul retoricii, discursul public de tip clasic, folosit în perioada desfăşurării campaniei electorale americane. După alegerile din SUA, în data de 4 decembrie 2016, a avut loc referendumul din Italia care a pus în discuție esența valorilor constituționale italiene, iar pe 11 decembrie 2016 au avut loc alegerile parlamentare din România, care au adus pentru prima dată, de după alegerile din 20 mai 1990, supremația incontestabilă a singurului moștenitor politic al Frontului Salvării Naționale, Partidului Social Democrat, pe eșicherul politic autohton.

Corpul prezentului număr al Revistei Polis cuprinde 19 contribuţii, dintre care 16 articole şi trei recenzii, trimise de cercetători din domeniul istoriei, ştiinţelor politice, sociologie, dintre care opt se înscriu în numărul tematic al revistei cu titlul Alegeri 2016.  Cu privire la articolele tematice dedicate alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova şi SUA şi România se poate observa că fiecare autor a contribuit la demersul ştiinţific recurgând la surse din mediul online.

Rezultatul referendumului de la 23 iunie 2016 a înregistrat 51,9% voturi pentru și 48.1% împotrivă, fapt care a condus la ieşirea Regatului Unit din Uniunea Europeană. Rezultatul acestui referendum a impus ca, a doua zi, premierul conservator David Cameron, care a propus şi organizat consultarea populară, să fie înlocuit cu Theresa May care a susţinut că „Brexit înseamnă Brexit”. Factorii care au determinat organizarea referendumului au avut un caracter eterogen și au pornit de la acuza limitării suveranităţii Regatului Unit faţă de birocraţia bruxelles-eză, au continuat cu reacția exportatorilor britanici nu erau mulţumiţi de efectul politicilor europene asupra comerţului lor, continuând cu argumentele legate de fenomenul imigraţiei și a viziunii diferite în această problemă dintre Bruxelles și Londra. Prin ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, populaţia UE a scăzut cu 64.1 milioane de locuitori, fapt care aduce cu sine o schimbare a raporturilor de putere dintre diferitele țări componente, conducând la apariția unor  riscuri cu caracter politic.

În SUA avem fenomenul Donald Trump. Aceasta a câştigat alegerile, în urma votului Marilor Electori, deşi a pierdut votul popular şi a devenit astfel al 45-lea Preşedinte al Americii, alegere care reprezintă un moment al schimbării în paradigma clasică în domeniul relaţiilor diplomatice şi internaţionale. Trump a ajuns preşedinte al SUA în urma folosirii unei retorici puternice împotriva globalizării şi a delocalizării producţiei firmelor americane în întreaga lumea, împotriva imigranţilor, etc., propunând construirea unui Zid la graniţa dintre Mexic şi SUA. Impactul discursului său de campanie a produs efecte la urne, iar reacţiile nu au întârziat să apară atât din partea democraţilor, cât şi din partea liderilor europeni care l-au perceput ca pe o ameninţare. Prin urmare, în urma votului popular, Trump a pierdut alegerile la o diferenţă de 2.865.055 de voturi faţă de candidata democrată Hillary Clinton, care a obținut 48,2% din voturi, în timp ce Trump a obţinut 46,1%. Colegiul Electoral, conform regulilor constituționale americane  a votat, în realitate, împotriva votului popular. Astfel, din 538 de Mari Electori, Trump a fost votat de 306 electori, iar Hillary Clinton 232.

Alegerile prezidenţiale din Republica Moldova au avut o componentă de noutate, în sensul în care introducerea votului direct a condus la exprimarea voinței cetățenilor de  alegere a  șefului statului. Modificarea art. 78 din Constituția țării, care prevedea alegerea Președintelui Republicii Moldova prin votul a 2\3 din numărul total al deputaților (adică cu 61 de voturi din cele 101) a devenit, începând cu anul 2000, după reforma constituţională, o sursă de crize politice și instituționale în cadrul sistemului politic moldovenesc.

Practica parlamentară de alegere a șefului statului, introdusă în urma reformei constituționale din 5 iulie 2000, a evidențiat doar vulnerabilitatea acestui mecanism, care potența la maximum  egocentrismul actorilor politici.

Pe motiv că deputații nu au reușit alegerea Președintelui Republicii Moldova, au fost dizolvate, prin decret prezidențial, trei foruri legislative. Prin urmare, în această scurtă istorie a parlamentarismului au avut loc trei scrutine parlamentare anticipate – la 25 februarie 2001, 29 iulie 2009 și 28 noiembrie 2010.

