Suveranismul ca reacție identitar-culturală la globalizare

(Sovereignty as an identity-cultural reaction to globalization)

Constantin ILAȘ

 

 Motto: „Cațavencu: Nu voi, stimabile, să știu de Europa dumitale,

eu voi să știu de România mea și numai de România…

Să-și vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei?

Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre…

Știi ca și mine principiul de drept: fiecare cu al său, fiecare cu trebile sale”

(I. L Caragiale, O scrisoare pierdută).

Resume

The end of the Cold War, with the apparent victory of the West, accredited the global liberal-democratic model as the most optimal form of social, political, and economic governance. The flawed implementation of democratization led to the rise of corrupt political-economic elites who seek to maintain their privileges by circumventing and weakening the rule of law, rendering the press and civil society’s response ineffective. Global crises were blamed on the scapegoat, the USA, as well as on the liberal-democratic model, which was accused of being structurally crisis-inducing. These crises triggered opposition to the model, but not directly, as that would have raised suspicion among citizens, but indirectly through “sovereigntist” presented as a cultural-identity reaction to globalization. However, the sovereigntist, identity-cultural reaction is not so much to the inevitable process of globalization as it is to globalism, a political phenomenon invented by sovereigntist propaganda aimed at undermining and discrediting the liberal-democratic model and its main exponent, the USA, portrayed by sovereigntist propaganda as a dominating, imperialist, colonialist hegemon of a unipolar world that it allegedly seeks to dominate solely for its selfish interests.

Keyword: sovereigntist, propaganda, globalization, identity, culture, rule of law, corruption

Contextul global al genezei suveranismului

Prăbușirea regimurilor comuniste sub presiunea propriilor crize interne și a incapacității de autoreformare din cauza inflexibilității ideologiei unice oficiale, marxist-leniniste, a condus la ceea ce, în 1989, a fost perceput drept o victorie ad-hoc a regimurilor democrațiilor liberale occidentale. Fukuyama a reluat atunci ideea hegeliană a „sfârșitului istoriei” considerând democrația liberală drept cea mai optimă formă de guvernare politică și de organizare socială care permite totodată cea mai mare autonomie a individului dar și ajustarea flexibilă prin reforme a instituțiilor și procedurilor care reglează și conferă stabilitate vieții societății. Or, întotdeauna trebuie să subliniem două aspecte ale democrațiilor de tip liberal: nu doar că legitimitatea puterii provine din consimțământul cetățenilor, dar și faptul că cetățenii pot supraveghea și controla guvernarea pentru respectarea procedurilor, normelor și regulilor care o limitează și o fac transparentă și predictibilă.

Pe durata Războiului Rece, conflictul (așa-zisa concurenț) dintre democrațiile liberale și democrațiile așa-zis populare, în fapt regimuri ideologice totalitare, s-a purtat în special în domeniile economic, tehnologic și militar. Creativitatea și inovația răsplătite liber prin succesul comercial pe o piață a liberei inițiative și a liberului schimb au condus la o prosperitate economică fără precedent a societăților occidentale. Acest aspect a întărit și consolidat convingerea în superioritatea modelului politic de guvernare democratic-liberal astfel încât acest model a beneficiat, imediat după 1989, pe bună dreptate, de o acreditare superlativă. Pentru o vreme, adică cel puțin până în 2008, acest model a fost îmbrățișat pe scară largă. Dar să nu uităm că globalizarea modelului democrației liberale s-a bazat pe influența, puterea și prestigiul Statelor Unite ale Americii precum și pe inițiativa sa în sprijinirea și-n promovarea democratizării diverselor regiuni și țări ale lumii. Între timp, s-a petrecut implicarea justă dar defectuoasă a SUA în Iugoslavia, Irak, Afganistan și-n Primăverile Arabe. Aceste intervenții au fost interpretate și criticate chiar în Occident ca manifestări arbitrare ale puterii și considerate drept ilegitime în numele hegemoniei unipolare a SUA, invocându-se încălcarea ideii de ordine internațională bazată pe reguli. Apoi, criza financiară din SUA din 2008, care a avut efecte globale, dar și pandemia de Covid-19, în timpul căreia propaganda anti-occidentală a demonizat vaccinurile obținute în Occident ca fiind mai periculoase decât virusul provenit din China, au întărit convingerea că interdependența globală nu aduce națiunilor doar lapte și miere. Or, aceste evenimente au erodat încrederea în legitimitatea modelului democrațiilor liberale. Discreditarea relativă a acestui model, care, desigur, nu conduce în mod infailibil și necesar la progres și bunăstare, a determinat nu doar punerea lui la îndoială, ci și căutarea de căi și modele alternative de guvernare și conducere politico-economică.

Pe de altă parte, în destul de multe țări, printre care și România, procesul de democratizare a fost insuficient iar implementarea procedurilor pentru limitarea, echilibrul și controlul transparent al puterii și guvernării a fost deficitară. Vulnerabilitățile democratizării au fost exploatate de elite politico-economice corupte, rapace și spoliatoare pentru care nimic nu este mai periculos și mai amenințător decât o autentică domnie a legii și un stat de drept funcțional și puternic, precum și de o presă independentă și o societate civilă activă și vigilentă. Să ne mai mire atunci faptul că a început o contestare globală și o propagandă îndreptată împotriva modelului de guvernare democratic liberal? Sau că SUA au fost proiectate drept „jandarm global” dar și ca țap ispășitor pe modelul propagandei sovietice împotriva imperialismului capitalist colonial, campioană a acestei contestări fiind (desigur, chiar din 2008 de la München) Rusia lui Putin?

Ei bine, cum în ochii propriilor societăți și cetățeni modelul democratic se mai bucură încă de prestigiu și de legitimitate[1] iar aceste elite nu puteau invoca faptul și intenția de a se permanentiza la putere și de a dobândi impunitate juridică, modelul democrației liberale nu a fost contestat frontal, ci mai curând indirect, prin inventarea unei pseudo-ideologii sau a unui curent de opinie și de propagandă globală autointitulate suveranism care, pe modelul propagandei sovietice, ar reprezenta nici mai mult nici mai puțin decât noua „luptă pentru eliberarea popoarelor de sub dominația hegemonului unipolar american”.

Scopul principal al propagandei suveraniste? Modificarea legislativă a modelului democratic liberal care să facă inofensivă domnia legii sau chiar instaurarea unor regimuri politice pe modelul democrației suverane a Rusiei lui Putin, în care elitele politico-economice corupte:

• se autoplasează deasupra legii,
• controlează prin corupere și șantaj opoziția politică,
• controlează mass-media și și le aservesc economic,
• controlează prin corupere și șantaj justiția și o fac inofensivă prin modificări legislative,
• controlează societatea civilă prin intimidare și crimă,
• manipulează, canalizează și anesteziază prin propagandă și diversiuni reacția legitimă a cetățenilor împotriva corupției.

Și toate acestea în numele unei pretinse siguranțe a vieții și împotriva efectelor și a bulversărilor reale sau imaginare, inventate venite peste națiuni prin globalizare și democratizare.

Apelul la identitate culturală speculează emoțional o reacție de apărare împotriva efectelor globalizării și regăsirea a ceea ce a fost mai întotdeauna un loc de refugiu, siguranță, ocrotire și stabilitate: în solidaritatea familiei, în solidaritatea colectivă națională, în liniștea, ordinea și sensul adus de credințele religioase. Căci, trebuie să admitem că acest curent de propagandă se articulează totuși pornind de la procesul real de globalizare economică definit ca deschidere a piețelor naționale, ca interconectare și interdependență a economiilor naționale. Și nu se pot nega transformările multiple care au avut loc la nivel global după 1989:

• intrarea pe piața liberă a Chinei, a Indiei, a Rusiei și a Americii Latine, ce a dat un extraordinar impuls de creștere tuturor economiilor;
• circulația fluxului de capitaluri, de investiții străine și apariția corporațiilor multinaționale;
• mutarea producției industriale în țări cu mână de lucru ieftină pentru scăderea costurilor de producție;
• apariția internetului, care a facilitat o revoluție în comunicare, în democratizarea cunoașterii și a informației (practic poți comunica gratis cu prietenii sau cu partenerii de afaceri din Canada, SUA și de oriunde)
• apariția economiei digitale, post-industriale;
• libera circulație a persoanelor;
• dezvoltarea științifică și tehnologică (computere, telefonie mobilă, apoi smartphone, 5G, panouri fotovoltaice, acces larg la autovehicole și la cele electrice și smart, utilaje agricole performante);
• pentru români și nu numai, integrarea în NATO și UE care a născut diaspora, emigrația permanentă sau periodică;
• democratizarea politicii, faptul că tot mai multe țări au început să adopte modelul democratic-liberal;
• imigrația legală și ilegală și problemele generate de aceasta;
• criza financiară din 2008;
• Pandemia Covid-19, drept catalizator și amplificator al propagandei împotriva efectelor negative ale globalizării;
• agresiunea rusă din Ucraina, de asemenea cu efecte globale;
• Inteligența Artificială.

Toate aceste schimbări multiple, structurale și profunde au bulversat societățile occidentale. Ca reacție, se pare că a devenit prioritară și urgentă căutarea unui refugiu ocrotitor, stabil și sigur: revenirea la o perioadă anterioară, la o vârstă de aur (la care trimite, desigur, sloganul lui Trump – „Make America Great Again”), sau reîntoarcerea la credința religioasă care dă stabilitate și sens vieții, în condițiile în care societățile se secularizează accentuat iar promovarea drepturilor minorităților sexuale și de gen este resimțită drept agresiune asupra normalității. Acestea sunt cumulate cu autoînvinovățirea societăților occidentale (prin ideologiile woke și cancel culture[2]) pentru propriul trecut colonial, pentru sclavie și rasism, cu reacția de apărare în fața imigrației legale și ilegale, care este partea cea mai vizibilă și palpabilă a globalizării. Rezultatul? Scăderea și slăbirea încrederii în propria legitimitate a Occidentului, a stimei de sine, o proastă imagine de sine și o scădere dramatică a încrederii în propriile forțe. Și toate acestea au culminat tocmai când Occidentul avea nevoie de a acționa cu cea mai mare fermitate și hotărâre în războiul din Ucraina.

La națiunile insuficient democratizate, cu un stat de drept deficitar și cu politicieni afectați de scandaluri de corupție – precum Erdogan[3] în Turcia în 2013, Netanyahu în Israel, Dragnea și alții de pe la noi, Orban[4] în Ungaria, Bolsonaro în Brazilia, PiS în Polonia, Modi în India, nu mai zic de Putin, care trebuie să-și justifice cumva eternizarea la putere în Rusia –, chestiunile care țin de identitate, cultură, credință, sensul vieții, valori tradiționale, solidaritate națională etc. sunt de fapt aduse în prim-plan ca elemente de tip proxi ale unui atac diversionist pentru contestarea, compromiterea și discreditarea modelului democratic liberal, pentru deturnarea atenției  îndreptate către corupție și către respectarea statului de drept și domniei legii. Or, cred că se poate deja vorbi de un pattern, de un algoritm, de un model, de o tendință.

Ca o concluzie provizorie: sfârșitul Războiului rece, cu temporara victorie a Occidentului, a acreditat global modelul democratic liberal drept cea mai optimă formă de guvernare socială, politică și economică. Democratizarea defectuoasă a condus la nașterea unor elite politico-economice corupte care vor să-și mențină privilegiile ocolind și depotențând statul de drept și domnia legii, făcând inofensivă presa și reacția societății civile. Crizele globale au fost puse pe seama țapului ispășitor, SUA, dar și a modelului democratic liberal ca fiind, structural, generatoare de crize. Acestea percepții au declanșat contestarea modelului, însă nu direct, căci ar fi generat suspiciune în rândul cetățenilor, ci indirect, prin „suveranismul” prezentat ca reacție identitar-culturală la globalizare. Acestor transformări apărute în urma globalizării economice, ale cărei fluxuri de mărfuri s-au scurt-circuitat în perioada pandemiei, suveranismul îi atribuie în mod ilicit și o intenție ocultă de realizare a unei globalizări politice, numită globalism. Pe agenții acestei presupuse globalizări politice îi desemnează drept globaliști, dar, de fapt, în stilul clasic al propagandei sovietice împotriva imperialismului capitalist, sunt vizate modelul democratic liberal și SUA.

Reacția suveranistă identitar-culturală nu este atât față de procesul inevitabil al globalizării, cât mai ales la globalism ca fenomen politic inventat de propaganda suveranistă prin care se vizează de fapt compromiterea și discreditarea modelului democratic liberal și al principalului său exponent, SUA. Acestea din urmă sunt etichetate de suveraniști drept hegemonul unei lumi unipolare globală, jandarmul imperialist și colonizator care urmărește perfid, tenace și meticulos dominația, subjugarea tuturor țărilor de pe mapamond pentru extragerea resurselor și uniformizarea, distrugerea și anularea diversității culturale prin impunerea modelului democrației liberale ca model unic suprem de guvernare politic, economic și social.

Suveranismul: ideologie sau curent de opinie și propagandă?

Până prin 2017-2018, termenele suveran sau suveranist erau asociați în spațiul public de la noi unor indivizi mai curând anarhici decât anarhiști, care apăreau din când în când pe la jurnalele de știri[5] pentru că erau depistați în trafic conducând autovehicole neînmatriculate și fără să dețină permis de conducere valabil. Prin atitudinea, discursurile și acțiunile lor, acești „suveraniști” anarhici suspendau, puneau între paranteze, respingeau voluntar și explicit contractul social, contestau integral legitimitatea existenței statului și a instituțiilor, refuzând identitatea pe care orice stat o atribuie cetățenilor care aparțin unei națiuni. Ei puneau, astfel, deși în mod involuntar, în evidență aspectul fundamental constitutiv al tuturor instituțiilor: acestea nu se nasc din comportamentul natural-instinctiv al oamenilor, ci ca răspuns din/la nevoile existenței în comun și sunt ca atare constructe tradițional istorice care nu funcționează fără un minim consens[6] și înțelegere împărtășită în comun cu privire la norme, proceduri și fapte sociale. Or, instituțiile reprezintă dispozitivele prin care viața societății se autoreglează iar dacă acestea sunt refuzate sau se multiplică și se răspândește neîncrederea în acestea atunci se riscă instalarea stării naturale, a războiului tuturor împotriva tuturor, adică haosul. De aceea, încrederea cetățenilor în instituțiile democratic-liberale este vitală și reprezintă principala țintă vizată de curentul de opinie și de propagandă autointitulat suveranism: discreditarea și compromiterea modelului democratic liberal de guvernare.

