Coordonat de Sorin Bocancea, Sabin Drăgulin și Angelo Chielli
Volum XII, Nr. 2 (44), Serie noua, martie-mai 2024
Hannibal ante portas. Amânările aderării României la spațiul Schengen[1]
[Hannibal ante portas. The postponements of Romania’s accession to the Schengen area]
Ciprian IFTIMOAEI
Abstract
Like Hannibal ante portas, this is how Romania was viewed when it knocked on the doors of NATO and the EU and upon entering the Schengen area. Initially, the deadline assumed by the Romanian authorities for accession to the Schengen area was March 2011. More than 13 years have passed since Romania faced the refusal of some member countries of the Schengen Agreement to vote unanimously in the Council of Ministers of Justice and Internal Affairs (JAI) for effective accession to this area of free movement. During the European integration of Romania, France, Germany, Finland, the Netherlands and Austria, one after the other, invoked the fact that our country has problems with the independence of the judiciary system and the fight against corruption, with illegal migration and trafficking at the land borders. Starting from March 31, 2024, Romania was „partially” admitted to the Schengen area, eliminating air and sea border controls. The rise of parties with a sovereignist, populist, Eurosceptic discourse after the elections for the European Parliament in June 2024 discourages, to some extent, the prospects of the full accession of Romania and Bulgaria to the Schengen area. This study consists of qualitative and quantitative documentation on the moments, efforts (strategic, legislative, institutional) and costs (financial, logistical, human) of Romania to fully integrate into the Schengen area from the moment of accession to the European Union (2007) and until now.
Keywords: acquis, agreement, Schengen, borders, security, migration, postponement, Romania
Expresia latină Hannibal ante portas („Hannibal la porțile Romei”) se referă la teama provocată romanilor de generalul catarginez Hannibal Barca (n. 247 î.Hr., Cartagina – d. 183 î.Hr., Gebze, Kocaeli, Turcia) atunci când s-a apropiat cu armata sa, dotată cu elefanți pentru război, de zidurile Romei, îngrozind locuitorii cu faima sa de strateg cuceritor. Acest mare comandant militar al lumii antice s-a remarcat în timpul războaielor punice purtate între Roma și Cartagina (264-146 î.Hr.). În al doilea Război Punic (218-201 î.Hr.) a traversat cu armata Spania, Pirineii, Galia și Alpii, obținând victorii răsunătoare la Trebia, lacul Trasimene și Cannae. Legenda spune că, chiar și după înfrângerea sa de către armata romană condusă de Scipio Africanul, romanii se alertau doar la auzul numelui de Hannibal.
Precum Hannibal la porțile Romei, așa a fost privită România atunci când a bătut la porțile NATO, UE și la intrarea în spațiul Schengen. Istoria postcomunistă a țării noastre stă sub semnul paradoxului. Prăbușirea comunismului în România în urma revoluției cu morți și răniți din decembrie 1989 a impresionat o lume întreagă. La numai câteva luni de la fuga și execuția cuplului dictatorial Elena și Nicolae Ceaușescu, creditul de simpatie de care se bucura țara s-a evaporat sub bâtele minerilor veniți la București să disciplineze „golanii” din Piața Universității[2]. România a trecut printr-o tranziție controversată de la comunism la capitalism, cu reforme politice, administrative și economice ezitante, cu întârzieri și restanțe. România și Bulgaria au făcut parte din cel de-al doilea val al extinderii NATO (2004) și tot în cel de-al doilea val al aderării la UE (2007). Cehia, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia au aderat la UE în anul 2004 și sunt de multă vreme în spațiul Schengen.
Termenul asumat de autorităţile române pentru a adera la spațiul Schengen a fost luna martie 2011. De atunci au trecut mai bine de 13 ani de când România se confruntă cu refuzul unor țări membre ale Acordului Schengen de a vota cu unanimitate în Consiliul ministrilor de Justiție și Afaceri Interne (JAI) aderarea efectivă la acest spaţiu de liberă circulaţie. Pe parcursul integrării europene a României, rând pe rând, Franța, Germania, Finlanda, Olanda și Austria au invocat faptul că avem probleme cu independența justiției și lupta împotriva corupției, cu migrația ilegală și traficul la frontierele terestre. Țara noastră îndeplinea criteriile tehnice prevăzute în aquis-ul Schengen, dar avea restanțe politice care țineau de voința guvernanților. Corupția din România era văzută de unii oficiali europeni ca o vulnerabilitate pentru securitatea frontierelor externe ale UE.
Începând cu 31 martie 2024, România a fost admisă „parțial” în spațiul Schengen, controalele la frontierele aeriene și maritime fiind eliminate. Saga admiterii (amânărilor și admiterilor parțiale) României la spațiul Schengen continuă până la eliminarea completă a controalelor la frontierele terestre interne și admiterea cu drepturi depline.
Iniţiative europene premergătoare Acordului Schengen
De-a lungul timpului, autorităţile statelor europene au utilizat diverse documente de călătorie, deşi controalele de identitate sistematice la frontierele de stat nu aveau caracterul unor misiuni constante. Instituțiile specializate în supravegherea frontierelor statale aveau ca misiune principală avertizarea autorităţilor politice şi militare cu privire la ameninţările militare exercitate de ţările vecine sau îndepărtate. Până la demararea construcţiei europene (1945), securitatea frontierelor statale avea o dimensiune preponderent militară şi mai puţin civilă. Cu toate acestea, persoanele și mărfurile circulau între statele continentului european fără a fi supuse în mod expres reglementărilor naţionale sau internaţionale[3].
Statele din Europa au început să elibereze documente de călătorie sub forma unor permise de trecere a frontierei sau paşapoarte înainte de Primul Război Mondial. Sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial a adus odată cu consecinţele sale în planul geopoliticii şi securităţii internaționale o mai mare sensibilitate în ceea ce priveşte problematica frontierelor. În era Războiului Rece, securitatea frontierelor dintre statele „lumii libereˮ (capitaliste și democratice) se dezvoltă şi pe dimensiunile non-militare: economice, sociale, culturale, ecologice.
Libertatea circulaţiei persoanelor între ţările Uniunii Occidentale a Europei devenise o preocupare tot mai presantă pentru decidenţii politici. Astfel, utilizarea paşapoartelor ca instrumente de atestare a identității persoanelor care doresc să circule liber a început să se extindă tot mai mult concomitent cu existenţa unor zone de liberă circulaţie. De exemplu, la scurt timp după crearea Statului Liber Irlandez, în 1922, un acord informal a fost încheiat între guvernul britanic şi cel irlandez pentru ca graniţa dintre cele două state să rămână deschisă traficului de călători şi mărfuri.
O altă iniţiativă în acest sens este consemnată în anul 1944, când guvernele Țărilor de Jos aflate în exil (Belgia, Olanda şi Luxemburg) au semnat un acord pentru a elimina controalele la frontierele comune. Acordul astfel încheiat a intrat în vigoare în 1948. În mod similar, în anul 1952, a fost creat Paşaportul Uniunii Nordice pe baza căruia se putea călători în Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia şi teritoriile asociate acestor ţări. Controlul la frontierele comune ale acestor ţări a fost eliminat în anul 1958.
Iniţiative ca cele menţionate anterior au condus la începutul anilor 1980, la nivelul cancelariilor ţărilor vest-europene, la o discuţie legată de importanţa libertăţii de mişcare în cadrul unui spaţiu comun. Primii paşi concreţi în această direcţie au fost făcuţi de Franţa şi Germania prin semnarea Acordului de la Saarbrucken, în anul 1984. Acest acord, cunoscut și ca Declaraţia privind eliminarea controalelor poliţieneşti şi vamale la frontierele interne privitoare la circulaţia persoanelor şi a mărfurilor, prevedea eliminarea treptată a controalelor la frontiera dintre cele două state. La iniţiativa franco-germană s-au alăturat în acelaşi an şi Ţările de Jos care au covenit asupra Memorandumului guvernelor statelor Benelux din 12 decembrie 1985, înmânat guvernelor german şi francez referitor la controlul trecerii frontierelor lor. Aceste înţelegeri dintre cele cinci state, cunoscute sub numele de Grupul Schengen, sunt precursoare ale viitorului Acord Schengen deoarece se refereau la „procedeul de control fără timpi de aşteptare”, ceea ce însemna renunţarea la controalele sistematice asupra traficului la intrarea şi ieşirea din ţara respectivă.
Acordul Schengen și prevederile sale
Acordul Schengen a fost semnat la bordul navei „Princesse Marie-Astrid” aflat pe râul Moselle, lângă localitatea luxemburgheză Schengen (care a dat denumirea Acordului şi ulterior a spaţiului de liberă circulație) aflată la graniţa cu Franţa şi Germania. Scopul Acordului între statele Uniunii Economice Benelux, al Republicii Federale Germania şi al Republicii Franceze privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune era eliminarea controalelor la frontierele interne şi armonizarea controalelor la frontierele externe.
Printre cele mai importante măsuri adoptate de către statele Schengen sunt următoarele:
- eliminarea controalelor la frontierele interne şi stabilirea unui set de reguli pentru trecerea frontierelor externe;
- separarea fluxurilor de pasageri în porturi şi aeroporturi;
- armonizarea regulilor referitoare la condiţiile de acordare a vizelor;
- stabilirea unor reguli pentru solicitanţii de azil;
- introducerea unor reguli referitoare la supravegherea şi urmărirea transfrontalieră pentru forţele de poliţie din statele Schengen;
- întărirea cooperării judiciare prin intermediul unui sistem rapid de extrădare şi implementare a deciziilor judecătoreşti;
- crearea Sistemului Informatic Schengen (SIS).
Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile şi declaraţiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum şi protocoalele şi acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen. Iniţial, acquis-ul nu a făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, la data de 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999. Un Protocol ataşat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ şi instituţional al Uniunii Europene[4]. Aceste completări ale legislației europene au fost urmate și de schimbări instituționale. Astfel, Secretariatul Schengen a devenit parte integrantă a Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene.[5]
Spațiul Schengen este un teritoriu de liberă circulație a persoanelor și mărfurilor în cadrul teritoriului mai mare al Uniunii Europene. A călători în interiorul spațiului Schengen este ca și o călătorie în interiorul unei țări, cu precizarea că în porturi și aeroporturi sunt controale de securitate efectuate doar pentru verificarea identității persoanelor din statele UE. Alte controale mai amănunțite nu se pot efectua decât pentru motive intemeiate, legate de securitatea națională și europeană[6].
În prezent, 27 de state europene sunt membre cu drepturi depline ale Acordului Schengen: Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda, Cehia, Lituania, Slovacia, Elveţia, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Estonia, Malta, Slovenia, Liechtenstein, Danemarca, Suedia, Finlanda, Islanda, Norvegia, Letonia, Polonia, Ungaria, Croația. Dintre statele semnatare ale Acordului Schengen, 4 state nu sunt membre ale Uniunii Europene: Elveţia, Liechtenstein, Islanda, Norvegia. Ultima țară admisă a fost Croația, care a devenit membră cu drepturi depline a spațiului Schengen la 1 ianuarie 2023, concomitent cu intrarea în Zona Euro.
La 28 mai 2019, Cipru și-a declarat disponibilitatea de a implementa acquis-ului Schengen și de a face obiectul evaluărilor, în conformitate cu prevederile Protocolul din Actul de aderare din 2003, ținând cont și de relația tensionată cu Turcia.
În momentul în care România și Bulgaria vor deveni țări membre cu drepturi depline, spațiul Schengen va avea o suprafață de 4,5 milioane de kilometri pătrați și o populație de 450 de milioane de locuitori[7].
Figua 1. Harta statelor membre Schengen în 2024
(sursa: https://schengenvisum.info)
Aderarea la spaţiul Schengen înseamnă libertate totală de mişcare pe teritoriul statelor semnatare ale Acordului. Practic, are loc ridicarea controalelor de la frontierele interne ale statelor membre Schengen concomitent cu crearea unei singure frontiere externe unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli precise în materie de vize, migraţie, azil etc. În interiorul spaţiului Schengen, controalele interne nu pot fi reintroduse decât din raţiuni de ordine publică şi siguranţă naţională, decizia fiind luată de fiecare stat membru confruntat cu astfel de probleme.
Statisticile europene arată că peste 400 de milioane de persoane pot să călătorească liber în interiorul spațiului Schengen, fără a fi supuse controalelor la frontieră. În fiecare zi, aproximativ 3,5 milioane de persoane trec frontierele interne pentru a munci, pentru a studia, pentru petrecerea vacanțelor sau pentru vizite la familie și prieteni. Un număr de 1,7 milioane de persoane locuiesc într-o țară Schengen și lucrează în alta. Anual, în interiorul spațiului Schengen, sunt efectuate circa 1,25 miliarde de călătorii, ceea ce înseamnă o contribuție însemnată la dezvoltarea economică, bunăstarea socială și la schimburile culturale la nivel european[8].
Pregătirea României pentru aderarea la spaţiul Schengen
Frontiera de stat a României are o lungime de aproximativ 3.150 de kilometri și acoperă toate tipurile de frontieră: terestră, maritimă și aeriană. Din lungimea totală a frontierei de stat, 2.070 km reprezintă frontiera externă a UE, 1.845 km fiind frontieră terestră, iar 225 km, frontieră maritimă. Un segment important din frontiera terestră a țării noastre este frontieră externă a UE (16% din lungimea frontierelor externe ale UE), fiind și frontieră de securitate NATO. Frontiera externă delimitează teritoriul statului român de teritoriul Ucrainei, Republicii Moldova şi Republicii Serbia. Frontiera cu Ucraina este constituită din trei segmente distincte: un segment în nord, muntos şi împădurit, în mare parte dificil de traversat, al doilea pe fluviul Dunărea şi al treilea segment la frontiera maritimă. Frontiera cu Republica Moldova este constituită de râul Prut, iar frontiera cu Republica Serbia este compusă din două segmente distincte: frontieră terestră şi fluvială pe Dunăre[9].
Diversitatea şi complexitatea formelor de relief traversate de frontiera ţǎrii noastre (litoral, munţi, dealuri, câmpii, fluvii, deltă etc.) se reflectă și în structura acesteia: 1085 km frontiera de uscat şi 2064 km frontiera de apă. De asemenea, riscurile transfrontaliere prognozate ca urmare a poziţionǎrii geografice a ţǎrii şi dublei calități de stat membru NATO și UE au impus necesitatea creǎrii unui Sistem Integrat de Securizare a Frontierei (SISF) capabil sǎ asigure supravegherea și controlul eficient al acesteia[10].
Potrivit articolului 8 al Protocolului Schengen, România trebuie să pună în aplicare acquis-ul Schengen în integralitatea sa. Există două categorii de prevederi ale acestui document: prevederi care nu sunt legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria I, etapa pre-aderare la UE) şi prevederi legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria II, etapa post-aderare la UE). Prevederile din prima categorie trebuie aplicate până la momentul aderării la UE şi nu sunt supuse procesului de evaluare Schengen. Prevederile din a doua categorie trebuie implementate şi aplicate simultan cu ridicarea controalelor la frontierele interne şi sunt supuse procesului de evaluare Schengen[11].
Pregătirea României pentru aderarea la spaţiul Schengen s-a realizat în paralel cu derularea activităţilor care au vizat integrarea în Uniunea Europeană. Acţiunile în acest domeniu au urmat cursul prevăzut de Planul de acţiune Schengen, document revizuit anual în cadrul Departamentului Schengen[12] şi aprobat de Guvernul României. Procesul de evaluare al României a fost finalizat din punct de evaluare tehnic prin adoptarea ultimului raport în domeniul SIS/SIRENE[13] la data de 28 ianuarie 2011. Prin accesarea și interogarea SIS se obțin date relevante privind starea unei persoane căutate, protecția unei persoane dispărute vulnerabile, obiectele ilegale sau furate. În momentul de față, securizarea frontierelor externe și combaterea criminalității este asigurată și prin facilitățile oferite de Sistemul de informații privind vizele (VIS), Sistemul de intrare/ieșire (EES), Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS)
Odată cu adoptarea Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat în perioada (2004-2006), România a decis realizarea şi implementarea Sistemului Integrat pentru Securitatea Frontierei (SISF). Strategia naţională privind aderarea la spaţiul Schengen pentru perioada 2008-2011 și documentele similare adoptate ulterior conţin direcţiile de acţiune pe care autorităţile cu responsabilităţi în domeniu le vor urma pentru îndeplinirea măsurilor şi acţiunilor specifice în vederea aderării la spaţiul Schengen, potrivit calendarului propus, obiectivelor strategice şi specifice stabilite, ținând cont de resursele financiare, implicaţiile juridice, procedurile de monitorizare şi evaluare, riscurile identificate, precum şi consecinţele acestora[14].
În scopul coordonării unitare a acţiunilor şi măsurilor pentru securizarea frontierei de stat desfăşurate de instituţiile cu atribuţii în aria de acțiune a Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat s-a înfiinţat Grupul Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat a României (GIRMIFS), organism consultativ cu rol de fundamentare şi coordonare a acţiunilor şi măsurilor întreprinse pentru securizarea frontierei de stat.
Figura 2. Controalele de securitate în spațiul Schengen
(sursa: https://www.consilium.europa.eu)
Încă de la aderarea României la UE (1 ianuarie 2007), aderarea la spaţiul Schengen reprezintă unul dintre obiectivele importante asumate de Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cu ocazia Consiliului informal JAI de la Brdo, 24-25 ianuarie 2008, România şi Bulgaria au semnat Declaraţia comună România-Bulgaria privind aderarea la spaţiul Schengen. Pe baza acestui document a fost stabilit calendarul misiunilor de evaluare cu următoarele coordonate:
- transmiterea oficială a chestionarului Schengen primit în luna septembrie a anului 2008. Răspunsurile României la acest chestionar au fost transmise la începutul lunii noiembrie 2008;
- analizarea răspunsurilor furnizate de România la chestionarul Schengen a demarat în decembrie 2008;
- adoptarea programului detaliat al vizitelor de evaluare Schengen, acțiune derulată în lunile ianuarie-februarie 2009;
- organizarea vizitelor de evaluare în domeniile cooperare poliţienească, protecţia datelor personale şi vize;
- derularea efectivă a vizitelor de evaluare în domeniile frontiere maritime, aeriene şi terestre;
- organizarea vizitelor de evaluare a funcționalității Sistemului de Informații Schengen.
În anul 2006 a fost înfiinţată Comisia Naţională de Auto-evaluare Schengen (CNAS), organism consultativ, fără personalitate juridică, cu scopul coordonării interinstituționale a politicilor naționale pentru aderarea efectivă la spațiul Schengen.
