Securitatea alimentară din România în contextual mișcărilor de protest ale fermierilor. Percepții și dezvoltări curente în sectorul agricol 2022-2024

[Food security in Romania in the context of farmers’ protests. Perceptions and current developments in the agricultural sector 2022-2024]

Edith-Iuliana MĂNĂLĂCHIOAEI

 

Abstract

The purpose of this paper is to analyse the vision of Romanian farmers in the context of recent agricultural issues and European protests, in order to assess their consequences on the sustainable development of agriculture. In this regard, the main objectives include identifying and understanding the causes of the European protests and how they manifest within the Romanian agricultural sector. Additionally, there is a need for an analysis of the Common Agricultural Policies implemented by the European Union and their immediate or long-term impact on Romanian agriculture. The research focuses on evaluating the impact on human security, specifically on food security, and the effectiveness of current strategic policies with a focus on the PNRR funds in relation to Romanian agriculture. The research methodology combines and balances mixed-methods approach through a questionnaire designed to provide an overview of the mentioned issues. The research is based on qualitative statistical data obtained from the questionnaire results as well as the transcribed opinions of farmers and agricultural experts engaged in this issue. Thus, the specific methodological components start from the research question, which focuses on the influence of farmers’ protests on agricultural policy and the functioning of agriculture in Romania. In this context, the hypotheses and arguments are highlighted by the dissatisfaction of the involved actors with the European Union’s Common Agricultural Policies, the implementation of the PNDR, the insufficiency of PNRR funds, and the usefulness of the European Green Deal strategies, which require specific adjustments to the national context. Overall, the originality and conclusions of the research focus on raising awareness of the importance of sustainable development in Romanian agriculture, which is essential for the progress of our society due to the vital role agriculture plays in Romania’s economy and in ensuring food security. Consequently, after identifying the real challenges in agriculture based on the data obtained from applied research, the understanding of the subject is enhanced and proposals and recommendations for policies are strengthened. Thus, by updating reforms and implementing new practices for sustainable development and sustainability in agriculture, current policies could be improved and reshaped to ensure a positive trajectory for both agriculture and the standard of living for every citizen.

 

Keywords: food security, agricultural sector, Romania, farmers’ problems, sustainable agriculture

 

Introducere

Agricultura reprezintă un sector vital al economiei unei țări, având un impact semnificativ asupra securității alimentare, sustenabilității economice și al dezvoltării rurale. În contextul transformărilor generate de politicile agricole ale Uniunii Europene (UE) și ale recentelor proteste europene, mediul de activitate al fermierilor români s-a confruntat cu o varietate de probleme și provocări. Din cauza faptului că, în ultimul timp, fermierii români au fost nevoiți să facă față acestor factori negativi determinați redați prin modificări legislative, instabilitatea prețurilor și schimbările climatice, instabilitatea agricolă a fost iminentă. Astfel, cu un val al protestelor de la nivel internațional, atât cele naționale cât si cele europene, au evidențiat tensiunile existente dintre politicile europene și nevoile agricultorilor locali, subliniind necesitatea reevaluării și adaptării strategiilor naționale de dezvoltare agricolă.

În această lucrare îm propun să analizez percepțiile fermierilor români, printr-un chestionar complex, în raport cu aceste tendințe de protest dar să și evaluez efectele acestora asupra agriculturii românești, în special din perspectiva dezvoltării durabile. Voi pune un accent deosebit pe reglementările Politicii Agricole Comune (PAC) a UE și pe impactul pe care aceasta îl are asupra sectorului agricol din România, având în vedere atât consecințele imediate, cât și cele pe termen lung. Voi explora și implementarea eficientă a politicilor strategice, având în vedere alocarea de fonduri europene din contextul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și al Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) care se orientează asupra performanței agriculturii românești. În acest sens, obiectivul central va fi aprecierea reală a acestor politici în consolidarea securității alimentare, care constituie baza de sprijin ale fermierilor în fața schimbărilor socio-economice și climatice.

Această cercetare va aduce o contribuție relevantă domeniului agricol, deoarece oferă o înțelegere a subiectului prin observarea provocărilor cu care se confruntă. Din această prezumție, rezultatele vor consolida o perspectivă asupra viitorului acestui sector, în special în contextul integrării politicilor agricole europene, pentru a crește aportul unei dezvoltări agricole durabile și sustenabile.

Îmi propun să consolidez literatura de specialitate, abordând diverse aspecte ale siguranței umane și alimentare în corelație cu perenitatea agricolă durabilă. Unicitatea lucrării survine din eliminarea omisiunii literaturii de specialitate, deoarece cercetarea aceasta se orientează pe perspectivele specifice ale fermierilor în contextul protestelor actuale la nivel european și al angajamentelor de la nivel național agricol. Îmi propun să umplu acest gol, oferind o perspectivă actualizată și detaliată asupra problematicii pe care actorii implicați din agricultură le au.

Temelia de cercetare este susținută de teoriile existente ale domeniului, fapt ce subliniază importanța rolului unor sisteme agricole puternice care să funcționeze în specificul mediului contemporan al siguranței al individului. Voi analiza în acest sens politicile agricole naționale și comune ale Uniunii Europene, cu predilecție impactul acestora asupra mediului de exercitare. Tocmai din utilizarea chestionarului ca metodă de colectare a datelor calitative se oferă validarea premizelor de cercetare. În acest sens, prin implicarea directă a fermierilor, a reprezentanților asociațiilor agricole și a experților în domeniu în acest demers de cercetare se consolidează nota autentică și validă a lucrării.

Cercetarea se va structura pe 5 particularități de analiză, care se organizează în capitole cu subcapitole pe o fundamentare teoretică a conceptului de securitate, o recunoaștere a realităților și a perspectivelor în agricultură, o expunere a metodologiei de cercetare, studiul de caz și, în cele din urmă, a concluziilor ce concretizează un cumul de de recomandări pentru o agricultură durabilă și sustenabilă în România.

1. Considerații teoretice asupra securității

De-a lungul existenței sale, conceptul de securitate a atras atenția asupra sa datorită asocierii cu puterea. Văzut adesea ca o variabilă a condiției umane, a valorii dar și a politicii, securitatea a evoluat considerabil. Fiind influențat și asociat în permanență de factorii mediului în care activează, domeniul larg al securității a fost în ultimii zeci de ani „structurat, sistematizat, extins, adâncit, analizat din perspectiva de gen, criticat, umanizat, construit și privatizat”^[1]. În acest sens, criteriile precum autonomia politică, importanța resurselor și activitățile operaționale au fost și au rămas indicatori majori ai mediului internațional interconectat de securitate.

Potrivit lui Baldwin^[2], securitatea este un concept intens disputat datorită complexității sale interne și a valorilor contestate ce sunt asociate direct discuțiilor contradictorii, ce au ca bază lupta asupra „adevăratului” (Gallie^[3]) sens al versunilor conceptului de securitate. În consecință, în 1991, Barry Buzan^[4] a identificat un număr de 12 definiții diferite ale securității ale celor mai relevanți analiști din domeniu. Printre acestea, definiția lui Arnold Wolfers s-a evidențiat deoarece acesta nota aspectul prin care „securitatea, într-un sens obiectiv, măsoară absența amenințărilor la valorile dobândite, iar într-un sens subiectiv, măsoară absența fricii că astfel de valori să fie atacate”^[5]. De atunci, definițiile securității s-au multiplicat considerabil dincolo de cele identificate de Buzan. Ca urmare, securitatea a fost pe bună dreptate numită „Turnul Babel”^[6], tocmai din prisma faptului că aceasta indica o cantitate imensă atât de texte, cât în același timp și o mare confuzie privind sensul fundamentelor conceptuale^[7].

• Fundamente teoretice ale securității umane

Originea și evoluția dimensiunii de securitate și apărare a Uniunii Europene poate fi urmărită încă din anul 1948, când, după cele două conflicte mondiale devastatoare, preocupările legate de apărarea colectivă au devenit esențiale pentru Europa. A doua jumătate a anilor ’80 s-a dovedit a fi potențatorul noilor orientări ale securității printr-o serie de schimbări semnificative ce au reconfigurat arhitectura securității, concentrându-se în principal asupra unei abordări care accentua importanța reevaluării problemelor de securitate într-un mod mai cuprinzător și diversificat^[8].

Căderea comunismului în Europa și sfârșitul Războiului Rece s-au dovedit a fi momentele decisive care au subliniat necesitatea restructurării conceptului de securitate. În acest sens, securitatea a căpătat o nouă dimensiune în 1990, devenind un criteriu fundamental pentru stabilizarea și dezvoltarea statului, fiind abordat într-un context de aplicare clar, complex, larg manipulat și experimentat „pe teren”^[9]. Tratatul privind Uniunea Europeană din 1992 a reprezentat ulterior una dintre cele mai semnificative și concrete încercări de a concretiza conceptul. Prin intermediul lui, pe lângă modificările conceptuale aduse, mediul de securitate internațional a făcut posibilă observarea consolidării mecanismelor de securitate. În acest sens, dezvoltarea conceptului de „securitate umană” a create o nouă perspectivă în ceea ce privește capacitatea de a consolida conceptul de sine stătător. Securitatea umana i-a naștere așadar în scopul de a răspunde asupra lipsei de recunoaștere a experienței personale în mediul de securitate, element ce vine în contradicție abordării „tradiționale” a securității militare^[10].

Prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, din 1948 (Art. 3 și 22), a fost evidențiată relevanța conceptuală a securității umane, deoarece prin dreptul la securitate personală s-a arătat a fi un principiu legitim într-o societate ce se dorește a fi liberă prin drept la viață și într-o justificare independentă a existenței umane[11]. Astfel, conceptul de securitate umană devine un punct de referință pentru un nou model de securitate, fiind definit ca o nouă paradigmă a securității. Pornind de la faptul că individul este fundamentul securității, starea de securitate a acestuia reprezintă o premisă de bază a oricărui studiu din acest domeniu, vizând prioritizarea vieții acestuia indiferent de nivelul de analiză.

Potrivit viziunii ONU, securitatea umană necesită urmăritea unei traiectorii multilaterale ce trebuie să-și mute accentul de la securitatea teritorială la securitatea indivizilor, întocmai pentru a ajuta dezvoltarea umană sustenabilă. În acest fel, securitatea umană se implică în abordarea și gestionarea unei game largi de amenințări la adresa oamenilor, organizate pe diverse sectoare de securitate interconectate (economie, hrană, sănătate, ecologie, comunitate, individuale și politice), distinct față de sectoarele de securitate conform Școlii de la Copenhaga, Astfel, securitatea umană se evidențiază tocmai prin sublinierea faptului că depinde de nevoile și perspectivele cetățenilor, promovând înțelegerea și suportul profund pentru securitatea lor dintr-o perspectivă mai comprehensivă.

• Securitatea alimentară ca dimensiune conceptuală a securității umane

Abordările moderne ale noilor riscuri și amenințări au actualizat în ultimii zeci de ani agendele politice, astfel încât dimensiunea securității umane să capete o importanță deosebită.   Pe parcursul timpului, conceptualizarea securității umane a atras atenția opiniei internaționale asupra sa, facând ca literatura de specialitate să se bucure de o varietate de abordări. Astfel, studiile asupra securității umane s-au orientat pe o multilaritate compozițională, de la securitatea economică, la cea personală, alimentară, a sănătăţii, a celei ecologice, dar și politice. Cunoscând aceste abordări, în opinia lui Kofi Annan[12], conceptul este unul complex, tocmai prin calitatea de a interconecta și valorifica balanța dintre starea de securitate și securitate, ce se resimte pe toate planurile vieții unui individ. Pentru a susține această ipoteză, Sadako Ogata[13] și Ramesh Thakur[14] convin asupra ideologiei în care securitatea umană este un element de referință al calității vieții, mai ales într-un mediu ce se dorește a fi de pace și de securitate, în care renegrarea accesului la resurse sau incapacitatea de a le accesa cât și eșecul statelor de a preveni conflicte / crize ar putea reprezenta o amenințare la adresa securității și a îndeplinirii drepturilor societății în mod real.

Actualmente, pentru că societatea contemporană se confruntă cu un scenariu dezechilibrat al gestionării problematicilor, dezvoltarea durabilă survine conceptual pentru a echilibra situația. Încă din 1987 idiologia dezvoltării durabile a fost unanim acceptată de către Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în documentul „Viitorul nostru comun” (Raportul Brundtland)[15], unde s-a precizat faptul că „dezvoltarea durabilă este necesară mai ales în dezvoltarea ce urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”[16]. Din această prezumpție, este viabil de extras faptul că dezvoltarea umanităţi este imposibil de atins fără asigurarea unei securităţi umane adecvate, iar securitatea alimentară joacă un rol esențial, fiind un actor important pentru dezvoltarea durabilă și sustenabilitatea unei societăți.

Conceptele care stau la baza „securității alimentare” datează de la începutul anilor 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în contextul foametei severe care a afectat numeroase populații europene. Din acel punct, conceptul a evoluat constant cu dezvoltarea gândirii publice și a incercărilor de a o defini. Odată cu Summitul Mondial al Alimentației din 1996 și cu declarația de la Roma privind securitatea alimentară mondială, securitatea alimentară a fost reconcepută, devenind un plan de acțiune ce a pus bazele unui obiectiv comun, acela de a aprofunda conceptul la nivel individual, regional, național și global. Cu toate acestea, într-o rezonanță comunitară, s-a convenit asupra definiției prin care „securitatea alimentară există atunci când toate persoanele, în orice moment, au acces fizic și economic la suficiente alimente sigure și hrănitoare care să îndeplinească cerințele alimentare ale corpului uman, pentru a duce o viață sănătoasă și activă”[17]. Cu această ocazie, ipoteza menționată a devenit premisa conceptului, fiind o definiție aprobată în literatura de specialitate, acoperind aspectele multidimensionale ale securității alimentare care pot fi luate în considerare, atât în termeni cantitativi, cât și calitativi[18], conform a patru caracteristici: disponibilitatea alimentelor, acces la alimente, norme de sănătate și stabilitate a disponibilității.

În linia definitorie a acestora, nevoia de adaptibilitate și conștientizare a securității alimentare este dată din lipsa eficienței și eficacității, pe care securitatea alimentară a resimțit-o. Conform unor statistici recente, populația globală va ajunge la cel puțin 9 miliarde până în anul 2050[19], ceea ce înseamă că va avea nevoie de cu până la 70% de mai multă hrană. Așadar, acest aspect impune sistemelor de producție alimentară și lanțurilor alimentare să devină complet durabile și sustenabile, tocmai pentru ca siguranța alimentară să fie un facilitator și nu un inhibitor al securității alimentare globale.

2. Modernizarea agriculturii românești. Politici naționale și contribuția europeană

 

2.1. Realități și perspective în agricultura românească

Securitatea alimentară în România este un subiect de mare importanță și complexitate, implicând mai multe aspecte esențiale pentru stabilitatea națională și bunăstarea populației. Conform unui studiu din 2020, România s-a poziționat pe locul 22 în Indexul Global de Securitate Alimentară cu un scor general de 74,2 puncte. Relevanța acestui loc este dată de punctaj, deoarece acesta este echivalentul unui nivel bun de accesibilitate și de calitate a alimentelor. În opozițe cu acest această premisă, rămâne încă semnalată existența unor provocări semnificative în ceea ce privește disponibilitatea resurselor de producție a alimentelor din țară​.[20]

Pornind de la premiza aceasta, nu se contestă faptul prin care conceptul de securitate alimentară se confruntă cu anumite problematici care țin de politici și de strategii insuficiente. În pofida susținerii economiei și bunului trai al cetățenilor, factorii perturbatori ai eficienței domeniului agricol reprezintă elemente reale ce conduc ca acest sector să reprezinte o verigă slabă și vulnerabilă a unui trai sigur și a unei bune guvenarări[21]. Ca atare, România ar avea nevoie de o bază mult mai bine coorodonată în ceea ce privește structura politică și de strategie a funcționalității agriculturii întocmai pentru a stimula investițiile în domeniu și pentru a crește competitivitatea sectorului agroalimentar. În acest fel, s-ar crede că investițiile în infrastructură, în tehnologie și în educația agricolă ar concretiza direcția acestui sector național^[22].

În această perspectivă, securitatea alimentară în România trebuie vizualizată ca o prioritate în abordarea agricolă printr-o notă integrantă, în care să se includă de la investiții în agricultură până la adaptarea la schimbările climatice și la implementarea de politici guvernamentale eficiente. Cumulul acestora ar consolida o gestionare coerentă la nivel național, punând accent pe o agricultură durabilă, care ar fi importantă nu doar pentru a asigura hrana pentru populație, ci și pentru a evita tensiunile sociale și instabilitatea economică.

Latura economică este o componentă esențială al demersul financiar agricol deoarece, prin subvențiile acordare, guvernul se angajează în sprijinirea și susținerea fermierilor. Conform alocării de buget[23] a anului 2024, statul a acordat aproximativ 7 miliarde de lei pentru diverse programe de subvenții, inclusiv pentru sprijin în creșterea animalelor, cultivarea culturilor și producția de legume în spații protejate. Totodată, guvernarea a introdus și noi scheme de ajutor și sprijin financiar orientate către apicultori, pentru cei implicați în creșterea animalelor pentru carne și pentru cultivatorii de cereale ce provin din companiile sezoniere[24]. Acestea fiind menționate, sectorul agricol românesc se arată a fi menținut de catre stat printr-o abordare ce vizează metode de a susține resursele naturale la cote optime dar și de a consolida productivitatea agricolă, care în sine sunt elemente de bază ale oricărui program de dezvoltare rurală eficient. Pronind de la acest reper, Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020[25] a consolidat programa planului PS PAC 2023-2027[26], în virtutea atingerii scopului de a oferi asistență fermierilor și comunităților rurale din România prin implementarea și adoptarea de practici agricole inovatoare.

Pornind de la Planul Naţional Strategic 2023-2027 al reformei PNDR, aprobat de Comisia Europeană, conceptul PS PAC, așa cum este cunoscut, se preconizează a fi soluția prin care fermierii români și agricultura românească ar beneficia de 15,83 miliarde de euro pentru susținerea sectorului agricol[27]. Potrivit PNS, extinderea sectoarelor de finanțare ar eficentiza agricultura românească, inclusiv având implicații pe teme legate de bunăstarea animalelor, a irigațiilor din sisteme locale, dar și al investițiilor în perdele de protecție[28]. Punctele cheie ale PNS s-ar îndrepta către mai multe aspecte relevante agrare, printre care: îmbunătățirea rezultatelor și creșterea performanței agriculturii românești tocmai prin promovarea unei agriculturi mai prietenoase cu mediul înconjurător și prin acordarea unei atenții sporite bunăstării animalelor. Astfel, prin implementarea unor reguli detaliate ce ar evalua aceste crieterii, planul ar oferi ulterior o lărgiere a programelor și o flexibilitate a proceselor de finanțare, fapt ce ar veni în ajutorul actorilor implicați (în special către cei din selecția beneficiarilor de fonduri).