Deși folosim sufixul „-ism” aplicat îndeobște ideologiilor în general, reprezintă totuși la ora actuală suveranismul o ideologie sau, deocamdată, este doar un curent de opinie destul de învălmășit de idei care aspiră eventual la a deveni o ideologie? Altfel spus, la ce problemă sau criză reală din societate răspunde suveranismul? Cei ce se autointitulează „suveraniști” clamează ca principală problemă sau criză faptul că „România a devenit și este o colonie a Uniunii Europene, a Statelor Unite ale Americii și a NATO, că România și-a pierdut independența și suveranitatea” și că de aici provin toate relele care i se petrec națiunii române asediate, care, în consecință, trebuie să treacă la „lupta cea mare ca să-și ia țara înapoi de la dușmanii care o amenință cu dispariția din interior și exterior”. Dar asta să fie oare situația de facto?

„Dovezile” aduse de suveraniști sunt cel mai adesea fantasmagorice și imposibil de probat. Ca, de exemplu, faptul că statul român ar fi controlat discreționar de puterile mai sus amintite prin intermediul unui „stat paralel”, care ar fi uzurpat puterea și suveranitatea poporului și care ar fi alcătuit din oameni din serviciile secrete, politicieni trădători cu coloana vertebrală a unei moluște și membri vânduți ai puterii judecătorești care ar acționa conjugat la ordinele „factorului extern”, confecționând dosare politice și penale celor care li se opun și-i dau în vileag, dar și oamenilor de afaceri autohtoni, exponenți ai capitalului național, ținând astfel deliberat România sub control militar (trupele și baza NATO, scutul de la Deveselu), în subdezvoltare, drenând-o de resurse, făcând-o doar piață de desfacere a supermarketurilor corporațiilor occidentale care ne „otrăvesc” cu produse contrafăcute și de calitate redusă vândute la suprapreț la case de marcat fără casieri.

Când te confrunți cu astfel de „crize”, acreditate public printr-o insistentă propagandă,  ce soluții specifice în domeniul politic, economic ori social au cei care se autointitulează deja suveraniști spre deosebire de clasicul naționalism, caracterizat prin izolaționism și protecționism? Sau apelează la tertipul de a se autointitula suveraniști pentru a evita trimiterea la naționalism, inclusiv la extrema dreaptă! Încă o dată: care este problema sau setul de probleme la care suveranismul ca ideologie se prezintă ca soluție și răspuns? Nu cumva sunt un set de false probleme sau de crize inventate propagandistic pentru ca suveraniștii, dar și puzderia de partidulețe de buzunar care vor să capitalizeze politic propaganda, să se poată prezenta ca eroi salvatori? Oare vor fi fost suveraniste „soluțiile” politicilor liderului PSD, Liviu Dragnea, cel care, având probleme de corupție în justiție, a fost primul lider politic din România care a virat deliberat și public către suveranism pe modelul „democrației suverane” a lui Putin?

Ce-i drept, nu se poate spune că nu au existat precedente și precursori:

• cele două tentative de demitere prin referendum a președintelui Băsescu, după suspendările din Parlament, cu infama modificare a Constituției prin ordonanță de urgență, din 2012, care au avut drept țintă DNA-ul și justiția;
• apariția alianței Uniunea Social Liberală moșită de Ponta, Voiculescu și Crin Antonescu, cu sloganul electoral din 2016, „Mândri că suntem români”;
• „Marțea Neagră”[7], din 10 decembrie 2013, cu două modificări esențiale din Codul penal, cu legea amnistiei și a grațierii, cu legea lobby-ului;
• apariția Partidului România Unită[8] (similar ca denumire cu Partidul Rusia Unită a lui Putin) a lui Sebastian Ghiță – fondator, Bogdan Diaconu (în care a fost înscris o vreme și luptătorul K1, Daniel Ghiță ca lider al formațiunilor „Patrula lui Vlad Țepeș”[9], și Mirel Palada[10] ca fost purtător de cuvânt);
• apariția Partidului Poporului Dan Diaconescu în direct, prin care Dan Diaconescu, patron OTV, și-a câștigat o vreme imunitate parlamentară înainte de a ajunge la închisoare pentru șantaj, partid care a capitalizat politic vidul lăsat de dispariția fizică a liderului Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor (acest partid și liderul lui, Dan Diaconescu, deși aveau o retorică pur populistă împotriva „elitelor ciocoiești”, cu multe accente naționaliste, totuși nu utiliza încă pe larg termenii de „suveranitate”, „suveranism” și „suveranist”).

Cred că aceasta este tendința în care s-au înscris politicile liderului PSD Liviu Dragnea: Legea Offshore, din 2018, cu descurajarea investițiilor străine (Exxon), referendumul pentru familie și valori tradiționale (prin care Dragnea a încercat să „demonstreze” că are susținere publică), inițierea legii defăimării[11], pentru a intimida societatea civilă și presa, modificarea legislației cu privire la ONG-uri, lansarea sintagmei „statul paralel”[12], inițierea OUG-13 de modificare, mai precis spus, de mutilare și emasculare a legilor după care funcționa justiția și tot ceea ce a urmat.

Ei, bine!, nu cumva au reprezentat toate acestea doar acțiunile unor politicieni corupți care au mobilizat prin retorica suveranist-naționalistă un relativ sprijin public pentru ca la adăpostul acestei retorici și a polarizării acute a opiniei publice să poată demantela nestingheriți statul de drept, legile justiției și societatea civilă cu scopul de a dobândi imunitatea și impunitatea? Oare afirmația lui Dan Voiculescu, „nu avem toată Puterea până nu luăm și Justiția”[13], nu reprezintă această afirmație o expresie exemplară pentru un șir întreg de oameni de afaceri, politicieni corupți și oameni din presă și din justiție[14] interesați deopotrivă de anularea independenței presei, pentru ca opinia publică să nu poată afla ce anume fac, și de independența justiției, care trebuie făcută inofensivă pentru ca nu cumva ceea ce fac ilegal să cadă sub incidența vreunei anchete a vreunui procuror necontrolat politic sau a unui judecător necorupt, precum sunt de asemenea interesați și de lehamitea și anestezierea reacției opiniei publice și a societății civile? Tuturor acestora nu le-ar conveni de minune o „democrație originală” sau o „democrație suverană” în care ar trona ca oligarhi cu impunitate oferită de legi răsucite și contorsionate de modificări, deasupra statului de drept depotențat, deasupra opiniei publice anesteziată prin propagandă și a societății civile antagonizată și polarizată în dezbateri sterile și neesențiale, deasupra procurorilor și judecătorilor onești și corecți dar forțați să judece într-un cadru legislativ toxic și făcut total inofensiv de o majoritate legislativă „suveranistă”?

Înainte de orice altceva, nu trebuie să scăpăm din vedere aspectul, intenția și scopul fundamental pe care îl vizează suveraniștii și suveranismul. Dincolo de demagogica noblețe a invocării independenței și suveranității naționale, dincolo de lacrimile de tip Cațavencu („mă gândesc la țărișoara mea, la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei”), ceea ce trebuie înțeles prin termenii suveranitate și suveranism este devoalat cumva franc de Bogdan Comaroni într-o emisiune radio la GoldFM, post autodeclarat și autoidentificat drept suveranist. Într-o discuție cu Cosmin Gușă despre dialogul[15] dintre Donald Trump și Elon Musk din 13 august 2024, iată ce afirmă Comaroni: „discursul lui Trump este pro-multipolar, care invită pe toată lumea la dialog. În acest interviu Trump a spus că este foarte bine să-i cunoști pe Putin, pe Xi, pe Kim Jong Un, pe cei din elitele europene și că, practic, el este un om care nu vine ca un om nou, pe care abia acum l-ar alege poporul american și abia prin funcție ar putea să ajungă la ei să îi cunoască. Nu. El îi cunoaște deja, a făcut pasul către Kim Jong Un, către Xi, către Putin, către toți și ar putea avea dialog. În tot acest dialog Trump a arătat că, practic, el vine efectiv ca o alternativă către o lume care să deschidă America către o lume multipolară, a dialogului și că de aici încolo principiul lui este, și asta este foarte important: domnule, fiecare la el în țară face ce vrea, adică America nu mai este jandarmul lumii să vină să îți spună ție ce să faci tu la tine în țară. Deci, nu vine America să-ți spună ce trebuie să facă Rusia, China. Aaa, că vor chinezii să fie dictatură capitalistă, treaba lor, să fie! Vor ăștia, rușii, să facă modelul chinezesc, sau să vină cu model propriu sau altă chestiune, treaba lor! Dacă vrea BRICS-ul să aibă niște norme de tip democratic sau nu, sau cum vor să facă față de alte țări, dacă vor să se limiteze doar la partea economică, este un aspect, dar că este bine să nu se discute inter-țări politica pe care și-o aleg. Pentru că, propriu-zis, și Trump are dreptate, politica și-o aleg locuitorii acelor zone. Și dacă locuitorii acelor zone își aleg formele… (sublinierile mele, C. Ilaș)  Aaa, că este bine să discuți dacă ajung autocrații, le dădea Trump ca exemplu, de tip Partidul Democrat american, care s-au dus, au provocat războaie, au schimbat guverne din alte zone, chiar și acum în Bangladesh, pe care americanii acum le neagă. Intervențiile astea pe care Trump și în mandatul său le-a dezavuat, cel puțin public, nu a avut niciun război, nu l-a pornit, nu s-a amestecat în treburile altor țări. Dimpotrivă, el a zis că America este America și că America este first. Trump și-a menținut principiile punându-le în discuție pe cele ale partidului democrat arătând cât sunt de găunoase și că au planuri împotriva cetățenilor”[16].

Cu alte cuvinte, să nu mai vină America ca un jandarm, „globalist”, să ceară respectarea drepturilor omului, a minorităților, să ceară respectarea statului de drept, a limitării puterilor, a independenței justiției, a independenței opoziției politice și a independenței presei: fiecare la el în țară face ce vrea, ca un suveran absolut și autentic, precum Putin, Xi și Kim Jong Un. Căci politica proprie o decid, trebuie să și-o aleagă și și-o aleg locuitorii și cetățenii bine fezandați de propagandă, eventual ca-n Rusia. De aici și insistența pentru mai multă democrație în dauna procedurilor, a regulilor și limitelor exercitării puterii; de aici contestarea dreptului moral și simbolic al SUA de a cere respectarea statului de drept și a independenței justiției; tot de aici și propaganda pentru compromiterea modelului democratic-liberal, pe care SUA, nu-i așa?, nu-l respectă și nici nu-l aplică asupra ei înseși, fiind, conform suveraniștilor, o oligarhie plutocratică și nicidecum un model exemplar de democrație liberală pentru întreaga lume.

Apoi, cred că mai există un aspect important prin care pledăm împotriva opiniei că suveranismul ar fi deja o ideologie, pe lângă faptul că nu deține un set de soluții anticipatorii pentru problemele care apar în cadrul societății. Suveranismul și suveraniștii aduc în prim planul dezbaterilor teme care, de fapt, nu pot constitui obiecte ale politicii pentru că asupra lor nu se poate ajunge prin negocieri la compromisuri rezonabile. Temele identității de sine, a genului, a preferințelor sexuale, familiei, națiunii sau a credinței și a sensului vieții au fost eliminate din dezbaterile publice cu privire la binele comun prin trimiterea lor în spațiul privat și au fost ranforsate prin drepturile omului și ale cetățeanului. Nu sunt și nici nu trebuie să fie în sarcina statului și a politicii. Această separare chiar a fost unul dintre actele de naștere ale modernității politice în urma războaielor religioase din Europa. Readucerea lor în prim plan ca obiecte ale politicii ar însemna o recădere în premodernitate. Este drept, într-adevăr, că libertatea, autonomia individului se întemeiază pe siguranța sau securitatea prin care familia, comunitatea, credința, națiunea conferă stabilitate vieții individuale și a societății, dar acestea nu pot constitui obiecte de dezbatere și decizie politică pentru partide și stat, pentru că astfel statul și-ar pierde neutralitatea ideologică și sarcina de a menține stabilitatea, ordinea, de a preveni anarhia și nu pe aceea de a institui vreun bine. Dar, desigur, cum orice se pune în discuție, sau se relativizează totul, atunci inclusiv neutralitatea statului democratic liberal este contestată afirmându-se că răspândirea globală a  democrației-liberale ar veni la pachet cu un nou totalitarism ideologic mondial pentru că ideea de stat neutru la ideologii și credințe ar aparține de fapt ideologiei liberale, adică una printre celelalte posibile[17] și nu există niciun bază să preferăm vreuna în dauna celorlalte.

În consecință, părerea mea este că putem subsuma termenului suveranism un curent de propagandă a cărui principală preocupare este să facă prioritară și să acrediteze drept legitime pentru agenda publică, eventual și pentru cea politică, pseudocrize, o pseudoprobleme, pseudopericole și pseudoamenințări pentru a crea la nivelul opiniei publice un sentiment de stare de sediu în care nația este primejduită din toate părțile de dușmani închipuiți.