Alegerile prezidențiale din 2016 au coincis cu o profundă criză de credibilitate a electoratului moldovean față de elita politică conducătoare. Frauda din sistemul bancar, care a devenit știre de top despre „furtul miliardului” nu doar în presa națională, dar și în cea internațională, discuțiile din spațiul public și mediatic despre „oligarhizarea” sistemului politic și despre ”statul captivat” au determinat conștiința politică și civică a cetățenilor cu drept de vot de a influența revigorarea, în primul rând, morală, a sistemului politic din țară. Totuși, contrar așteptărilor, alimentate și de sondajele de opinie, la urnele de vot s-au prezentat: în primul tur de scrutin – 50,95% din alegători, în turul II – 53, 45%. Rezultatul a fost determinat, credem, și din cauza boicotării alegerilor de către simpatizanții PCRM, la îndemnul liderului comuniștilor Vladimir Voronin. Totodată, a avut loc o mobilizare masivă  a diasporei moldovenești, care a influențat ratingurile competitorilor din  campanie.

Favoriții campaniei prezidențiale au fost liderul PSRM, Igor Dodon, și liderul Partidului ”PAS”, Maia Sandu. Aceștia au ajuns în turul doi de scrutin și au determinat o fragmentare clasică a electoratului după clivajul tradițional politicului moldovenesc – dreapta –stânga, respectiv,  pro –Vest , pro-Est.

Ofertele electorale principale ale candidatului stângii politice, Igor Dodon, au evocat identitatea moldovenească, lupta împotriva oligarhiei, relațiile strategice cu Federația Rusă. Pe de altă pare, candidatul dreptei politice, Maia Sandu, a optat pentru resetarea clasei politice, pentru promovarea  în funcții publice a persoanelor cu integritate, identificarea și pedepsirea celor implicați în „furtul secolului”, promovarea valorilor europene.

În această competiție electorală, mass media autohtone au fost nu doar un canal de transmitere a informației, dar și un jucător activ  în campanie. Au fost difuzate materiale cu un conținut manipulator și de intoxicare a opiniei publice, inclusiv știri false (fake news).S-a făcut exces de partizanat politic.

În urma turului doi de scrutin, victoria i-a revenit stângii politice. Socialistul Igor Dodon, ales  cu 52,11% din opțiunile electoratului, a devinit al cincilea Președinte al Republicii Moldova și al  treilea, ales prin votul poporului, după primul Președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, și Petru Lucinschi, al doilea Președinte după declararea independenței.

Cazul italian este mai special. Nu putem vorbi de organizarea unor alegeri ci de un referendum care, așa cum am mai spus, implica, odată cu aprobarea sa, schimbarea paradigmei pe care „părinții fondatori” au adoptat-o la încheierea războiului mondial. Pe 4 decembrie 2016 respingerea proiectului de reformă s-a soldat cu un eşec răsunător pentru Premierul Renzi, ceea ce a condus și la demisia acestuia. Procesul de reformă propus de Guvern a fost respins cu un procent de 60% de populaţie, deoarece atât forţele politice de stânga, cât și de dreapta s-au coalizat împotriva guvernului. Înfrângerea personală a lui Renzi s-a datorat faptului că a personalizat rezultatul referendumului de prezența sa ca Premier, fapt care a avut ca efect răsturnarea guvernului.

Alegerile parlamentare din România au pus în lumină trecerea de la guvernarea tehnocrată la guvernarea politică. Consensul partidelor parlamentare din vara anului 2015, cu privire la schimbarea legislaţiei electorale, a constat în trecerea de la scrutinul uninominal la cel de listă ordonată de partid, care a reprezentat noutatea acestor alegeri. O altă nouatate a fost reprezentată de finanţarea publică a campaniilor electorale de la bugetul de stat. La alegerile din 11 decembrie, cetǎţenii au votat liste închise de partid, adicǎ liste cu candidaţi propuşi de birourile politice ale partidelor.

