Identitatea religioasă şi alegerile prezidenţiale din 1996, 2004 şi 2014 din România 

(Religious identity and the presidential elections of 1996, 2004 and 2014  in Romania)

Andrei ALEXANDRESCU

Abstract: The current study assesses the role played by the references to the national and Orthodox identity in Romanian presidential election campaigns of 1996, 2004 and 2014. The working hypothesis, validated during the research, was that, when some of the candidates assumed a certain political identity which included the Orthodox religious dimension and support for certain issues on the agenda of the official church, the balance of popular vote didn’t change decisively.

Keywords: alegeri prezidenţiale, identitate naţională, religie, ortodox, alteritate, minorităţi.

Introducere

Problema ridicată de rolul pe care trebuie să îl joace identitatea şi convingerile religioase ale oamenilor politici în contextul desfăşurării proceselor politice democratice a fost şi este discutată în toate ţările la nivel politic sau intelectual şi filosofic iar România nu putea face excepţie. Mai mult, momentele de încordare ale energiilor politice şi de ascuţire a interesului public specifice perioadelor electorale aduc note suplimentare şi întăresc tuşele de culoare ale dezbaterilor în jurul locului pe care religia îl joacă în cursa electorală dintr-un stat democratic.

Momentul alegerilor prezidenţiale din 2014, când Klaus Iohannis a fost ales preşedinte fără ca religia sa lutherană să fi trecut neobservată electoratului, a readus în discuţie toate acestea. Aşadar, care a fost şi care este rolul religiei în campaniile electorale prezidenţiale româneşti? Dar rolul Bisericii Ortodoxe Române?

Pentru a realiza un istoric al problemei am optat pentru trei momente electorale esenţiale ale istoriei României post-decembriste, anume alegerile prezidenţiale din 1996, 2004 şi 2014 când au fost aleşi Emil Constantinescu, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Faţa de alegerile locale şi parlamentare în care sunt mulţi candidaţi în cursa electorală, cele prezidenţiale au fost mereu extrem de personalizate în România. Ele au favorizat abordarea unor probleme de anvergura naţională în domenii precum identitatea naţională şi, subordonat, rolul religiei şi Bisericii în societate. Acesta este unul din motivele pentru care am optat pentru aceste trei momente electorale. Cel de al doilea este reprezentat de faptul că în toate cele trei situaţii problemele legate de religie au jucat un anume rol în cursul campaniilor electorale.

Ipoteze de lucru

Acum mai mulţi ani, într-un studiu care integra concluziile campaniei electorale prezidenţiale din 2004, am ajuns la concluzia că identitatea religioasă a candidaţilor nu a fost una de natură să influenţeze decisiv (adică până la înclinarea balanţei către un câştigător) formarea intenţiei de vot la nivel naţional. Şi aceasta în ciuda unei opinii larg răspândite potrivit căreia problema religioasă şi implicarea Bisericii Ortodoxe în campanie pot fi de natură să joace un rol puternic în a orienta votul popular într-o direcţie sau în alta (opinie care însă se poate valida însă la nivelul politicii locale).

Ipoteza noastră formulată atunci şi ulterior validată în acel context a fost aceea că dacă privim lucrurile la nivel naţional, în cazul alegerilor prezidenţiale, când este ales un singur om, electoratul ţine cont în mai mare măsură de alte tipuri de identităţi în cadrul unui sistem concentric de cercuri de alteritate definit în raport cu proiectul naţional românesc şi pe care l-am descris la vremea respectivă. [1] Îndrăznim să spunem că acea concluzie a fost reconfirmată de alegerile prezidenţiale care au avut loc în 2014 în România.

Opinia noastră era de pe atunci aceea că punând într-un eventual „centru” simbolic proiectul naţional românesc, se poate spune că principalele forme de definire a diferenţelor faţă de ceea ce este văzut ca fiind „normal” pentru cei mai mulţi dintre cetăţeni, şi anume a asuma o identitate „românească”, pornesc de la criteriul naţional. Cei „diferiţi” şi eventual investiţi cu valenţe negative la nivelul imaginarului colectiv sunt cei percepuţi ca fiind un pericol pentru unitatea naţională şi pentru identitatea naţională iar criteriul religios apare numai pentru a fi subordonat celui naţional. [2] De aceea, în masura în care o parte cetăţenilor acceptă ideea că a fi ortodox este o latură importantă a identităţii româneşti se ajunge în situaţia ca mai frecvent să fie percepuţi ca fiind un pericol greco – catolicii decât protestanţii. Cei din urmă sunt asociaţi cu minorităţile naţionale, tratate într-un registru distinct şi plasate pe un cerc de alteritate mai îndepărtat de normalitatea românească pe când greco – catolicii divizau chiar naţiunea arătând că identitatea românească poate exista şi progresa fără o legătură directă cu cea ortodoxă. De aceea redresarea Bisericii Greco – Catolice după 1989 a fost mult îngreunată iar atacurile la adresa ei vizau tocmai acest aspect: existenţa ei îi împarte pe români, îi divide, destramă unitatea naţională (concept – cheie al viziunii ceauşiste despre naţiune şi despre statul – naţional în anii 1980 prezent însă în imaginarul colectiv şi după 1989). [3] Evident, şi aici a existat o evoluţie în timp, frecvenţa atacurilor la adresa greco – catolicilor a fost mai mare în primii 10 – 15 ani după Revoluţie intrând apoi în declin.

Dacă ne uităm acum către minorităţile naţionale, vedem funcţionând aceleaşi exigenţe care pun pe primul plan nevoia de a proteja statul naţional. Şi în acest caz particular criteriul religios se subordonează în mod fundamental celui naţional şi de aceea maghiarii (care sunt numeroşi şi au tendinţa de a revendica autonomie în diferite forme şi grade) sunt priviţi cu mai multă reţinere decât reprezentanţii grupurilor minoritare foarte restrânse care nu mai au capacitatea de a ridica întrebări faţă de concepţia politică a statului naţional unitar românesc precum saşii sau turcii şi tătarii. [4] Cu alte cuvinte în cazul unui candidat cum a fost Klaus Iohannis nu religia era cea importantă cât identitatea etnică. Dacă el ar fi fost maghiar, chiar având aceeaşi religie protestantă, şansele sale de câştig ar fi fost altele, probabil mult mai mici.

Folosim acum acest prilej pentru a relua pe scurt istoria problemei dar şi pentru a adăuga unele consideraţii privind alegerile din 2014 menţinând aceeaşi ipoteză de lucru. Nici simpla afirmare a identităţii religioase a candiaţilor şi nici chiar sprijinul Bisericii Ortodoxe Române, mai mult sau mai puţin discret, pentru unul sau altul dintre ei, nu sunt de natură să aducă un avantaj electoral decisiv la alegerile prezidenţiale aşa cum se desfăşoară ele acum, la nivel naţional. Alţi factori, de pildă identitatea etnică sau ideologia politică par a fi mai importanţi. La fel şi aprecierea pe care electoratul o dă partidelor care îi susţin sau promisiunilor lor în domenii precum combaterea corupţiei, opţiunile economice, angajamentele în câmpul politicilor de protecţie socială etc.