Este România o colonie a UE, SUA și NATO? Situația de fapt

Fostul președinte Traian Băsescu a catalogat în stilul său plastic și tranșant pericolul extremismului suveranist drept o „gogoașă, o minciună, o înșelătorie politică pentru că nu poți clama suveranitatea țării atâta vreme cât ești în UE și NATO. Când ai semnat și ai ratificat tratatul de aderare la UE ți-ai lăsat în tratat o parte din suveranitate. Vine UE și stabilește reguli fiscale, reguli de mediu, de transport, deci este o listă întreagă de zone reglementate de UE, vine UE și stabilește reguli pentru agricultură. Nu poți să mai clamezi suveranismul decât dacă spui că vreau să ies din UE. Dar atunci trebuie să te gândești că ești singur în lumea asta extrem de contorsionată de competiție, presată de AI, presată de riscuri militare, de riscuri de securitate. Suveranismul este o minciună, o sintagmă prin care vor să păcălească oameni care, de bună credință, spun – da, eu țin cu țara mea, vreau să nu-mi sufle nimeni în ciorbă! – Da, dar atunci ieși din UE, cum a făcut Marea Britanie, care nu a mai vrut să-i sufle Bruxelles-ul în borș și a ieșit din UE, iar acum regretă. … Nu cred în povestea că va fi o creștere explozivă a partidelor extremiste și nu cred că suveraniștii sunt extremiști, sunt doar neinstruiți și profită de oameni care au un nivel de cunoștințe destul de precar și un nivel de înțelegere politică redus, care nu înțeleg că dacă ai intrat în UE sunt lucruri pe care le faci fără să întrebe cineva dacă vrei, pentru că așa au stabilit Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul European. Dar asta nu înseamnă că trebuie să intrăm în disperarea că, vai!, ne-am pus suveranitatea pe masa UE. Deciziile importante în UE se iau prin consens. O țară ca Malta sau Cipru, dacă nu vor, se blochează decizia. Malta, Cipru au aceeași putere ca Germania de a bloca deciziile care sunt împotriva intereselor lor, trebuie să găsești o formulă pe care s-o accepte și Malta.”[18]

În același sens, fostul ministru de externe Teodor Baconschi, într-un articol de opinie din Libertatea[19], vorbește despre „suveranism” ca despre o sperietoare sau numindu-l de-a dreptul propagandă „suveranistă” demontându-i fie pretențiile absolutiste, fie narațiunile absurde în comparație cu situația reală, de facto, a Uniunii Europene: „Propaganda «suveranistă» îi păcălește pe naivi și pe cei comozi, care nu fac efortul de a (re)cunoaște starea de fapt. Partidele «suveraniste», foarte critice cu presupusa «dictatură» a Comisiei Europene, nu au, de fapt, obiectul muncii. Europa politică nu este suprastat federal și postnațional, ci numai o rețea de instituții situate la Bruxelles care se ocupă cu aplicarea politicilor comunitare de către fiecare stat membru. Comisia Europeană e un «executiv» tehnocratic compus din reprezentanți ai statelor UE, nu un adevărat guvern al Europei. Comisia Europeană nu s-a substituit diplomațiilor naționale. Nu avem o politică fiscală comună. Nu vom avea prea curând o „armată europeană”, pentru că o armată are nevoie de o singură limbă pe tot lanțul de comandă și de ordinele unui guvern politic. Singura armată occidentală funcțională e cea a trupelor NATO, atâta vreme cât lumea (noastră) va rămâne ordonată prin pax americana. UE reunește state democratice, libere să adere sau nu la proiectul comunitar. România a cerut să participe la această organizație, așa cum și-a exprimat dorința de a deveni membră NATO. Ieșirea Marii Britanii din UE (Brexit) s-a făcut prin referendum național. E destul de greu să compari mecanica și principiile directoare din UE cu «doctrina Brejnev» a «suveranității limitate». Una e să devii membru în CAER și Pactul de la Varșovia după ce te-au nivelat tancurile sovietice și cu totul altceva să participi liber la UE și NATO, pe baza unui set de valori democratice împărtășite. În regimul comunist, eram vasalii ideologici ai unei puteri opresoare. Acum suntem egalii juridici ai unor parteneri solidari.” Apoi, în legătură cu pretențiile absolutiste ale suveranismului, același autor afirmă: „Nu există stat absolut suveran, pentru că toate statele, din toate timpurile și locurile, și-au respectat angajamentele internaționale, conform principiului pacta sunt servanda. Viziunea unei suveranități absolute e doar utopia statelor banditești, care încalcă fără scrupule tratatele pe care le-au ratificat, urmărindu-și rațional interesele strategice: e cazul Rusiei lui Putin sau al Germaniei lui Hitler”.

Am putea adăuga că nici măcar izolata Coreea de Nord nu beneficiază de o suveranitate absolută în felul în care o cer suveraniștii noștri. Iar ceea ce doar sugerează Baconschi dar o afirmăm noi explicit este că propaganda suveranistă exploatează și instrumentează tocmai decalajele obiective existente între întârzierea istorică a Europei de est față de economiile occidentale, transformându-le în reale resentimente ale cetățenilor din estul Europei și aceasta mai ales în contextul în care „pacea este direct amenințată de Rusia postsovietică și neoimperialistă. [Or] nu e cazul să spargem geamurile Comisiei Europene, ci să strângem rândurile în casa comună euro-americană.  Interesul nostru, în calitate de cetățeni ai României, e acela de a preveni fisurile din UE și diviziunile din NATO. Să ne opunem unei «Europe cu mai multe viteze» și unei Alianțe Nord-Atlantice la care unii contribuie prea mult și alții prea puțin”.

Am adus în atenție și am reluat relativ pe larg afirmațiile celor doi nu doar pentru calificarea suveranismului drept înșelătorie politică, minciună propagandistică, cât și pentru faptul că ,prin reamintirea situației de facto a felului în care sunt constituite și funcționează instituțiile Uniunii Europene, vom avea o bază clară la care să putem raporta cu luciditate narațiunile și poveștile pe care le propagă acest curent de propagandă.

Scopurile propagandei suveraniste

Dacă admitem, așadar, că suveranismul reprezintă un curent de propagandă, care ar fi atunci scopurile lui?

• Abaterea atenției de la lupta anticorupție și pentru respectarea domniei legii și a statului de drept;
• coagularea unei majorități a opiniei publice care să poată fi capitalizată politic
• abaterea atenției de la agresiunea Rusiei din Ucraina și de la modelul „democrației suverane” din Rusia (teoretizată și pusă în practică de Vladimir Surkov și Gleb Pavlovski);
• compromiterea și discreditarea modelului de guvernare democratic-liberal.

Cum se petrece această amplă diversiune și manipulare? Prin proiectarea și orientarea atenției către falși dușmani și pseudocrize: globalismul și globaliștii. Or, la adăpostul acestei retorici, care antrenează teoriile conspirației, se intenționează, de fapt, discreditarea și compromiterea modelul democratic-liberal (toate relele de aici provin) într-o manieră descrisă de plastic de Orwell, în 1984: democrația este dictatură și dictatura este democrație[20]. Toate narațiunile suveraniste converg către ideea că Occidentul și democrația sunt deja dictaturi sau se îndreaptă către o tehno-dictatură pentru care nu este precupețit niciun mijloc aflat la dispoziție: supravegherea digitală universalizată, pașapoartele biometrice, nanocipare, inginerie genetică, modificări genetice, centrale mass-media de propagandă și pentru spălare pe creier și reeducare, implantare de amintiri sintetice pentru dirijarea conduitei, neofeudalism electronic, instituirea unei noi religii unice pe plan mondial, folosirea pandemiilor drept catalizatori pentru Marea Resetare în vederea instaurării unei Noi Ordini Mondiale, virusarea minților și a gândirii cu ideologiile post-moderne woke, cancel culture, BLM, Me-Too, Antifa, transumanisme și alte neo-sexo-marxisme culturale de tipul corectitudinii politice, monede digitale în locul cash-ului, orașe de 15 minute, certificate și cote de carbon pentru supravegherea totalitară a tuturor aspectelor vieții private a indivizilor și pentru planificare strictă, totalitară, a economiilor naționale; certificate digitale ce conțin informații personale și date biometrice care vor stoca în tehnologia cloud informații despre întreaga viață a indivizilor, de la naștere până la moarte, monitorizând, dirijând sau blocând conduite și acțiuni după bunul plac; vaccinare hormonală obligatorie pentru a transforma indivizii în transgenderi cu capacitatea de reproducere anulată pentru a reduce populația globului în scopuri ecologice și climatice. De unde provin toate aceste mijloace de dominare tehnică? De unde altundeva decât de la noile elite globaliste, ultraîmbogățite cu sute de miliarde de dolari, beneficiare ale globalizării tehnologice din Silicon Valey, adică din SUA.

Principala direcție de contestare constă în instrumentarea, exploatarea și amplificarea în plan public a „declinului și decadenței Americii”, a sinuciderii Occidentului, adică a tuturor problemelor și a crizelor pe care le au regimurile democratic-liberale pentru a discredita și compromite încrederea cetățenilor în acest model de guvernare. Și aceasta pe toate planurile posibile.

Pe plan politic: Donald Trump nu este doar eroul suveraniștilor de pretutindeni. Acest personaj politic cu multiple probleme în justiție, mincinos notoriu și cu un cult al personalității și al familiei personale exacerbat este cultivat cu insistență pentru opinia publică de către suveraniști și pentru a reliefa disfuncționalitățile modelului democratic-liberal. Asaltul asupra Capitoliului, după ce mai mult de 50 de tribunale din SUA i-au respins contestarea rezultatelor alegerilor din 2020, este adus în atenție ca exemplu de disfuncționalitate, de autodiscreditare și subminare a instituțiilor democratice, care a arătat și că democrația și Constituția SUA nu sunt infailibile. Și, totodată, a arătat că democrația odată adoptată nu este un bun comun dobândit o dată pentru totdeauna nici măcar în patria democrației liberale. Cum mai poate fi această democrație proiectată la rang de standard universal? Cum mai poate pretinde SUA ca alte țări să respecte principiile democratice? Dacă Trump și republicanii ar fi avut atunci majoritate în Congres cred că am fi asistat pentru prima dată în America la situația în care un președinte care a pierdut alegerile ar fi împiedicat transferul pașnic al puterii. Și, de ce să n-o spunem ca amuzament?, republicanii și Trump au încercat în ianuarie 2021 asupra propriilor cetățeni chiar o „revoluție colorată” așa cum clamează suveraniștii că face America ori de câte ori vrea să schimbe prin lume vreun regim politic, rebel, adică nevasal Americii. Așadar, „revoluții colorate”, lovituri de stat, sancțiuni economice, execuții, cum a fost cea a generalului iranian Soleimani, sunt tot atâtea mijloace politice ilicite, clamează suveraniștii, prin care SUA își impune și își menține puterea discreționară pe plan global, ca hegemon. Mai poate da America lecții de democrație lumii, când ea face tot ceea ce dezvăluie suveraniștii? Tot pe plan politic suveraniștii invocă globalismul, adică faptul că SUA s-ar afla în spatele tuturor organismelor și insituțiilor internaționale pe care le dirijează în vederea instituirii unei dictaturi politice globale sub un guvern unic mondial.

Pe plan economic sunt invocate datoria publică a SUA, criza financiară din 2008 și pandemia de Covid-19 (când SUA au tipărit un surplus de valută, fapt care a condus la inflație globală și la scăderea valorii rezervelor tuturor țărilor care și-au tezaurizat averea în dolari), precum și corporațiile și fondurile de investiții (Blackrock, Vanguard) multinaționale care acaparează terenuri agricole și piețe de desfacere pentru că se află în poziție dominantă.

Pe plan militar, intervențiile armate ale SUA din Coreea, Vietnam, Irak, Iugoslavia, Libia, Afganistan sunt interpretate și „explicate” suveranist ca încercări eșuate de dominație militară și de impunere a democrației cu forța sub diferite pretexte precum lupta împotriva terorismului, iar eliminarea vreounui satrap oriental gen Sadam Huseini, Gaddafi or Soleimani sunt interpretate ca intervenție în treburile interne ale altui stat suveran și independent dar sub pretextul fals, zic suveraniștii, al ordinii internaționale bazate pe reguli.

Pe plan ideologic, America ar exporta și ar impune cu forța ideologiile post-moderne de tip woke, cancel culture și corectitudine politică care sunt văzute ca tot atâtea mijloace de subjugare ideologică și culturală prin soft-power de tip neo-marxist prin care tradițiile, culturile unice tradiționale, istoriile unice ale națiunilor sunt anulate, șterse prin rescrierea istoriei pentru obținerea unor indivizi și a unor populații fără identitate, memorie și rădăcini, simple numere reduse la statutul de consumatori perfecți.

Pe plan social sunt evidențiate, exact ca la jurnalele de știri din vremea regimului comunist, ca „dovezi” ale eșecului modelului democratic-liberal drepturile minorităților sexuale și pandemiile ca mijloace de control al populației, șomajul în creștere, drogații și homeless-ii de pe străzile din centrul marilor metropole americane, adopțiile de către cupluri gay, adopțiile pentru transformarea copiilor adoptați în donatori de organe (vezi cazul Sorina Păsărin), datoriile pentru studii superioare, asigurările medicale și medicamentele scumpe, atentatele armate în campusuri școlare și universitare, violența pe străzi, nesiguranța publică generalizată, rasismul și asaltul granițelor de către imigranții ilegali.

Pe plan climatic, ecologic, America este blamată drept al doilea poluator mondial după China, dar care, în același timp, cere și impune prin diverse green-deal-uri perfide și malefice economiilor în curs de dezvoltare cote de carbon și reducerea emisiilor invocând ipocrit prin activiști de mediu ca Greta Thunberg, grija pentru generațiile viitoare și sănătatea ecologică a planetei pe când, de fapt, ar urmări menținerea acestor economii naționale în subdezvoltare pentru a-și păstra poziția hegemonică.

În plan mediatic, SUA este contestată și criticată pentru concentrarea monopolistică a mijloacelor de informare în masă în adevărate Centrale de Propagandă care urmăresc nu o informare corectă a cetățenilor, ci îndoctrinarea, manipularea și spălarea creierelor, în timp ce opiniile alternative, adevărurile alternative, eventual critice la adresa guvernării și puterii sunt cenzurate în mod dictatorial, deși, ironic, de facto acestea din urmă ajung să aibă au cea mai largă răspândire și audiență în populație.

Pe plan informatic, al internetului și al lumii digitale (social-media) suntem avertizați de către suveraniști că suntem deja supravegheați total (cazurile Asange și Snowden aduse drept dovezi) și că ni se pregătește o dictatură digitală ca-n China, cu credit social etc., și tehnologii de control și manipulare.

La acest plan se va adauga și cel al bioingineriei, al modificărilor genetice pentru obținerea clonelor, a cărnii sintetice, a băncilor de organe pentru a se obține trans-omul nou, robotul perfect controlat comportamental și mental, spiritual prin cipuri implantate la nivelul creierului.

Repet: pentru că modelul democratic-liberal de guvernare se mai bucură încă de prestigiu și de legitimitate în ochii cetățenilor, el nu este niciodată numit ca atare (după cum nu sunt deloc pomenite nici statul de drept, nici domnia legii, separația puterilor, anticorupția, independența mass-media și independența justiției) și nici nu este atacat frontal decât foarte rar și aceasta pentru că o manipulare sau o diversiune este reușită atunci când subiectul supus manipulării are impresia că ajunge pe cont propriu la concluziile pe care i le induce manipulatorul.