Pentru rezolvarea operativă a problemelor tehnice care țin de implementarea măsurilor prevăzute de Acordul Schengen s-a creat în anul 2007 Departamentul Schengen în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative (Ministerul Afacerilor Interne), organism unic de coordonare a tuturor instituţiilor şi autorităţilor implicate în procesul de aderare, precum şi pentru a putea oferi celorlalte state Schengen un partener unic de discuţie.
Departamentul Schengen răspunde de îndeplinirea tuturor condiţiilor necesare pentru aderarea României la spaţiul Schengen. Principala sarcină a Departamentului este coordonarea şi monitorizarea tuturor acţiunilor întreprinse de România în plan legislativ și instituţional. Departamentul este condus de un şef de departament ministerial cu rang de secretar de stat, care îndeplineşte în acelaşi timp şi funcţiile de preşedinte al Grupului Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat a României (GIRMIFS) şi preşedinte executiv al Comisiei Naţionale de Auto-evaluare Schengen.
- Măsuri legislative
Strategia naţională privind aderarea la spaţiul Schengen conţine direcţiile de acţiune pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor şi acţiunilor specifice organismelor abilitate ale statului român, în vederea aderării, conform calendarului propus. Prin această Strategie s-au urmărit atingerea următoarelor obiective:
- identificarea, programarea şi realizarea corelată a acţiunilor la nivel naţional, pentru asigurarea măsurilor premergătoare aderării la spaţiul Schengen;
- crearea premiselor unei armonizări consecvente şi coerente prin utilizarea unitară a resurselor avute la dispoziţie pentru acest demers.
- implementarea procedurilor și mecanismelor care stau la baza procesului de evaluare Schengen, care va avea ca finalitate decizia Consiliului UE privind eliminarea controalelor la frontierele interne;
- etapele de urmat pînă aderarea cu drepturi depline a României la spaţiul Schengen.
Obiectivele circumscrise fiecărui domeniu legat de cooperarea Schengen sunt detaliate în Planul de Acţiune Schengen (PAS), document revizuit anual, care reprezintă instrumentul de implementare a Strategiei naţionale. PAS-ul conţine referiri clare la prevederile acquis-ului Schengen, precum şi măsurile legislative, administrative și tehnice necesare pentru implementarea acestuia. Acest document include un calendar cu termene precise, instituţii și resurse alocate pentru ducerea la îndeplinire măsurilor menționate.
Grupul Interministerial Român pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat stabileşte concepţia de ansamblu şi asigură coordonarea unitară, pe baza Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat a României, a acţiunilor şi măsurilor pentru realizarea managementului frontierei de stat, desfăşurate de autorităţile şi instituţiile publice cu atribuţii în domeniu. Scopul acestui document de politică publică este realizarea unui management unitar, coerent şi eficace al frontierei de stat a României, aliniat la cerinţele comunitare, care să îndeplinească următoarele cerințe:
- creşterea gradului de securitate a cetăţenilor, respectând drepturile şi libertăţile fundamentale ale acestora;
- fluidizarea traficului legal al persoanelor şi mărfurilor la frontieră;
- îndeplinirea condiţiilor necesare pentru aplicarea prevederilor acquis-ului Schengen în vederea aderării la acest spaţiu de liberă circulație;
- combaterea traficului de fiinţe umane şi lupta împotriva migraţiei ilegale, probleme care au scăzut în intensitate în ultimii ani, după cum arată și datele reprezentate în figura 2 – evoluția numărul de persoane traficate la 100.000 locuitori.
Figura 3. Evoluția traficului de persoane între anii 2015-2022
(sursa: Iftimoaei, 2023, https://www.ziaruldeiasi.ro)
În vederea armonizării legislaţiei naţionale cu acquis-ul Schengen s-a impus crearea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări (SINS) compatibil cu Sistemul Informatic Schengen generaţia a II-a (SIS II). SINS permite autorităţilor competente ca prin intermediul unei proceduri de căutare automată în bazele de date să aibă acces la semnalările cu privire la persoane şi bunuri, în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice în domeniile controlului trecerii frontierei de stat, al respectării regimului vamal, al eliberării vizelor şi permiselor de şedere, precum şi al celorlalte controale şi activităţi specifice efectuate de poliţie sau de către alte autorităţi în scopul asigurării ordinii şi siguranţei publice.
- Măsuri de ordin financiar prin Facilitatea Schengen
Facilitatea Schengen este un instrument provizoriu pentru sprijinirea României și Bulgariei în perioada dintre data aderării la UE şi sfârşitul anului 2009 în vederea finanţării acţiunilor la noile frontiere externe ale Uniunii, pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen şi controlul frontierelor.
În perioada 2007-2009, România a beneficiat de o sumă de 559.8 milioane de euro pentru Facilitatea Schengen şi pentru Facilitatea pentru fluxuri monetare (Cash-flow Facility). Pentru a fi eligibile, acţiunile trebuiau să fie conforme acquis-ul Schengen şi să aibă ca obiectiv întărirea controlului la frontierele externe. Rata de absorbție a proiectelor finanțate prin Facilitatea Schengen a fost de 97,71%[15]. Investițiile realizate au urmărit consolidarea infrastructurii de la punctele de trecere a frontierei, achiziția de echipamente necesare pentru controlul la frontiere, formarea polițiștilor de frontieră, participarea la costurile operaționale.
Instrumentul financiar Facilitatea Schengen a fost continuat prin Fondul pentru frontierele externe, parte a Programului general Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii[16]. Fondurile utilizate pentru aderarea României la spațiul Schengen și securizarea frontierelor externe ale UE au fost folosite de mai multe instituții: Ministerul Afacerilor Interne, Poliția de Frontieră, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Ministerul Afacerilor Externe. Cea mai mare parte din proiectele finanțate din această sursă au fost derulate de Ministerul Afacerilor Interne, beneficiar al majorității fondurilor europene destinate pregătirilor pentru aderarea la spațiul Schengen. Printre obiectivele urmărite se numără consolidarea controlului la frontierele externe, supravegherea zonei frontierelor externe și protecția împotriva criminalității transfrontaliere; creșterea capacității de control prin accesul la datele relevante pentru securizarea frontierelor.
În afara îndeplinirii criteriilor de ordin tehnic (legislație, instituții, proceduri) necesare eliminării controalelor la frontierele interne ale României cu statele membre ale Acordului Schengen, partenerii europeni au invocat adesea necesitatea respectării unor condiţionalităţi de ordin politic, cum ar fi reforma justiţiei, lupta împotriva corupţiei, respectarea statului de drept. Toate aceste condiţionalităţi au fost reunite „simbolic” sub imperativul adoptării a două rapoarte consecutive în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) pe justiție și afaceri interne în vederea unei decizii finale de aderare la spațiul Schengen.
La data de 9 iunie 2011 au fost adoptate Concluziile Consiliului UE cu privire la finalizarea procesului de evaluare a stadiului de pregătire a României şi Bulgariei. După această etapă, Consiliul UE în formatul Consiliului Justiție şi Afaceri Interne (JAI) ar fi trebuit să voteze cu unanimitate (exclusiv statele membre UE care participă la Schengen) proiectul de Decizie. Apoi, urma publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, intrarea în vigoare a Deciziei şi în final aplicarea de către România a acesteia.
De atunci au trecut 13 ani de amânări și o aderare parțială (2023), cu eliminarea controalelor la frontierele aeriene și maritime, timp în care s-au petrecut o mulțime de evenimente în proximitatea frontierei de răsărit a țării noastre, UE și NATO. Războiul de agresiune a Ucrainei declanșat de președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, are reverberații inclusiv asupra proiectului de aderare a României la spațiul Schengen.
Riscuri şi ameninţări la frontiera externă a României
Dublul statut al României de ţară membră NATO şi UE face ca frontiera răsărit să fie concomitent graniţa externă a celor două organizaţii. Frontiera externă a UE care include și segmentele de frontieră ale țării noastre trebuie să facă faţă unui flux crescând de mână de lucru ilicită şi de alte forme de trafic uman. O parte importantă a imigraţiei ilegale din Uniune provine din regiunea balcanilor, având ca poartă de intrare Turcia, Grecia, Serbia, Bulgaria, România.
Până la intrarea în UE, România era doar o ţară de tranzit a migranţilor clandestini spre statele membre UE. În perioada de post-aderare la UE, țara noastră a devenit atât ţinta unei părţi din aceşti migranţi clandestini, cât şi poarta de acces a lor în Uniune[17]. Rețelele de criminalitate transfrontalieră utilizează așa numiții „facilitatoriˮ pentru tranzitul ilegal al migranților și pentru traficul de persoane din și prin România. Potrivit Inspectoratului General pentru Imigări în anul 2022 au fost desfășurate 22.000 de activități specifice de control la nivel național pentru prevenirea și combaterea șederii ilegale și a muncii nedeclarate a străinilor pe teritoriul României. Au fost depistați în situații ilegale peste 5.000 de străini, aproximativ 4.300 de decizii de returnare au fost emise și 875 de persoane au fost îndepărtate sub escortă.[18]
După cum se poate observa în figura următoare, cel mai mare număr de treceri ilegale ale frontierelor externe UE provin de pe ruta „Centru-Mediterana” (157.479 treceri ilegale în anul 2023, o creștere de 49% față de anul anterior), din Africa de Nord spre sudul Italiei. La traversarea Mării Mediterane se petrec situații dramatice cu bărci pline de migranți care se își pierd viețile cel mai adesea din cauza precarității mijloacelor de transport, a vremii nefavorabile, nepricerii călăuzelor/traficanților.