Temele analizate

Aşa cum este ştiut, la alegerile prezidenţiale din 2014 s-a impus candidatul lutheran Klaus Iohannis în faţa ortodoxului Victor Ponta. În cursul campaniei presa a susţinut, cu anumite dovezi, că unii dintre membrii echipei de campanie a lui Victor Ponta, cel puţin de la nivel local, credeau că o parte din ierarhia Bisericii Ortodoxe ar fi preferat o victorie a lui Ponta (aşa cum a fost cazul de la Satu Mare). [5] Dar, până la urmă, victoria lui Iohannis nu ar fi trebuit să fie o surpriză. Şi în anul 2004 lucrurile au stat oarecum la fel: candidatul care a fost perceput ca având inclusiv sprijinul unor părţi importante ale conducerii Bisericii Ortodoxe Române a pierdut (Adrian Năstase) pe când cel care a fost mai provocator şi care a înfruntat deschis punctul de vedere al Bisericii pe teme precum construirea Catedralei Neamului sau statutul comunităţii LGBT a câştigat (Traian Băsescu).

Revenind la alegerile din anul 2014 se impune încă o observaţie preliminară. Din afara Bisericii Ortodoxe nu venea doar Klaus Iohannis (lutheran, membru al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană) ci, potrivit informaţiilor disponibile, şi alţi candidaţi printre care cel clasat pe locul al 3 – lea, Călin Popescu – Tăriceanu (romano – catolic) şi cel clasat pe locul al 5 – lea, Monica Macovei (greco – catolică). De fapt, dintre candidaţii plasaţi pe primele 5 locuri la turul I al alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie 2014 doar 2 erau ortodocşi (Victor Ponta şi Elena Udrea).

Privind problema dintr-un alt unghi şi în ciuda discreţiei cu care poate fi asociată o astfel de problemă care ţine în mare măsură de viaţa privată sursele de informare au conturat, totuşi, încă o informaţie interesantă: dintre cei 5 candidaţi evocaţi şi care au contat în mai mare măsură în cursa electorală singurul practicant pare a fi fost chiar cel care a câştigat alegerile, Klaus Iohannis. [6] Despre participarea celorlalţi patru la viaţa religioasa s-a vorbit puţin dar nu există elemente cunoscute în mod public care să permită o caracterizare a lor ca fiind credincioşi practicanţi.

Deşi nu ignorăm premisa că atenţia publicului era concentrată în toamna lui 2014 asupra lui Klaus Iohannis şi Victor Ponta, percepuţi ca fiind singurii candidaţi cu şanse de a câştiga alegerile prezidenţiale, trebuie spus că şi ceilalţi candidaţi au jucat un rol în ecuaţia procesului electoral. Dacă ar fi să ne referim la ceilalţi doi candidaţi evocaţi care nu erau ortodocşi, putem reţine de pe acum ideea că nu sunt argumente pentru a susţine că în cazul lor problema religiei a fost relevantă în vreun fel în cursul anului electoral 2014. Totuşi, atât în cazul lui Călin Popescu – Tăriceanu cât şi în cazul Monicăi Macovei era departe de a fi vorba despre nişte secrete.

Tăriceanu se căsătorise în anul 2013 iar apartenenţa sa la Biserica romano – catolică fusese evocată de presă în acest context. [7] De fapt, problema fusese notată şi în cursul anului electoral 2004 când Tăriceanu era copreşedinte al Alianţei DA iar faptul că era catolic fusese reţinut ca fiind o vulnerabilitate (vom reveni asupra acestui moment menţionând însă de pe acum că acest detaliu nu a jucat nici atunci vreun rol în campania electorală). [8]

Referitor la Monica Macovei trebuie spus că în cursul campaniei electorale 2014 a existat un moment în care o televiziune a amintit faptul că este greco – catolică. Ea a asumat acest lucru într-o conferinţă de presă evocând contribuţia importantă avută de această comunitate în istoria românilor: „Vreau sa aduc aminte tuturor că greco-catolicii reprezintă Şcoala Ardeleană, greco-catolicii reprezintă paşoptiştii, actul Unirii a fost citit de cardinalul Hossu, greco-catolic, Coposu a fost greco-catolic, Iuliu Maniu a fost greco-catolic. Ca atare, e un motiv de mândrie …. Asta nu însemnă că am un alt sentiment faţă de cei care sunt de altă religie decât mine. Sunt credincioasă, sunt creştină.” [9]

Mergând acum către trecut, trebuie să spunem că istoria afişării convingerilor religioase ale candidaţilor la alegerile prezidenţiale din România poate fi urmărită până la începuturile democraţiei româneşti, acum un sfert de secol. Anterior anului 1996 atacurile date de partidele de dreapta la adresa lui Ion Iliescu, preşedinte la acea dată, nu ocoleau sfera religioasa. Acesta era acuzat frecvent de a fi „liber cugetător” sau „ateu” ceea ce conducea către o altă etichetare, cea de „comunist”.

Spre a exemplifica cele de mai sus, putem evoca modul de formulare a primei dintre întrebările puse de Emil Constantinescu lui Ion Iliescu în ultima dezbatere televizată la alegerile prezidenţiale din 1996: „Domnule Iliescu, aţi declarat la televiziune, chiar la Televiziunea Română, că sunteţi liber cugetător. Aceasta conform tuturor dicţionarelor limbii române înseamnă ateu, necredincios sau fără Dumnezeu. Sigur că omul se poate schimba. Pot să se producă chiar zguduiri sufleteşti. La Antena 1, în dialogul pe care l-am avut, v-am întrebat dacă credeţi în Dumnezeu. Aţi dat, sigur, un răspuns care mie, aşa ca om, mi s-a părut neconvingător. Acum aş vrea să vă întreb, pentru că totuşi suntem într-o ţară creştină, vă este frică de Dumnezeu, domnule Iliescu?”. [10] Aşa cum se şi spunea în întrebare, într-o dezbatere anterioară, care avusese loc cu câteva zile mai înainte la postul tv Antena 1, Emil Constantinescu îi pusese lui Ion Iliescu direct, fără nici o introducere, o întrebare care ulterior a devenit celebră: „Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?” [11] Probabil candidatul CDR apreciase că acel moment avusese un mare impact din moment ce întrebarea a fost reluată sub o nouă formă, cu o introducere amplă despre cei „fără de Dumnezeu”, în ultima dezbatere, la TVR.

Această campanie electorală a fost evocată ulterior de unii consilieri ai lui Ion Iliescu dar ei nu au considerat amintirea divinităţii ca fiind decisivă în economia înfruntărilor televizate dintre cele două tururi de scrutin. Iosif Boda, cel care a condus campania electorală a lui Ion Iliescu în 1996, a apreciat ulterior că „dintre elementele care l-au tras în jos, trei au fost decisive: Guvernul Văcăroiu, PDSR şi tema corupţiei” iar „impresia a fost aceea că Emil Constantinescu l-a hărţuit şi l-a tocat pe Ion Iliescu patru seri la rând pe tema corupţiei”. [12] Cât priveşte întrebările „încuietoare” din ultima dezbatere televizată, Boda consideră că a existat un astfel de moment în acea ultimă dezbatere de la TVR în ciuda faptului că „nici unul dintre membrii staff-ului nostru nu prevăzuse că Emil Constantinescu avea să poată pune” o întrebare de acest fel. Dar, după el, acela a fost momentul în care Constantinescu i-a cerut lui Iliescu să spună „dacă şi cum şi-a cumparat locuinţa în care stătea”. [13]

Aceeaşi impresie o are şi un alt fost consilier al lui Ion Iliescu apropiat situaţiei, Paul Dobrescu. Acesta relatează pe larg chiar dezbaterea de la postul Antena 1 unde a fost pusă celebra întrebare referitoare la credinţa în Dumnezeu dar nu evocă acest moment. Şi pentru Dobrescu tot problema corupţiei pare a fi cea mai senzitivă: „cam pe la mijlocul dezbaterii a avut loc un moment cu încărcătură psihologică. Emil Constantinescu a adus din nou vorba despre corupţie şi a insistat ca preşedintele să numească un demnitar pe care l-a destituit pe acest temei”. [14] Răspunsul dat atunci de Iliescu îi pare lui Dobrescu „una dintre cele mai nefericite variante” iar după aceea „preşedintele şi-a dat seama că a greşit”. După el, toate acestea fac ca în restul dezbaterii Iliescu să rămână mai mult în defensivă. Nici referitor la ultima dezbatere de la TVR Dobrescu nu evocă întrebarea lui Constantinescu despre „frica de Dumnezeu”.