În concluzie, cetățenii trebuie să fie convinși prin propagandă că: SUA nu este o democrație consolidată, are disfuncționalități structurale grave, este o oligarhie plutocratică în care politicienii nu au puterea reală de a lua decizii și de a adopta legi în numele alegătorilor, ci doar marionete ale deep state, ale corporațiilor multinaționale, ale marii finanțe și ale complexului militar-industrial; din punct de vedere militar SUA este slabă, nu mai poate gestiona și nici apăra nici partenerii strategici și nici pe cei din NATO; din punct de vedere economic este în declin accentuat, din punct de vedere ideologic-cultural este toxică, din punct de vedere social este o societate eșuată din cauza modelului democratic-liberal. În sfârșit, ținând cont de toate acestea: SUA și colonia sa, UE, nu mai au nici puterea, nici prestigiul moral, nici dreptul moral și nici pe cel simbolic de a cere altor state respectarea statului de drept sau să dea lecții de democrație în timp ce ea însăși refuză să-și aplice sieși standardele pe care le cere aplicate la alții.

Tehnologia politică a propagandei suveraniste

Care ar fi principala amenințare pentru o clasă politică coruptă, precum și pentru clientela lor economică și din serviciile secrete? Transparența guvernării, pierderea puterii, condamnarea în justiție, compromiterea reputației și notorietății publice, reacția publică și revolta societății civile. Or, din acest motiv, după anihilarea mass-media prin aservire economică, opinia publică și societatea civilă trebuie anesteziate și făcute inofensive.

Cum anume se poate petrece așa ceva? Prin ce procedee și tehnici politice? Iată:

1. prin multiplicarea opiniilor prin opinii alternative și contradictorii;
2. prin amplificarea, intensificarea și adâncirea faliilor, a clivajelor și polarităților până la polarizare și antagonizare, adică până la a deveni opoziții deschise, pentru dizolvarea solidarității și pentru a împiedica formarea vreunui consens, indiferent pe ce temă (enumerăm aici doar câteva din opozițiile exploatate de propagandă: oameni vs trans-oameni, post-oameni, anti-oameni; femei vs bărbați; femei, bărbați vs transgenderi; familia tradițională vs lgbtq+, adopții gay, mame surogat care-și închiriază uterul, părinte 1 și 2; cetățeni vs clasa politică; cetățeni vs regim politic; popor vs elite, ciocoi; națiune, popor vs Uniune; națiune vs instituții internaționale OMS, FMI, Banca Mondială, UE, SUA, NATO; imigranți, alogeni vs autohtoni, localnici; capitalul național, autohton, agricultori, antreprenori naționali vs corporațiile multinaționale; bugetari vs privați; asistați social vs salariați; pensionari vs salariați; presă liberă vs presă aservită economic și politic; ortodocși vs catolici, protestanți (sectanți), musulmani, budhiști, yoghini; patrioți, suveraniști, naționaliști vs globaliști, globalism; flat earth vs round earth; roșia românească vs roșia de import (Turcia, Olanda); produsele din supermarketurile din România vs aceleași produse din supermarketurile din Occident (calitate, preț, shrinkflation); porcul suveran, tradițional vs făina de greieri, carnea sintetică; lemnul de foc vs cotele de carbon, dușul în doi și temperatura din termostate; sărbători tradiționale (Sf. Andrei, Dragobete) vs sărbători importatate (Hallowen, Valentine Day); creștinism, credincioși vs ateism, atei; multiculturalism vs omogenitate etnică, culturală, religioasă; resurse naționale vs importuri; stat paralel, conspirații care confiscă democrația vs democrație autentică; civilizație, cultură, etnie, rasă vs civilizație, cultură, etnie, rasă; daco-fili vs daco-contestatari; nostalgici după regimul comunist vs democrați autentici; minorități vs majorități; eco-progresism, climate change vs anti-climate change; vaccinați vs antivacciniști; suveranitate, independență vs colonie, sclavie, supunere, dependență; woke, cancel culture, politically corectness, neo-sexo-progresist-marxism-trans-postuman-postmodern vs libertate, libertatea de exprimare, gândire, acțiune; democrație „suverană” vs democrație-liberală).
3. Exploatarea și instrumentarea propagandistică a frustrărilor, nemulțumirilor, a decalajelor (sat vs oraș/capitală vs provincie/estul Europei vs vestul Europei), a lipsei de cultură și educație politică, a lipsei de educație, în general, a tuturor nemulțumirilor, care în România și la români există peste tot, în toate domeniile.
4. Canalizarea frustrărilor, nemulțumirilor și furiei spre false ținte, țapi ispășitori și dușmani închipuiți.
5. Încălecarea și călărirea oricărei știri care apare în spațiul public și prin interpretarea tendențioasă, explicarea conspirativă sau, mai bine spus, legendară (în maniera în care o făcea poliția politică comunistă, Securitatea) adică interpretarea tuturor acestor știri ca semne și simptome ale unor tendințe generale oculte prin care dușmanii lucrează împotriva nației[21].

Toate aceste polarizări sunt amplificate și de democratizarea și generalizarea accesului la mijloace de comunicare și interacțiune socială. Față de perioada de dinaintea apariției internetului și a social-media, când mass-media era în poziția monopolistă de actor iar publicul și populația în cea de spectator-receptor, și foarte rar de agent activ, acum teoretic orice cetățean poate fi agent activ de răspândire a informațiilor. Iar ceea ce este destul de grav, și ne asumăm aceasta ca pe o concluzie provizorie, propaganda populist-suveranistă a confiscat într-o manieră demagogică, vehementă și bombastică critica la adresa corupției clasei politice cu scopul de a discredita și compromite critica autentică a guvernării și puterii și, în plus, este folosită ca perdea de fum, ca paravan Potemkin pentru consolidarea unui stat corupt și autoritar în care justiția este sub control politic, presa este aservită politic unei oligarhii rapace, corupte, organizate clientelar și în manieră mafiotă.

 

Narațiunile propagandei suveraniste

Formele în care se manifestă propaganda suveranistă proliferează într-o multiplicitate bulversantă și derutantă. Există zeci, dacă nu cumva chiar sute de influenceri, de formatori de opinie care acționează simultan pe sute de conturi și zeci de site-uri și au o voluptate jovială și sardonică, o energie debordantă și o putere hermeneutică extrem de adaptabilă și flexibilă cu care se pliază și încalecă interpretând în cheie suveranistă orice informație care apare la știri sau orice eveniment de pe agenda publică. Cheia de interpretare suveranistă? Tot ceea ce se petrece este doar urma vizibilă, fenomenul, ceea ce apare în spatele cărora stă și acționează de fapt lucrul în sine: dușmanul care prin acțiuni subversive urmărește distrugerea României sau subjugarea și colonizarea. Exemplele sunt nenumărate: lasă avioanele urme de condens? Nu! Dușmanul pulverizează în mod secret prin avioanele de linie cu prafuri de prostire și otrăvire a populației!; cutremur în Turcia? Nu! Tehnologia occidentală Haarp a produs cutremurul ca să-l pedepsească pe suveranistul Erdogan înainte de alegeri, ca să le piardă!; canale de irigație construite în regimul comunist lăsate în paragină? Nu! Acțiune deliberată de distrugere a agriculturii naționale de către globaliștii care vor să cumpere pe nimic terenurile agricole!; se îmbracă în haine de damă un lector universitar pentru a-și promova facultatea? Nu! Domnul Nae este semnul și vârful de lance a avantgardei progresismului globalist neo-marxist prin care ei, Occidentul, UE, SUA, vor să ne anuleze cultura națională înlocuind-o cu transgenderisme trans-umane anormale!; draghează pentru decolmatare canalul Bîstroe ucrainenii? Nu! Vor să sece și să distrugă Delta Dunării; vor intelectuali conservatori să alinieze sărbătorirea Paștelui cu protestanții și catolicii? Nu! Săriți, Biserica paralelă!, suntem vânduți papistașilor și sectanților; trec tiruri ucrainene pline de cereale prin România? Săriți, se nenorocește infrastructura rutieră și mâncăm pâine contaminată de Cernobîl și din făina cerealelor ultrapesticizate din Ucraina și falimentează antreprenorii agricoli naționali (menționăm aici și protestele antreprenorilor agricoli din România și Polonia); trece o lege care previne separarea copiilor de familii? Nu! Săriți, Sorina Păsărin, ne fură viitorul, dau copiii noștri adopției cuplurilor gay, vor să-i hăcuiască pentru transplanturi de organe și să-i facă cobai pentru experimente cu hormoni transsexuali; orașe de 15 minute? Nu! Dictatură digitală, ghetouri cu control absolut, control prin credit social ca în China, supraveghere totală, robie, sclavie. Și așa mai departe: Babasha, Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinci blasfemiată transgenderist, boxul feminin la Olimpiada de la Paris etc..

Orice fapt divers este transformat într-o „dovadă” că forțele primejdioase și oculte ale Occidentului amenință de moarte și asediază pe orice cale cu putință brava noastră națiune creștin ortodoxă. Vocile moderate, echilibrate, lucide nu se mai aud de sub vacarmul, larma și răspândirea acestor interpretări alternative și a influencerilor suveraniști care, din punctul meu de vedere, au câștigat deja în plan public războiul hibrid pentru hegemonia simbolică. Am întâlnit oameni cu capul pe umeri care afirmau senini faptul că România a devenit după 1989 doar o piață de desfacere pentru Occident și că am fost devalizați de industrie, agricultură, armată, educație, sănătate etc. Iar dacă unele voci lucide se exprimă public sunt imediat copleșite de comentarii injurioase și calomnioase.

Două sunt elementele pe care suveranismul le prețuiește demagogic suprem și pe care le instrumentează propagandistic: suveranitatea poporului și libertatea de expresie și a opiniei. Toate formațiunile politice, la care mă voi referi mai târziu, toți influencerii, toți formatorii de opinie care se autoidentifică drept suveraniști invocă fără excepție articolul din Constituția României cu privire la suveranitatea poporului. Însă invocarea demagogică a suveranității poporului este utilizată în speranța că prin modelarea opiniei publice se va putea modela și agenda politică; că prin discreditarea și compromiterea instituțiilor și elitelor democratic-liberale vor reuși o modificare, o schimbare majoritară a credințelor, convingerilor și a încrederii în instituțiile democratice, astfel încât la nivelul electoratului să se creeze o masă critică de cetățeni convinși că este nevoie urgentă de o schimbare nu numai de regim politic, ci chiar de model de guvernare. Căci, nu-i așa?, voința poporului trebuie modelată: poporul trebuie mai întâi să constate că „așa nu se mai poate!”. Dar dacă mai apoi nu știe ce anume să vrea, atunci voința poporului este inutilă și de aceea voința suverană a poporului trebuie călăuzită de eroii suveranismului care se luptă cu globalismul, cu SUA, cu UE, cu NATO pentru ca România să nu mai fie o colonie în genunchi, ci o națiune suverană, demnă, verticală, independentă cum era înainte pe vremea regimului dictatorial comunist a lui Ceaușescu.

Din acest motiv, libertatea de expresie este esențială: termenul mediu, mijlocitor între formele și instituțiile statului și voința poporului este opinia publică, libertatea de opinie și de expresie. De aceea, pe piața liberă a opiniilor publice emerg, se manifestă tot felul de „eroi” care articulează și vor să fixeze ce și cum trebuie să vrea voința poporului, adică prioritățile opiniei publice. Uneori acestea sunt preluate și de agenda politică, cum a fost cazul Bîstroe. De aceea, se procedează la o manipulare și o diversiune de primă instanță: se evidențiază și se amplifică la rang de urgență publică o problemă, o criză, o amenințare, un pericol, un dușman împotriva cărora trebuie să ne unim, să luptăm, să ne opunem, să rezistăm.

Libertatea de expresie și de opinie este invocată la fel de demagogic și nu pentru că suveraniștii ar fi absolut încredințați de valoarea pentru societate a acestui drept. Nu. Este pur și simplu folosit ca mijloc de apărare împotriva eventualei acuzații de subminare a instituțiilor democratice și a regimului politic democratic-liberal: suveraniștii vor invoca imediat că le este încălcat dreptul la liberă expresie, vor invoca cenzura și dictatura și vor intenta acțiuni în justiție de tip SLAPP (Strategic Lawsuit Against Public Participation) pentru intimidare și pentru a clama că sunt denigrați și că se încearcă compromiterea lor publică.

În plus, asistăm pentru prima dată în istorie la decuplarea libertății de opinie și de exprimare de democrațiile liberale[22]. Adică ceea ce este considerată cea mai mare forță a democrațiilor liberale, libertatea de exprimare, a devenit o vulnerabilitate pentru acestea și a ajuns să le submineze. Peter Pomerantsev folosește și termenul identitarieni (pentru mișcările care promovează revenirea la identitățile europene tradiționale[23]), pe care eram ispitit să-l folosesc în locul termenului de suveraniști, însă acești identitarieni reprezintă doar o specie a suveraniștilor. Însă democrațiile s-au confruntat mereu cu problema tiraniei majorității, adică cu faptul că demagogii și populiștii invocă mereu și se folosesc de libertatea și suveranitatea poporului. Numai că odată săltați la putere printr-un val de popularitate și de consimțământ al opiniei publice, precum Hitler, ajung să suprime, fără ca cetățenii să mai crâcnească, toate libertățile și drepturile democratice.

Cât privește narațiunile propriu-zise propagate în spațiul public, vom exemplifica câteva din aceste mesaje în ideea că numai un public avizat, informat și educat poate să respingă cu ușurință manipulările și diversiunile propagandei suveraniste. Le-am ales pe cele care ni s-au părut cele mai relevante și care beneficiază de cea mai insistentă preluare și repetiție în plan public.

Mai întâi, pe cele ale programului politic al Partidului România Unită, pentru că a fost prima formațiune politică de la noi la care am găsit articularea cea mai clară și cea mai transparentă a principiului „fiecare face ce vrea în țara lui”: „Amnistie penală și fiscală! Bunăstare, nu dosare! Punem stop abuzurilor DNA! Apărăm românismul, civilizația creștină, susținem familia tradițională! Nu ne vindem pământul străinilor! Vă protejăm de Occident, luptăm cu multinaționalele de acolo! Nu acceptăm îndemnurile ambasadelor și lobby-ul homosexual de la Bruxelles și Washington! Oprim colonizarea țării cu refugiați!”[24]. Pe scurt, aceste sloganuri se regăsesc, chiar dacă nu în aceleași formule și expresii, în toate discursurile suveraniste.