Spre deosebire de perioadele anterioare ale programelor PNDR, PNS 2023-2027 s-a evidențiat a fi o reformă a instrumentelor de sprijin financiar. Cel mai interesant element de urmărit din acest nou program este cel orientat asupra scopului ce se arată  actualizat mediului interconectat, deoarece accentul se mută înspre modelarea unui plan strategic adaptat conformităților rezultatelor și performanței anterioare, pentru a se alinia în atingerea obiectivelor reglementate la nivel national și european[29]. Prin introducerea instrumentului de sprijin pentru fermierii afectați de pierderi de producție agricolă, prin care li se acordă despăgubiri, reforma PNS denotă impicarea și conștientizarea nevoii actualizării pespectivelor raportate direct amanințărilor spontane ale mediului contemporan. Instrumentul PNS alocă o sumă de 391,4 milioane euro, care este transpusă printr-o lege ce reglementează înființarea Comitetului de Gestionare a Riscului și a Fondului de risc din agricultură. Construirea acestor două forme de sprijin ramifică bugetarea, deoarece 24,1 mil. euro sunt acordate în sprijinul fermierilor ce sunt subvenționați prin primele de asigurare, iar 367,3 mil. euro se îndreaptă către sprijinirea fermierilor afectați de pierderile producției agricole din cauza fenomenelor climatice nefavorabile[30].

Datoriă acestei noi direcții a programului, este esențial de analizat și perspectiva din care domeniul este abordat de PNRR, deoarece fondurile acestuia contribuie la PNDR și la Cadrul Financiar Anual Agrar (CFP) pentru perioada 2021-2027, în special în ceea ce privește modernizarea și consolidarea sectorului agricol, dezvoltarea rurală durabilă și îmbunătățirea rezilienței acestuia. Într-o notă a Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE), PNRR este așteptat să contribuie la demararea unor investiții de amploare în domeniul protecției mediului, cu implicații directe în ramuri ale agriculturii românești.

Potrivit unei analize jurnalistice^[31], alocarea bugetară agricolă românească din PNRR ar părea ridicolă, deoarece cu doar 230 de milioane de euro alocați pentru agricultură în cadrul PNRR România se situează pe ultimul loc în UE, fapt se subliniază subdezvoltarea agriculturii. În consecința, problemele și provocările identificate sunt: subfinanțările comparative, birocrația, lipsa de concentrare pe problemele specifice ale fermierilor mici și mijlocii, implementări ale tranziției verzi, adaptare la schimbări climatice, infrastructură, inovare tehnologică, infrastructură de gestionare și susținere a sistemului de învățământ.

• Politica agricolă comună și implicațiile sale

Politica Agricolă Comună (PAC) a Uniunii Europene reprezintă una dintre cele mai importante și durabile inițiative ale blocului european, fiind esențială pentru asigurarea securității alimentare, protecția mediului și dezvoltarea rurală. Întrucât este cea mai veche politică a UE, PAC se arată a fi un instrument ce sprijină fermierii în demersul asigurării de alimente la calitate înaltă, dar și la prețuri convenabile pentru cetățenii Uniunii Europene^[32].

Odată cu secolul XXI, a fost necesară reforma PAC pentru adaptarea la noile provocări ale vremurilor moderne. Prin urmare, odată cu reforma din 2013, PAC a introdus o abordare mai cuprinzătoare față de varianta anterioară, fiind un instrument vital pentru agricultura europeană, fapt ce s-a evidențiat prin principiile cheie de acțiune din perioada 2014-2020[33].

Noua reformă a PAC post-2020 s-a aratat a fi o politică mai echitabilă, ecologică și orientată către rezultate de dezvoltare pentru perioada 2023-2027. Astfel, normele UE pe pilonii PAC (Sprijinul direct și măsuri de piață și Dezvoltarea rurală) au consolidat actualizarea demersurilor de evoluție a normelor de aplicare în conformitate cu Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene. Din acest considerent, reformele recente ale PAC cu fezabilitate pe domeniul agricol și cu aplicabilitate din 2023[34] vizează îmbunătățirea contribuției agriculturii la obiectivele UE, în ceea ce privește: mediul și climatul, direcționarea mai eficientă a sprijinului către fermele mai mici și oferirea unei mai mari flexibilități statelor membre în adaptarea măsurilor la contextul lor local. Pin urmare, PAC reprezintă un element esențial al integrării și dezvoltării economice europene, în contextual agriculturii și dezvoltării rurale, deoarece reformele actuale și viitoare trebuie să aibă capacitatea de a asigura o distribuție echitabilă a resurselor și o promovare a practicilor agricole pozitivă, astfel încât să protejeze mediul, cu viitor sustenabil pentru toți cetățenii europeni.

Pornind de la Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020, ce a stabilit cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027^[35], bugetul alocat total a fost de 378 532,3 mil. euro pentru cei 2 piloni menționați. Astfel, se validează ipoteza prin care sectorul agroalimentar într-adevăr constituie un domeniu semnificativ al economiei Uniunii Europene, beneficiând de 31% din bugetul UE. Conform ultimelor statistici, din acest buget, fiecărui cetățean UE îi este alocat aprox. 30 de cenți pe zi pentru a-și satisface rația de satisfacere a traiului cotidian[36].

Noua reformă PAC 2023-2027 se arată cea mai complexă formă a politicii, deoarece aceasta reglementează agricultura durabilă, axându-se pe 10 elemente fundamentale[37]: să asigure un venit decent pentru fermieri; să dezvolte competitivitatea; să îmbunătățească poziția fermierilor în lanțul alimentar; să combată schimbările climatice; să protejeze mediul; să conserve peisajele și biodiversitatea; să sprijine reînnoirea generațională; să ajute la dinamizarea zonelor rurale; să protejeze calitatea alimentelor și sănătatea; să promoveze cunoașterea și inovarea. Noua perspectivă PAC evidențiază scopul global al UE, de a crea o Europă mai competitivă[38], pentru a asigura securitatea viitorului agricol precum și atingerea obiectivului Pactului Verde European, care își dorește reușita unei tranziții verzi, cu obiectivul final de a atinge neutralitatea climatică până în 2050[39].

În consecință, datorită faptului că Pactul Verde European a fost lansat sub egida unui set de initiative politice pentru a transforma UE într-o economie sustenabilă, relevanța lui este dată și din angajamentul respectării normelor Acordului de la Paris, aspect ce fundamentează scopul său de a ajuta la transformarea UE într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă și competitivă[40]. Prin pachetul „Pregătiți pentru 55”, Pactul Verde European își transpune ambițiile legislative climatice, dorind în special ca statele membre UE să se angajeze în reducerea emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030[41]. Din acest considerent, setul revizuiește sectoarele de climă, energie etc. și pune în aplicare formule noi astfel încât să alinieze legislația UE la obiectivele UE în materie de probleme ecologice. Printre cele mai relevante elemente se numără: garantarea unei tranziți sociale corecte și echitabile, stimularea și întărirea inovației și competitivității industriei UE și susținerea rolului de lider al UE în combaterea schimbărilor climatice la nivel global[42].

3. O agricultură românească durabilă și sustenabilă

În cele ce urmează, în studiul de caz voi analiza în detaliu perspectiva fermierilor români asupra agricultuirii românești și asupra politicilor agricole. Valorificând atât beneficiile, cât și limitările din agricultura națională, mă voi orienta cu predilecție asupra problemelor întâmpinate de fermierii români: birocrația, infrastructura, accesul la subvenții, schimbările climatice și provocările economice.

Fiind prea bine cunoscut faptul că nemulțumiri recentele ale fermierilor au culminat printr-o serie de proteste, acestea au fost realizate cu scopul de a atrage atenția autorităților asupra problemelor acute din agricultură. Voi aborda premiza protestelor din dorința de a înțelege motivațiile care au stat la baza desfășurării lor. Prin chestionarul aplicat fermierilor din diverse regiuni ale țării, am urmărit evaluarea necesității de conștientizare în implementarea politicilor agricole, oferind o imagine detaliată a percepțiilor și experiențelor acestora.

3.1 Metodologia de cercetare: Analiza asupa impactului celor mai recente mișcări de protest ale fermierilor. Cadru analitic

Reformele politicilor agricole sunt fundamentale în sustenabilitatea dezvoltării acestui sector. Deoarece subiectul este unul actual și complex, orientarea obiectivă asupra planurilor strategice și al evenimentelor pe care le-au generat sunt relevante în aprofundarea domeniului. Metoda de cercetare este intervievarea prin intermediul unui chestionar conceput pe baza unei grile de întrebări specifice. Acesta a fost realizat în limba română, utilizând un chestionar de tip gratuit, compus din 30 de întrebări închise cât și deschise. Aplicat exculsiv online, acesta a fost transmis prin intermediul platformelor Facebook și Whatsapp, fiind predilect oferit grupurilor de fermieri, agricultori și antreprenori. Colectarea și prelucrarea datelor s-au desfășurat prin intermediul platformei Google Forms, un instrument care s-a dovedit eficient și versatil, oferind o varietate de opțiuni pentru desfășurarea unei cercetări științifice optime. Alegerea platformei Google Forms a fost motivată de calitatea superioară a programului de prelucrare a informațiilor, pentru că permite colectarea eficientă a datelor necesare studiului, având o interfață ușor de utilizat și oferind opțiuni utile pentru configurarea chestionarului.

Din cumulul total de întrebări, trei au fost formulate într-o manieră cu răspuns liber, opțional, în timp ce 27 de întrebări au impus un răspuns obligatoriu. Acestea din urmă au fost structurate pentru a permite selectarea uneia sau mai multor variante de răspuns. Relevanța întrebărilor exprimate s-au concentrat, în unele cazuri, pe evaluarea reperelor de analiză prin utilizarea scalei Likert, care permite măsurarea validă a unidimensionalității atitudinilor și opiniilor respondenților, pe baza unei scale în cinci trepte.