În schimb, el relatează că un subiect legat de Biserica Ortodoxă Română a fost discutat şi în interiorul echipei lui Ion Iliescu care pregătea acele ultime dezbateri televizate. Astfel, pentru scurt timp, a fost luată în calcul eventualitatea ca una dintre întrebările pe care Iliescu urma să i-o adreseze lui Constantinescu să vizeze zvonurile privind pretinse pregătiri făcute în cadrul Bisericii ca în cazul victoriei candidatului CDR Patriarhul Teoctist să fie înlocuit cu mitropolitul Banatului Nicolae. Tema făcuse în perioada respectivă o anumită vâlvă după ce fusese lansată în spaţiul public de senatorul PDSR (partid devenit ulterior PSD) şi stareţ al Mănăstirii Plumbuita din Bucureşti Neculai Simeon Tatu. Potrivit lui Dobrescu, pista a fost abandonată din cauză că subiectul nu avea o legătură directă cu Emil Constantinescu (care ar fi putut spune că nu ştie despre ce este vorba) dar şi din teama că Iliescu ar fi putut fi acuzat de presă că duce o campanie electorală „murdară”. [15] Fostul consilier prezidenţial va caracteriza situaţia din acel moment ca fiind „confuză” şi „ceţoasă până la sfârşit”. [16] Să notăm, totuşi, implicarea în această poveste a lui Neculai Simeon Tatu (1931 – 1999), senator între 1990 şi 1996 dar şi stareţ al Mănăstirii Plumbuita din Bucureşti. După alegerile din 1996 el a avea să iasă din viaţa parlamentară dar rămâne până astăzi cel mai înalt reprezentant oficial al Bisericii Ortodoxe Române care a desfăşurat activitate politică de nivel atât de important în cadrul unui partid politic şi în Parlament.

Revenind acum la întrebările puse de Constantinescu trebuie să notăm că, în timp, ele par a fi intrat în conştiinţa publică ca elementul definitoriu al acelor confruntări televizate. [17] La mulţi ani după evenimente, întrebarea despre credinţa în Dumnezeu a fost numită chiar „întrebarea care a adus un mandat prezidenţial”. [18]

Acestea veneau la finalul unei campanii electorale în care Emil Constantinescu şi CDR folosiseră destul de mult o retorică ce conţinea cuvinte – cheie cu trimitere religioasă. Campania electorală a lui Constantinescu debutase la 4 septembrie 1996 în comuna Ruginoasa, Judeţul Iaşi. Evident, candidatul CDR dorea să se portretizeze cât mai apropiat de imaginea lui Alexandru Ioan Cuza valorizat pozitiv de români. În acelaşi timp, el era prezentat în ziarul România liberă ca fiind „un om cu frica lui Dumnezeu, respect faţă de lege şi dragoste de ţară”. [19] Câteva zile mai târziu, la 8 septembrie, debutează oficial şi campania CDR. Locul ales pentru prima reuniune electorală este Câmpia Libertăţii de la Blaj, spaţiu cu o încărcată simbolistică în istoria naţională dar despre care puţini români cunoşteau, la vremea respectivă, conexiunile istorice cu Biserica greco – catolică. Mai înainte însă de a porni pe drumul campaniei electorale, liderii CDR se reculeg la Catedrala Reîntregirii  Neamului de la Alba Iulia. [20] Cu această ocazie Emil Constantinescu lansează şi „Apelul de la Alba Iulia pentru reconciliere naţională al preşedintelui Convenţiei Democratice Române” care se încheia cu următorul angajament: „Nu vrem încă patru ani de ură, vrem patru ani de calm şi de prosperitate, de solidaritate şi de progres. Azi, când toată suflarea creştinească aduce închinare Maicii prea blânde, Mariei, (8 septembrie, Naşterea Maicii Domnului n.n.) astăzi, dinaintea preasfintei născătoare de Dumnezeu, cea care deschide calea de răcumpărare întregului neam omenesc, făgăduiesc solemn să închin tot gândul şi toată fapta mea reconcilierii naţionale. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”. [21]

Dacă în anul 1996 s-a vorbit despre credinţa candidaţilor, peisajul din 2004 a fost diferit. Acum erau alţi candidaţi, dintr-o altă generaţie, iar sensul general al politicii româneşti era mult schimbat. De această dată s-a vorbit ceva mai mult despre Biserica Ortodoxă Română văzută ca instituţie dar, la rândul lor, şi opţiunile candidaţilor principali în termeni de valori aveau să joace un rol important.

În 2004 au fost alegeri locale, parlamentare şi prezidenţiale (alegerile parlamentare şi primul tur al alegerilor prezidenţiale s-au desfăşurat simultan la 28 noiembrie iar turul al doilea al alegerilor prezidenţiale la 12 decembrie). În debutul unui an cu atât de multe mize electorale Biserica Ortodoxă Română a reafirmat cu mai multă putere decizia potrivit căreia preoţii nu trebuiau să participle la viaţa politică (Decizia Sf Sinod nr. 410 din 12 februarie 2004). Decizii de acest fel fuseseră luate şi în anii 1990, 1992, 1996 şi 2000 dar ele adesea nu fuseseră respectate de unii preoţi activi cu precădere în politica de la nivel local (situaţia nu era întâlnită însă doar în cazul celor ortodocşi ci şi la cei catolici sau protestanţi). Însă, în 2004 în contextul apropierii alegerilor locale, decizia Sinodului, prevedea în mod clar sancţiunea renunţării la preoţie pentru reprezentanţii Bisericii care continuau activitatea politică şi de aceea a fost un punct de cotitură pentru BOR. [22] Tot în februarie 2004 şi Biserica Catolică a cerut preoţilor romano – şi greco – catolici să renunţe la politică ceea ce aceştia au şi făcut. [23] Ieşirea preoţilor din politică a fost apreciată de societatea civilă din România ca un element de progres al vieţii democratice dar în curând apropierea alegerilor prezidenţiale avea să deschidă noi discuţii cu privire la implicarea Bisercii Ortodoxe în viaţa politică.

La începutul toamnei se profila o cursă electorală pentru alegerile prezidenţiale între Adrian Năstase, Primul ministru în funcţie susţinut în special de PSD şi Theodor Stolojan, lider al Alianţei „Dreptate şi Adevăr” PNL – PD. Stolojan era preşedintele PNL la acel moment iar principalul său suţinător era Traian Băsescu, preşedintele PD recent reales ca Primar General al Bucureştiului. Pentru că alegerile prezidenţiale coincideau cu cele parlamentare, PSD l-a desemnat şi pe Mircea Geoană, care în ultimii 4 ani ocupase funcţia de ministru de externe, drept candidat pentru funcţia de Prim ministru. Acesta se bucura de o imagine publică pe ansamblu pozitivă deşi în luna iunie fusese învins de Băsescu în cursa pentru Primăria Bucureştiului.