Apoi, un alt discurs care a beneficiat de viralizare, și nu numai în România, a fost cel al Georgiei Meloni, actualul premier al Italiei. Iată fragmentul cel mai relevant pe care îl aducem în atenție pentru că propune valorile tradiționale ale identității culturale ca reacție de apărare împotriva speculanților financiari globaliști (referința fiind desigur la George Soroș, magnatul financiar promotor al ideii de societate deschisă aparținând epistemologului și filosofului politic Karl Popper): „Vă rog răspundeţi la următoarele întrebări: De ce este familia un inamic? De ce este FAMILIA aşa înspăimântătoare? Este un singur răspuns la aceste întrebări. Pentru că ne defineşte. Pentru că defineşte identitatea noastră. Pentru că tot ce ne defineşte acum este un inamic… Pentru că ei îşi doresc ca noi să nu mai avem o identitate şi să fim nişte sclavi, consumatori perfecţi. Deci ne atacă identitatea naţională, identitatea religioasă. Ne atacă identitatea de gen, ne atacă identitatea familiei. Nu mă pot defini ca italiană, creştină, femeie, mamă, NU. Trebuie să fiu cetăţeanul X, genul Y, părintele 1, părintele 2. Trebuie să fiu un număr. Pentru că atunci când sunt doar un număr, când nu mai am o identitate sau rădăcini, atunci o să fiu sclavul perfect, la mila speculanţilor financiari. Acesta este motivul pentru care inspirăm atât de multă frică. Pentru că noi nu vrem să fim nişte numere. O să apărăm valoarea fiinţei umane. Fiecare om. Pentru că fiecare om are un cod genetic unic, care nu se repetă. Şi fie că vă place sau nu, acest lucru este sacru. O să-l apărăm pe Dumnezeu, ţara şi familia. O să ne apărăm libertatea! Pentru că noi nu o să fim sclavi niciodată şi simpli consumatori la mila speculanţilor financiari”[25].

Al treilea exemplu de discurs suveranist este cel la doctorului în istoria religiilor, Andrei Dîrlau, autor Activenews, senator AUR din iulie 2024 ca înlocuitor al lui Claudiu-Richard Târziu, devenit între timp europarlamentar, sursa „Marius” a Securității[26], coordonator, împreună cu Irina Bazon, autoare Activenews, al volumului Corectitudinea politică: o ideologie neomarxistă, marxismul cultural – noua utopie[27], prefață de Dan Puric, postfață de Sorin Lavric.

În cadrul a două conferințe[28] în care a susținut aproximativ același discurs (transcriptul pe care l-am făcut are și conținutul slide-urilor prezentării de care s-a folosit vorbitorul la prima conferință), Dîrlău sistematizează amenințările pe care le avem la adresa națiunilor și a suveranității: „Externe (forțe din exterior, acționează de sus în jos, din afară spre interior) și Interne (acționează din interior spre înafară, acționează de jos în sus). Toate au aceeași viziune: o lume viitoare fără frontiere, fără identitate, fără state națiuni, suverane, unitare, libere, demne. Vor desuveranizare: erodează unitatea și coeziunea statului suveran. Și în acest sens avem de purtat niște războaie culturale, bătălii ideologice și de luptat cu manipularea”.

Discursurile lui Dîrlău sunt relevante prin aceea că adună laolaltă marea majoritate a termenilor cheie pe care-i putem întâlni în toate discursurile suveraniste de pe la noi. Vom aduce în atenție doar o scurtă selecție insistând asupra chestiunii reacției identitar-culturale așa cum apare în aceste două discursuri: „Statul național este definit de progresiști în mod reducționist, ignorând tradițiile, legăturile istorice, afective, culturale, lingvistice – ethosul națiunii, apartenența organică la comunitatea națională; conform lor națiunea ar fi învechită iar toate statele vor recunoaște o unică putere și autoritate globală. Acesta este globalismul!”; „Piețele globale sunt astăzi mai puternice decât statele. Nu guvernele sunt cele care conduc, dirijează societățile și economiile naționale (Susan Strange, Retreat of the State) Ni se spune explicit că nu mai conduc guvernele naționale. Cât de suverane și independente de facto mai sunt aceste 195 de state ale lumii, inclusiv România?”.

Printre forțele care amenință și dizolvă suveranitatea din interiorul statelor naționale face parte și „Partidocrația Globalistă. Partidele amenință suveranitatea statului național. Domnul Piperea spunea că cele trei puteri din stat nu mai trebuie acaparate de puterile economice, de corporațiile economice care finanțează partidele și de ONG-uri. Statul a fost acaparat și sechestrat de partide, crescute exponențial. Partidele au sechestrat, colonizat și metastazat instituțiile statului, sufocându-le (asfixie), deturnându-le în interes propriu, devorând resurse pentru a-și consolida puterea. În loc să servească binele comun folosesc resurse și subvenții publice pentru a-și satisface rețeaua clientelară; uzurpă aparatul administrativ. Partidele au devenit mega-birocrații specializate în propagandă, spoliere, delapidare, acumulând și redistribuind averi, sinecuri, beneficii (stat mafiot) pentru uriașa caracatiță de interese. Un sistem nefast, care exercită o tiranie politică și ideologică. Sub pretextul pluralismului democratic, partidele au devenit imense structuri de putere egocentrice. Unicul lor scop: să se auto-conserve, să obțină și să păstreze puterea. Soluția: partidele trebuie readuse la funcțiile ce le revin, transparent în slujba națiunii nu a lor însele. Separația puterilor – este abolită în practică deși este temeiul clasic al statului de drept: toate puterile din stat sunt acaparate și controlate de marile partide. Puterea legitimă (Parlamentul) și puterea economică (Guvernul) sunt captive ale partidelor; puterea Judiciară este politizată și dominate de partide (coaliția PNL, PSD, UDMR). Președintele țării este partizan PNL. Puterile fiind acaparate de partide, atunci separația puterilor este o glumă. Modelul constituțional a rămas o formă goală de conținut, un artificiu retoric invocat ipocrit pentru a legitima un simulacru. Marile partide au confiscat practic toate cele trei puteri din stat. În spatele lor sunt evident interese mafiote.”

Deși menționează două pericole reale, cum sunt oligarhiile autohtone de partid și faptul că necesitatea respectării statului de drept a devenit o glumă, ținta discursului lui Dîrlău este ratată în mai multe moduri: mai întâi pentru că susține că politizarea instituțiilor statului este folosită de forțe globaliste (Partidocrația Globalistă, corporațiile economice multinaționale) pentru dizolvarea suveranității naționale (când, în fapt, oligarhiile autohtone sunt interesate de o „suveranitate” în care fiecare face ce vrea la el în țară nestingherit de cerințele UE sau SUA cu privire la respectarea statului de drept, a independenței justiției și a mass-media), apoi ambalarea criticii într-un discurs suveranist propagandistic care activează cele mai rudimentare teorii ale conspirației. În acest fel critica autentică este discreditată și este monopolizată public de personaje și eroi suveraniști fără credibilitate publică. Tocmai astfel de discursuri, „vrăjeli pentru norod”, cum le spune Sorin Ioniță, sunt principalele mijloace de manipulare a opiniei publice, la adăpostul cărora oligarhiile autohtone de partid își consolideză „piramida puterii, controlul resurselor, clientelismul generalizat și legea tăcerii”.

În sfârșit, Dîrlău vorbește și despre „ideologia neomarxistă, corectitudinea politică și multiculturalism: toate acestea dematelează statul dinăuntru – destramă țesutul social, erodare morală, derută axiologică gravă. Acestea luptă contra națiunii, culturii, tradițiilor, familiei, credinței creștine, clasei mijlocii, cetățenilor obișnuiți. Școala de la Frankfurt – revoluție antiumană; false consensuri progresiste construite prin propagandă și manipulare; proiecte ideologice totalitare de demolare a ordinii tradiționale, inginerii sociale, idei modificate genetic. Transgresiuni absurde, transumaniste, iresponsabile; proiecte constructiviste de schimonosire antropologică. Ordinea tradițională trebuie demolată prin metodele cele mai nefirești. Acestea dislocă sistemele tradiționale de reglare naturală a societății, denaturând persoana umană (chipul și asemănarea cu divinitatea). Sunt ideologii radical nihiliste, elimină referința la sacru și transcendență din spațiul public și din gândirea individuală. Instrumentele prin care se propagă: media, internet, cultură, sistemul de educație, instituțiile statului secularist fundamentalist; statul nu mai este neutru în raport cu religia, statul persecută religia, în mod activ, mai ales în occident, și a trecut de partea ateilor. Curente de extremă stângă: ideologia de gen, LGBTQ+,  homosexualism, transgenderism, feminism radical, cultură pro-avort, cancel culture, woke, antifa, Black Live Matter, drepturile omului proliferate infinit – nebunia stângistă; masacru cultural, furie iconoclastă, ștergerea istoriei, mnemo-mahie – război contra memoriei, fără precedent. Vor urma altele și mai violente, progresiștii nu se vor opri. Dumnezeu a devenit o referință subversivă ca apostazie de la doctrina progresistă; termenii de națiune, patriotism, creștinism sunt „erezii” de eradicat, prin ardere pe rug simbolică, socială, prin moarte civilă. Dogmele de gen, ideologia de gen, feminism radical, ateism violent, infinit hipertrofiate drepturi ale omului în favoarea unor minorități. Deconstruire culturală, socială, politică, spirituală a națiunilor dezarmate moral și spiritual. Sărăcesc persoana umană, o aplatizează axiologic și intelectual, erodează conștiința identitară. Vor să creeze «omul nou», globalist, «stultizat» (lauda prostiei de la Erasmus): prostocrație, om dezrădăcinat, alienat de trecut și propriul suflet, masificat, însingurat, individualist, convins că este liber, dar de fapt manipulabil, sclav al modei, și al ideologiilor și al propagandei, televiziunii, rețelelor sociale și propriilor patimi, «liber» să facă alegeri pe care le crede ale lui, de fapt induse de demon, la al cărui cherem se află fără a conștientiza: fără națiune, fără istorie, fără credință, fără consistență  spirituală, culturală, intelectuală. O frunză în bătaia oricărui vânt ideologic”.

Toată această ofensivă ideologică a Vestului pentru disoluția suveranității din interior prin crearea omului nou, corect politic, cu mintea colonizată de aceste ideologii postmoderne neo-marxiste, de stângă radicală, funcționează, conform lui Andrei Dîrlău, în alianță cu forța neo-liberală, de dreapta, a corporațiilor multinaționale, fapt care ar face caducă distincția clasică stânga-dreapta: „Nu mai funcționează distincția simplistă dintre stânga, socialism – dreapta, capitalism. Apar noi și stranii alianțe politice într-o simbioză nefastă. Partidele consensului progresist sunt împreună cu marile corporații transnaționale, adică stânga culturală radicală, neomarxistă este aliată cu dreapta economică, radicală neo-liberală corporatistă (multinaționalele). În SUA multinaționalele sunt aliate cu Antifa, BLM, mișcări de stânga. Acestea au aceleași interese comune: indivizi izolați, fără istorie, tradiție, credință, fără identitate și apartenență națională, familială, masificați, reificați, lobotomizați, aplatizați, anihilați, aboliți și interșanjabili: consumatori de marfă. Nu persoane, ci anonimi consumatori, contribuabili, votanți, militanți, followeri, fani; totul este piață: indivizi de piață se vând pe piață altor indivizi de piață. Inși fără chip: cifre, numere de cont, IP-uri, constructe artificiale, maxim disponibile și tranazacționabile, fluide (inclusiv orientarea sexuală/ identitatea de gen); consumism atroce, consumatori perfecți, consumă deci există, consumă deci sunt fericiți. Nu stânga versus dreapta ci Globalism versus patrioți; Partidul Unic al Consensului Progresist. Nu trebuie făcută confuzia între dreapta și stânga: nu mai există stânga și dreapta în sensul clasic: acum avem o alianță între stânga culturală și dreapta economică. Există o fuziune pe care cei mai mulți nu o disting și nu o înțeleg: această fuziune caracterizează lupta politică de astăzi”.

Referitor la aceste ultime aspect trebuie să remarcăm sincronizarea lui Dîrlău: dacă vom fi atenți la discursurile din campaniile electorale din SUA, chestiunile clasice (stânga-dreapta) de dezbatere politică cu privire la domeniul economic sunt mai curând secundare, prim-planul fiind ocupat de teme culturale precum dacă Hollywood-ul și Disney-ul nu sunt prea woke și prea multiculturale, despre educația transgender și LGBTQ+ și matematica multiculturală în școli, despre imigrația legală și ilegală etc.

Agendele propagandei suveraniste

Dacă în acest fel sunt formulate amenințările, pericolele și dușmanii care atacă de peste tot și în toate modurile suveranitatea națiunii, atunci devin clare și manierele în care „trebuie să ne apărăm națiunea”. Mai întâi, printr-o propagandă susținută meticulos în plan public pentru a ajunge la o masă critică de cetățeni convinși care să conteze pentru o capitalizare electorală la urne. Și se poate constata cu ochiul liber faptul că spațiul public din România se confruntă cu o inflație de „eroi” care ne avertizează de apocalipsă, de asediul și de moartea iminentă a națiunii precum și de urgența cu care trebuie să luăm măsuri, să acționăm, să luptăm pentru apărarea națiunii și asta printr-o serie de agende, și anume, pe scurt:

Agenda consolidării identității naționale și a valorilor tradiționale în jurul cărora trebuie să ne solidarizăm, să ne unim, pentru că globalismul atacă toate elementele identității noastre și anume: identitatea biologică, sexuală, genetică, identitatea etnică, lingvistică și culturală, identitatea națională, adică istoria devenirii noastre ca națiune, identitatea religioasă, identitatea de gen și identitatea familiei. Ne vom apăra cu: Burebista și dacii drept primii care s-au luptat cu Occidentul colonizator, cu credința creștin ortodoxă, eroii și sfinții credinței ortodoxe, sfinții închisorilor comuniste; eroii istoriei naționale, evenimentele fondatoare, eroii naționali; cu Ceaușescu și Epoca de Aur a suveranismului, apoi, în sfârșit, din aceeași agendă face desigur parte și cultul eroilor culturii naționale: Eminescu, la fel, celebrat ca erou al naționalismului suveranist, precum și alții ca Radu Gyr, Nichifor Crainic, Aron Cotruș, foști legionari; eroii luptei împotriva bolșevismului, partizanii; apărarea simbolurilor istoriei naționale.