Fezibilitatea utilizării chestionarul ca metodă principală de colectare a datelor este adesea una optima, având drept scop evaluarea percepțiilor, atitudinilor și practicilor respondenților. Alegerea metodei s-a bazat pe capacitatea de a oferi informații relevante și structurate cu privire la un segment specific al populației, facilitând obținerea unor răspunsuri coerente și comparabile. Prin intermediul unui set de întrebări standardizate, am urmărit să captez atât dimensiuni obiective, cât și subiective legate de activitatea agricolă, condițiile socio-economice și provocările întâmpinate de fermierii din România.

Chestionarul a fost conceput pentru a reflecta realitățile din domeniul agricol, incluzând itemi care măsoară opiniile fermierilor în ceea ce privește politicile agricole, accesul la resurse, tehnologiile moderne și sustenabilitatea activităților agricole. Astfel, instrumentul a permis o evaluare detaliată a aspectelor relevante pentru această categorie profesională, oferind totodată oportunitatea de a identifica tendințe și comportamente relevante pentru elaborarea de strategii și politici adaptate nevoilor acestora. Fiind o metodă accesibilă și eficientă pentru colectarea de date cantitative, chestionarul a oferit posibilitatea aplicării la un eșantion larg de fermieri, asigurând reprezentativitatea rezultatelor. Datele obținute permit o analiză detaliată a contextului în care operează fermierii români și vor contribui la formularea unor recomandări bazate pe date empirice.

Partea introductivă a formularului a inclus descrierea cercetării, unde s-a subliniat caracterul academic al studiului. El s-a adresat persoanelor ce activează în sectorul agricol, scopul fiind cel de a urmării abordarea și evalurarea agriculturii din România din pespectiva activiștilor. În acest sens, am puncat faptul că chestionarul este orientat către a colecta opiniile despre experiențele fermierilor, întocmai pentru înțelege provocările și oportunitățile din sectorul agricol. Am subliniat confidențialitatea și caracterul voluntar al răspunsurilor, în conformitate cu Legea 677/2001^[43] privind protecția datelor personale, fapt ce s-a reflectat în răspunsul pozitiv al participării la chestionar.

3.2. Studiul de caz. Percepții și viziuni ale fermierilor români în raport cu eficiența politicilor din sectorul agricol

Studiul a avut o abordare predominant cantitativă, concentrându-se pe o analiză statistică a datelor dobândite prin chestionar. Principala direcție a studiului de caz a fost orientată către colectarea de date mixte, atât calitative, dar și cantitative, ce au scos în evidență elementele realității agriculturii din România de la momentul actual.

Studiul de caz abordat a fost realizat în perioada mai-iunie 2024, fiind limitat la un eșantion reprezentativ de dimensiuni medii cumulând un număr de 110 respondenți. Bazat pe un set de 30 de întrebări (a se consulta anexa), unde răspunsurile s-au evaluat în funcție de specificul de cercetare, fiind extrase din întrebări închise cât și întrebări cu opțiuni multiple. Acest design a permis obținerea unui spectru larg de date, esențial pentru analiza cantitativă. Totodată, cumulul acestora, alături de răspunsurile deschise au avut calitatea de a surprinde substratul calitativ al rezultatelor extrase din chestionar, evidențiind percepțiile, atitudinile, convingerile dar și cunoștințele spectrului eșantionat asupra temei de cercetare. Astfel, prin maniera de a intercorela întrebări deschise în urma unor întrebări structurale de sine stătătoare, s-a concretizat șansa participantul la libera exprimare și susținerea opiniei sau alegerii făcute, aspect ce reasigură calitatea studiului prin feedback-ul respondenților. Rezultatele acestora au concretizat în final o polarizare ridicată urban-rural în raport cu securitatea alimentară, fapt ce a subliniat existența unor nemulțumiri atât la nivel regional cat și la nivel național, urmărind același pattern de probleme ce este vizibil și la nivel european.

Primele 5 întrebări au fost structurate pe o baterie de întrebări ce urmărea caracteristicile socio-demografice în perspectiva de a eșantiona respondenții în funcție de: sex, vârstă, mediu de proveniență dar și al zonei/regiunii de trai. Prima întrebare a vizat proporționalitatea respondenților în funcție de sex. Astfel, în urma variantelor acordate: masculin, feminin și oportunitatea de a avea altă orientare, proporționalitatea majoră este alocată către genul masculin cu o pondere de 68, pe când rația feminină este de 42. Ulterior, cea de-a doua întrebare s-a orientat pe proporționalitatea respondenților în funcție de vârstă, întocmai pentru a observa publicului căruia i se aplică analiza. Fiind bazat pe un etalon de 6 intervale de selecții, marja majoritară a respondenților s-a încadrat în intervalul 18-25, cu un respondent de 40 de persoane. În acest sens, procentajul lor de 36,4%, indica faptul că tinerii fermieri sunt mult mai implicați în a-și expune punctul de vedere asupra domeniului în care activează. Astfel, într-un mod ierarhic, ulterior intervalului de vârstă 18-25 de ani, intervalul 36-45 de ani a fost imediat clasat, cu 31 de respondenți. Urmând un clasament obiectiv, intervalele ulterioare au fost cele de 26-35 de ani și 46-55 de ani au avut o pondere aproximativ apropiată fiind diferențiate cu 3 respondenți. În cele din urmă, cel mai mic procentaj l-a obținut intervalul 56-65 cu 6 respondenți, fapt ce a arată că populația mai în vârsta este mult mai reticentă în participarea la astfel de studii practice, fapt validat de faptul prin care nu s-a observat niciun respondent de la intervalul peste 66 de ani.

În dorința de a observa mediul de proveniență al participanților, a treia întrebare surprinde direct acest aspect. Proporționalitatea respondenților în funcție de mediul de proveniență s-a concretizat prin rezultatul din care 59 de participanți provin din mediul rural, pe când 51 de respondenți se arată a proveni din zona urbană. Urmărind mediile de proveniență, regiunea din care fac parte participanții a fost de asemenea un element relevant în validarea studiului. Pentru a avea o analiză cuprinzătoare, acestă întrebare și-a transpus multitudinea perspectivelor din teren la nivel național. Cu o fragmentare pe cele 4 mari regiuni ale României, analiza acestui subpunct cuprinde participanți în funcție de regiunea de apartenență și a mediului de exercitare a activității. În acest sens, procentajul majoritar de 42.7% cu 47 de participanți este cel alocat zonei de nord al țării, fiind urmat de vest cu un procent de 21.8%, est cu 18,2% iar sud cu 17,3%. Pentru a consolida aceste procentaje, intrebarea cinci s-a orientat pe evaluarea statistică a respondenților în funcție de județul de proveniență. Barometrul rezultat a evidențiat faptul că Suceava a avut un procentaj majoritar, fiind urmată de Cluj, iar cu o pondere moderată județele Botoșani, apoi Maramureș și Olt reprezintă județe din care provin o mare parte din participanți. Ulterior cu procente mai reduse și județele Bacău, Bihor s-au remarcat, fiind imediat urmate de Iași, Prahova și Timiș.

 

Figura 1: Sprijinul statului în activitatea respondenților

 

Întrebarea 6 ce este evaluată din figura 1 este prima care orientează analiza concret pe domeniul de cercetare. În acest sens, aceasta survine în a stabilii rata sprijinului oferit de stat în activitatea respondenților. Cu o majoritate semnificativă de 73.6%, cele 81 din persoanele chestionate nu se simt sprijinite de stat, în comparație cu cei 29 care susțin că statul contribuie la exercitarea activității lor în agricultură.

Figura 2: Importanța și aportul la securitatea alimentară

 

În perspectiva de a stabilii care este importanța securității alimentare, dar și a felului prin care participanții consider că au un aport la aceasta, întrebarea 7 survine în aflarea acestei prezumpții. Figura 2 surprinde așadar ipoteza prin care, cu o proporționalitate categorică de aprox. 90% din persoanele chestionate, acestea se consideră într-adevăr implicate în acest sector al securității, remarcându-i importanța și contribuția.

Figura 3: Rezervele României în fața unei crize alimentare

 

Survenind contextului anterior, întrebarea 8 se orientează pe premisa evaluării procentului în care, într-un scenariu critic, resursele alimentare ale României nu ar fi îndeajuns pentru a face față unei crize alimentare. După cum se poate observa în diagrama figurii 3, într-o rată de 67.3%, se crede că statul român nu ar avea capacitatea de a managera o astfel de criză potențială, ceea ce ar însemna că țara nu ar avea suficiente rezerve alimentare.

Figura 4: Contribuția producătorilor locali la securitatea alimentară

Potrivit întrebării 9, cu un procent de 38.2%, producătorii locali se consideră a nu fi sprijiniți adecvat de stat pentru a contribui la securitatea alimentară, potrivit scalei Likert. Astfel, aceștia se află în dezacord cu ipoteza sprijinului alocat adecvat, fapt ce conduce către ulterioara observație care arată că din participanții analizați 25.5% din fermieri chiar se arată vehemenți în susținerea acestei ipoteze, selectând intensitatea dezacordul total. Totuși, cu un procent apropiat de 1%, unii respondenți și-au arătat neutralitatea, fapt ce neagă prezumpția statului în ajutorarea producătorilor în susținerea unei securități alimentare naționale.

Figura 5: Recunoașterea conceptelor PNRR/PNDR

 

În continuarea analizei, importanța cunoașterii statistice a faptului că respondenții sunt familiarizați cu conceptele PNRR și PNDR este esențială. Astfel, întrebarea 10 survine acestui aspect prin figura 5, ce surprinde premisa prin care o majoritate de 61,8% susține a avea o bază teoretică a strategiilor agricole cu implicare pe teritoriul național.

