Revirimentul antisemitismului în lumea euro-atlantică

Liviu Rotman (coord.), Explozia antisemitismului în lumea euro-atlantică în contextul crizei din Orientul Mijlociu”, Centrul de Studii Israeliene „Theodor Herzl” SNSPA, 2023, 43 p.

  Atacurile organizației teroriste Hamas, de pe 7 octombrie 2023, împotriva populației civile a statului Israel a reactivat în lumea occidentală un fenomen pe care mulți îl credeau revolut: antisemitismul. Ca reacție rapidă, în luna decembrie 2023, în spațiul academic românesc a apărut o broșură, în variantă electronică, coordonată de profesorul Liviu Rotman, care are ca temă explozia antisemitismului în lumea euro-atlantică. În ea sunt reunite contribuții ale unor politologi, sociologi și jurnaliști din România și din Franța.

Prima contribuție este chiar a coordonatorului și se intitulează „Un moment de răscruce în cercetarea antisemitismului. 11 întrebări despre fenomen și tot atâtea sugestii de cercetare”. Iată care sunt întrebările formulate de Liviu Rotman: de unde apare virulența și permanenta renaștere a antisemitismului? ce a determinat înflorirea antisemitismului în spațiul euroatlantic? ce determină această cotitură în gândirea politică a elitei academice europene? de unde provine atracția aceasta către ură în rândul tinerilor educați? cum pot fi folosite aceste cuceriri tehnologice în apărarea valorilor democratice și nu pentru erodarea lor? ce determină eșecul tradițiilor de educație pentru democrație? oare Europa, prin diverșii factori de decizie, societatea civilă, administrație etc., a eșuat în politica de integrare a noilor europeni? care sunt elementele care bruiazã integrarea noilor veniți în civilizația europeană? care este legătura între reziduurile totalitarismului comunist, autoritarismul ortodox și radicalismul islamic în construirea unui discurs și a unei politici antisemite? oare prea desele întâlniri, în ultima vreme, ale premierului israelian cu miliardarul Elon Musk, de exemplu, cunoscut ca un personaj care cultivă propaganda antisemitã, în special prin platforma sa X (fostă Twitter), nu sunt nocive pentru combaterea antisemitismului? care sunt schimbările care pot face cercetarea social-politică mai eficientă în apărarea valorilor democratice? Simpla parcurgere a acestor întrebări deja îi deschide cititorului tot atâtea direcții ce ar putea furniza explicații ale fenomenului. Și Liviu Rotman sugerează unele explicații, dar las cititorului plăcerea de a le descoperi.

În scurta sa intervenție, intitulată „Discursul instigator la ură în mediul online – un proiect CSIs”, lectorul universitar Călin-Ștefan Georgia semnalează derularea unui proiect ce urmărește explorarea medilului online românesc din perspectiva discursurilor instigatoare la ură. Proiectul este cu atât mai important cu cât rezultatele lui vor fi publicate într-un an electoral.

În contribuția sa, intitulată „De ce nu dispare antisemitismul?”, politologul Cristian Pârvulescu realizează o scurtă istorie a ideii de antisemitism și a unor teorii ale acestui curent. În opinia sa, antisemitismul secolului XX nu a dispărut, ci a fost doar înghețat, după 7 octombrie 2023 fiind recuperat și readaptat. Dacă în țările foste comuniste antisemitismul a răbufnit după căderea regimului în care ființa umană era superfluă, în țările vestice el „nu este doar expresia unei reacții islamiste, deci politico-religioase la existența statului Israel, cum susțin reprezentații extremei drepte care s-ar fi convertit la filosemitism, ci o altă formă a aceluiași totalitarism care a impregnat Lumea Liberă în timpul Războiului Rece și a fost dezghețată acum, o formă în care colonialismul este asimilat sionismului, iar arabii palestinieni vechilor amerindieni oprimați de conchistadori sau coloniști sau africanilor transformați în sclavi. Antisemitismul nu poate dispărea atâta vreme cât anihilarea gândirii este promovată în numele autenticității trăirii. Doar astfel răul se «banalizează» făcând imposibilă orice judecată morală” (p. 14), conchide autorul.

Jurnalista Magda Grădinaru ne propune să observăm „Cum se vede antisemitismul la RMN: o poveste despre ura care manipulează”. Ponind de la experimentele realizate în domeniul psihologiei, ea ne arată că există o înclinație neurală de a crea endogrupuri și exogrupuri, factorul declanșator fiind educația. Atunci când înțelegem această înclinație putem evita dezumanizarea. După cum spunea Amos Oz, Hitler și Stalin au lăsat omenirii un cadou: un șoc puternic care i-a împiedicat pe oameni să mai fie rasiști. Pornind de la această idee, jurnalista se întreabă dacă acel șoc mai este resimțit și astăzi: „Nu mai este relevant pentru noile generații care nu au amintirea acelui șoc. Iar oamenii devin iar vulnerabili instinctelor până acum reprimate: instinctele naționaliste, xenofobe, antisemite, islamofobe, chiar și cele împotriva femeilor. Pur și simplu, asistăm la revenirea acelor lucruri” (p. 17).