Figura 4. Numărul de treceri ilegale ale frontierelor externe UE 2023 vs. 2022
(sursa: https://www.frontex.europa.eu )
În luna iunie 2024, Direcția Națională Anticorupție (DNA) în colaborare cu Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) au anunțat că au un lucru un dosar penal având ca obiect constitutirea unui amplu grup infracțional organizat, coordonat de un ofițer MAI, pentru traficul de migranți, facilitarea șederii ilegale în România, trecerea frauduloasă a frontierei de stat a României și spălarea banilor[19]. Aceste incidente în care sunt implicați angajați corupți din structurile de aplicare a legii arată că există încă vulnerabilități în rândul personalului care lucrează la securizarea frontierelor externe ale României.
Un alt risc la frontiera de răsărit a României îl constituie reţelele de criminalitate organizată, care acționează în ţările est-europene sau în imediata lor vecinătate şi care operează pe teritoriul UE: grupuri de albanezi (trafic de droguri, imigraţie ilegală, trafic de persoane); grupuri de chinezi (contrabandă cu produse chimice necesare fabricării drogurilor sintetice, producerea de droguri sintetice, imigraţie ilegală, fraude cu cărţi de credit); grupuri de ruşi și grupuri constituite din etnici aparţinând fostelor state sovietice (toate tipurile de crimă organizată, spionaj); grupuri de români (furturi de bunuri, prostituţie, falsificări de carduri bancare); grupuri de bulgari (trafic de persoane, contrafaceri de euro, fraude cu cărţi de credit); grupuri de turci şi kurzi (comerţ cu heroină); grupuri de nigerieni și de marocani implicați în trafic de droguri[20].
Tările care s-au pronunțat pentru amânarea aderării României și Bulgariei au invocat adesea problemele cu migrația ilegală și traficul la frontierele externe UE/Schengen. Îngrijorarea provine din faptul că Bulgaria este vecină cu Grecia și Turcia, care reprezintă o zonă majoră de risc pentru migrația ilegală provenită de pe rutele din China, Bangladesh, Afganistan, Orientul Mijlociu, Africa de Nord etc. Autoritățile elene s-au confruntat în ultimii ani cu o presiune mare din partea migrației ilegale, ceea ce a determinat luarea unei decizii controversate. Este vorba despre contruirea unui zid de 10,5 km de-a lungul râului Evros (Maritsa) cu scopul de a opri intrările de migranți ilegali. Și Turcia, care dorește de multă vreme să adere la UE, se confruntă cu problema migranților ilegali și a dezvoltat un sistem de management integrat al frontierei similar cu cel al țărilor Schengen[21].
Războiul din Ucraina declanșat de Federația Rusă la 24 februarie 2022 a generat o creștere a fluxului de persoane pe sensurile de intrare în România. Potrivit Agenției Națiunilor Unite pentru Refugiați, circa 5 milioane de ucraineni au tranzitat România de la începutul acestui război. Potrivit aceleiași surse, la sfârșitul anului 2023, peste 83.765 de refugiați ucraineni erau înregistrați în România, în scădere semnificativă față de maximul din februarie 2023, când erau înregistrați 112.967. Fluxul de refugiați ucraineni s-a redus considerabil față de primele luni ale războiului (așa cum se poate vedea în figura 5). Instituțiile guvernamentale, mediul academic, organizațiile neguvernamentale din România s-au implicat exemplar în ajutorarea refugiaților, oferind adăposturi, alimente, servicii medicale și sociale. În momentul de față, capacitatea de cazare a refugiaților în România este de 51.000 locuri, din care 43.500 sunt disponibile[22].
Figura 5. Fluxurile de ucraineni care au tranzitat România de la începutul războiului
(sursa: Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiați –UNCHR, 2023)
Comisia Europeană a asigurat sprijin financiar și tehnic pentru toate statele care au găzduit refugiați ucraineni, inclusiv pentru securitatea frontierelor Republicii Moldova și a celorlalte țări membre UE. La 4 martie 2022, UE a activat Directiva privind protecția temporară[23] a refugiaților ucraineni, iar la 27 septembrie 2023, miniștrii au ajuns la un acord politic privind prelungirea protecției temporare până la 4 martie 2025. Guvernul României are la dispoziție încă din 2022 aproape jumătate de miliard de euro pentru sprijinul refugiaților ucraineni[24].
Refugiații ucraineni nu constituie o problemă pentru securitatea națională, dimpotrivă au beneficiat de facilități de integrare socială, școlară și profesională în ideea că ar opta pentru stabilirea reședinței temporare în România și ar acoperi în parte deficitul de forță de muncă cu care se confruntă țara noastră. Datele arată că cei mai mulți ucraineni (femei și copii) au preferat să tranziteze România spre țări mult mai atractive din punct de vedere economic sau cu care aveau afinități culturale: Polonia și Bulgaria pentru apropierea lingvistică, Cehia, Germania și Italia pentru facilitățile sociale oferite de autorități.
În legătură cu refugiații ucraineni, se pune problema măsurilor de prevenire și combatere a traficului de persoane. Cele mai multe dintre femeile traficate în UE provin din România, aspect semnalat și de Departamentul de Stat al SUA în rapoartele sale[25]. Și Republica Moldova este afectată de acest fenomen. Există o îngrijorare reală cum că multe femei refugiate din Ucraina ar intra în raza de acțiune a rețelelor de criminalitate organizată în scopul expoatării sexuale și economice prin prostituție și cerșetorie în care să fie implicați copiii acestora.
Traficul la frontiera moldo-română în contextul aderării României la spațiul Schengen
Pe data de 19 octombrie 2009, o delegaţie a Ministerului Afacerilor Externe din România s-a deplasat la Chişinău pentru a negocia condiţiile în care poate fi parafat un acord privind micul trafic la frontiera dintre România şi Republica Moldova. Ca instrument de cooperare economică bilaterală între un stat membru UE şi un stat non-membru UE, acordul privind micul trafic la frontieră a apărut după extinderea spaţiului european către Europa Centrală și de Est – parte a lagărului sovietic înainte de 1990. Acest document reprezintă o abordare europeană faţă de necesitatea consolidării cadrului legal al frontierelor externe statelor membre UE, dar şi pentru încurajarea cooperării şi schimbului economic din proximitatea unei frontiere externe europene[26].
Tratatul privind traficul la frontiere include prevederi clare în ceea ce priveşte procesul de facilitare a circulaţiei persoanelor rezidente din zona de frontieră a UE, precum şi prevenirea şi combaterea criminalităţii transfrontaliere sub toate formele sale de manifestare: migraţie ilegală, trafic de mărfuri de contrabandă, comerţ cu produse accizabile (țigări, carburanți), trafic de droguri, trafic de armament și vectori purtători etc.
Încheierea acordului privind micul trafic la frontieră între guvernele României şi Republicii Moldova a fost un subiect intens disputat diplomatic şi exploatat politic înainte de instalarea guvernului moldovean condus de Vlad Filat, după alegerile generale din 2009. Partea moldoveană, reprezentată de fostul preşedinte comunist Vladimir Voronin, clama încheierea unui tratat definitiv între România şi Republica Moldova prin care să se reglementeze regimul frontierelor de stat dintre cele două ţări, inclusiv clarificarea unor chestiuni diplomatice. Conducerea ex-comunistă de la Chişinău a exploatat politic şi electoral amânarea semnării unui acord de către partea română, deşi cunoştea foarte bine faptul că iniţierea unui astfel de tratat reprezintă un drept exclusiv al statelor membre UE, realizat cu autorizarea instituţiilor europene şi prin intermediul unui acord bilateral cu ţările terţe riverane. Prin urmare, autorităţile din Republica Moldova nu puteau fi iniţiatoarele unui astfel de document, ci doar beneficiarele reglementărilor juridice dezvoltate şi aprobate de Bruxelles.
La iniţiativa României, noul guvern de la Chişinău condus de Vlad Filat a fost de acord să parafeze un acord privind micul trafic la frontiera moldo-română, fapt consumat la 20 octombrie 2009. În conformitate cu Regulamentul nr. 1931/2006 emis de Parlamentul European şi Consiliul UE, aquis-ul Schengen se modifică şi se introduce un nou document de călătorie – permisul de trecere a frontierei externe. Prin urmare, locuitorii zonei de frontieră a UE, posesori ai permisului de trecere au dobândit drept de şedere în zona de frontieră românească pe o perioadă de maximum trei luni de la data intrării în România. Conform legislației europene, zona de frontiera românească va fi de numai 30 de km, cu excepția unor cazuri speciale când poate extinsă la 50 de km. Cetăţeni moldoveni care solicită permisul de trecere a frontierei trebuie doar să prezinte autorităţilor documentele de identitate sau, după caz, o viză de reşedinţă într-una din localităţile zonei de frontieră, valabilă cel puţin un an de zile.
Ca replică la iniţiativa diplomatică a Bucureştiului de a demara procedurile pentru semnarea acordului privind micul trafic la frontiera externă a României şi UE, oficialităţile de la Chişinău au acceptat deschiderea a două noi consulate româneşti la Cahul şi Bălţi. Cele două iniţiative diplomatice au contribuit în mod semnificativ la normalizarea relaţiilor politice dintre România şi Republica Moldova, deteriorate în timpul regimului Voronin, la bunăstarea economică, socială și culturală a cetăţenilor de pe ambele maluri ale Prutului, inclusiv la securizarea frontierei dintre cele două țări.