Merită să insistăm ceva mai mult pe ideea că Ceaușescu este cultivat drept campion al suveranismului și suveraniștilor, al suveranității și independenței naționale. Prin readucerea în atenție a figurii lui Ceaușescu, suveraniștii instrumentează și exploatează „suveranistic” mitul politic al Vârstei de Aur. Este utilizată ca armă, dar și drept cârlig pentru mesajele de compromitere a democrației, nostalgia după vremurile dinainte de 89, după „Epoca de Aur” a dictaturii lui Ceaușescu care a plătit datoria externă, pe care tot el o făcuse în încercarea de a industrializa România pe scară largă și nerațional din punct de vedere economic, supunând populația la cea mai drastică curbă de sacrificiu, pe care niciun capitalist n-ar fi îndrăznit vreodată s-o impună; nostalgia după vremurile când lumea nu-și ieșise din țâțâni și democrația nu dădea năvală peste individ cu o avalanșă derutantă de informații, pentru că presa era controlată și cenzurată de către Partid și Securitate astfel încât nu se auzeau atât de multe voci deodată, ci numai o singură voce, cea a lui Ceaușescu, care era simultan și a Partidului Unic și a Statului; nostalgia după vremurile când femeile erau controlate precum vacile dacă sunt sau nu gestante, conform legii antiavort; după timpurile când era un singur post de televiziune și nu atât de multe canale, bulversante, de știri, informații, divertisment, sport etc.; după vremurile adevăratei culturi când la televizor, la cinema și la teatru erau doar filme și piese de teatru de propagandă comunistă care ne celebrau pe noi, eroii acelor timpuri, muncitorii și țăranii, și nu erau atâtea canale de streaming cu programe în care viața noastră nu se mai regăsește oglindită și glorificată, ca demnă de a fi trăită; după vremea în care muncitorii și țăranii furau pe rupte din întreprinderi și de pe ogoare, că doar era avutul nostru al tuturor; după vremurile când toți eram egali în sărăcie și, aparent, adică la vedere, și în avere, nu ca acum când unii își exhibă ostentativ și sfidător, și pe social-media, mașinile de lux, vilele, iahturile și vacanțele pe oriunde vor, în timp ce noi ne chinuim cu pensii recalculate în minus și salarii amărâte; după vremea în care eram mai solidari, ca o adevărată comunitate, la cele 8 ore de muncă, în care ne făceam că lucrăm iar activiștii de partid și statul se făceau că ne plătesc, dar și după muncă, când ieșeam la mici, bere (dacă se băga și mai prindeam!) și bancuri cu Ceaușescu pe post de discuții politice și disidență, deși cel puțin unul din cei cinci care eram la terasă erau informatori ai Securității care supraveghea panoptic populația; după vremurile în care aveam toți stabilitatea, predictibilitatea, lipsa riscurilor, siguranța și securitatea vieții de mâine, și nu ne făceam griji pentru locul de muncă și casă, pentru că avusese deja grijă tătucul Partid și Stat comunist, dar din care puteam zbura oricând râmânând pe drumuri dacă cârteam public la adresa partidului și conducătorilor. În aceste condiții, fiind la pensie și cu iminența morții înaintea ochilor, cum să nu devii patriot suveranist pe TikTok, Facebook și Twitter, pentru că oricum nu te costă mai nimic și te poți răzbuna pe toți pentru a-ți potoli resentimentele, colportând prin share toate „adevărurile” livrate de alți patrioți suveraniști, devenind astfel în fiecare zi un mic erou care își face datoria față de sine și față de țară, salvând câte un pic națiunea și dându-ți astfel un sens vieții?

Agenda denunțării și luptei împotriva agendei progresist-globalist-neomarxiste: este denunțat și demascat Occidentul decadent care încearcă distrugerea fibrei și țesăturii sociale a națiunii prin ideologiile LGBTQ+, drepturile homosexualilor și ale transgenderilor, familii alcătuite din persoane de același sex, adopții de copii de către cupluri gay care pervertesc inocența copiilor și ordinea naturală divină; care atacă identitatea sexuală, biologică, genetică prin post-umanism, trans-umanism, anti-umanism; care disprețuiește identitatea etnică drept rămășiță retrogradă a perioadei politice pre-moderne din istoria umanității care a adus numai conflicte și victime, discriminare și dominare; care vrea să șteargă din memoria și conștiința națională istoria și eroii fondatori ai națiunii prin ideologiile woke, cancel culture și corectitudine politică, ba chiar introducând în educație ore de educație sexuală și transgenderism precum și istorii străine de poporul nostru, cum ar fi Istoria Holocaustului; care introduce sărbători satanice străine de tradițiile și valorile nostre naționale, precum Hallowen și Valentine Day, în loc de Sf. Andrei și Dragobete; care promovează, prin mișcări de tip Me Too, un feminism radical, absurd prin care vrea să schimbe ierarhia naturală a familiei tradiționale culpabilizând și demonizând public faptul de a fi bărbat, alb și creștin (Black Live Matter, White Supremacy). Toate aceste instrumente ideologice și culturale, neo-sexo-progresisto-marxist-transumaniste, ținând de soft power, sunt folosite de corporațiile multinaționale pentru a instaura o nouă dictatură globală de factură comunistă, neo-marxist bolșevică, neo-stalinistă pentru a externaliza profiturile, pentru a ne epuiza la locul de muncă, pentru a drena resursele naturale și pe cele umane, pentru a ne otrăvi prin bunurile pe care le comercializează într-o economie ținută deliberat doar ca piață de desfacere, provocând pandemii la comanda corporațiilor Big-Pharma pentru a realiza profituri inimaginabile din vaccinuri inventate peste noapte și totodată pentru reducerea populației globale și a salva climatic planeta. Nu în ultimul rând, este divulgat Occidentul ateu, secularizat, decreștinat care intenționează să elimine nu numai credința creștină, ortodoxă, ci însuși sufletul nemuritor al omului prin nano-cipuri implantate tuturor prin vaccinare, cu scopul de a ne transforma pe toți în roboți fără suflet și fără Dumnezeu, acționând la dispozițiile digitale transmise prin internet și smartphone.

Legat de acest ultim aspect, suveranismul cultivă agenda denunțării a ceea ce etichetează drept agendă a consolidării dominației și supravegherii digitale panoptice a Occidentului colectiv. Conform acesteia, Occidentul ar fi pe cale să instaureze, pe modelul creditului social chinezesc, o dictatură digitală globală, eliminând banii lichizi în favoarea monedelor digitale, generalizând supravegherea totalitară a vieții private individuale în orașe-ghetou de 15 minute, prin spionarea smartphone-urilor, internet și AI pentru a controla conduitele rebele și neconforme, pentru a cenzura și a elimina libertatea de exprimare și de mișcare, pentru a elimina libertatea individuală iar astfel democrația-liberală își trădează și își încalcă propriile valori, idealuri, principii și instituții.

Toate aceste agende converg și se reunesc în agenda denunțării și discreditării modelului democrației-liberale sub forma denunțării Occidentului hegemonic, unipolar, colonialist, dictatorial dar decadent. Cum despre această agendă am vorbit deja mai devreme, în subcapitolul despre scopurile propagandei suveraniste o să menționăm doar modul exemplar în care se raportează suveraniștii la democrația liberală. Acest mod exemplar, pattern-ul, modelul este formulat sintetic și penetrant de viziunea lui Putin asupra capitalismului: „Putin e un om sovietic care n-a învăţat nimic de pe urma prăbuşirii Rusiei. De fapt, ceva învăţăminte a tras el, dar unele extrem de pragmatice. A avut un mod foarte sovietic de a înţelege venirea capitalismului. Noi toţi am fost învăţaţi [desigur, de către propaganda comunistă, sovietică, paranteza mea, C. Ilaș] că sistemul capitalist este împărăţia demagogilor, în spatele cărora se află marea finanţă, iar în spatele acesteia, un aparat militar ce aspiră la controlul întregii lumi. E o imagine foarte clară şi simplă, cea pe care o avea Putin în minte – nu o ideologie oficială, ci o formă de bun simţ.”[29] (sublinierea mea C. Ilaș). Conform acestei viziuni, elitele politice decadente și perverse, pedofile de-a dreptul, ale Americii, cu decrepitul Joe Biden în frunte, sunt simple marionete și fantoșe controlate de deep state, de statul profund (echivalentul dar și hegemonul statului paralel de la noi) alcătuit din  serviciile de inteligence (CIA, FBI, National Agency, etc), marea finanță, din marile corporații economice și militare (Pentagon), interesate de piețe de desfacere pentru bunurile economice și arme, care au în slujba și-n solda lor corporațiile media și cele social-media pentru a manipula și controla opinia publică și pentru dominația globalistă a întregului mapamond.

 

Valorizarea sau capitalizarea politică și electorală a propagandei suveraniste

În ultimii ani și în special după pandemia de Covid-19 au apărut o puzderie de partide: „Mai mult de un sfert din partidele înființate în 2022 au platformă naționalistă. Și dacă AUR a dovedit că se poate, în România au apărut și partidele LUP și LEU, dar și explicitele RoExit sau Qanon. Altele mizează pe cuvinte mobilizatoare: patrie, patrioți, unitate, familie” [30]. Este mai mult decât evident faptul că toate aceste vehicule politice intenționează să capitalizeze politic și electoral curentul de opinie și de propagandă suveranist. Manifestele politice, programele politice conțin mesaje și terminologie suveranistă, iar atunci când programele și manifestele afișate pe site-urile oficiale partidelor (a celor care dețin așa ceva, pentru că multe dintre ele au doar câte o pagină sau doar un cont pe Facebook) sunt relativ rezonabile ca formulare atunci trebuie consultate și paginile create pe site-urile și aplicațiile de social-media (Facebook, Youtube, Twiter X, Instagram, TikTok) pentru a vedea care sunt de fapt mesajele cu care-și fac campanie sau narațiunile, vocabularul și terminologia pe care le utilizează. Mai trebuie spus că multe din aceste partide s-au reunit și s-au desfăcut adesea în/din alianțe, blocuri, poluri suveraniste în încercarea de a aduce laolaltă și a de unifica într-o singură și mare mișcare toate aceste inițiative politice.

Dacă vom compara procentele cu care AUR a reușit să intre în Parlamentul României în 2020, adică cu puțin peste 9%[31], și procentele obținute la alegerile Europarlamentare din 2024 de aceeași formațiune, cumulate cu cele ale partidului S.O.S, apărut prin plecarea Dianei Șoșoacă din AUR, anume 14,93% pentru AUR și 5,03% pentru S.O.S.[32] după redistribuire, putem constata un procent dublu, 19,96%, precum și trendul ascendent al suveranismului față de 2020. Și chiar dacă la alegerile locale AUR a obținut un procentaj mult mai mic, de 6,26%, acesta este oricum mai mare față de cel de la precedentele alegeri locale, de 0,29%[33]. Or, aceste aspecte vorbesc de la sine despre succesul îngrijorător al propagandei suveraniste (sau naționaliste, populiste, iliberale) pentru că mai urmează două rânduri de alegeri în România în 2024.

Iată care sunt parte din vehiculele politice care vor să capitalizeze electoral și politic propaganda suveranistă: Partidul Republican, președinte Marian Cucșa[34]; Partidul Dreapta Republicană, preș. Silviu Crăescu[35] („Facem România măreață, suverană și neatârnată din nou”); Partidul România Puternică, președinte Gabriel Marin[36]; Partidul Uniunea Populară Social Creștină, președinte Stelian Sima, fondator Ioan Talpeș[37]; Partidul Reformator, președinte Tudor Negre, „partid de orientare centru-dreapta orientat în pricipal pe principiul naționalist fără a depăși limita pentru extreme, un partid al oamenilor de afaceri dar și al muncitorilor și al intelectualilor, deschis tuturor cetățenilor români”[38]; Coaliția pentru Națiune, președinte Dan Chitic[39]; Partidul Neamul Românesc, președinte Ninel Peia[40]; Alianța Națională Țăranistă, președinte Radu Ghidău[41]; Forța Identității Naționale, președinte Ilan Laufer[42]; Uniunea Natiunii Romane, președinte Sorin Sabău, membru Dumitru Viorel Focșa[43]; Partidul Românilor de Pretutindeni, președinte, Iuliean Hornet[44]; Alianța pentru Patrie, președinte Codrin Ștefănescu, fuzionată cu Partidul Reformator (Alianța pentru Patrie (ApP) a fost un partid politic din România, fondat pe 19 septembrie 2021 de către Liviu Dragnea și Codrin Ștefănescu, fiind fost absorbit la data de 1 decembrie 2023 de Forța Identității Naționale (FIN), condus de Ilan Laufer; Partidul Patria, Mihai Cristian președinte[45]; Președintele Partidului Românilor Patrioți de Pretutindeni, președinte, avocat Maria Stroe[46]; Patridul Patrioții Poporului Român, președinte Mihai Lasca, candidat la prezidențiale fiind Răzvan Constantinescu[47]; Mișcarea Națională, președinte Mihai Tîrnoveanu[48]; Alianța Renașterea Națională, președinte Peter Costea, Gheorghe Noane[49]; Partidul Alternativa Dreaptă, președinte Adela Mîrza[50]; Partidul Național Conservator Român, președinte Cristian Terheș: ,,România trebuie să se pregătească pe măsură: împotriva amenințării de la est, să-și întărească armata, pe care să o echipeze pe măsură, iar împotriva amenințării de la vest să-și pregătească o clasă politică puternică, de elită, care să știe să apere suveranitatea României în cadrul și în fața instituțiilor europene, să ne protejeze inclusiv de curentele ultraprogresiste care susțin legi care permit mutilarea adolescenților. Libertatea nu este libertarism. Pe scurt, România are nevoie de a o mișcare conservatoare care să conserve normalitatea, iar asta vrea să facă PNCR”[51]; Partidul Blocul Unității Naționale[52]; Forța Națională, președinte Sorin Valeriu Naș[53]; Partidul România Noastră, președinte Gheorghe Funar[54]; Mișcarea Iubim România[55]; Partidul ADER, Adevăr, Democrație, Educație, Reconstrucție, Lege și Ordine[56]; Partidul Uniunea Familiei Românești, președinte Elena Valentina Cioancă[57]; Partidul ROEXIT, președinte Robert Vitoș: „Partidul ROEXIT militează pentru scoaterea României din Uniunea Europeană și refacerea economiei naționale”[58]; Partidul Patrioților QANON, preș Iuliana Sabou: „Promovarea trecutului istoric și a identității naționale, a tradițiilor și obiceiurilor specifice Națiunii Române, protejarea valorilor istorice, a monumentelor și obiectivelor istorice, culturale ale Neamului românesc”[59]; Partidul Dreptății, fondator George Buzatu[60]; Partidul Națiune Oameni Împreună, președinte Viorica Dăncilă[61]; Partidul Liga pentru Unificarea Patrioților, fondat de Tudorel Duță, Dumitru Lupescu, Edmond Milea, Vasile Murariu, Viorel Pintea și Sorin Rîmbu, având o prescurtare la fel de sugestivă și incitantă, LUP[62]; Partidul LEU, adică Lege, Educație, Unitate[63]; Partidul Dacismului Autonom Conservator, DAC; Partidul Mișcarea România Suverană, cu Carmen Dan și Liviu Dragnea[64]; Partidul Polul Suveranist, presedinte Dragoș Bogdan Dorojan[65]; Partidul AUR, Alianța pentru Unirea Românilor, președinte George Simion[66]; Partidul S.O.S, președinte Diana Șoșoacă[67].