Experta în studii israeliene Eugenia Mihalcea propune ca subiect „Antisionismul – antisemitismul societății postmoderne și post-coloniale”, arătând că actualul antisemitism este propulsat, în mod paradoxal, în mediul occidental, unde se face apologia diversității. În acest caz, „Israelul este un vector al unei probleme mult mai mari decât cea a evreilor. În această criză a națiunilor și a identităților naționale, în societăți deja ultrapolarizate de fenomenul migrației, antisionismul devine punctul de conexiune între fundamentaliștii musulmani, stânga progresistă, ultra-conservatori și alți extremiști” (p. 19).

Asistentul de cercetare Teofan Axine se ocupă de „Abordarea strategicã a Uniunii Europene împotriva antisemitismului” și amintește că, în urma traumelor pe care le-au suferit evreii în Europa, Uniunea Europeană a instituit un cadru legislativ și mecanisme instituționale care să prevină repetarea unor atrocități generate de antisemitism. Acest cadru a fost preluat și în legislația românească. Autorul arată că, în fața noului val de antisemitism, este nevoie de o acțiune concertată a țărilor europene.

În contribuția sa, intitulată „Accelerarea coagulării grupurilor extremiste de dreapta în urma conflictului din Orientul Apropiat”, scriitorul William Totok identifică mesajele antisemite și anti-israeliene de după atacurile din 7 octombrie 2023 și face un inventar al grupărilor extremiste din România: AUR, Blocul Naționalist (din Brașov), Cuibul Basarabean, Mișcarea Social-Naționalistă Română, Comunitatea Identitară România, Camarazii România, Honor et Patria, Casus Belli, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Asociația Gogu Puiu – Haiducii Dobrogei, NeamUnit, Noua Dreaptă, Neam Onoare Identitate – NOI, Noi Românii – Mișcarea Națională, Calea Neamului, Starea de Libertate, Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe ș.a.m.d.  William Totok mai are o contribuție, intitulată „Între agitație și protest. Demonstrații pro-palestiniene în Germania”, în care arată că poliția nu a reacționat conform legii, lăsând în mulțime unele pancarte cu mesaje ce trivializau Holocaustul. El mai remarcă o creștere a acțiunilor antisemite în Germania, fapt ce reiese și din sondajele de opinie.

Cu „Antisemitismul în Franța după 7 octombrie 2023. O punere în perspectivă” ne reține atenția sociologul Mihai Dinu Gheorghiu. După ce realizează un scurt inventar al actelor antisemite petrecute pe teritoriul Franței și ignorate de autorități și după ce prezintă ezitările politicienilor în a reacționa la atentatele din 7 octombrie, autorul afirmă că antisemitismul nu este unul francez, ci transfrontalier.

Piesa forte a broșurii este „Scrisoarea deschisă adresată președintelui Franței Emmanuel Macron cu ocazia sosirii sale în Israel”, publicată de eseista Alaxandra Laignel-Lavastine în Tribune Juive, pe 24 octombrie 2023. În document, autoarea îi reproșează politicianului lipsa de măsuri din Franța în urma atentatelor islamiste și a creșterii antisemitismului. Promisiunea unei „agende utile” nu poate ține loc de măsuri. Autoarea scrisorii acuză manipularea grosolană și negaționismul presei franceze, în conivență cu presa rusească, și cea venită din partea unor șefi de institute de cercetări și a unor sindicate studențești, „facultățile și Marile Școli de la noi fiind islamo-wokificate în draci într-o indiferență aproape totală” (p. 35). Ea realizează un adevărat rechizitoriu arătând direcția eronată în care a luat-o Franța cel puțin în acest caz, adică apărând cauza agresorilor: „În Franța nu se vorbește decât despre ajutorul umanitar pentru Gaza și despre bombardamentele armatei israeliene, o țarã despre care ne întrebăm cum îndrăznește să se apere. Și este atât de dornică să evite noi vărsări de sânge, atât în sud, cât și în nord, dacă ar lăsa amenințarea să înflorească, așa cum face atât de bine țara care v-a ales în fruntea statului, având privirea îndreptată în altă parte” (p. 38).

Broșura se încheie cu o revistă a presei internaționale pe tema atacurilor din 7 octombrie 2023. Din păcate acest produs editorial are o circulație redusă, recomandabil fiind ca ea să ajungă cel puțin în universități și în instituțiile mediatice.

Sorin BOCANCEA