Un eveniment important a avut însă loc la 2 octombrie 2004 când, pe neaşteptate, Theodor Stolojan a anunţat că se retrage din cursa prezidenţială invocând motivul sănătăţii sale precare. Momentul a fost de natură să genereze o puternică emoţie colectivă. În acel context Traian Băsescu avea să preia rolul de candidat al Alianţei DA PNL – PD la alegerile prezidenţiale. Călin Popescu – Tăriceanu, un lider important al PNL a devenit lider al acestei formaţiuni politice şi copreşedinte al Alianţei DA PNL – PD. Ulterior, el va deveni şi candidat al acesteia la postul de Prim ministru.

În acel moment relaţia lui Traian Băsescu cu Biserica Ortodoxă Română era deja dificilă din cauza delicatului dosar al construirii Catedralei Neamului. Guvernul Năstase şi BOR susţineau construirea acesteia în Parcul Carol, soluţie neagreată de Băsescu, la acea data primar General al Capitalei şi nici de o mare parte a populaţiei Bucureştiului reticentă faţă de la perspectiva desfiinţării unui parc pentru construirea Catedralei.

Este extrem de probabil ca intensificarea controverselor publice despre construirea catedralei în Parcul Carol a reprezentat o parte a campaniei electorale din primăvara lui 2004 pentru alegerile locale. În Bucureşti exista susţinerea pentru poziţia lui Băsescu de salvare a parcului dar în afara capitalei mulţi cetăţeni erau mai degrabă favorabili proiectului, cu precădere în mediul rural, un rezervor electoral valoros pentru partidul lui Adrian Năstase. [24] În afară de compromiterea parcului în sine, îndrăgit de mulţi bucureşteni, proiectul presupunea demolarea „Monumentului al eroilor luptei pentru independenta patriei si pentru libertatea poporului, pentru socialism”, construit în timpul regimului totalitar comunist (1960 – 1963, arhitecţi Horia Maicu şi Nicolae Cucu) cu destinaţia de necropolă pentru liderii regimului dar apreciat de exponenţi de frunte ai arhitecturii româneşti ca un monument cu valoare estetică şi artistică. În 18 aprilie 2004 când se făceau ultimele pregătiri pentru demolarea monumentului în Parcul Carol au demonstrat câteva sute de persoane între care mulţi arhitecţi şi, în general, intelectuali, adversari ai acestei iniţiative. [25] Ei au creat chiar şi un lanţ viu în faţa utilajelor deja aduse acolo. Ulterior demolarea Monumentului Eroilor s-a blocat în diferite impedimente legale dar în vară se poate spune că Băsescu rămăsese la nivel naţional cu imaginea de adversar al construirii Catedralei. Aceasta deşi el a repetat de multe ori că nu era împotriva ideii în sine, ci doar împotriva amplasamentului propus în Parcul Carol.

Revenind în octombrie, la scurt timp după schimbările de la vârful Alianţei DA şi investirea lui Traian Băsescu şi Călin Popescu – Tăriceanu cu privire la ducerea competiţiei politice cu PSD, în anumite grupuri intelectuale au apărut semne de întrebare referitoare la relaţia dintre liderii Alianţei DA cu Biserica Ortodoxă Română. Sensul era acela de îngrijorare: dacă cei doi vor pierde alegerile din cauză că nu au sprijinul Bisericii? Dacă Băsescu avea problemele deja amintite, Călin Popescu – Tăriceanu era, aşa cum am mai spus, catolic iar acest lucru a fost notat la vremea respectivă. În acest sens, la numai câteva zile după preluarea conducerii PNL de către Tăriceanu, Toader Paleologu, viitor ambasador, ministru al culturii în 2008 – 2009 şi deputat avea să scrie un editorial important dedicat priorităţilor mandatului acestuia ca lider al PNL. [26] Autorul recomanda ca PNL să îşi desemneze cât mai repede candidatul la funcţia de Prim ministru (avea să fie Tăriceanu) şi îi cerea lui noului preşedinte să îşi asume responsabilităţile de lider al PNL. „Printre aceste responsabilităţi voi discuta pe scurt două dintre cele mai importante: listele de candidaţi ale partidului şi relaţiile cu Biserica Ortodoxă.” Evident, în cadrul studiului de faţă cea de a doua problemă ne atrage atenţia. În opinia autorului ea este cu atât mai importantă cu cât relaţia lui Băsescu cu Biserica era, la rândul ei, sub semnul întrebării: „Traian Băsescu este văzut în unele locuri şi mai cu seama la ţară ca un fel de //antihrist// din cauza opoziţiei sale, cam prea galagioase, faţă de proiectul catedralei patriarhale din Bucureşti.” El arată că „Biserica nu face recomandări pozitive asupra persoanelor sau partidelor pentru care credincioşii să voteze” dar „poate însă să blocheze alegerea unui personaj perceput, pe drept sau pe nedrept, ca ostil credinţei”. Paleologu considera atunci că este necesar ca Băsescu să aibă „garanţi” din rândurile liderilor Alianţei DA „oameni credibili din punctul de vedere al Bisericii, care să garanteze că el nu se va lansa cu elanul său binecunoscut într-o luptă împotriva ei.” Or slăbiciunea lui Tăriceanu este tocmai aceea că el însuşi era departe de a putea oferi astfel de garanţii pentru Băsescu. De aceea este exprimată temerea că „un preşedinte catolic al Partidului Naţional Liberal nu prea are cum să ajute foarte mult în această privinţă. Dimpotrivă, el însuşi are nevoie de o //căptuşeală ortodoxă//”. Dar lucrurile nu trebuie puse într-o lumină prea puternică: religia lui Tăriceanu nu a jucat un rol relevant în campania din 2004 iar aceasta s-a descurcat şi atunci şi în anii următori fără o asemenea „căptuşeală ortodoxă”…