 

Concluzii. Suveranismul românesc între Maiorescu și Caragiale: o „formă fără fond” dar „Europa să-și vază de trebile ei!”  

Suveraniștii din România sunt dublu sincronizați, indiferent cum ar fi această sincronizare, deliberată sau involuntară: mai întâi cu propaganda anti-occidentală Rusiei lui Putin, declanșată în 2014 odată cu invazia peninsulei Crimeea, amplificată în timpul pandemiei Covid-19 și de-a dreptul cronicizată după invazia la scară largă a Ucrainei din februarie 2022. Temele și narațiunile propagandei suveraniste de pe la noi sunt similare aproape până la identitate cu cele rusești, deși există destul de multe narațiuni adaptate la specificul local, autohton, cum a fost, spre exemplu, pseudo-criza Canalului Bîstroe prin care Ucraina, conform suveraniștilor, ar fi vrut să sece Delta Dunării. Pe de altă parte, trebuie spus că propaganda rusă însăși nu inventează nimic, nu este foarte creativă și nici nu trebuie să fie de altfel, pentru că preia contestarea și critica de la nivel global a globalizarii, a ordinii internaționale bazate pe reguli și a modelului democrației liberale. Aceasta este partea a doua a sincronizării, solidară cu prima, și anume cu criticile formulate în Occident la adresa Occidentului. Ceea ce se petrece în Occident s-ar putea numi într-adevăr o autentică reacție conservatoare, identitar-culturală la globalizare: la imigrația legală și ilegală, la curentul woke, cancel culture, politically corectness, progresismul, drepturile minorităților sexuale și de gen, cu tentativele periodice de retragere și autoizolare ale Americii de pe plan global, de tip Make America Great Again și în general toate autodafe-urile occidentului cu privire la propriul trecut imperialist, colonialist și rasist, care au drept consecință erodarea încrederii în propria legitimitate. Probabil acesta este unul dintre motivele pentru care diaspora românească a votat majoritar, la alegerile europarlamentare din iunie 2024, cu AUR și SOS: românii emigrați definitiv sau doar temporar în UE sau oriunde în lume resimt mai acut și se identifică afectiv cu reacția identitară cultural-conservatoare din Occident și de aceea au votat cu suveraniștii.

Dar, totuși, România nu are un trecut imperialist și colonialist, deși nu-i lipsesc episoadele rasiste (sclavia romilor, deportarea romilor în Transnistria) și antisemite (Mișcarea Legionară, Progromul de la Iași). Populația este relativ omogenă din punct de vedere etnic, cultural și lingvistic iar minoritățile etnice beneficiază de drepturi garantate. Imigrația legală și ilegală din România nu are un nivel atât de mare încât românii să o resimtă ca pe o agresiune cotidiană pe străzi, minoritățile sexuale și de gen sunt nesemnificative ca procente raportate la întreaga populație; progresismele post-moderne de tip woke, cancel culture și corectitudine politică nu sunt atât de răspândite în universitățile din România încât să justifice o reacție conservatoare pentru afirmarea dreptului la liberă exprimare și la libertatea gândirii; din punct de vedere religios, România are nu doar declarativ, ci și statistic una dintre cele mai religioase populații, iar Biserica Ortodoxă Română este un important factor de putere și influență economică și politică.

Deeși suveranismul românesc este sincronizat cu criticile conservator-suveraniste din Occident ale acestor fenomene, în România ele sunt, deocamdată, cu formula lui Maiorescu, forme fără fond. Dar asta nu înseamnă că în același timp suveranismul nu le aruncă în ventilatorul opiniei publice și nu le vântură și nu le gonflează ca amenințări și pericole iminente care atentează la identitatea și independența națiunii pentru a putea acuza Occidentul că ne contaminează și ne colonizează ideologic și cu aceste mode neo-marxiste postmoderne.

Dacă admitem că am descris relativ just situația de facto din România, nu devine atunci legitimă ipoteza ori supoziția, pe care am explorat-o în acest articol, conform căreia suveranismul românesc este doar un curent de propagandă al cărui intenție și scop este compromiterea și discreditarea modelului democratic-liberal și a principalilor promotori, SUA și UE, pentru a convinge populația că trebuie o nouă ordine mondială multipolară în care „fiecare să facă ce vrea în țara lui” iar „Europa [și SUA desigur] să-și vază de trebile sale!” și să nu se mai amestece cu MCV-uri, să ceară independența justiției, independența mass-media, luptă anticorupție, o DNA puternică, și o societate civilă activă și vigilentă? Căci trebuie, de asemenea, să ne întrebăm și cui folosește și cine ar fi beneficiarii aceastei întregi „gargare cu vrăjeli pentru norod” suveraniste? Și ce s-ar petrece dacă am ajunge la o majoritate parlamentară suveranistă, ca în Ungaria lui Orban, alt campion și erou al suveraniștilor noștri? Nu mă îndoiesc de faptul că, pe modelul „democrației suverane” rusești a lui Putin, s-ar trece rapid prin parlament o lege a defăimării pentru a anihila sau cel puțin pentru a amuți vocea opoziției politice și a societății civile, o lege a agentului străin, cum s-a încercat deja în Georgia, prin care ONG-urile și societatea civilă să fie intimidată, controlată și emasculată, o lege a suveranității[68] care a fost scrisă și inițiată deja de Dan Chitic și de formațiunea lui politică, Coaliția pentru Națiune, o lege pentru apărarea valorilor tradiționale și interzicerea explicită a educației transgender și homosexuale în școli, precum cele din Rusia, modificarea Constituției în sensul Referendumului pentru Familia Tradițională și, desigur, modificări fără număr (și fără să mai existe, ca la OUG 13 din 2017, o reacție de opunere din partea opoziției politice și a societății civile) ale legilor care organizează funcționarea independentă a justiției, deși acestea au cam fost adoptate[69] deja, iar România riscă să ajungă și rămână doar o democrație sau, mai exact spus, o autocrație electorală[70].

Caracterizând în ansamblu acest curent de propagandă, am putea afirma următoarele: suveraniștii vor cu orice preț să acrediteze public faptul că mapamondul globalizat se află la o răscruce în care lumea unipolară a hegemonului globalist SUA se află în declin în multiple moduri, că ne aflăm în zorii apariției unei noi ordini mondiale, multipolare definită însă printr-un neo-bipolarism care ar fi alcătuit din confruntarea dintre suveranism și globalism. Nici vorbă de așa ceva, ci este vorba în continuare de clasica confruntare dintre regimurile politice corupte, autoritare, tiranice, totalitare și regimurile democratic-liberale.

Suveraniștii sunt și anti-moderni în cel puțin două moduri distincte: mai întâi pentru că afirmă existența unor forțe ale pieții globale care depășesc, dictează și conduc economiile și guvernele statelor naționale care, astfel, și-au pierdut suveranitatea. Sunt anti-moderni și prin faptul că aduc în prim-planul discuțiilor politicii elementele care țin de identitatea oamenilor (etnia, credința religioasă, preferințele sexuale, culoarea pielii, cultura, convingerile și ideologiile), adică elemente asupra cărora nu se pot negocia compromisuri rezonabile. Un stat liberal, secularizat, neutru la ideologii și credințe trebuie să facă în așa fel încât acestea să poată coexista pașnic și nicidecum să prefere ori să facă să prevaleze vreuna asupra celorlate diferențe. S-ar ajunge la adevărate ideocrații inflexibile ca în fosta URSS și în celelalte state totalitare cu ideologie oficială unică sau la teocrații de tipul celei instaurate de Komeini prin revoluția conservatoare islamică. În sfârșit, suveraniștii și suveranismul sunt de asemenea anti-moderni și printr-un vehement antioccidentalism: critică, resping, disprețuiesc, compromit și discreditează modelul democratic liberal ca fiind doar unul dintre modelele cultural-identitare de guvernare politică și economică care nu se potrivește tuturor națiunilor iar instituțiile internaționale sunt denunțate ca fiind conduse de o elită globalistă nealeasă, adică nesupusă controlului democratic, aflată în slujba clasei miliardarilor și a americanilor.

Așa cum am arătat, ceea ce se respinge de fapt sau se vrea a fi neutralizat sunt independența sistemului judiciar și independența mass-media, adică statul de drept, domnia legii, faptul că nimeni nu este mai presus de lege și principalul mijloc de control al puterii și guvernării de către cetățeni, o presă liberă și reacția societății civile. Și se încearcă neutralizarea acestora tocmai printr-o perfidă instrumentare și exploatare propagandistică a elementelor și narațiunilor identitar-culturale, adică a narațiunilor celor mai intime care conferă vieții individului ordine, stabilitate, siguranță, demnitate, valoare și sens și de asemenea prin exploatarea resentimentelor acumulate față de clasa politică în genere. Mai simplu exprimat, elementele care țin de identitate, cultură și credință sunt transformate în arme și mijloace de mobilizare prin care este atacat Occidentul, adică democrația-liberală în genere.

Ținând cont de toate acestea și de faptul că în fond nu există programe politice credibile ale partidelor suveraniste, convingerea mea este că la alegerile parlamentare și prezidențiale din 2024 din România vom avea un important segment de populație care, mobilizată prin propaganda suveranistă, va da un vot anti-sistem, puternic resentimentar împotriva clasei politice, și asta dacă, desigur, se va deplasa la urne, absenteismul fiind de asemenea un semn al legitimității reduse a sistemului democratic.

BIBLIOGRAFIE

AVRAM, Liviu, Arhiva SIPA şi-a făcut datoria. Urmează Statul Paralel, 7.02.2018 https://adevarul.ro/

BACONSCHI, Teodor, Occidentul debusolat. De ce ideologia woke reprezintă o formă de neocolonialism, 15.07.2024 https://www.libertatea.ro/

BACONSCHI, Teodor, „Sperietoarea „suveranistă”. De ce UE nu ne-a furat identitatea națională și nici nu o va face”, 1.04.2024 https://www.libertatea.ro/

BACONSCHI, Teodor, Poveștile lui Putin, ca festival de minciuni colosale. De ce noua URSS este chiar Federația Rusă, nicidecum Uniunea Europeană, 26.02.2024 https://www.libertatea.ro/

BREAZU, Sorin, Dan Voiculescu anunță întoarcerea la statul mafiot: Nu avem toată Puterea până nu luam și Justiția, 26.06 2012 https://evz.ro/

CÂRLUGEA, Simona, După AUR, vin LUP și LEU. Naționalismul prinde. Puzderie de partide apărute din 2022 încoace 9.05.2023 https://romania.europalibera.org/

CIMPOI, Adrian, Istoricul Marius Oprea: Acest lector, Andrei Nae, doar un produs al lumii corporatiste în care trăim, dar el e doar o „floricică” faţă de ce va urma, 24.07.2024 https://60m.ro/

COZER, Alex,  Emisiunea Secretele Puterii ediția din 29.05.2024, invitat Traian Băsescu, https://www.youtube.com/

DÎRLAU, Andrei, Amenințări contra suveranității și cum le contracarăm, în cadrul conferinței O perspectivă suveranistă asupra viitorului Romaniei, organizată la Iași, în 3.12. 2022 de către Răzvan Constantinescu și Iulian Capsali, https://www.facebook.com/

DÎRLAU, Andrei, Globalismul ca proces de desuveranizare, Statul Global ca un nou Turn Babel la conferința Suveranism, Suveranitate, Desuveranizare, la Biblioteca Academiei Române, 5.07.2023, organizată de Institutul de Sociologie al Academiei Române, Ilie Bădescu; Institutul de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” al Academiei Române; Centru European de Studii în probleme Etnice al Academiei Române, Radu Baltasiu. https://www.youtube.com/

DRĂGAN, Flavia, Nr. 2 al AUR la Senat pe București, sursa „Marius” a Securității: Nu am făcut pe nimeni să sufere, 7.12.2020, https://newsweek.ro/

EREMIA, Radu, Scandalul de corupţie din Turcia: Erdogan îi ia apărarea fiului său 18.01.2014, https://adevarul.ro/

GROZA, Oana-Medeea, Comaroni: Dialogul Musk-Trump a fost spectaculos prin faptul că a fost promovată normalitatea. E important pentru NOM (Noua Ordine Mondială) dialogul între miliardarul și politicianul numărul 1 în lume!,14.08.2024, https://solidnews.ro/

IONIȚĂ, Sorin, Postare Facebook, 22. 12.2023, https://www.facebook.com/

MELONI, Giorgia, Discurs vehement împotriva globalismului. „Nu o să fim niciodată sclavi, simpli consumatori la mila speculanţilor financiari, 28.09.2022, https://ioncoja.ro/ , https://www.facebook.com/

NAZAT, Marian, America lui Dinu Popescu,22.07.2024 https://mariustuca.ro/

OPREA, Marius, De la bucătăria comunistă la cantina corporatistă, 24.07.2024, https://www.cotidianul.ro/

PANTAZI Raluca, DOCUMENT Lista integrala a puscariasilor scriitori / Vezi toate titlurile de carti scrise in ultimii 3 ani, pentru a scapa de puscarie mai repede, 4.01.2016, https://hotnews.ro/