Rezultatele electorale ale urnelor au arătat faptul că partidele mari au adunat cele mai multe voturi, iar partidele noi au reuşit să intre în Parlament, trecând de limita pragului electoral de 5% la nivel naţional. Redistribuirea mandatelor parlamentare s-a realizat în funcţie de coeficientul electoral al circumscripţiei. La redistribuire au intrat în Parlament candidaţii aflaţi pe listele partidelor care au trecut pragul electoral de 5% la nivel naţional. Procentele electorale ale partidelor politice care au trecut pragul electoral de 5%, la Camera Deputaţilor au fost urmǎtoarele: PSD a obţinut 45,47% din voturi, PNL – 20,04%, USR – 8,87%, UDMR – 6,18%, ALDE – 5,62%, iar PMP – 5,34%.  La Senat, PSD a obţinut 45,67%, PNL – 20,41%, USR – 8,92%, UDMR – 6,24%, ALDE – 6%, iar PMP – 5,65%.

Conform rezultatelor urnelor, majoritatea parlamentarǎ nu putea fi formată de un singur partid. Astfel, negocierile politice cu privire la formarea majoritǎţii parlamentare au condus la votarea noului guvern, precum şi a programului de guvernare. Odatǎ ce majoritatea politicǎ parlamentarǎ s-a constituit, fiind formată din PSD-ALDE, aceasta a propus numele Premierului şefului statului, care a fost respins iniţial. A doua propunere de Premier a majoritǎţii parlamentare a fost acceptatǎ de Preşedinte şi astfel Parlamentul a fost convocat în vederea audierii miniştrilor desemnaţi de cǎtre comisiile de specialitate ale Parlamentului. În urma audierilor, toţi miniştrii cabinetului Sorin Grindeanu au primit aviz pozitiv din partea comisiilor de specialitate. Ulterior, parlamentarii au trecut la vot şi au acordat Guvernului şi programului de guvernare votul de încredere, iar Preşedintele României a numit Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Astfel, noul Executiv a depus jurǎmântul de investiturǎ în faţa Preşedintelui.

Contributorii numărului dedicat alegerilor desfăşurate în anul 2016 şi-au construit analizele preluând informația mai mult din mediul online, datorită faptului că analizele ce privesc evenimentele sunt în plină evoluție.

Prima analiză cu caracter tematic este despre alegerile prezidenţiale din Statele Unite ale Americii aparţine profesorului de ştiinţe politice Dan Pavel, intitulată „Efectul alegerilor americane asupra lumii”. Contribuția autorului este importantă deoarece încearcă să argumenteze, menţionând că este doar o concluzie temporară, că „rezultatul alegerilor prezidențiale americane din 2016 a bulversat cea mai puternică democrație din lume și ridică grave provocări și amenințări de securitate pentru sistemul relațiilor internaționale”.

A doua contribuţie din secţiunea se referă la Fenomenul Brexit, unde autoarea Marcela Monica Stoica analizează ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană printr-un studiu intitulat „Fenomenul Brexit – Vechi şi noi oportunităţi şi provocări pentru Regatul Unit şi Uniunea Europeană”, precizând că „una din cauzele principale care au determinat Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană a fost, fără îndoială imigrația, dar şi „politicianismul” tot mai accentuat.

A treia contribuţie din secţiunea Valorile occidentale și crizele aparţine lui Giuseppe Cascione, intitulată „Ideea de Europa între Donald Trump și Vladimir Putin”. În contextul Brexit-ului şi a rezultatelor electorale din SUA, profesorul Cascione analizează locul UE în  noile condiții. Autorul italian precizează că „ … rezistența comună împotriva forțelor care au acum un interes legitim în destabilizarea politică și economică a societății europene, aceste forțe – Trump în SUA sau Rusia lui Putin – vizează subminarea UE pentru a urmări scopuri regresive la nivel internațional”.

A patra contribuţie din aceeaşi secţiune este a autorului din Republica Moldova, Victor Saca, care analizează „Relația transformări democratice – continuitate valorică în țările spațiului ex-sovietic”, concluzionând că „ … problema raportului dintre transformările democratice și continuitatea valorică este una de primă importanță pentru societățile în schimbare, inclusiv din spațiul ex-sovietic. Această problemă depinde mult de modul de gândire și comportament al elitei politice, de voința politică a acesteia”.

Alegerile parlamentare din România sunt prezentate de următorii contributori: Alexandru Muraru, Dan Sultănescu, Radu Carp, Florin Grecu, Sabin Drăgulin, Silvia Rotaru şi Cosmin Dima.