Aşadar, unii intelectuali şi formatori de opinie se temeau că noua formulă de conducere Băsescu – Tăriceanu stabilită la începutul lui octombrie 2004 nu era de natură de inspire încredere din punctul de vedere al Bisericii. Curând însă, spre sfârşitul lunii, campania avea să fie şi mai provocatoare. Invitat la televiziunea MTV care are, aşa cum se ştie, un public tânăr, Traian Băsescu a abordat cu destulă lejeritate problema eventualei înfiinţări a caselor de tolerenţă şi problema căsătoriei între persoane de acelaşi sex. „Trebuie să ieşim din dogmatism” şi „tot ce înseamnă fiinţă umană trebuie să trăiască aşa cum crede că e plăcut” [27] a arătat el cu acel prilej. Aceste declaraţii au stârnit interes din partea mass-media şi, mai important, o reacţie oficială de condamnare din partea Bisericii Ortodoxe Române la 28 octombrie 2004: “In timp ce se aflau pe Dealul Patriarhiei pentru a venera cinstitele moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou – ocrotitorul Bucureştilor – sute de mii de credincioşi au luat cunoştinţă cu indignare de opiniile exprimate public de domnul Traian Băsescu, primarul general al Capitalei, în legătură cu legalizarea prostituţiei şi susţinerea căsătoriilor între cuplurile de homosexuali. Considerăm că aceste opinii nu au nici o legătură cu tradiţia creştina, cu morala poporului nostru şi cu demnitatea fiinţei umane şi a familiei”. [28] Comunicatul avea să stârnească reacţii chiar în interiorul Bisericii pentru că a fost considerat ca o intervenţie deschisă în campania electorală care tocmai începea. La 2 noiembrie Bartolomeu Anania, la acea dată Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului exprima „frăţească consternare” şi „respectuosul protest” faţă de acest lucru printr-o scrisoare deschisă adresată Patriarhului: „Faptul că această //indignare// este lansată chiar în ziua deschiderii oficiale a actualei campanii electorale şi că ea este focalizată nominal asupra unei persoane care, dincolo de inerentele noastre rezerve, deţine nu doar calitatea de //primar general al Capitalei// dar şi pe aceea de şef al unui partid politic şi de candidat oficial la preşedinţia României, nu poate evita concluzia că Patriarhia Română se implică partinic în competiţia politică.” [29] Deci, iată o acuzaţie care venea chiar din rândurile ierarhiei înalte a Bisericii Ortodoxe Române.

Peste mai puţin de două săptămâni lucrurile aveau să evolueze şi mai mult odată cu intensificarea discuţiilor privind statutul comunităţii LGBT după ce Traian Băsescu a declarat public că  20% dintre români ar fi homosexuali. [30] La acel moment intervenţia a şocat o parte a opiniei publice şi a scurt-circuitat campania electorală fără însă să împiedice victoria sa asupra lui Adrian Năstase. Câţiva ani mai târziu, în ianuarie 2008, Băsescu avea să retracteze această declaraţie referitoare la procentul de 20%. El a evocat întâmplarea în cursul unei şedinte a Consiliului Superior al Magistraturii dar a plasat-o într-un registru amuzant (preşedintele râdea): „Am dat eu o dată procente, dacă vă aduceţi aminte într-o campanie, o referire la homosexuali. Întotdeauna când dăm procente greşim. M-a luat apa într-o emisiune la MTV în plină campanie”. [31] Însă în ceea ce priveşte atitudinea sa faţă de căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, ea nu s-a schimbat până la sfărşitul mandatului deşi chiar şi în 2013 ele mai erau în masură să stârnească controverse: „Cred că oamenii pot face ce vor cu viaţa lor, sunt de acord inclusiv cu această libertate. A intra în această zonă şi a o reglementa cu interdicţii prin Constituţie e o mare greşeală. Eu sunt creştin otodox şi respect asta, dar dacă alţii vor să se căsătorească bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie, e treaba lor” a spus el în iunie 2013 la Pro TV. [32]

Anul 2014 avea să aducă o reconfigurare puternică a scenei politice în condiţiile în care Traian Băsescu nu mai putea candida. Schimbările au început încă din primăvarară, odată cu dizolvarea USL, alianţa politică a PSD şi PNL care dominase alegerile locale şi parlamentare din 2012. Fără a rememora evenimentele din 2014 să menţionăm că după alegerile pentru Parlamerntul European din 25 mai 2014 evenimentele au mers către o confruntare electorală între Premierul Victor Ponta din partea PSD şi Klaus Iohannis care reprezenta o alianţă a PNL şi PDL. Deşi candidatura lui Iohannis s-a impus abia după alegerile din 25 mai 2014, PSD deja desfăşurase campania din timpul primăverii sub sloganul electoral „Mândru că sunt român” care avea să fie reluat şi în toamnă pentru a susţine campania dusă de Ponta împotriva lui Iohannis.

În vară a început cursa electorală iar faptul că pentru prima dată avea şanse de câştig un personaj care nu era etnic român era un detaliu important. Apoi, evident, trebuia ţinut cont şi de faptul că nu era nici ortodox. Aşa cum am mai arătat, între candidaţii importanţi mai erau şi alţii care nu erau ortodocşi dar toţi ceilalţi erau etnici români. De aceea chestiunea aceasta de alteritate s-a concentrat în jurul candidaturii lui Iohannis iar afirmarea deschisă a identităţii româneşti a lui Ponta a vizat tocmai lupta electorală cu aceasta.

La 29 iulie 2014 a avut loc la Craiova Consiliul Naţional al PSD la care Victor Ponta şi-a anunţat candidatura la alegerile prezidenţiale. În cadrul discursului său de asumare a candidaturii chestiunea identităţii româneşti şi a ortodoxiei au ocupat un loc important şi chiar dacă vorbitorul a fost atent la nuanţe şi a făcut referiri repetate la egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor şi la respectul său pentru toate cultele religioase nu au trecut neobservate afirmaţiile prin care el îşi afirma identitatea sa românească şi ortodoxă şi vorbea despre România ca despre „ţara mea”. „Nu cred că un candidat la funcţia de preşedinte al României are o problemă dacă nu este ortodox sau nu e de etnie română” spunea el dar, pe de altă parte „vreau un lucru şi îl spun de fiecare dată: nu vreau să mă acuze nimeni sau să spună că e un defect faptul că sunt român sau ortodox în ţara mea. Aşa m-am născut, aşa o să mor, sunt mândru de asta, cred că trebuie să fiu respectat pentru acest lucru„. [33] În acelaşi timp el a evocat decizia sa de a susţine în continuarea Biserica dar şi toate cultele religioase („Cred că am făcut foarte bine şi în continuare trebuie să sprijinim Biserica şi cultele religioase. Biserica şi Armata sunt instituţii fundamentale care au ajutat la fondarea şi salvgardarea naţiunii române şi cred că merită respectate, sprijinite” dar şi „vă asigur, ca premier am arătat tot respectul, sprijinul nu doar pentru BOR – bineînţeles, sunt ortodox, majoritatea românilor e ortodoxă – ci pentru toate celelate culte, romano-catolic şi greco-catolic, protestanţi, neopreotestanţi, musulmani, evrei, pentru oricine. România e ţara tuturor, indiferent de etnie, de religie, dar e o ţară în care credinţa noastră e esenţială pentru fiinţa neamului românesc şi trebuie să sprijinim toate cultele”).

Cu toate aceste precauţii, frazele de mai sus au fost interpretate ca fiind o poziţionare adversă faţă de Klaus Iohannis şi probabil că aşa şi erau. De aceea aceasta i-a răspuns după câteva zile: „m-am născut în România, sunt cetăţean român şi numai român” [34] a spus el. Cât priveşte declaraţia lui Ponta, „este o încercare penibilă de atac de campanie, prin urmare nu răspund. (…) Nu voi face declaraţii legate de religie în campania electorală, pentru că nu mi se pare corect, mai ales că România este un stat laic şi nu întâmplător în Constituţie sunt articole privind egalitatea în drepturi indiferent de religie şi etnie”.