Figura 6: Impactul PNRR asupra agriculturii românești

 

Consolidând impactul pe care PNRR îl are asupra agriculturii românești, o majoritate de 46.4% se arată a fi neutră în conștientizarea sau cunoașterea influenței acestuia. Totuși, cu 32.7% manifestă recunoașterea impactului pozitiv pe care PNRR l-ar avea în sectorul agricol.

Figura 7: Alocarea fondurilor PNRR

În ceea ce privește opiniile eșantionului asupra alocării PNRR, 47.3% susțin că aceste finanțări sunt distribuite în mod corect și eficient în mare măsură, dar totuși ar exista și unele deficiențe. Urmat de acest procent, cu 31.8%, un număr de 35 de persoane consideră totuși că fondurile nu sunt alocate deloc corespunzător, iar în consecință ar exista probleme majore în distribuirea și revendicarea de fonduri.

Figura 8: Impactul PNDR asupra dezvoltării rurale din România

 

Abordând subiectul PNDR în contextul dezvoltării rurale în România, se observă a nu exista o opinie categorică asupra impactului său pozitiv. În acest sens, cu o majoritate de 40%, participanții se arată neutri în manifestarea unei opinii. Dar, 33.6% sunt de acord principiul prin care PNDR are un impact pozitiv în sectorul agricol românesc. În raport cu acest fapt, părerile încă rămân împărțite datorită procentajului de 20% care sunt în dezacord cu implicația ascendentă a acestui aspect.

Figura 9: Evaluarea proiectelor finanțare prin PNDR

 

Întrebarea 14 este introdusă pentru a evalua implementarea proiectelor finanțate prin PNDR. Potrivit figurii 9 și în conformitate cu scala Likert, procentajul majoritar se arată neutru cu 45.5%. Însă 33.6% au o părere pozitivă asupra impactului proiectelor de implementate sub eligida PNDR, pe când 14.5% își manifestă un dezacord asupra acestui fapt.

Figura 10: Recunoașterea conceptului PAC

 

Potrivit întrebării 15, un procentaj de 60% se arată a fi familiarizați cu conceptul de Politică Agricolă Comună, pe când o pondere de 40% dintre aceștia nu exprimă o cunoaștere asupra acestui concept strategic.

Figura 11: Tranziția verde susținută prin PAC

Urmărind implementarea PAC în ceea ce privește tranziția verde în agricultura românească, 59.1% susțin că această politică are o exercitare adecvată în ceea ce reprezintă tranziția verde în agricultura românească. 40.9% se arată a nu privi în mod pozitiv implicarea PAC.

Figura 12: Fezabilitatea măsurilor PAC pentru fermierii români

Întrebarea 17 urmărește fezabilitatea unora din măsurile PAC pentru fermierii români. Tocmai de aceea statistica figurii 12 punctează faptul că practicile agricole ecologice (60.9%) subliniază beneficiul redat de tranziția verde prin PAC, prin utilizarea mai multor soluții printre care: rotațiilor culturilor, utilizarea îngrășămintelor naturale dar și a reducerii pesticidelor. În mod ierarhic, clasamentul este urmat de conservarea apei cu 54.5% (prin economisirea apei, a utilizării sistemelor de irigații eficiente dar și prin colectarea apei de ploaie) și diversificarea culturilor 52.7% (prin cultivarea mai multor tipuri de plante pentru a reduce riscurile și pentru a îmbunătăți sănătatea solului și biodiversitatea). Acestea fiind constatate, măsurile PAC se remarcă și prin alte criterii relevante, chiar dacă în acestea nu sunt incluse procentajul de peste 50%. Totuși și următoarele premise au un procentaj semnificativ, fiind redate de energia regenerabilă 42.7% (redată prin investiții în surse de energie verde – turbine eoliene/panouri solare), cultivarea de culturi de acoperire 40.9% (previne eroziunea solului, îmbunătățește structura solului și reduce necesitatea de îngrășăminte chimice) și prin groforesterie 32.7% (plantarea de copaci/arbuști lângă culturile existente) sustenabilitatea înspre scopurile verzi ale agriculturii românești.

Figura 13: Impactul birocrației din cadrul instituțiilor agricole

Urmărind implicațiile birocrației din cadrul instituțiilor agricole, figura 13 surprinde faptul că fermierii, în proporție de 93.6%, consideră că impactul pe care îl are birocrația îi afectează direct într-un mod negativ.

Figura 14: Transparența alocării fondurilor pentru agricultură 

Precum se observă în figura 14, ce evaluează transparența în alocarea fondurilor pentru agricultură, 45.5% dintre respondenți consideră că nu există claritate în distribuirea financiară.

Figura 15: Statistica beneficiarilor de fonduri din partea statului

 

Statistica elaborată din întrebarea 20 exprimă procentajul prin care se observă în ce măsura fermierii chestionați beneficiază de fonduri din partea statului. Ponderea persoanelor care se bucură de ajutor financiar din partea instituțiilor guvernamentale românești este de 29.1%, valoare dezamăgitoare.

Figura 16: Colaborarea fermierilor cu organizațiile pentru fermieri

 

Potrivit figurii 16. conexată întrebării 21, fermierii susțin în procent de 74.5% faptul că organizațiile coordonate în sprijinul lor nu exercită o activitate eficientă, susținând că sindicatele / patronatele etc. nu colaborează cu ei pentru a le rezolva diferitele probleme.

Figura 17: Justificarea noilor prețuri motivate de agricultură

Orientând analiza către evaluarea problematicilor din cadrul sectorului agricol, întrebarea 22 urmărește un prim element ce a consolidat noile deficiențe pe care agricultura le resimte. Fermierii consideră faptul că prețurile produselor agricole nu au fost juste și că deficiența în accesarea pieței de îngrășăminte/pesticide etc. și scumpirile din domeniul agricol în general nu au fost justificate. De aceea, ei au fost nevoiți să modifice prețurile pentru produse sau au ajuns să aibă pierderi.

Figura 18: Motivarea protestelor din lipsa sprijinului financiar

În acest studio de caz, ipoteza consolidării motivațiilor din spatele protestelor fermierilor este esențială. 47.3% din respondenți au considerat într-o foarte mare măsură că lipsa de sprijin financiar din partea guvernului a provocat protestele. Urmărind figura 18, scala de intensitate arată că cu 30.9%, adică 34 de personae, consideră această cauză într-o mare măsură un element potențator, conform scalei Likert de intensitate.

Figura 19: Contribuția la proteste al măsurilor de piață

Cea de-a 24-a întrebare contribuie și ea la identificarea motivațiilor fermierilor în lansarea protestelor. Astfel, cu o pondere considerabilă de 61.8%, respondenții susțin că într- foarte mare măsură politicile de import și export neconforme au contribuit la nemulțumirea lor.

Figura 20: Motivația protestelor din lipsa fondurilor europene

În figura 20, întrebarea 25 abordează încă odată identificarea motivațiilor din spatele protestelor. În acest sens, într-o măsură de 60.9% fermierii români consideră că, din prisma accesului dificil la fonduri europene, protestele au fost întemeiate și a existat o legătură între acestea.

Figura 21: Principalele probleme ale agriculturii românești

Întrebarea 26 urmărește evaluarea principalelelor probleme ale agriculturii românești. Iată clasamentul:

1. Birocrația și reglementările complexe (65.5%);
2. Infrastructura deficitară (62.7%);
3. Piața nereglementată și instabilă (57.3%);
4. Accesul limitat la finanțare (55.5%);
5. Lipsa de tehnologie și echipamente modern (54.5%);
6. Educația și formarea profesională insuficientă (54.5%);
7. Accesul limitat la piețe internaționale (41.8%);
8. Schimbările climatice (40.9%);
9. Fragmentarea terenurilor agricole (38.2%).

Birocrația reprezintă un prin obstacol în sectorul agricol din România. Procedurile administrative complicate și reglementările excesive ale instituțiilor abilitate îngreunează din această cauză accesul la subvenții și concretizarea proiectelor agricole. Ca urmare, acest element conduce la descurajarea fermierilor către accesarea de fonduri sau a oricăror forme de sprijin.

Pe locul doi este infrastructura deficitară (drumurile de acces, sisteme de irigare ori opțiuni de depozitarea). Fermierii se confruntă cu dificultăți în a-și transporta produsele pe piață, ceea ce duce implicit la pierderi financiare și la deteriorarea produselor.

Pe locul trei este piața volatile care potențează instabilitatea agriculturii naționale. În acest sens, în lipsa unor reglementări clare îngreunează planificarea pe termen lung pentru fermieri. Din cauza fluctuațiilor necontrolate ale prețurilor, iminența pierderilor financiare este semnificativă.

Accesul limitat la finanțare reprezintă de asemenea o problemă a domeniului. Deoarece finanțarea este esențială pentru achiziționarea de echipamente moderne, semințe de calitate și alte produse necesare, accesul limitat la credite ieftine și lipsa de garanții adecvate face dificilă dezvoltarea întreprinderilor agricole, în special pentru fermierii mici și mijlocii.

Lipsa tehnologiei și a echipamentelor moderne, cât și educația / formarea profesională insuficientă sunt alte două aspecte ce blocchează sectorul agricol din România. Mulți fermieri români recurg la practici agricole depășite și cu producții scăzute. Domeniul învățământului agricol necesită a fi adecvat pentru a forma fermierii în vederea utilizării celor mai noi tehnologii.