Declanșarea războiului de agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei a accelerat demersurile de asociere la UE a Ucrainei și Republicii Moldova. Cele două state cooperau politic și economic prin facilitățile oferite de Parteneriatul Estic al UE. Ucraina a depus o cerere de aderare la UE în februarie 2022. Același demers a fost efectuat și de autoritățile din Republica Moldova în martie 2022. În prezent, ambele țări au statutul de „candidat la aderarea la UE”. Liderii Consiliului European au invitat Comisia Europeană să transmită un raport cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute în avizele Comisiei privind cererile de aderare respective[27]. Aceste evoluții politico-diplomatice sunt de natură să consolideze relațiile dintre Ucraina și Republica Moldova și partenerii europeni, inclusiv în domeniul securității regionale și la frontierele externe ale UE. Marea provocare pentru securitatea europeană rămâne războiul din Ucraina și susținerea eforturilor de apărare a acestei țări candidate la UE.
Scurt istoric al amânărilor aderării României la spațiul Schengen
În toate perioadele de preaderare la cele trei structuri (NATO, UE, Schengen), pe plan intern s-au declanşat controverse între guvernare și opoziție cu privire la dinamica progreselor înregistrate, la eficienţa măsurilor implementate şi la interpretarea „semnalelor” care parveneau de la partenerii strategici externi. Nu au lipsit întârzierile, blocajele politice şi administrative, reproşurile formulate în interiorul arcului guvernamental, în afara acestuia sau de către partenerii externi ai României.
Pe plan intern există o abordare consensuală a politicienilor cu privire la aderarea la Spațiul Schengen văzută ca „integrare reală și de profunzime în UE”, proiect ce începe cu momentul aderării la UE (2007) și se finalizează odată cu aderarea la Zona Euro. Această percepție cu valoare simbolică a aderării la Schengen se reflectă în analiza calitativă pe bază de interviuri cu politicieni din România pe tema amânării și costurile neaderării la spațiul Schengen efectuată de Alina Bârgăoanu[28].
Primele „semnale” politice privind amânarea aderării României la spațiul Schengen au fost recepţionate de autorităţile române în vara anului 2010, când preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi ministrul de interne Pierre Lellouche au fost printre primii oficiali europeni care ne-au avertizat pe fondul scandalului generat de repatrierea romilor proveniţi din România. Ţara noastră era acuzată de corupţie, în special la frontiere, ceea ce permitea un flux ilegal de emigranţi. Vecinilor bulgari li se imputau eforturile modeste în lupta cu criminalitatea organizată care genera victime chiar printre oficialităţile de cel mai înalt rang.
La reuniunea Consiliului UE din 22 septembrie 2011, două state membre (Țările de Jos și Finlanda) au blocat adoptarea deciziei privind aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen, decizie amânată atunci pe termen nedefinit. Luând act de absența unanimității unei decizii favorabilă pentru România și Bulgaria, președinția polonează a Consiliului UE a propus o aderare „în două etape”[29]. Prima etapă constă în eliminarea controalelor privind persoanele la frontierele interne maritime și aeriene cu și între Bulgaria și Romania, precum și aderarea cu drepturi depline la Sistemul de informații Schengen (SIS), iar cea de-a doua presupune adoptarea unei decizii privind ridicarea controalelor asupra persoanelor la frontierele interne terestre[30].
Pentru cele două ţări învecinate, „lovitura de graţie” a venit în toamna anului 2010 sub forma unei scrisori comune a miniştrilor francez şi german de interne adresată Comisiei Europene în care se menționa că aderarea Romaniei şi Bulgariei la Schengen ar fi „prematură”, deoarece persistau problemele cu independența și eficiența justiției, coruptia şi criminalitatea organizată. Din punct de vedere temporal, acesta este momentul în care aderarea la Schengen este legată de raportul privind Mecanismul de Cooperare si Verificare[31] (MCV), o conexare pe care Bucureştiul şi Sofia au contestat-o în repetate rânduri până la eliminarea acesteia în 2022.
Pentru a evita ratarea acestui obiectiv ambiţios de politică externă, România s-a angajat într-un efort politico-diplomatic de convingere a partenerilor europeni în privinţa îndeplinirii certe a criteriilor tehnice conform aquis-ului Schengen şi a progreselor efective în lupta împotriva corupţiei. Descinderile forţelor speciale asistate de instituţiile anticorupţie în punctele de trecere a frontierei externe din primăvarea anului 2012 păreau că vor convinge statele membre Schengen să reevalueze performantele României în materie de securitate a frontierei de răsărit. „Zarurile nu erau aruncate”. Mai rămânea un spaţiu de negociere în relaţia cu statele care se poziționaseră public împotriva aderării celor două țări vecine. Franţa îşi reevaluase poziţia după o vizită a premierului român Victor Ponta la Paris unde a avut o întrevedere cu preşedintele François Hollande, din aceeaşi familie socialistă. Rămâneau doar Germania şi Olanda pentru a fi convinse prin canalele diplomatice încă disponibile.
Când lucrurile păreau să fi intrat pe un făgaş normal, din nou Olanda și Finlanda s-au poziţionat ferm pentru amânarea aderării la Schengen. Rapoartele MCV, pe alocuri negative, au fost invocate de Germania, Olanda şi Finlanda în susţinerea oficială a poziţiei de respingere. Neoficial, se discuta despre impactul evenimentelor politice din vara anului 2012 asupra percepţiei europene privind funcţionarea statului de drept din România, cu accent pe respectarea deciziilor Curţii Constituţionale şi asigurarea independenţei justiţiei de ingerinţele politicului.
În perioada amânărilor aderării României la spaţiul Schengen (2011-2023), nu a existat un consens în cadrul elitelor politice în legătură cu condiţionarea cuplării MCV de îndeplinirea criteriilor tehnice prevăzute în aquis-ul Schengen. Autoritățile guvernamentale responsabile politic și tehnic de proiectul aderării la Schengen s-au situat pe poziţii critice în raport cu partenerii europeni, dezavuând cuplarea MCV de Schengen, în timp ce elitele non-guvernamentale (opoziţia parlamentară) au criticat guvernul în primul rând pentru ineficienţa soluţiilor diplomatice în raport cu statele membre Schengen (Franţa, Germania, Olanda, Finlanda) care s-au pronunţat public pentru amânarea aderării României şi Bulgariei la acest spaţiu de liberă circulaţie.
Actorii politici din România, indiferent de apartenenţa politică, s-au poziţionat critic în raport cu țările europene care au refuzat aderarea țării la spațiul Schengen. Partea română susținea că în anumite țări europene se manifestă în mod pronunțat tendinţe populiste extrem de sensibile la probleme ca migraţia ilegală, situația romilor proveninţi din România care populează zone aflate la periferia unor oraşe europene generând infracţionalitate şi fenomene conexe. Prin urmare, se sugerează faptul că amânarea aderării României la spaţiul Schengen răspunde unor aşteptări din partea electoratului unor ţări europene (Franţa, Germania, Olanda) în raport cu problematica absenţei locurilor de muncă, a migraţiei ilegale, a infracţionalităţii generate de grupuri de romi etc.
Problemele migranților romi cu cetățenie română în unele state europene (Franța și Germania) a fost prezentă în dezbaterile europene legate de amânarea României și Bulgariei, fiind motiv de stigmat pe plan extern și de credibilitate a autorităților naționale[32]. Franța a insistat destul de mult pentru promovarea unor politici de integrare a grupurilor de romi în comunitățile din România prin măsuri de incluziune socială. Taberele de romi stabilitate în apropierea Parisului au constituit o temă delicată în politica franceză mai ales în perioadele de campanie electorală. La un moment dat, aderarea României la spațiul Schengen a devenit o problemă legată de comunitatea romă[33].
La Consiliul JAI de pe 7-8 martie 2013, s-a amânat luarea unei decizii în privinţa aderării României şi Bulgariei, aceasta fiind reprogramată pentru octombrie 2013 pentru frontierele terestre şi maritine, iar în 2014 pentru frontierele aeriene. Deşi, subiectul Schengen a fost introdus pe agenda Consiliului JAI, consensualizarea poziţiei Preşedinţiei şi Guvernului României în virtutea „acordului de coabitare” semnat de preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta a condus la evitarea unui vot din partea miniştrilor de interne a statelor membre ale Acordului Schengen. Un singur vot de respingere (deciziile în Consiliul JAI se adoptă cu unanimitate de voturi) ar fi însemnat o reevaluare a îndeplinirii criteriilor tehnice prevăzute în aquis-ul Schengen.
La 12 octombrie 2017, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2017/19085 privind punerea în aplicare a anumitor dispoziții ale acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații privind vizele (VIS) în Bulgaria și în România. La 25 iunie 2018, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2018/9346 privind punerea în aplicare a dispozițiilor rămase ale acquis-ului Schengen referitoare la SIS în Bulgaria și în România. Totodată, Comisia Europeană și Parlamentul European au respins existența unor legături formale între procesul de evaluare pentru admiterea în Schengen și rapoartele MCV. Comisia Europeană a exprimat această poziție în raportul privind progresele înregistrate de țara noastră în cadrul MCV publicat la începutul anului 2017. Poziția exprimată de Parlamentului European pe tema (de)cuplării Schengen și MCV se regăsește exprimată în Rezoluția din 11 decembrie 2018 referitoare la aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Bulgaria și în România: eliminarea controalelor la frontierele interne terestre, maritime și aeriene în care a fost exprimată opoziția față de condiționarea aderării respectivelor țări la spațiul Schengen de îndeplinirea obiectivelor precizate în MCV.