Şi mai important, în acea perioadă a existat şi o reacţie a Bisericii Ortodoxe Române care a cerut candidaţilor să nu folosească chestiunile religioase în campania electorală (4 august 2014). Un comunicat oficial al acesteia arăta că “Biserica Ortodoxă Română cooperează cu autorităţile de stat centrale şi locale pentru împlinirea binelui comun în societate şi are relaţii civilizate cu toate partidele politice, dar rămâne neutră din punct de vedere politic în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod fundamentate pe canoanele Ortodoxiei universale. Indiferent de doctrina politică, originea etnică, credinţa sau convingerile religioase ale candidaţilor în alegeri, clerului ortodox român îi este interzis să desfăşoare activităţi cu caracter partinic în comunităţile de credincioşi pe care le păstoreşte” [35] şi de aceea “Patriarhia Română face un apel către reprezentanţii clasei politice din România ca în dezbaterile electorale privind alegerile prezidenţiale din toamna acestui an să evite confruntările politice motivate religios, deoarece, potrivit legilor României, cultele religioase sunt factori ai păcii sociale (Legea 489/2006, art. 7, alin. 1), nu motive pentru învrăjbirea populaţiei.” Aşadar, în acel moment de început al campaniei electorale atitudinea BOR a fost net diferită de cea din 2004.

Pe parcurul campaniei electorale Biserica avea să mai aibă o intervenţie publică neutră. Cu câteva zile înainte de votul pentru primul tur al alegerilor prezidenţiale un comunicat oficial al Patriarhiei anunţa că „În perspectiva alegerilor prezidenţiale din  România (2 noiembrie 2014), Sfântul Sinod îşi reafirmă îndemnul către slujitorii Sfintelor Altare şi credincioşii Bisercii Ortodoxe Române de a participa la vot în duhul credinţei şi al iubirii de Biserică şi Neam, cu responsabilitate creştină şi civică pentru împlinirea binelui comun  în societatea românească şi viitorul României”. [36]

Cu toate acestea, de-a lungul campaniei electorale a existat un număr de acuze cu privire la implicarea Bisericii în lupta politică.  Astfel, cu numai câteva zile înainte de vot, Traian Băsescu, preşedintele care îşi încheia mandatul avea să declare că  „Biserica Ortodoxă este evident implicată în campanie” [37] iar Victor Ponta „nu a lăsat vreo icoană nepupată în România”.

După aceea, în perioada dintre cele două tururi de scrutin, atunci când cazul de la Satu Mare amintit anterior a devenit cunoscut, au existat mai multe intervenţii care cereau Bisericii Ortodoxe să nu se implice în campania electorală, deci oarecum acuzatoare la adresa acesteia. De exemplu, scriitorul Gabriel Liiceanu i-a trimis Patriarhului Daniel un exemplar al cărţii sale „Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile” cu dedicaţia „Preaferitului Părinte Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi tuturor preoţilor care, în aceste zile, consideră ruşinoasă şi nu acceptă târârea Bisericii noastre în alegerile prezidenţiale. 13 noiembrie 2014”. [38] Pe de altă parte, Preşedintele Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România, pastorul Marius Munteanu, a publicat o „Scrisoare deschisă, adresată cetăţenilor României, patria tuturor românilor” [39] în care se arăta „că alegerile din acest an se referă la alegerea Preşedintelui României şi nu la alegerea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române. Conform Constituţiei, preşedintele României este preşedintele tuturor românilor, indiferent de culoarea pielii, de etnie sau de religie.”

În afară de evenimentele asociate campaniei electorale a celor doi finalişti, trebuie să mai menţionăm faptul că Monica Macovei avea să fie singurul candidat cu adevărat provocator la adresa Bisericii Ortodoxe. În cursul lunii septembrie 2014, în cursul campaniei sale electorale, ea a susţinut scoaterea religiei din programa şcolară şi înlocuirea sa cu istoria religiilor, [40] un subiect sensibil pentru BOR şi care mai apoi avea să revină cu putere în dezbaterea publică în anul 2015.

Concluzii

Parcurgerea campaniilor electorale prezidenţiale din România din 1996, 2004 şi 2014 impune câteva concluzii. Evident, modul lor de abordare dar şi aşteptările publicului de la oamenii politici sunt mult schimbate. Astăzi este greu să ne imaginăm că ar mai fi posibilă o întrebare de tipul „Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?” aşa cum s-a întămplat acum aproape două decenii. Acest fapt arată, într-un fel amploarea schimbărilor din societatea românească din ultimii 20 de ani.

Privind mai departe, la campaniile din 2004 şi 2014, ceea ce trebuie subliniat, din tema cercetării de faţă, este faptul că acei candidaţi care au fost percepuţi ca fiind mai apropiaţi, într-un fel sau în altul, de Biserica Ortodoxă Română au pierdut. Aşa cum am arătat, în 2004 a existat chiar o intervenţie critică a acesteia la adresa lui Traian Băsescu. În 2014 BOR a fost mult mai rezervată dar faptul că numai unul dintre candidaţii din turul al II – lea era ortodox a creat condiţii favorabile pentru apariţia percepţiei că există un partizanat politic din partea sa. Dar, până la urmă, rezultatul votului popular a fost de fiecare dată cel care a contat.

De aici decurg mai multe concluzii. În primul rând se confirmă ipoteza noastră şi anume că problema religioasă nu este de natură să influenţeze decisiv intenţia de vot în cazul în care se ia în calcul ansamblul teritoriului naţional (aşa cum stau lucrurile la alegerile prezidenţiale). Şi aceasta în ciuda opiniei unui mare număr de comentatori politici, opinie formată probabil sub impulsul evenimentelor amintite din campania din 1996 de la care, însă, a trecut mult timp.

Nu susţinem că nu poate exista o astfel de influenţă. Sau că nu pot fi diferenţe între diferite regiuni sau localităţi. Sau că înfluenţa reprezentanţilor unor culte nu poate atârna la alegeri precum cele locale. Dar iată că două campanii electorale prezidenţiale arată acelaşi lucru: nu este ceva care să ducă un candidat spre victorie sau spre înfrângere. Românii dau atenţie mai mare altor elemente din programul electoral al candidaţilor la alegerile prezidenţiale.

Se impune încă o concluzie. Se vede tot mai clar că eventuala implicare a Bisericii în campania electorală ascunde un pericol foarte mare, anume acela ca ea să se situeze, din diferite motive, de partea celui care pierde alegerile. Dacă ar fi aşa, de aici ar putea decurge anumite consecinţe. Partidele politice îşi permit să câştige sau să piardă alegerile. Între ele au loc periodic alternanţe la guvernare. Pentru Biserică însă, un astfel de scenariu nu este posibil. Ea are un cu totul alt rol în societate, un rol scris de-a lungul istoriei. Poate că de aceea aşteptările românilor de la ea sunt diferite.

Bibliografie

ALEXANDRESCU, Andrei, „The place of the “National Cathedral” in the process of defining the romanian identity un the 19th – 20th centuries”, Analele Universităţii din Bucureşti. Istorie, Anul LX  – 2011, partea II;

ALEXANDRESCU, Andrei „Români şi străini. Raportul dintre români şi străini în discursul politic despre Biserica Ortodoxă: cercurile de alteritate”, Imaginând istorii, editori Simona Corlan – Ioan, Ovidiu Bozgan, Daniela Zaharia, Editura Universităţii din Bucureşti, 2006;

BODA,Iosif, Cinci ani la Cotroceni, Editura Evenimentul românesc, Bucureşti, 1999;

BOIA, Lucian, Istorie şi mit în conţştiinţa românească, Humanitas, 1997;

DOBRESCU,  Paul, Iliescu contra Iliescu. Analiză din interior a campaniei electorale din 1996, Editura Diogene, 1997;

GHILEZAN, Marius, OPREA, Cristian, “Un om cu frica lui Dumnezeu, respect faţă de lege şi dragoste de ţară”, România liberă, 5 septembrie 1996;

PALEOLOGU, Teodor, “Căline, dacă ma iubeşti”, Ziua, 7 octombrie 2004;

STAN, Lavinia, TURCESCU, Lucian, „Religie, partide şi alegeri în România postcomunistă”, Sfera politicii, nr. 123 – 124, 2006.