Accesul limitat la piețele internaționale, prin exporturile conexate, este o altă problemă. Barierele comerciale, lipsa certificărilor necesare și infrastructura de transport slabă limitează accesul producătorilor români pe piețele internaționale și le reduc veniturile.

Schimbările climatice se arată a fi o problema deoarece afectează predictibilitatea și stabilitatea producției agricole. Evenimentele meteorologice extreme, cum ar fi secetele și inundațiile, deteriorează recoltele. Astfel, adaptarea la schimbările climatice necesită investiții în tehnologii și practici agricole durabile.

Fragmentarea terenurilor agricole este încă o problemă că îngreunează practicile agricole eficiente și reduce competitivitatea, pentru că suprafețele agricole mici și dispersate limitează posibilitățile de mecanizare și de utilizare optimă a resurselor.

Întrebarea 27 din chestionar, Cu ce alte probleme vă confruntați?, a urmărit aflarea altor probleme pe care fermierii le întâmpină în activitatea lor. Drept urmare, răspunsurile s-au arătat a fi diverse. Printre aceste probleme cele mai relevante enunțate au fost:

• „Nu primesc fonduri suficiente pentru a-mi putea extinde zona de activitate (ferma) iar din cauza pandemiei veniturile au scăzut foarte mult, cheltuielile fiind din ce in ce mai mari”;
• „Nu reușim să transmitem direct problemele efective reale ale fermierilor către MADR. Slab interes în diminuarea importurilor (în special cele din Ucraina) și în introducerea în mass media a unor spoturi informative pentru educarea consumatorului cu produse locale de sezon”;
• „Proces rigid și greu de accesat de către agricultorii mici și mijlocii, până la fondurile insuficiente la nivelul bugetului ministerului”;
• „ Probleme în cadrastarea terenurilor”;
• „Sarăcia și lipsa de sprijin / incompatibilitatea statului”;
• „Concurența de pe piața de import / export”;
• „Iresponsabilitate din partea statului in privința susținerii întreprinderilor mici și mijlocii”;
• „Lipsa forței de muncă în sectorul agricol”;
• „Green Deal, acordurile internaționale MERCUSOR”;
• „Confruntarea cu terenuri aride”;
• „Accesibilitate aproape imposibila la finanțări guvernamentale pentru utilaje”;
• „Lipsa transparenței și a sprijinului acordat noilor agricultori”.

După cum se poate observa, problemele resimțite au o gamă variată, iar identificarea de soluții pentru reducerea acestora este necesară pentru dezvoltarea optimă a agriculturii.

Figura 22: Relevanța politicilor actuale în dezvoltarea sustenabilă a agriculturii

În figura 22 se observă că fermierii, în proporție de 76,6%, susțin că politicile agricole actuale nu sunt suficiente pentru a sprijini dezvoltarea sustenabilă a agriculturii.

Cerința 29 a fost Detaliați opinia dumneavoastră. Prin urmare, iată câteva răspunsuri:

• „În primul rând, politicile agricole actuale nu sunt actualizate, în condițiile unui indice al inflației foarte ridicat pentru ultimii 10 ani și cu o piață concurențială nereglementată. Un alt argument pe care îl invoc de fiecare dată când mă «lovesc» de politicile agricole este inaccesibilitatea fondurilor pentru dezvoltare”;
• „Ar trebui făcute verificări exacte ale problemelor cu care noi agricultorii ne confruntăm în fiecare an prin consultarea directă a noastră în vederea identificării eventualelor deficiențe și în găsirea unor rezolvări prompte și stabile”;
• „Fracționarea subvențiilor în funcție de culturi verzi / de acoperire, zone defavorizate, zone neproductive etc., au dus la diminuarea cu 15-20% a cuantumului subvențiilor la fermele medii-mari, iar pe cei sub 15 ha nu îi întreaba nimeni nimic, au voie sa facă orice și primesc subvenții mai mari”;
• „Politicile actuale sunt implementate doar la nivel teoretic și nu practic, doar pentru a putea fi folosite diferite instrumente pentru a putea accesa bani nerambursabili”;
• „Trebuie să avem un domeniu agricol funcțional și profitabil, ceea ce în momentul actual nu putem sa spunem că exista, la nivel mic și mediu”;
• „În contextul actual, ar fi necesare adoptarea de noi măsuri legale care să sprijine și mai mult agricultorii, deoarece situația economică din România a modificat, din punctul meu de vedere, toată această situație”;
• „Pentru un sprijin adecvat sau cel puțin suficient este nevoie de adoptarea unor măsuri de sprijin financiare pentru agricultorii care se confruntă cu schimbările climatice tot mai severe din ultimele luni”;
• „Cu toate ca s-a preluat și implementat un cadru legislativ european unitar, consider că pentru agricultorii români este destul de greu să se dezvolte, fără investiții și subvenții mai mari”;
• „Politicile sunt gândite pentru a limita producția și a crea premizele pentru comerțul cu produse agroalimentare din state terțe, la schimb cu produse cu valoare adăugată”;
• „Ministerul agriculturii nu face aproape nimic pentru a susține micii fermieri, punându-se accent doar pe marile ferme”;
• „Consider ca este nevoie de o actualizare a cadrului legislativ și implicit a subvențiilor la perioada economică actuală și implicit la inflație”;
• „E nevoie de politici suplimentare precum și de memorandumuri la nivelul statelor membre ale UE care să sprijine agricultorii români în a aborda alte piețe de desfacere”;
• „Birocrația sa fie redusă în mare măsură sau cel puțin tehnologia mai dezvoltată”;
• „Nu avem destul suport și nu ne ajută nimeni cu utilaje sau altele de care am avea nevoie”;
• „Ar fi nevoie de un acces mult mai facil pe mai multe piețe de desfacere”;
• „Politicile ar trebui să fie mult mai flexibile și accesibile tuturor”;
• „Consider că politicile sunt mult prea drastice pentru agricultorii mici și mijlocii”;
• „Politicile de agricultură, majoritatea dintre ele exista doar pe hârtie, practic nu se aplică, deoarece nu oferă un sprijin în mod real și accesibil celor care au nevoie”;
• „Politicile trebuie sa fie raportate la situația reală, care este una aflată într o continuă schimbare”;
• „Teoretic ar fi suficiente dacă prețurile ar fi actualizate la nivelul inflației”;
• „Ar trebui implementate noi măsuri care să sprijine cu adevărat acest segment adresat agricultorilor”.

Din analiza opiniilor transmise reies clar nemulțumirile și nevoile fermierilor români față de politica agricolă actuală. Pe scurt, fermierii consideră că politicile agricole actuale sunt depășite și neadecvate pentru climatul economic actual, care se caracterizează prin inflație ridicată și concurență nereglementată. În acest sens, principalele puncte cheie ale problemelor identificate în politicile actuale pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii sunt:

1. Dificultate și rigiditate în accesarea finanțării pentru dezvoltare: fermierii de rând întâmpină dificultăți în accesarea finanțării pentru dezvoltare din cauza standardelor stricte și a birocrației excesive;
2. Lipsa consultării directe: fermierii simt că nu sunt suficient consultați în procesul de elaborare a politicilor, rezultând politici care nu reflectă problemele și nevoile lor reale;
3. Repartizarea subvențiilor: subvențiile sunt distribuite inegal, favorizând fermele mari și spațiile verzi, marginalizează în același timp fermierii mici și mijlocii;
4. Utilizarea teoretică și nu practică: există o percepție larg răspândită că politicile sunt implementate doar la nivel teoretic pentru a avea acces la fonduri europene și nu se traduc în beneficii practice pentru fermieri;
5. Necesitatea unui sector agricol durabil: fermierii au subliniat că un sector agricol durabil necesită un sector agricol funcțional și profitabil, ceea ce nu este cazul fermelor mici și mijlocii.

În urma celor expuse, ultima întrebare a chestionarului este orientată pentru a observa punctual care sunt nevoile fermierilor chestionați, întocmia pentru a identifica premisele pentru o agricultură de viitor. Prin întrebarea Ce nevoi aveți pentru a avea o agricultură de viitor?, cu o rată de 46 de răspunsuri, fermierii și-au manifestat în unanimitate dorința unui sprijin mai puternic și mai echitabil pentru fermele mici și mijlocii. Totodată, în vederea unei prosperități agricole, reducerile birocrației și a impozitelor, accesarea mai facilă a capitalul, utilizarea unei tehnologii europene, transparență în luarea deciziilor și construirea unei infrastructuri adecvate, constituie de asemenea elemente fundamentale de reglementate pentru un viitor agricol optim.

Concluzii. Propuneri de recomandări pentru politici

Pornind de la premisa că fermierii români se află în linia întâi pentru a susține și contribui la dezvoltarea economică a României, în cele ce urmează voi prezenta propunerile pentru noile practici pentru consolidarea sustenabilității sectorului agricol în funcție de necesitățile regionale, concretizate pe cele 4 coordonate geografică (zona de Nord, de Vest, de Sud și de Est).

În zona de Nord:

• Accentuarea importanței și oferirea de sprijin pentru agriculortii și fermierii mici[44];
• Facilitarea accesului la fonduri europene, dar și a celor nerambursabile pentru modernizarea fermelor;
• Implicare statului în educarea tinerilor agricultori în acest demers de dezvoltare durabilă și sustenabilă a agriculturii românești;
• Utilizarea unor campanii mai transparente pentru informarea fermierilor asupra procesul de accesare de fonduri[45];
• Intensificarea mesajelor de recrutare pentru sporirea forței de muncă;
• Implementarea unui sistem național al fermierilor de răspuns rapid la nevoilor actuale;
• Implementarea unei reforme legislative adoptate pentru fiecare regiune din România în funcție de condițiile specifice de climă/faună/floră[46];
• Actualizarea subvențiilor pe unitate de hectar – implementarea unui mecanism individualizat pentru a susține o piață echitabilă[47];
• Reducerea taxelor de plată către stat ale fermierilor mici, deoarece în unele cazuri producțiile și vânzările sunt insuficiente – se doresc taxe personalizate în funcție de profit.