Chiar dacă MCV a fost ridicat în 2022, corupția rămâne în continuare problematică în țara noastră. Potrivit organizației Transparency International, care calculează indicele percepției corupției, România (46 de puncte) rămâne printre cele mai corupte țări din Uniunea Europeană, alături de Bulgaria (45 de puncte) și Ungaria (42 de puncte), media la nivelul UE fiind de 64 de puncte (pe o scală de la 0-100 de puncte, unde 100 înseamnă nivelul maxim de percepție a corupției).
Figura 6. Indicele de percepție a corupției în România vs. UE (2014-2023)
(sursa: https://www.transparency.org.ro)
La 2 noiembrie 2022, Guvernul a aprobat proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii Schengen, precum şi pentru modificarea şi completarea OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România. Actul normativ asigură cadrul juridic necesar participării României la schimbul de date cu statele membre ale spaţiului Schengen, conform prevederilor cuprinse în cele trei regulamente care formează noua bază legală europeană a SIS referitoare la returnare, frontiere şi cooperare[34].
În Decizia Consiliului Uniunii Europene din 30 decembrie 2023 privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Bulgaria și România, se precizează că, începând cu 31 martie 2024, controalele asupra persoanelor la frontierele aeriene și maritime interne cu și dintre Bulgaria și România se elimină și dispozițiile acquis-ului Schengen menționate în anexă se aplică Bulgariei și României între ele și în raporturile acestora cu celelalte state membre ale Acordului Schengen. În cuprinsul aceluiași act normativ european se mai prevede că vizele naționale de scurtă ședere eliberate de Bulgaria și România înainte de 31 martie 2024 rămân valabile în cursul perioadei de valabilitate a acestora, în scopul tranzitului pe teritoriul altor state membre sau al șederii preconizate pe teritoriile lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, în măsura în care acestea au recunoscut astfel de vize de scurtă ședere în scopurile respective, în conformitate cu Decizia nr. 565/2014/UE[35].
Activitatea de supraveghere și verificările sistematice la frontiere sunt apreciate la nivelul Comisiei Europene și Parlamentului European. Cooperarea polițienească internațională cu țările învecinate decurge fără probleme, la fel ca și cooperarea foarte activă cu Frontex și Europol, inclusiv în chestiunea gestionării migrației ilegale, a returnărilor și readmisia. România are un plan național operațional de contingență pentru situații extraordinare activat cu succes ca răspuns la criza din Ucraina. Sistemul de informații Schengen este operațional, iar automatizarea fluxului de lucru SIRENE este în curs de realizare.
Perspectivele aderării la spațiul Shengen după alegerile europarlamentare din 2024
În perioada 6-9 iunie 2024, în toate țările membre UE s-au desfășurat alegeri pentru Parlamentul European. În România, alegerile europarlamentare au fost comasate cu alegerile locale (alegerea primarilor, consilierilor locale, președinților de consilii județene, consilieri județeni). Guvernanții au justificat comasarea celor două scrutine cu argumente precum realizarea de economii la bugetul de stat, prevenirea ascensiunii extremismului pe plan național și la nivel european, creșterea participării la vot, sprijinul populației pentru ideea de comasare. Într-adevăr, un sondaj INSCOP[36] realizat în martie 2024 arăta că 57,2% dintre români au o părere bună despre comasarea celor două tipuri de scrutine.
Desfășurarea ulterioară a evenimentelor a arătat că temele europene au lipsit din dezbaterea publică. Interesul crescut pentru alegerea primarilor a plasat în derizoriu problematica europeană: politica de mediu sau green deal-ul, politicile de energie, politica agricolă comună şi protestele recente ale fermierilor din ţările europene, migraţia ilegală, extinderea spaţiului Schengen, candidaturile Ucrainei și Republicii Moldova la UE, securitatea şi apărarea la frontierele externe ale UE.
Analiza rezultatelor provizorii la scrutinul pentru PE desfășurat în țările membre, în intervalul 6-9 iunie 2024, arată că partidele cu un discurs suveranist, populist, pe alocuri extremist, și-au consolidat prezența în Legilativul european. Fără a pune o problemă pentru crearea unei majorități de centru, în jurul polului politic format din grupul Partidului Popular European, grupul Renew Europe și grupul Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților, discursul suveranist și eurosceptic va fi tot mai consistent și va influența direcția politicilor europene.
Figura 7. Rezultatele provizorii la alegerile pentru Parlamentul European (PE) 2024
(sursa: https://results.elections.europa.eu)
Dacă ne vom uita pe rezultatele de la ultimele trei alegeri pentru PE, vom constata o creștere constantă a radicalismului de dreapta, a popularității partidelor cu un discurs extremist. Aceste forțe politice sunt mult mai rezervate în ceea ce privește proiectele de extindere a Uniunii Europene spre spațiul estic (Ucraina, Republica Moldova, Georgia, Azerbaidjan), inclusiv a spațiului Schengen prin acordarea statului de membru cu drepturi depline pentru România și Bulgaria.
Cancelarul austriac Karl Nehammer s-a pronunțat în repetate rânduri împotriva admiterii României în spațiul Schengen pe motivul migrației ilegale din țara noastră spre Austria, insistând pe întărirea controlului la frontierele externe. La alegerile interne din 2023, Partidul Popular Austriac din care face parte și cancelarul Nehammer și-a diluat scorul electoral în anumite landuri, în contextul ascensiunii Partidului Libertății (FPÖ), de extremă dreapta, care nu agreează extinderea spațiului Schengen. La alegerile europarlamentare din 2024, Partidul Libertății a ieșit pe primul loc în Austria, fiind urmat de conservatorii austrieci (ÖVP) și de social-democrați (SPÖ). În atare condiții, este greu de imaginat că poziția Austriei în privința aderării depline a României și Bulgariei la spațiul Schengen se va modifica curând.
În urma alegerilor pentru PE din 2024, extrema dreaptă se consolidează și în Franța, unde formațiunea condusă de Marine Le Pen a obținut mai mult decât dublu față de partidul președintelui Emmanuel Macron. Partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) s-a clasat pe locul al II-lea la alegerile europarlamentare, iar social-democrații cancelarului Olaf Scholz au suferit o înfrângere usturăroare. În Olanda, extrema dreaptă reprezentată de Partidul pentru Libertate (PVV) condus de Geert Wilders este în ascensiune încă de la alegerile parlamentare câștigate anul trecut, practicând un discurs instigator la ură anti-islam, xenofob, eurosceptic, care va alimenta extrema dreaptă în Parlamentul European.
România are alocat un număr de 33 de europarlamentari din totalul de 720 pentru mandatul PE 2024-2029. Ultimele date furnizate de BEC (13 iunie 2024), după numărarea a peste 97% din voturi, arată că PSD a câștigat 11 mandate de eurodeputat, PNL – 8 mandate. Partidul lui George Simion a obținut 6 mandate, Alianța Dreapta Unită – 3 mandate, UDMR – 2 mandate, la egalitate cu partidul SOS România – 2 mandate. Nicu Ștefănuță este singurul candidat independent care reușește să intre în Parlamentul European. Prin urmare, suveraniștii din România vor deține 8 mandate de europarlamentari cu care vor contribui la îngroșarea vocii radicalismului de dreapta în Parlamentul de la Strasbourg.
Figura 8. Rezultatele provizorii la alegerile locale și
pentru reprezentanții României în PE 2024
(sursa: https://alegeri.hotnews.ro)
Chiar în zilele în care se definitivează rezultatele de la alegerile pentru PE în toate țările membre UE, la Bruxelles se desfășoară lucrările Consiliului JAI (13-14 iunie 2024), care are ca punct pe ordinea de zi inclusiv problematica Schengen. La masa discuțiilor se vor prezenta prioritățile Pachetului Schengen pentru perioada 2024-2025. În perspectiva aniversării a 40 de ani de la crearea acestui spațiu de liberă circulație (1985-2025), se pregătește adoptarea unei Declarații Schengen care va include referiri la provocările actuale și viitoare în materie de securitate la frontierele externe ale UE. În ceea ce privește măsurile concrete pentru consolidarea spațiul Schengen, se preconizează operaționalizarea unui sistem informatic automat pentru înregistrarea resortisanților țărilor terțe care călătoresc în scopul unei șederi scurte (Sistemul de intrare/ieșire EES) în toamna anului 2024. Sistemul de autorizare privind călătoriile (ETIAS) este programat să devină operațional în prima jumătate a anului 2025. Despre o dată certă privind aderarea deplină a României și Bulgariei încă nu se pomenește pe culoarele de la Bruxelles[37].