Astfel, prima contribuţie tematică aparţine profesorului ieșean Alexandru Muraru, care a analizat „Alegerile generale pentru Parlamentul României din 2016 reflectate în presa internațională. Teme, analize, interpretări”, afirmând că „ … timpul campaniei electorale, presa străină a remarcat și alte aspecte care au produs numeroase distorsiuni în sistemul politic românesc, cu consecințe apreciabile atât în plan economic, dar și politic. Autorul a constatat că „ … lipsa celui de-al doilea tur pentru alegerea primarilor a redus șansele opoziției de a se mobiliza și solidariza, în acest fel partidele, altele decât PSD, au pierdut șansa de a câștiga mai multe primării de orașe mari sau mijlocii”.

A doua contribuţie tematică aparţine domnului Dan Sultănescu. Analiza domniei sale, intitulată „Evoluţia culturii participative în România. Evoluții după 4 ani”, pune în lumină faptul că „ … datele confirmă ipoteza că în România nu s-au schimbat fundamental datele privind caracteristicile culturii sale politice. În afară de o creştere vizibilă a participării politice (care încă nu a ajuns la nivelul participării electorale, fapt care s-a văzut şi în datele de vot de la ultimele alegeri, din 2016), nu constatăm schimbări semnificative”.

A treia contribuţie tematică este cea a profesorului Radu Carp, intitulată „Alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016: clivaje politice vechi, noi şi viitoare”. Potrivit profesorului Radu Carp, „ … aceste alegeri parlamentare arată că nu se poate face o campanie electorală punând în centrul atenţiei o persoană care nu candidează”. Profesorul Radu Carp concluzionează că „ … un partid care va dori să ducă o luptă decisivă cu partidele de stânga şi cu tendinţa populismului care transcede partide şi oameni politici situaţi pe întreaga dimensiune a spectrului politic va trebui să construiască un nou clivaj, ulterior alegerilor din Europa anului 2017, în paralel cu promovarea persoanelor cu valori clare, afirmate ca atare în spaţiul public. Legătura acestor persoane cu disputele care vor domina agenda publică se va face natural şi nu prin impunerea agendei partidului politic ce va promova aceste persoane”.

A patra contribuţie tematică aparţine lui Florin Grecu intitulată „Alegerile parlamentare 2016 proporţionalitate, finanţare, scrutin de listǎ, voturi şi mandate parlamentare”. Articolul pune în lumină mecanismul prin care voturile cetǎţenilor au fost transformate în mandate parlamentare şi analizează legea electorală cu privire la finanţarea partidelor politice şi a campaniei electorale precum şi efectele scrutinului de listă ordonatǎ, pe baza cǎruia s-au desfǎşurat alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016, separat atât pentru Camera Deputaţilor, cât şi pentru Senat.

A cincia contribuţie tematică aparţine autorilor Sabin Drăgulin, Silvia Rotaru, care analizează tema unificării dreptei şi are ca punct de convergență Partidul Naţional Liberal. Titlul se intitulează sugestiv: „Unificarea dreptei: testul parlamentarelor” și pune în lumină eforturile de unificare ale partidelor politice de dreapta din România. Concluzia autorilor constă în faptul că „… un partid cu peste o mie de primari nu are voie și nu poate obține un scor de doar 20% în România, deoarece „… în mod normal, nimeni nu se aștepta ca PNL să câștige alegerile, chiar Alina Gorghiu a menționat faptul că important este ca partidul să reușească coagularea unei majorități care să poată guverna. Liberalii își propuseseră să obțină la nivel național un scor cel puțin egal cu cel de la locale”.

A şasea contribuţie tematică despre alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 aparţine lui Cosmin Dima intitulat „David și Goliat.[1] Analiza genezei și a succesului electoral al Uniunii Salvați România în alegerile locale și parlamentare din 2016”. Autorul analizează geneza și a succesul electoral al Uniunii Salvați România în alegerile locale și parlamentare din 2016. Concluzia autorului constă în faptul că „ … în ciuda speculațiilor că acest partid ar fi creația serviciilor secrete, și că ascensiunea acestuia se datorează unor planuri elaborate în laboratoare, un lucru nu poate fi contestat. Există în societatea românească o insatisfacție cu privire la partidele politice care au guvernat România și față de clasa politică. Neîncrederea s-a adâncit un cursul celor 25 de ani de tranziție, însă accelerarea campaniei anticorupție a creat un teren fertil pentru o formațiune care să reprezinte un segment din societate nemulțumit și dezamăgit de oferta politică actuală”.