[1] Andrei, Alexandrescu, „Români şi străini. Raportul dintre români şi străini în discursul politic despre Biserica Ortodoxă: cercurile de alteritate”, Imaginând istorii, editori Simona Corlan – Ioan, Ovidiu Bozgan, Daniela Zaharia, Editura Universităţii din Bucureşti, 2006, pp. 369 şi urm.;

[2] Ibidem, pp. 370 – 372;

[3] Lucian, Boia, Istorie şi mit în conţştiinţa românească, Humanitas, București, 1997, pp. 145 şi urm.;

[4] Andrei, Alexandrescu „Români şi străini. Raportul dintre români şi străini în discursul politic despre Biserica Ortodoxă: cercurile de alteritate”, op.cit, pp. 381 – 386;

[5] Exemplu cel mai dezbătut (dar rămas totuşi un caz nerepetat în această formă în campania din 2014!) care poate fi citat priveşte evenimentele dintre cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezitenţiale din 2014 din Judeţul Satu Mare când la o reuniune organizatorică a partidului său Mircea Govor, preşedintele PSD Satu Mare, ar fi spus că se baza şi pe sprijinul reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române. Aparent, liderul PSD miza pe faptul că discuţiile din cadrul reuniunii nu vor deveni publice. Numele evocat în acel context a fost cel al PS Iustin Sigheteanu, episcop vicar al Maramureşului şi Sătmarului. Apariţia relatărilor despre acest lucru tocmai în acel moment ale calendarului electoral a favorizat o mediatizare amplă a cazului şi implicarea în dezbeteri a diverşi reprezentanţi ai societăţii civile. Referitor la acest moment a se vedea, de exemplu, articolul „Biserica, acuzată că se implică în alegeri: „Să votăm cu cei care sunt ortodocşi, să votăm cu Victor Ponta, căci el poate să ne unească!” site-ul www.digi24.ro, 11 noiembrie 2014 . Detalii la adresa http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/COTROCENI+2014/Biserica+acuzata+ca+se+implica+in+alegeri. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015. Ca reacţie, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române a reamintit că există o hotărâre a Sfântului Sinod potrivit căreia „clerului ortodox îi este interzis să facă politică partizană şi să se implice în campanii electorale” iar situaţia relatată de presă va fi cercetată de către BOR. Referitor la acest moment a se vedea articolul :“Patriarhie: Cazurile de implicare în campanie a preoţilor vor fi cercetate de instanţele bisericeşti”, site-ul www.ziuadecj.realitatea.net, 11 noiembrie 2014 . Detalii la adresa  http://ziuadecj.realitatea.net/eveniment/patriarhie-cazurile-de-implicare-in-campanie-a-preotilor-vor-fi-cercetate-de-instantele-bisericesti–132483.html. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[6] ”Domnul Iohannis este un membru ca oricare altul în parohia noastră. El a fost membru în consiliul bisericesc timp de 8 ani, din 2003. Soţia lui este membră în parohia catolică din Sibiu. Bisericile sunt aproape. Deseori o însoţeşte pe dânsa la biserică. Dar, bineînţeles, este şi prezent din când în când la noi şi a fost practicant şi activ chiar în consiliu.” Declaraţia aparţine lui Kilian Dörr, prim-preot al Parohiei Evanghelice de Confesiune Augustană din Sibiu (în contextul în care pe Internet aparuse o petiţie prin care se solicita trecerea la ortodoxie a preşedintelui, la acea dată, nou – ales).  Referitor la acest subiect a se vedea articolul “Preotul lui Klaus Iohannis face dezvăluiri în premieră! Ce spune despre președintele ales al României”, site-ul www.libertatea.ro, 22 noiembrie 2014. Detalii despre articol la adresa http://www.libertatea.ro/detalii/articol/preotul-lui-klaus-iohannis-face-dezvaluiri-in-premiera-515612.html#ixzz3fIrJieiU. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[7] Referitor la acest subiect a se vedea articolul“Tăriceanu se va căsători a cincea oară. Biserica Catolică nu îi va da binecuvântarea”, site-ul www.stirileprotv.ro, 10 mai 2013. Detalii despre articol la adresa http://stirileprotv.ro/show-buzz/entertainment/tariceanu-se-va-casatori-pentru-a-cincea-oara-biserica-catolica-nu-ii-va-da-binecuvantarea.html. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[8] Teodor, Paleologu, “Căline, dacă ma iubeşti”, Ziua, 7 octombrie 2004, p. 6;

[9] Referitor la acest subiect a se vedea articolul “Monica Macovei atacata de PSD pentru ca este greco-catolica”, site-ul www.greco-catolica.org, 23 octombrie 2014. Detalii la adresa http://www.greco-catolica.org/a553-monica-macovei-atacata-de-psd-pentru-ca-este-greco-catolica.aspx. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[10] Paul, Dobrescu,   Iliescu contra Iliescu. Analiză din interior a campaniei electorale din 1996, Editura Diogene, 1997, pp. 249 – 250;

[11] Referitor la acest subiect a se vedea articolul „Marea confruntare: Crezi în Dumnezeu, domnule Iliescu?”, site-ul www.jurnalul.ro, 16 noiembrie 2006. Detalii la adresa: http://jurnalul.ro/special-jurnalul/marea-confruntare-crezi-n-dumnezeu-domnule-iliescu-7869.html. Data ultimei consultări: 16 iulie 2015;

[12] Iosif, Boda, Cinci ani la Cotroceni, Editura Evenimentul românesc, Bucureşti, 1999, pp. 348-349;

[13] Ibidem, pp. 349 – 350;

[14] Paul, Dobrescu , op.cit., pp. 234;

[15] Ibidem, pp. 245 – 246;

[16] Ibidem, pp. 246;

[17] De exemplu, a se vedea articolul “Istoria confruntărilor TV. O singură dată după ’90 nu au fost dezbateri televizate” site-ul www.digi24.ro, 10 noiembrie 2014. Detalii la adresa http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/COTROCENI+2014/Istoria+confruntarilor+TV+ALEGERI+PREZIENTIALE+2014. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015

[18] “Religia ca instrument de propagandă politică”, Roxana Lăzărescu, site-ul www.bbc.co.uk., 24 decembrie 2007 Detalii la adresa http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/12/071224_politica_craciun.shtml. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015

[19] Marius, Ghilezan,  Oprea, Cristian, “Un om cu frica lui Dumnezeu, respect faţă de lege şi dragoste de ţară”, România liberă, 5 septembrie 1996, pp.3;

[20] “CDR îşi va lansa campania electorală pe data de 8 septembrie, la Blaj”, România liberă, 2 septembrie 1996,  pp. 1;

[21] “Apelul de la Alba Iulia pentru reconciliere naţională al preşedintelui Convenţiei Democrate Române”, România liberă, 9 septembrie 1996, pp.3;