În zona de Vest:

• Implementarea de politici naționale de sprijin și de predictibilitate în domeniu;
• Organizarea de discuții deschise și publice cu autoritățile despre statistica hectarelor de teren ce se pot iriga din râurile din Vestul țării, pentru a se constata care este rata de investiție și a mecanismelor de utilizare pentru procesul de achiziție;
• Folosirea dronelor pentru identificarea problemelor din teren într-un interval de timp scurt și punctual;
• Vizualizarea digitalizării ca soluție pentru problema forței de muncă.

În zona de Sud:

• Pentru zona Dobrogei, este esențială propunerea și preluarea politicilor agricole după modelului din Israel[48];
• Susținerea fermierilor în contextul asigurării recoltelor[49];
• Implementarea de sisteme de irigații functional;
• Reglementarea duratei minime a contractului de arendă;
• Reevaluarea cadru legislativ care să susțină agricultorii.

În zona de Est:

• Alocarea de fonduri în investiții ale domeniului de cercetare-inovare;
• Facitilarea accesul producătorilor la spații de depozitare pentru surplusul de produs;
• Soluționarea provocării de competivitate pentru producători, în virtutrea livrării de produse la prețuri cât mai bune, dar și optime nutrițional, protejând consumatorul, mediul și resursele natural;
• Implementarea de proiecte de intervenții europene pentru protejarea fermierilor dar și pentru extinderea la piețe de export.

Având în vedere aceste sugestii și recomandări cu direcție asupra agriculturii actuale românești, toate acestea trebuie să se configureze după modelul pachetului de inițiative politice European Green Deal[50]. Iar în acest sens, cumulul acestora ar concretiza tranziția verde urmărită a-și atinge obiectivul până în 2050, aspect ce ar susține transformarea agriculturii românești la nivelul normelor UE.

Cunoscând acestea, securitatea umană din perspectiva agricolă este un element esențial, deoarece acesta se arată a se dezvolta pe măsura evoluției societății, fiind adaptibilă în contextul globalizării, al diversificării amenințărilor și riscurilor ce au însușiri asimetrice ale remodelării sistemului global. Fără o siguranța alimentară, nu putem avea securitate alimentară și să atingem obiectivele de dezvoltare agricolă durabilă și nu numai al unui mediu în continuă evoluție. O ofertă fiabilă și adecvată de alimente nu înseamnă doar eliminarea fricii unei crize alimentare sau de foamete, ci orientează securitatea alimentară să fie concepută ca o condiție prealabilă pentru dezvoltarea societății.

BIBLIOGRAFIE

Baldwin, A. D., „The Concept of Security”, Review of International Studies, 1997, pp. 5–26.

Berkelyte, Greta și Narvselius, Eleonora, The EU’s Common Security and Defense Policy: The cases of Ukraine and the Baltic State, Lund University, mai 2017.

Bourbeau, P., Balzacq, T. și Dunn Cavelty, M., „Celebrating Eclectic Dynamism: Security in International Relations”, în P. Bourbeau (ed.), Security: Dialogue across Disciplines, Cambridge: Cambridge University Press, 2015, pp. 111–136.

Buzan, B., People, States and Fear: An Agenda for International Security Studies in the post-Cold War Era, 2nd edn, Boulder: Lynne Rienner, 1991.

Gallie, B. W., „Essentially Contested Concepts”, Proceedings of the Aristotelian Society, 1956, pp. 98–167.

Harris, Stuart și Mack, Andrew (eds.), Asia-Pacific Security: The Economics-Politics Nexus, Sydney: Allen & Unwin, 1997, pp. 53–54.

Kolodziej, E. A., Security and International Relations, Cambridge: Cambridge University Press, 2005.

Kruzslicika, M. (n.d.). Securitatea Alimentară prin Agricultură Durabilă. Institutul de Economie Agrară, Academia Română, București, 2024.

Ogata, Sadako, Declarația la congresul the Asian Development Bank, „Inclusion or Exclusion: Social Development Challenges For Asia and Europe”, 27 aprilie 1998.

Wolfers, A., „National Security as an Ambiguous Symbol”, Political Science Quarterly, 1952, pp. 481–502.

SURSE ELECTRONICE:

AFIR, National Strategic Plan 2023-2027, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, National Strategic Plan 2023-2027 – NEW AFIR Portal – PS PAC information, Online submission, https://www.afir.info.

AFIR, PNDR 2014–2020, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, actualizat la data de 25 martie 2024, PNDR 2014 – 2020 – NOUL Portal AFIR – informații PS PAC, depunere Online, https://www.afir.info.

AMRCR, România – locul 22 în Indexul Global de Securitate Alimentară pentru anul 2020, 11 martie 2021, https://www.amrcr.ro.

Annan, Kofi, Towards a Culture of Peace, http://www.unesco.org.

Asociația ECO Ruralis. Planul Național Strategic 2023-2027 – informații generale. Asociația țăranilor și țărăncilor din România.19 ianuarie 2023, https://www.ecoruralis.ro.

Bazgă, Bogdan, Nu, viitorul nu sună bine! Neasigurarea securităţii alimentare duce la grave convulsii şi tensiuni sociale. De ce România are nevoie de o strategie, Republica, 16 februarie 2024, https://hibits.republica.ro.

Cavelty, Myriam Dunn și Balzacq, Thierry, Introduction, Routledge Handbook of Security Studies, 2nd edn, Routledge Taylor & Francis Group, 2017, https://www.book2look.com.

Comisia Europeană, Politica agricolă comună a UE: 2023-2027, Obiectivele-cheie ale PAC 2023-2027, https://agriculture.ec.europa.eu.

Comisia Europeană, Politica agricolă comună a UE: 2023-2027, https://europa.eu.

Consiliul European – Consiliul Uniunii Europene, Pactul Verde European, 21 martie 2024, https://europa.eu.

Consiliul European – Consiliul Uniunii Europene, Politica agricolă comună (PAC), 11 ianuarie 2024, https://europa.eu.

Consiliul European – Consiliul Uniunii Europene, Politica agricolă comună (PAC) – Infografic, 27 ianuarie 2024, https://europa.eu.

Council of the European Union, European Green Deal, 21 martie 2024, European Green Deal – Consilium (europa.eu), https://consilium.europa.eu.

EUR-Lex, Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093, Document 32020R2093, 01 ianuarie 2024, https://eur-lex.europa.eu.

Godfray, H. C. J., Beddington, J. R., Crute, I. R., Haddad, L., Lawrence, D., Muir, J. F. și Toulmin, C., „Food Security: The challenge of feeding 9 billion people”, Science, 327(5967), 2010, pp. 812-818. http://dx.doi.org.

Marinescu, George, Alocare ridicolă în PNRR pentru agricultura românească, Ziarul BURSA, 30 august 2021, Alocare ridicolă în PNRR pentru agricultura românească – 30.08.2021 | BURSA.RO, https://www.bursa.ro.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Planul Strategic PAC 2023-2027. GOV.RO, București, 2024, https://www.madr.ro.

OHCHR, Universal Declaration of Human Rights, eng.pdf (ohchr.org), https://www.ohchr.org.

Parlamentul European, Politica agricolă comună (PAC): Instrumentele PAC și reformele acestora, octombrie 2023, https://europa.eu.

Parlamentul European, Politica agricolă comună (PAC): Regulamentul privind planurile strategice din cadrul politicii agricole comune, octombrie 2023, accesat la 02 iunie 2024, disponibil la: https://europa.eu.

Portal Legislativ, LEGE nr. 677 din 21 noiembrie 2001, MONITORUL OFICIAL nr. 790, 12 decembrie 2001, https://legislatie.just.ro.

PROFIT.ro, INFOGRAFIC 2023, an record pentru agricultura României, AGRIBUSINESS, 8 noiembrie 2023, Agricultura – 2023, an record pentru România INFOGRAFIC | PROFIT.ro, https://www.profit.ro.

Report of the World Commission on Environment and Development, Our Common Future, Our Common Future: Report of the World Commission on Environment and Development (un.org), https://www.un.org.

Timar, Oana, Subvenții APIA 2024. Ce s-a decis azi la MADR pentru condițiile la GAEC 8 și ecoschema PD-04, AgroInteligenta, 19 februarie 2024, https://agrointel.ro.

Vasilescu, Ilinca, Mircea Geoană: În România, securitatea alimentară, securitatea energetică şi cibernetică trebuie gestionate la nivelul unui oficiu comun între Preşedinţie şi Guvern, PRESSHOUSE.RO, 23 februarie 2024, https://www.presshouse.ro.

[1] Bourbeau, P., Balzacq, T. și Dunn Cavelty, M., „Celebrating Eclectic Dynamism: Security in International Relations”, în P. Bourbeau (ed.), Security: Dialogue across Disciplines, Cambridge: Cambridge University Press, 2015, pp. 111-136.

[2] Baldwin, A. D., „The Concept of Security”, Review of International Studies, 1997, pp. 5-26.

[3] Gallie, B. W., „Essentially Contested Concepts”, Proceedings of the Aristotelian Society, 1956, pp. 98-167.

[4] Buzan, B., People, States and Fear: An Agenda for International Security Studies in the post-Cold War Era, 2nd edn, Boulder: Lynne Rienner, 1991.

[5] Wolfers, A., „National Security as an Ambiguous Symbol”, Political Science Quarterly, 1952, pp. 481-502.