Subiectul alegerilor prezidenţiale în Republica Moldova a fost abordat în contribuția autoarelor Aurelia Peru-Balan şi Eugenia Tofan, intitulată „Campania electorală prezidențială din Republica Moldova, 2016 – victoria stângii politice”. Concluzia autoarelor că „clivajul Vest – Est este omniprezent, simptomatic, principial pentru electoratul din Republica Moldova. Important, însă, că mesajul cu substanță geopolitică, practic, nu a fost exploatat de candidatul dreptei politice în turul al doilea. Mesajul acesteia a fost construit, în principal, pe ideea de demolare a unui sistem corupt, compromis și resetarea clasei politice. Mesajul pro-Vest a fost unul implicit, subliminal, dacă vreți”. „Acest fenomen lingvistic-politic a fost omniprezent și în alegerile prezidențiale din Republica Moldova. Din perspectiva prerogativelor constituționale reduse ale șefului statului, multe dintre promisiunile electorale au devenit un model de post-adevăr”.

 Despre referendumul din Italia, autoarea Giulia Chielli a analizat evenimentele din Peninsulă pornind de la următoarea interogaţie, care reprezintă chiar titlul articolului: „Reforma constituțională în Italia: o șansă pierdută sau evitarea unui pericol?”. Concluzia autoarei Giulia Chielli constă că „ … procesul de reformă a fost respins cu un procent de 60%. Înfrângerea s-a datorat în parte unei erori politice pe care Președintele de Consiliu Renzi a făcut-o atunci când a personalizat, încă de la început, legând rezultatul referendumului de prezența sa ca șef al guvernului. Aceasta a permis coalizarea unui front politic al poziției NU foarte amplu care a adus în rândurile sale atât exponenți ai stângii cât și ai dreptei, ceea ce a făcut ca greutatea discuțiilor să se mute de la temele specific reformei constituționale. Astfel, ceea ce trebuia să fie un plebiscit în favoarea primului ministru s-a transformat într-o ocazie de răsturnare a guvernului”.

În a doua parte a numărului sunt publicate o serie de patru articole pe diverse teme, încadrate la rubrica Varia, precum şi de trei recenzii.

Primul articol de la rubrica Varia este al domnului profesor Victor Rizescu intitulat Taming a regressive utopia, shaping its dystopian history? Corporatist theory and practice across the 1945 divide, urmat de cel al profesorului Emanuel Copilaş, intitulat Urbanizare și omogenizare socială: funcțiile sistematizării teritoriale în Epoca de Aur, care reprezintă partea a doua din articol. De menţionat este faptul că  acest text reprezintă un capitol dintr-o lucrare mai amplă, intitulată Cetățenii și revoluția. Contradicții între partid și stat în Epoca de Aur, care urmează a fi publicată la editura Cetatea de Scaun, după cum precizează în nota de subsol chiar autorul articolului. Un alt articol, de data aceasta în limba italiană, este reprezentat de contribuţia autorilor Antonio Cortese şi Maria Carmela Miccoli, intitulat „Il ruolo degli agenti di emigrazione e delle compagnie di navigazione nei flussi in uscita dall’italia sino alla Prima Guerra Mondiale”. Ultimul articol de la rubrica Varia aparţine domnului profesor Vasile Burtea şi este intitulat „Atitudini ale unor instituţii şi autorităţi publice faţă de minorităţi în România – aşa cum rezultă din activitatea instituţiei Avocatul Poporului – ”.

Și în acest număr a revistei Polis regăsim secțiunea dedicată recenziilor realizate de diferiţi autori. Astfel, prima recenzie este a doamnei Maria Cernat intitulată „By Any Media Necessary: The New Youth Activism”, urmată de cea a domnului Lucian-Zeev Herșcovici cu titlul „Fundamentalismul  religios  și  noul  conflict  al  ideologiilor”, iar ultima recenzie este a domnului Gelu Sabău despre „Naţiunea socialistă. Politica identităţii în Epoca de Aur”.

În loc de concluzie

Acest prim număr, din anul 2017, care a fost dedicat alegerilor se înscrie în demersul membrilor redacției revistei de științe politice Polis de a oferi studenților, cercetătorilor, profesorilor și a altor specialiști, instrumente utile în efortul înțelegerii evenimentelor politice la care suntem martori.

Note

[1] Referința biblică a primei părți a titlului articolului simplifică modul în care USR a reușit să pătrundă în sistemul de partide. Acesta a lovit, nu cu piatra, ci cu instrumente politice și electorale, chiar în punctul cel mai sensibil al sistemului, încrederea cetățenilor în partidele politice. Cauzele sunt mai complexe și variate, și o parte au fost descrise în cadrul articolului.