Concluzii
Precum Hannibal la porțile Romei, așa este în prezent și proiectul României de aderare la spațiul Schengen. Împreună cu aderarea la NATO (2004) și UE (2007), obținerea statutului de țară cu drepturi depline în Shengen face parte din proiectele strategice ale țării noastre. La acestea ar mai fi de adăugat aderarea la Zona Euro și obținerea statutului de membru cu drepturi depline în Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
Aniversarea a 40 de ani de la intrarea în vigoare a Acordului Schengen reprezintă un prilej excelent pentru diplomația românească de a pregăti încă de pe acum obținerea unui consens în cadrul Consiliul JAI pentru eliminarea controalelor la frontierele externe terestre, prin negocieri punctuale cu state ca Franța, Germania, Olanda, Austria, care s-au opus în trecut aderării României și Bulgariei. Ascensiunea partidelor cu un discurs suveranist, populist, eurosceptic tocmai în statele anterior menționate descurajează într-o oarecare măsură perspectivele aderării depline a României și Bulgariei la spațiul Schengen. Depinde de cum se vor comporta liderii acestor partide în forurile europene. În acest sens, există două scenarii: (1) scenariul reprezentat de prim-ministrul italian Georgia Meloni, care și-a diluat discursul de dreapta, devenind frecventabilă mai ales prin pozițiile pro-NATO și susținerea Ucrainei și (2) scenariul coalizării acestor forțe și amplificării tendințelor suveraniste și antieuropene cu lideri ca Marine Le Pen, Victor Orban, Geert Wilders și alți politicieni care momentan par doar excentrici în raport cu establishmentul european și discursul mainstream de consolidare a Uniunii Europene.
O prezență activă, unitară, coerentă a eurodeputaților din România la Bruxelles și Strasbourg, concomitent cu negocierile pentru obținerea unor poziții relevante în structurile de conducere ale Comisiei Europene și Parlamentului European, sprijinită de diplomația de la București în colaborare cu diplomația de la Sofia poate maximiza șansele celor două țări chiar în contextul unei scene politice internaționale agitată de războiul din Ucraina și cel din Fâșia Gaza.
Poate că eforturile politicienilor și diplomaților care au contribuit la realizarea Unirii de la 1918, în condiții complicate pentru România după sfârșitul Marelui Război, ar putea inspira elita politică actuală în realizarea proiectelor de țară (cele trei aderări: în Schengen, Zona Euro, OCDE). Aceste trei „aderări” reprezintă în mod simbolic integrarea deplină a României în structurile euro-atlantice, o consolidare a parcursului democratic și totodată o „plasă de siguranțăˮ în cazul unor crize majore care pot amenința realizările politice, sociale și economice de până acum.
Bibliografie
- BANU, Mihai Constantin (2021). Participarea României la Spațiul Schengen. Stadiul Actual. București: Camera Deputaților – Departamentul pentru studii parlamentare și politici UE, Direcția pentru Uniunea Europeană, https://www.cdep.ro.
- BĂRBĂȚAN, Alin (2023). Câți refugiați ucraineni se aflau în România, la final de 2023. Câți sunt înscriși la școală și lucrează aici, platforma România Curată, https://www.romaniacurata.ro, utlima accesare iunie 2024.
- BÂRGĂOANU, Alina (2011). Examenul Schengen În căutarea sferei publice europene. București: Editura Comunicare.ro, http://elibrary.snspa.ro.
- DIGI 24, DIICOT și DNA anchetează ofițeri MAI implicați într-o amplă rețea de trafic de migranți organizată pe teritoriul României, https://www.digi24.ro.
- European Policy Initiative (EuPI) (2011). Perspectives for the Schengen Membership of Bulgaria and Romania: Between the Implementation of Criteria and the Changes in the European and International Context Synthesis report, http://www.eupi.eu.
- Euronews, Traseul României către Schengen. Cronologia momentelor cheie, https://www.euronews.ro.
- IFTIMOAEI, Ciprian (2023). „Traficul de persoane în județul Iași. O evaluare statistică”, în Ziarul de Iași, https://www.ziaruldeiasi.ro.
- IFTIMOAEI, Ciprian (2013). „Controversies Regarding the Security of Romania’s Eastern Border in the View of Joining the Schengen Area”, în vol. coord. Ramona Frunză, Gabriela Carmen Pascariu, Teodor Moga, The EU as a Model of Soft Power in the Eastern Neighbourhood. Iași: Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, pp. 762-780, https://cse.uaic.ro.
- IFTIMOAEI, Ciprian (2012). „Riscuri şi ameninţări la frontiera de răsărit a României în perspectiva aderării la spaţiul Schengen”, în vol. coord. Ion Talabă, Marilena Doncean, Dumitru Jijie, Georgiana Tacu, Rolul Euroregiunilor în dezvoltarea durabilă în contextul crizei mondiale, vol. XVIII. Iași: Editura Tehnopress, pp. 43-52.
- IFTIMOAEI, Ciprian (2010). „România și exigențele aderării la spațiul Schengen”, Anuarul Universitatii „Petre Andrei” din Iasi / Year-Book „Petre Andrei” University from Iasi, Fascicula: Asistenta Sociala, Sociologie, Psihologie / Fascicle: Social Work, Sociology, Psychology, vol. 1, issue 5. Iași: Editura Lumen, pp. 420-435.
- IFTODE, Florinel (2012). „Accession to the Schengen Area – a Further Delay for Romania”, The 7th Edition of International Conference Proceedings „European Integration Realities and Perspectives”, Vol 7 (2012), „Danubius” University of Galați, https://proceedings.univ-danubius.ro.
- ION, Claudia Anamaria; Stan, Adrian Daniel; Nistor, Maria Mihaela (2013), „Romania And The Schengen File: Between Immigration And Human Rights”, în vol. coord. Ramona Frunză, Gabriela Carmen Pascariu, Teodor Moga, The EU as a Model of Soft Power in the Eastern Neighbourhood. Iași: Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, pp. 769-789, https://cse.uaic.ro.
- INSCOP Research, Sondaj de opinie realizat la comanda News.ro (Partea a II-a: Opinia populației privind comasarea alegerilor. Intenția de vot pentru alegerile europarlamentare și locale), https://www.inscop.ro.
- Inspectoratul General pentru Imigrări, Analiza polițiștilor de imigrări în anul 2022, https://igi.mai.gov.ro.
- Guvernul României (2023), Strategia naţională de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2023-2027, https://sgg.gov.ro.
- Guvernul României (2018), Strategia naţională de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2018-2020, https://sgg.gov.ro.
- Guvernul României (2011), Strategia naţională de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2011-2012, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 220 din 30 martie 2011, https://legislatie.just.ro.
- Guvernul României (2008), Strategia naţională privind aderarea la spaţiul Schengen pentru perioada 2008-2011, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1540 din 25 noiembrie 2008, https://legislatie.just.ro.
- Guvernul României (2018), Strategia Naţională de Management Integrat al Frontierei de Stat a României 2018-2020, https://sgg.gov.ro.
- Guvernul României (2007), Strategia naţională de management integrat al frontierei de stat a României în perioada 2007-2010, aprobată prin Hotărârea de guvern nr. 324 din 28 martie 2007, https://sgg.gov.ro.
- Ministerul Afacerilor Interne (MAI) (2008), Catalogul Schengen al UE. Controlul la frontierele externe. Returnarea şi readmisia. Recomandări şi cele mai bune practici, https://schengen.mai.gov.ro.
- Ministerul Afacerilor Interne (MAI) (2008), Planul de acţiune Schengen, https://schengen.mai.gov.ro.
- NIȚĂ, Nelu; Lupașcu, Adrian (2014), „România și perspectivele aderării la spațiul Schengenˮ, în Acta Universitatis George Bacovia. Juridica, Volume 3. Issue 1/2014, http://juridica.ugb.ro.
- Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (2022), Global Migration Report, https://romania.iom.int.
- STOICA, Alina & Mărcuț, Mirela (2015). „Did the Roma Issue Impair Romania’s Accession To the Schengen Area?”, Frontiere e immagini d´Europa/ Borders and Images of Europe, Firenze, Centro Editoriale Toscano, https://ssrn.com.
- US Department of State, 2023 Trafficking in Persons Report: Romania, https://www.state.gov.
[1] Acest articol valorifică într-o formă adăugită și revizuită contribuții anterioare ale autorului referitoare la tema aderării României la spațiul Schengen, menționate la puntele 7,8 și 9 din bibliografie.
[2] Fenomenul Piața Universității, denumit și Golaniada, se referă la protestele din țata Universității București, din perioada 22 aprilie-15 iunie 1999, declanșate ca urmare a nemulțumirii tinerilor, studenților, intelectualilor, a unei părți din societatea civilă, față de politica regimului Ion Iliescu. Titlul de „Golaniada” provine de la apelativul „golan” cu care președintele Iliescu s-a adresat studenților care protestau în fiecare seară în Piața Universității față de ritmul și calitatea reformelor pe drumul tranziției de la totalitarismul comunist la democrație, dar și față de prezența unor foști nomenclaturiști și membri ai politiei politice (Securitate) în structurile de conducere ale statului.
[3] Ciprian Iftimoaei, „România și exigențele aderării la spațiul Schengen”, în Anuarul Universității „Petre Andrei” din Iași / Year-Book „Petre Andrei” University from Iasi, Fascicula: Asistenta Sociala, Sociologie, Psihologie / Fascicle: Social Work, Sociology, Psychology, vol. 1, issue 5. Iași, Editura Lumen, pp. 420-435.
[4] Cf. Articolul 7 din Protocolul nr. 19 anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, https://eur-lex.europa.eu.
[5] Florinel Iftode, „Accession to the Schengen Area – a Further Delay for Romania”, The 7th Edition of International Conference Proceedings „European Integration Realities and Perspectives”, Vol 7 (2012), „Danubius” University of Galați, https://proceedings.univ-danubius.ro.
[6] Nelu Niță, Adrian Lupașcu, „România și perspectivele aderării la spațiul Schengenˮ, în Acta Universitatis George Bacovia. Juridica, Volume 3. Issue 1/2014, http://juridica.ugb.ro.
[7] Consiliul Uniunii Europene, Spațiul Schengen pe înțelesul tuturor, https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/schengen-area/#members.