[6] Kolodziej, E. A., Security and International Relations, Cambridge: Cambridge University Press, 2005.

[7] Cavelty, Myriam Dunn și Balzacq, Thierry, Introduction, Routledge Handbook of Security Studies, 2nd edn, Routledge Taylor & Francis Group, 2017, https://www.book2look.com/embed/9781317620914, accesat în data de 20 aprilie 2024.

[8] Berkelyte, Greta și Narvselius, Eleonora, The EU’s Common Security and Defense Policy: The cases of Ukraine and the Baltic State, Lund University, mai 2017.

[9] Cavelty, Myriam Dunn și Balzacq, Thierry, Introduction, Routledge Handbook of Security Studies, 2nd edn, Routledge Taylor & Francis Group, 2017, https://www.book2look.com/embed/9781317620914, accesat în data de 20 aprilie 2024.

[10] Cavelty, Myriam Dunn și Balzacq, Thierry, Introduction, Routledge Handbook of Security Studies, 2nd edn, Routledge Taylor & Francis Group, 2017, https://www.book2look.com/embed/9781317620914, accesat în data de 20 aprilie 2024.

[11] OHCHR, Universal Declaration of Human Rights, eng.pdf (ohchr.org), https://www.ohchr.org/en/documents/international-standards/universal-declaration-human-rights. accesat în data de 24 mai 2024.

[12] Annan, Kofi, Towards a Culture of Peace, http://www.unesco.org/opi2/lettres/TextAnglais/AnnanE.html, accesat în data de 25 mai 2024.

[13] Ogata, Sadako, Declarația la congresul the Asian Development Bank, „Inclusion or Exclusion: Social Development Challenges For Asia and Europe”, 27 aprilie 1998

[14] Harris, Stuart și Mack, Andrew (eds.), Asia-Pacific Security: The Economics-Politics Nexus, Sydney: Allen & Unwin, 1997, pp. 53–54.

[15] Report of the World Commission on Environment and Development, Our Common Future, Our Common Future: Report of the World Commission on Environment and Development (un.org), https://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/42/427, accesat în data de 25 mai 2025.

[16] AMRCR, România – locul 22 în Indexul Global de Securitate Alimentară pentru anul 2020, 11 martie 2021, https://www.amrcr.ro/romania-locul-22-in-indexul-global-de-securitate-alimentara-pentru-anul-2020/, accesat în data de 1 mai 2024.

[17] Kruzslicika, M. (n.d.). Securitatea Alimentară prin Agricultură Durabilă. Institutul de Economie Agrară, Academia Română, București, 2024.

[18] Ibidem

[19] Godfray, H. C. J., Beddington, J. R., Crute, I. R., Haddad, L., Lawrence, D., Muir, J. F. și Toulmin, C., „Food Security: The challenge of feeding 9 billion people”, Science, 327(5967), 2010, pp. 812-818. http://dx.doi.org/10.1126/science.1185383.

[20] AMRCR, România – locul 22 în Indexul Global de Securitate Alimentară pentru anul 2020, 11 martie 2021, https://www.amrcr.ro/romania-locul-22-in-indexul-global-de-securitate-alimentara-pentru-anul-2020/, accesat în data de 1 mai 2024.

[21] Bazgă, Bogdan, Nu, viitorul nu sună bine! Neasigurarea securităţii alimentare duce la grave convulsii şi tensiuni sociale. De ce România are nevoie de o strategie, Republica, 16 februarie 2024, https://hibits.republica.ro , accesat în data de 2 mai 2024.

^[22] Vasilescu, Ilinca, Mircea Geoană: În România, securitatea alimentară, securitatea energetică şi cibernetică trebuie gestionate la nivelul unui oficiu comun între Preşedinţie şi Guvern, PRESSHOUSE.RO, 23 februarie 2024, https://www.presshouse.ro,  accesat în data de 2 mai 2024.

[23] PROFIT.ro, INFOGRAFIC 2023, an record pentru agricultura României, AGRIBUSINESS, 8 noiembrie 2023, Agricultura – 2023, an record pentru România INFOGRAFIC | PROFIT.ro, https://www.profit.ro. accesat în data de 3 mai 2024.

[24] Timar, Oana, Subvenții APIA 2024. Ce s-a decis azi la MADR pentru condițiile la GAEC 8 și ecoschema PD-04, AgroInteligenta, 19 februarie 2024, https://agrointel.ro/287821/subventii-apia-2024-decizie-gaec-ecoschema, accesat în data de 3 mai 2024.

[25] AFIR, PNDR 2014–2020, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, actualizat la data de 25 martie 2024, PNDR 2014 – 2020 – NOUL Portal AFIR – informații PS PAC, depunere Online, https://www.afir.info, accesat în data de 5 mai 2024.

^[26] Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Planul Strategic PAC 2023-2027. GOV.RO, București, 2024, https://www.madr.ro, accesat în data de 5 mai 2024

^[27] AFIR, National Strategic Plan 2023-2027, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, National Strategic Plan 2023-2027 – NEW AFIR Portal – PS PAC information, Online submission, https://www.afir.info, accesat în data de 6 mai 2024.

^[28] Asociația ECO Ruralis. Planul Național Strategic 2023-2027 – informații generale. Asociația țăranilor și țărăncilor din România.19 ianuarie 2023, https://www.ecoruralis.ro, accesat în data de 6 mai 2024

[29] AFIR, National Strategic Plan 2023-2027, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, National Strategic Plan 2023-2027 – NEW AFIR Portal – PS PAC information, Online submission, https://www.afir.info, accesat în data de 6 mai 2024.

[30] Asociația ECO Ruralis. Planul Național Strategic 2023-2027 – informații generale. Asociația țăranilor și țărăncilor din România.19 ianuarie 2023, https://www.ecoruralis.ro, accesat în data de 6 mai 2024

^[31] Marinescu, George, „Alocare ridicolă în PNRR pentru agricultura românească”, în Ziarul BURSA, 30 august 2021, https://www.bursa.ro, accesat în data de 6 mai 2024.

[32] Consiliul European – Consiliul Uniunii Europene, Politica agricolă comună (PAC), 11 ianuarie 2024, https://europa.eu, accesat în data de 01.06.2024

[33] Parlamentul European, Politica agricolă comună (PAC): Instrumentele PAC și reformele acestora, octombrie 2023, https://europa.eu, accesat în data de 01.06.2024

[34] Consiliul European – Consiliul Uniunii Europene, Politica agricolă comună (PAC), 11 ianuarie 2024, https://europa.eu, accesat în data de 01.06.2024

[35] EUR-Lex, Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093, Document 32020R2093, 01 ianuarie 2024, https://eur-lex.europa.eu, accesat în data de 01.06.2024

[36] Consiliul European – Consiliul Uniunii Europene, Politica agricolă comună (PAC) – Infografic, 27 ianuarie 2024, https://europa.eu, accesat în data de 01.06.2024

[37] Comisia Europeană, Politica agricolă comună a UE: 2023-2027, Obiectivele-cheie ale PAC 2023-2027, https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/cap-overview/cap-2023-27/key-policy-objectives-cap-2023-27_ro, accesat în data de 02 iunie 2024

^[38] Parlamentul European, Politica agricolă comună (PAC): Regulamentul privind planurile strategice din cadrul politicii agricole comune, octombrie 2023, accesat la 02 iunie 2024, disponibil la: https://europa.eu, accesat în data de 02.06.2024

[39] Consiliul European – Consiliul Uniunii Europene, Pactul Verde European, 21 martie 2024, https://europa.eu, accesat în data de 02.06.2024

[40] Comisia Europeană, Politica agricolă comună a UE: 2023-2027, Obiectivele-cheie ale PAC 2023-2027, https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/cap-overview/cap-2023-27/key-policy-objectives-cap-2023-27_ro, accesat în data de 02 iunie 2024

[41] Consiliul European – Consiliul Uniunii Europene, Pactul Verde European, 21 martie 2024, https://europa.eu, accesat în data de 02.06.2024

[42] Consiliul European – Consiliul Uniunii Europene, Pactul Verde European, 21 martie 2024, https://europa.eu, accesat în data de 02.06.2024

[43] Portal Legislativ, LEGE nr. 677 din 21 noiembrie 2001, MONITORUL OFICIAL nr. 790, 12 decembrie 2001, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/32733, accesat în data de 10 iunie 2024.

[44] Din prisma faptului că există zone unde micii fermieri doar din această activitate supraviețuiesc, implicarea statului trebuie să fie mult mai pronunțată pentru a reduce riscul falimentărilor micilor producători.

[45] Mulți agricultorilor susțin că nu au o informare eficentă și actuală a programelor și campaniilor de finanțare. Astfel, prin implementarea periodică a unor anunțuri la primării etc. s-ar restabili informarea asupra noilor politici de alocare eficenta și echilibrată a fondurilor de subvențiilor.

[46] În țară există 2 tipuri de climă, iar celor ce sunt în zona secetoasă nu li se pot aplica toate practicile naționale.

[47] Nu este echitabil ca un fermier ce obține 3 tone de porumb la hectar să primească aceeași subvenție precum un fermier care obține 15 tone de porumb la hectar.

[48] Utilizarea tehnologiei moderne este esențială în special pentru reabilitarea sectorului de apă din consumul industrial și urban. Astfel, reevaluarea acestui element ar a asigurat apa pentru agricultură din zona aridă.

[49] O asigurare pe baza predicțiilor meteorologice ar aduce fermierilor din România compensații consistente în caz de incident meteo.

[50] Council of the European Union, European Green Deal, 21 martie 2024, European Green Deal – Consilium (europa.eu), https://consilium.europa.eu/en/policies/green-deal/, accesat în data de 15 iunie 2024.