[22] Lavinia, Stan, Turcescu, Lucian, „Religie, partide şi alegeri în România postcomunistă”, Sfera politicii, nr. 123 – 124, 2006. Aşa cum arată autorii, studiul urmăreşte problema “implicării directe a preoţilor în politică ca membri de partid sau candidaţi în alegerile generale sau locale” în condiţiile în care “Biserica ortodoxă, căreia 86% dintre români declară căţi aparţin, s-a dovedit a fi un actor politic redutabil şi un aliat indispensabil oricărui candidat şi partid politic ce a căutat sprijinul unui segement larg electoral.” În cursul studiului sunt oferite numeroase exemple de implicare politică a clerului la nivelul alegerilor locale (primari, consilieri locali) dar fără a fi omise nici câteva exemple de implicare şi la nivelul vieţii parlamentare. Autorii apreciază că decizia de retragere a preoţilor din politică “a fost implementată doar în campania din 2004, odată ce Sinodul şi-a ameninţat preoţii cu răspopirea. Însă clerul de toate confesiunile religioase va continua să se implice politic în mod indirect, nu prin ocuparea de funcţii publice, prin aderarea la partide politice sau prin participarea nemijlocită pe listele electorale de partid ci ca sfătuitori de încredere ai electoratului”;

[23] Ibidem.;

[24] Andrei, Alexandrescu,„The place of the “National Cathedral” in the process of defining the romanian identity un the 19th – 20th centuries”, Analele Universităţii din Bucureşti. Istorie, Anul LX  – 2011, partea II, pp.132 – 133;

[25] Ibidem, p.144;

[26]  Teodor, Paleologu, op.cit.;

[27] Referitor la acest subiect a se vedea articolul “Traian Băsescu, sustinator al caselor de toleranţă şi de acord cu casatoriile intre homosexuali” site-ul www.adevărul.ro, 27 octombrie 2004. Detalii la adresa http://adevarul.ro/news/societate/traian-basescu-sustinator-al-caselor-toleranta-si-acord-casatoriile-intre-homosexuali-1_50ad5a317c42d5a663938339/index.html. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[28] Referitor la acest moment a se vedea articolul “IPS Bartolomeu Anania acuza Patriarhia de partizanat politic”, Cristian Oprea, site-ul www.hotnews.ro, 2 noiembrie 2004. Detalii la adresa http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1252434-ips-bartolomeu-anania-acuza-patriarhia-partizanat-politic.htm. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[29] Referitor la acest moment a se vedea articolul “ÎPS Bartolomeu Anania se revoltă împotriva implicării Bisercii în politică”, site-ul www.amosnews.ro, 2 noiembrie 2004. Detalii la adresa http://www.amosnews.ro/arhiva/ips-bartolomeu-anania-se-revolta-impotriva-implicarii-bisericii-politica-02-11-2004. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[30] Referitor la acest moment a se vedea articolul „Traian Basescu: 20% din romani sunt homosexuali” site-ul www.hotnews.ro, 12 noiembrie 2004. Detalii la adresa  http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1251312-traian-basescu-20-din-romani-sunt-homosexuali.htm. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[31] Referitor la acest moment a se vedea articolul „Băsescu şi-a amintit la CSM cum l-a //luat apa// la MTV când a vorbit despre homosexuali” autor: Cristian Fierbinţeanu, site-ul www.mediafax.ro, 10 ianuarie 2008 Detalii la adresa http://www.mediafax.ro/justitie/basescu-si-a-amintit-la-csm-cum-l-a-luat-apa-la-mtv-cand-a-vorbit-despre-homosexuali-2329615. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[32] Referitor la acest moment a se vedea articolul „Băsescu, întrebat dacă e de acord cu căsătoriile gay: „Fiecare e liber să facă ce vrea cu viaţa lui” site-ul www.stirileprotv.ro, 16 iunie 2013. Detalii la adresa http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/basescu-intrebat-daca-e-de-acord-cu-casatoriile-gay-fiecare-e-liber-sa-faca-ce-vrea-cu-viata-lui.html. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[33] Referitor la acest moment a se vedea articolul „Ponta la lansarea candidaturii: nu vreau să mă acuze nimeni că sunt român sau ortodox în ţara mea”, Liviu Dadacus, site-ul www.mediafax.ro, 29 iulie 2014. Detalii la adresa http://www.mediafax.ro/politic/ponta-la-lansarea-candidaturii-nu-vreau-sa-ma-acuze-nimeni-ca-sunt-roman-sau-ortodox-in-tara-mea-13001004. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[34] Referitor la acest subiect a se vedea articolul „Iohannis: M-am născut în România, sunt cetăţean român şi numai român”, Alina Novaceanu, site-ul www.mediafax.ro, 5 august 2014. Detalii la adresa http://www.mediafax.ro/politic/iohannis-m-am-nascut-in-romania-sunt-cetatean-roman-si-numai-roman-13037460. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[35] Referitor la acest subiect a se vedea articolul “Biserica dezaprobă confruntarea politică motivată religios”, Biroul de Presă al Patriarhiei Române, site-ul www.patriarhia.ro. Detalii la adresa http://patriarhia.ro/biserica-dezaproba-confruntarea-politica-motivata-religios-6077.html. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[36] Referitor la acest subiect a se vedea articolul „ Sfântul Sinod a declarat 2016 ca Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti”, Biroul de Presă al Patriarhiei Române, www.basilica.ro, 29 octombrie 2014. Detalii la adresa http://basilica.ro/sfantul-sinod-a-declarat-2016-ca-anul-omagial-al-educatiei-religioase-a-tineretului-crestin-ortodox-si-anul-comemorativ-al-sfantului-ierarh-martir-antim-ivireanul-si-al-tipografilor-bisericesti-101554.html. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[37] Referitor la acest subiect a se vedea articolul „Băsescu: BOR s-a implicat în campania pentru prezidenţiale în sprijinul PSD, s-a mers prea departe”, Cristian Fierbinţeanu, www.mediafax.ro, 31 octombrie 2014. Detalii la adresa http://www.mediafax.ro/politic/basescu-bor-s-a-implicat-in-campania-pentru-prezidentiale-in-sprijinul-psd-s-a-mers-prea-departe-13483224. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[38] Referitor la acest subiect a se vedea articolul „Liiceanu i-a trimis Patriarhului Daniel o carte cu dedicaţie: //Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile//”, Alina Boghiceanu, www.adevarul.ro. 14 noiembrie 2014. Detalii la adresa http://adevarul.ro/news/politica/liiceanu-i-a-trimis-patriarhului-daniel-carte-dedicatie-fie-va-mila-noi-alte-texte-civile-1_5465f3ff0d133766a8db770b/index.html#. Data ultimei consultări: 15 iulie 2015;

[39] Referitor la acest subiect a se vedea articolul „Scrisoarea adventiştilor din România pentru Biserică: //Acum alegem preşedintele, nu Patriarhul BOR. Român nu înseamnă ortodox//”, Florina Pop, www.adevarul.ro, 12 noiembrie 2014. Detalii la adresa http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-adventistilor-romania-biserica-acum-alegem-presedintele-nu-patriarhul-bor-roman-nu-inseamna-ortodox-1_546350150d133766a8ca0ba2/index.html#. Data ultimei consultari: 15 iulie 2015;

[40] Referitor la acest subiect a se vedea articolul “Monica Macovei vrea sa scoata ora de religie din scoli” , C. Ivanov, site-ul www.hotnews.ro, 12 septembrie 2014. Detalii la adresa http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18092064-monica-macovei-vrea-scoata-ora-religie-din-scoli.htm. Data ultimei consultări: 10 iulie 2015;