[8] Ibidem.
[9] Cf. Guvernul României, Strategia Naţională de Management Integrat al Frontierei de Stat a României 2018-2020, în conformitate cu prevederile art. 3 și 8 alin. (6) din Regulamentul (UE) 2019/18961 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de Frontieră și Garda de Coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 și ale Comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliul COM (2018) 250 din data de 14.03.2018 referitoare la Raportul privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a Agendei Europene privind Migrația și ale proiectului de Concluzii ale Consiliului privind gestionarea europeană integrată a frontierelor (GEIF) nr. 9000/18. Documentul strategic preia informațiile specifice și adaptează prevederile naționale la cele europene aferente Strategiei tehnice și operaționale privind managementul integrat al frontierelor UE (TO EIBM) aprobată prin Decizia nr. 2/2019 din 27 martie 2019 a Consiliului de Administrație al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (FRONTEX). https://sgg.gov.ro.
[10] Date obţinute de pe site-ul oficial al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră www.politiadefrontiera.ro .
[11] Cf. Art. 4 (1) şi (2) din Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană face distincţia între prevederile care nu sunt legate de ridicarea controalelor la frontierele interne ale statelor membre aplicabile în România de la data aderării şi prevederile direct legate de ridicarea controalelor la frontierele interne ale statelor membre, care se aplică numai în temeiul unei decizii adoptate de Consiliu în acest sens (https://eur-lex.europa.eu/collection/eu-law/treaties/treaties-accession.html?locale=ro).
[12] Departamentul Schengen din cadrul Ministerul Administrației și Internelor (MAI) a fost înfiinţat prin Hotărârea de Guvern nr. 1317 din 2007 pentru a funcţiona ca autoritate naţională în domeniu cu rol de coordonare și monitorizare a condiţiilor necesare pentru aplicarea integrală a prevederilor Acordului Schengen privind eliminarea graduală a controalelor la frontierele comune, a Convenţiei de aplicare a acestuia, precum şi a celorlalte prevederi specifice acquis-ului Schengen (http://www.schengen.mira.gov.ro) .
[13] SIRENE este acronimul pentru Supplementary Information Request at the National Entries („solicitare de informații suplimentare la intrarea pe teritoriul național”). Țările care utilizează Schengen Information System au trebuit să înființeze un birou național SIRENE, operațional 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, care este responsabil cu schimbul de informații și cu coordonarea activităților legate de semnalările SIS. Europol a înființat, de asemenea, un birou SIRENE (https://home-affairs.ec.europa.eu/policies/schengen-borders-and-visa/schengen-information-system/sirene-cooperation_ro).
[14] Cf. Hotărârea de Guvern nr. 1540 din 25 noiembrie 2008 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind aderarea la spaţiul Schengen pentru perioada 2008-2011.
[15] Schengen România, Aderarea la spațiul Schengen – Facilitatea Schengen, https://schengen.mai.gov.ro/index17.htm.
[16] Fondul pentru frontierele externe pentru perioada 2007-2013 a fost înființat potrivit Deciziei nr. 574/2007/CE
a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007; decizia amintită a fost abrogată ulterior prin
Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire, în
cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize (https://fed.mai.gov.ro/373/programul-general-solidaritatea-si-gestionarea-fluxurilor-migratorii).
[17] Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) estimează că numărul migranţilor internaţionali a crescut de la 84 milioane la nivel global în 1970 la 281 milioane în 2020; dacă se ia în considerare creşterea populaţiei lumii, proporţia migranţilor internaţionali a crescut puţin, de la 2,3% la 3,6% din populaţia globală. Majoritatea persoanelor (96,4%) locuiesc în ţara în care s-au născut. Numărul de migranţi internaţionali a fost mai mic cu aproximativ 2 milioane în 2020 din cauza Covid 19 (https://romania.iom.int/news/iom-launches-2022-global-migration-report-romanian).
[18] Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), Analiza polițiștilor de imigrări în anul 2022, https://igi.mai.gov.ro, ultima accesare iunie 2024.
[19] DIGI 24, DIICOT și DNA anchetează ofițeri MAI implicați într-o amplă rețea de trafic de migranți organizată pe teritoriul României, https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/diicot-si-dna-ancheteaza-ofiteri-mai-implicati-intr-o-ampla-retea-de-trafic-de-migranti-organizata-pe-teritoriul-romaniei-2813753, ultima accesare iunie 2024.
[20] Ciprian Iftimoaei, „Riscuri şi ameninţări la frontiera de răsărit a României în perspectiva aderării la spaţiul Schengen”, în vol. coord. Ion Talabă, Marilena Doncean, Dumitru Jijie, Georgiana Tacu, Rolul Euroregiunilor în dezvoltarea durabilă în contextul crizei mondiale, vol. XVIII, Editura Tehnopress, Iași, 2012, pp. 43-52.
[21] European Policy Initiative (EuPI), Perspectives for the Schengen Membership of Bulgaria and Romania: Between the Implementation of Criteria and the Changes in the European and International Context Synthesis report, 2011, http://www.eupi.eu.
[22] Alin Bărbănțan, Câți refugiați ucraineni se aflau în România, la final de 2023. Câți sunt înscriși la școală și lucrează aici, platforma România Curată, https://www.romaniacurata.ro, utlima accesare iunie 2024.
[23] Cf. Consiliul European, Ce este protecția temporară, https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eu-migration-policy/refugee-inflow-from-ukraine, ultima accesare iunie 2024. Directiva UE privind protecția temporară a fost adoptată în 2001, în perioada care a urmat strămutărilor la scară largă înregistrate în Europa din cauza conflictelor armate din Balcanii de Vest, în special din Bosnia și Herțegovina și Kosovo.
[24] Cf. Șefei Reprezentanței Comisiei Europene (CE) în România, Ramona Chiriac, intervievată de Anca Grădinaru pe tema ajutoarelor oferite refugiaților ucraineni, https://romania.europalibera.org/a/bani-europeni-pentru-ucraineni-interviu-one2one-ramona-chiriac/32415702.html, ultima accesare iunie 2024.
[25] US Department of State, 2023 Trafficking in Persons Report: Romania, https://www.state.gov/reports/2023-trafficking-in-persons-report/romania, ultima accesare iunie 2024.
[26] Cf. Regulation (EC) No. 1931/ 2006 of the European Parliament and the Council of 20 December 2006, laying down rules on local border traffic at the external land border of the Member States and amending the provisions of the Schengen Convention (https://eur-lex.europa.eu).
[27] Consiliului European, https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eastern-partnership, ultima accesare iunie 2024.
[28] Alina Bârgăoanu, Examenul Schengen În căutarea sferei publice europene, Editura Comunicare.ro, București, 2011, http://elibrary.snspa.ro.
[29] Comunicatul de presă al Consiliului UE, septembrie 2021, https://www.consilium.europa.eu, ultima accesare iunie 2024.
[30] Mihai Constantin Banu, Participarea României la Spațiul Schengen. Stadiul Actual. Camera Deputaților – Departamentul pentru studii parlamentare și politici UE, Direcția pentru Uniunea Europeană, București, 2021, https://www.cdep.ro, ultima accesare iunie 2024.
[31] La 13 decembrie 2006, Comisia Europeană a adoptat Decizia 2006/928/CE de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progreselor realizate de România în vederea atingerii a patru obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției. Decizia respectivă prevede că aceasta trebuie abrogată atunci când toate obiectivele de referință au fost îndeplinite în mod satisfăcător. În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L 229/94 din 18 septembrie 2023 a fost publicată Decizia (UE) 2023/1786 a Comisiei din 15 septembrie 2023 de abrogare a Deciziei 2006/928/CE de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției.
[32] Alina Stoica, Mirela Mărcuț, „Did the Roma Issue Impair Romania’s Accession To the Schengen Area?”, Frontiere e immagini d´Europa/ Borders and Images of Europe, Centro Editoriale Toscano, Firenze, 2015, https://ssrn.com.
[33] Claudia Anamaria Ion, Adrian Daniel Stan, Maria Mihaela Nistor, „Romania And The Schengen File: Between Immigration And Human Rights”, în vol. coord. Ramona Frunză, Gabriela Carmen Pascariu, Teodor Moga, The EU as a Model of Soft Power in the Eastern Neighbourhood, Editura Universităţii „Al.I. Cuza”, Iași, 2023, pp. 769-789, https://cse.uaic.ro/eurint/proceedings/eurint2013.htm.
[34] Euronews, https://www.euronews.ro/articole/traseul-romaniei-catre-schengen-cronologia-momentelor-cheie-in-procesul-aderarii, ultima accesare iunie 2024.
[35] Cf. Deciziei (UE) 2024/210 a Consiliului UE din 30 decembrie 2023 privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România, https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-17132-2023-INIT/ro/pdf.
[36] INSCOP Research, Sondaj de opinie realizat la comanda News.ro (Partea a II-a: Opinia populației privind comasarea alegerilor. Intenția de vot pentru alegerile europarlamentare și locale), https://www.inscop.ro/martie-2024-sondaj-de-opinie-inscop-research-realizat-la-comanda-news-ro-partea-a-ii-a-opinia-populatiei-privind-comasarea-alegerilor-intentia-de-vot-pentru-alegerile-europarlamentare-si-locale, ultima accesare martie 2024.
[37] Cf. Agenda legislativă a Consiliului JAI din 13-14 iunie 2024, https://www.consilium.europa.eu, ultima accesare 13 iunie 2024.