PANTAZI, Raluca, BLAGA, Iulia, Capcanele legii initiate de Liviu Dragnea. De ce poate fi periculoasa incriminarea „defaimarii sociale” pentru libertatea de exprimare in presa, pe Facebook si bloguri, 29.09.2015, https://hotnews.ro/

PENA, Roland Cătălin, DANIEL GHIŢĂ a părăsit PRU. Încotro se îndreaptă CAMPIONUL MONDIAL la KICKBOXING, 10.07.2016, https://evz.ro/

POMERANTSEV, Peter, Asta nu este propagandă! Aventuri în războiul cu realitatea, trad. Adrian Ciobotaru, Editura Cartier, Chișinău, 2023

POPESCU, Dinu, America între propaganda și plutocrație, 31.05.2024, https://dinupopescu.substack.com/

REDACȚIA Criticatac, Viziunea lui Putin asupra lumii. Interviu cu Gleb Pavlovski, trad. de Alexandru Macovei 12.12. 2014 https://www.criticatac.ro/

REDACȚIA Hotnews, Filmul evenimentelor, cum s-a ajuns la martea neagra a Parlamentului Romaniei: Sedinta decisiva in biroul lui Zgonea, cu Hrebenciuc, Ghita si Fenechiu, 13.12.2013, https://hotnews.ro/

REDACȚIA Ziarul de Iași, Partidul România Unită a creat „Patrula lui Vlad Ţeleş”. Membru este şi un campion K1, 24.01.2016 https://www.ziaruldeiasi.ro/

RISE PROJECT, România unită prin mită, 14.04.2017, https://www.riseproject.ro/

RUSU, Diana, Lovitură pentru Erdogan: proiectul de reformă judiciară în Turcia este anticonstituţional 10.01.2014, https://adevarul.ro/,

SIMION, Gabi, Mirel Palada a devenit purtătorul de cuvânt al Partidului România Unită, 25.08.2016, https://www.qmagazine.ro/

STOICIU, Victoria, Mitul specialistului şi calea către sfârşitul democraţiei, 2.05.2012 https://www.criticatac.ro/

TĂPĂLAGĂ, Dan, Mari probleme în Justiție. Situația s-a agravat. O temă esențială pentru societatea românească despre care nu mai discută nimeni, 13.09.2024, https://www.g4media.ro/

VLACICU, Iuliana, Comaroni: Dialogul Musk-Trump a fost spectaculos prin faptul că a fost promovată normalitatea. E important pentru NOM (Noua Ordine Mondială) dialogul între miliardarul și politicianul numărul 1 în lume! 14.08.2024, https://goldtv.ro/

[1] Vezi rezultatele luptei anticorupție din România care, începând cu condamnarea la închisoare a fostului premier PSD, Adrian Năstase, a fost singura perioadă din istoria recentă când cetățenilor li s-a oferit satisfacție conform imaginii extrem de proaste pe care o are clasa politică din România în ochii cetățenilor

[2] Teodor Baconschi, Occidentul debusolat. De ce ideologia woke reprezintă o formă de neocolonialism, 15.07.2024,

https://www.libertatea.ro/opinii/occidentul-debusolat-de-ce-ideologia-woke-reprezinta-o-forma-de-neo-colonialism-4952705, accesat 28.08.2024: „Multiculturalismul, cu toate derivatele lui Woke și Cancel Culture, a devenit maniera în care Occidentul – căruia i se datorează evoluția întregii omeniri – rămâne în centrul istoriei mondiale, chiar și sub forma masochistă a negării de sine. Discursurile de autoînvinovățire pentru „crimele” trecutului (o formă secularizată a confesiunii publice din puritanismul anglo-saxon) fac din el un subiect de neocolit, aflat mereu în lumina reflectoarelor.”

[3] Radu Eremia, Scandalul de corupţie din Turcia: Erdogan îi ia apărarea fiului său, 18.01.2014,

https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/scandalul-de-coruptie-din-turcia-erdogan-ii-ia-1506023.html, accesat 28.08.2024; Diana Rusu Lovitură pentru Erdogan: proiectul de reformă judiciară în Turcia este anticonstituţional, 10.01.2014, https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/lovitura-pentru-erdogan-proiectul-de-reforma-1504028.html, accesat 28.08.2024

[4] Într-o postare pe Facebook, din 22.12.2023, Sorin Ioniță remarcă următoarele: „SLAPP (Strategic Lawsuit Against Public Participation) prinde rădăcini şi în România, iată. Societatea e ca broasca în apa pusă pe foc, se obişnuieşte cu creşterea treptată a temperaturii, adică folosirea tot mai meschină a regulilor, inclusiv celor UE, prin întoarcerea literei împotriva spiritului lor. Anticipez că vom mai vedea cazuri în încercarea de a elimina pluralismul vocilor şi a alinia comunităţile locale în spatele conducerii politico-securiste şi excrescenţelor lor din business, ca în Ungaria lui Orban. Unde nu de valori tradiţionale, pericolul LGBT şi alte chestii postmoderne le pasă lor de fapt. Când se adună seara la o băută, Viktor Orban, Lorinc Meszáros şi ăilalţi 2-3 băieţi care conduc ţara cu mână de fier râd în pumni de vrăjelile astea pentru norod; ce contează e piramida puterii, clientelismul generalizat, controlul resurselor şi legea tăcerii: lumea să-şi ţină gura de frică ori în speranţa să prindă o fărămiţă distribuită «pe încredere»”. https://www.facebook.com/share/p/1512ug5otx/ , accesat 29.08.2024.

[5] https://www.youtube.com/watch?v=YrLRfS6NKxk, accesat 28.08. 2024. Vezi și site-ul cetățenilor suverani: https://www.fiintasuverana.ro, https://www.fiintasuverana.ro/principii-suverane.html  accesat, 28.08.2024.

[6] Indiferent de felul în care este obținut acest consens minimal: fie prin educație formală și socializare, fie prin frică, îndoctrinare timpurie și propagandă, ca în Coreea de Nord sau în general în regimurile totalitare și autoritare.

[7] Redacția Hotnews, Filmul evenimentelor, cum s-a ajuns la martea neagra a Parlamentului Romaniei: Sedinta decisiva in biroul lui Zgonea, cu Hrebenciuc, Ghita si Fenechiu, 13.12.2013, https://hotnews.ro/filmul-evenimentelor-cum-s-a-ajuns-la-martea-neagra-a-parlamentului-romaniei-sedinta-decisiva-in-biroul-lui-zgonea-cu-hrebenciuc-ghita-si-fenechiu-578817 , accesat 28.08 2024; „Au mai participat și Marian Neacșu (Camera Deputatilor, PSD, cel care a introdus pe ordinea de zi proiectul de lege privind amnistia/gratierea, modificarile la Codul Penal si legea lobby-ului, potrivit unor surse), George Scutaru (Camera Deputatilor, PNL), Mircea Toader (Camera Deputatilor, PDL), Daniel Fenechiu (Camera Deputatilor, PPDD), Mate Andras (Camera Deputatilor, UDMR), Puiu Hasotti (Senat, PNL); Pe langa acestia, la sedinta au participat, potrivit unor surse concordante consultate de HotNews.ro:, Relu Fenechiu (PNL), Viorel Hrebenciuc (PSD), Sebastian Ghita (PSD, a plecat inainte de finalul sedintei), Ion Chelaru (PSD), Florin Iordache (PSD), Liviu Dragnea (PSD, vicepremier, a ajuns la finalul sedintei)”.

[8] Rise Project, Partidul România unită prin mită, 14.04.2017, https://www.riseproject.ro/investigations/uncategorized/partidul-romania-unita-prin-mita/,  accesat 28.08.2024, „PRU gonflează un mesaj ultra-naționalist, eurosceptic, filorus și organizează parade legionare ca-n secolul trecut sub genericul “Patrula lui Vlad Țepeș”. Păzește Transilvania de iredentismul maghiar și propagă inclusiv doctrina dughinistă care inspiră politica de stat a Federației Ruse.  Pe scurt, programul lor politic sună astfel: “Amnistie penală și fiscală! Bunăstare, nu dosare! Punem stop abuzurilor DNA! Apărăm românismul, civilizația creștină, susținem familia tradițională! Nu ne vindem pâmântul străinilor! Vă protejăm de Occident, luptăm cu multinaționalele de acolo! Nu acceptăm îndemnurile ambasadelor și lobby-ul homosexual de la Bruxelles și Washington! Oprim colonizarea țării cu refugiați!”” (sublinierea mea, C. Ilaș)

[9] Redacția Ziarul de Iași, Partidul România Unită a creat „Patrula lui Vlad Ţeleş”. Membru este şi un campion K1, 24.01.2016, https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/partidul-romania-unita-a-creat-patrula-lui-vlad-teles-membru-este-si-un-campion-k1–117070.html, și  Roland Cătălin Pena, DANIEL GHIŢĂ a părăsit PRU. Încotro se îndreaptă CAMPIONUL MONDIAL la KICKBOXING, 10.07.2016, https://evz.ro/daniel-ghita-a-parasit-pru-incotro-se-indreapta-campionul-mondial-la-kickboxing.html, accesat 28.08.2024

[10] Gabi Simion, Mirel Palada a devenit purtătorul de cuvânt al Partidului România Unită, 25.08.2016, https://www.qmagazine.ro/mirel-palada-a-devenit-purtatorul-de-cuvant-al-partidului-romania-unita/

[11] Raluca Pantazi, Iulia Blaga, Capcanele legii initiate de Liviu Dragnea. De ce poate fi periculoasa incriminarea „defaimarii sociale” pentru libertatea de exprimare in presa, pe Facebook si bloguri, 29.09.2015,

https://hotnews.ro/capcanele-legii-initiate-de-liviu-dragnea-de-ce-poate-fi-periculoasa-incriminarea-defaimarii-sociale-pentru-libertatea-de-exprimare-in-presa-pe-facebook-si-bloguri-503919, accesat 28.08.2024: „Sorin Ioniță, partener fondator al think tank-ului Expert Forum, a declarat că proiectul de lege este unul«în primul rând anti-presă, dar nu numai. Este împotriva presei și a oricui se exprimă în spațiul public, pentru că introduce o versiune de corectitudine politică ce e mult mult exagerată și nu cred că găsesti echivalent în alte țari. Poate în Marea Britanie, care este notorie pentru faptul că toti oligarhii se duc acolo pentru că pot să dea în judecată orice jurnalist care scrie nu știu ce»”.

[12] Liviu Avram, Arhiva SIPA şi-a făcut datoria. Urmează Statul Paralel, 7.02.2018, https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/arhiva-sipa-si-a-facut-datoria-urmeaza-statul-1842246.html, accesat 28.08. 2024 – „Cine şi când a născocit conceptul de Stat Paralel? – Cine l-a preluat, l-a amplificat şi l-a transformat într-o veritabilă isterie naţională? – Cine îl foloseşte acum pentru a justifica semnificative modificări legislative?”

[13] Sorin Breazu, Dan Voiculescu anunță întoarcerea la statul mafiot: Nu avem toată Puterea până nu luam și Justiția, 26.06 2012, https://evz.ro/dan-voiculescu-nu-moare-parlamentul-fara-mine-si-nici-eu-fara-parlament-988786.html, accesat 30.08.2024

[14] Precum Adrian Năstase, Cătălin Voicu, Dan Voiculescu, Ioan Codruț Sereș, Sorin Roșca Stănescu, Adrian Severin, Sebastian Ghiță, Sorin Oprescu, George Becali, Miron Mitrea, Elena Udrea, Alina Bica, Mircea Băsescu, Ovidiu Puțura, Florin Costiniu, Victor Ponta, Marcel Păcurariu, Liviu Dragnea, Dinel Staicu, George Copos, Relu Fenichiu, Ioan Niculae, Nelu Iordache, Puiu Popoviciu, Sorin Ovidiu Vântu, Radu Mazăre, Nicușor Constantinescu, Ovidiu Mușetescu, Marian Vanghelie, interlopul Titi Sgîrcitu, Dorinel Mihai Mucea, Popescu Piedone, Gheorghe Buzatu, Marian Oprișan, Eugen Nicolicea, Șerban Nicolae, Darius Vâlcov, Dan Andronic, Remus Truică, Dan Diaconescu, Viorel Hrebenciuc, frații Păunescu; vezi și Raluca Pantazi, DOCUMENT Lista integrala a puscariasilor scriitori / Vezi toate titlurile de carti scrise in ultimii 3 ani, pentru a scapa de puscarie mai repede, 4.01.2016, https://hotnews.ro/document-lista-integrala-a-puscariasilor-scriitori-vezi-toate-titlurile-de-carti-scrise-in-ultimii-3-ani-pentru-a-scapa-de-puscarie-mai-repede-490429 accesat 31.08.2024.

[15] Din care se poate înțelege și ce înseamnă lume multipolară în viziunea lui Trump și a suveraniștilor, o viziune care este surprinzător de solidară, aproape identică cu ideile despre multipolaritate rostite de Putin la Forumul de la Valdai în octombrie 2022.

[16] Oana-Medeea Groza, Comaroni: Dialogul Musk-Trump a fost spectaculos prin faptul că a fost promovată normalitatea. E important pentru NOM (Noua Ordine Mondială) dialogul între miliardarul și politicianul numărul 1 în lume, 14.08.2024, https://solidnews.ro/comaroni-dialogul-musk-trump-a-fost-spectaculos-prin-faptul-ca-a-fost-promovata-normalitatea-e-important-pentru-nom-noua-ordine-mondiala-dialogul-intre-miliardarul-si-politicianul-numarul-1-in-lum, și Vlacicu Iuliana, Comaroni: Dialogul Musk-Trump a fost spectaculos prin faptul că a fost promovată normalitatea. E important pentru NOM (Noua Ordine Mondială) dialogul între miliardarul și politicianul numărul 1 în lume!, 14.08.2024, https://goldtv.ro/video/comaroni-simion-a-refacut-de-fapt-jocul-de-la-alegerile-locale-cand-era-clar-ca-a-fost-asistat-de-ciolacu-si-statul-paralel-nu-e-pe-drumul-corect-dialogul-musk-trump-a-fost-spectaculos-prin-fapt/ min. 28:00 – 32:30, accesat 28.08 2024

[17] Victoria Stoiciu, într-un articol din Criticatac, „Mitul specialistului şi calea către sfârşitul democraţiei”, 2.05.2012, https://www.criticatac.ro/mitul-specialistului-calea-ctre-sfaritul-democraiei/, accesat 28.08.2024, criticând mitul tehnocratului afirmă: „acest tip de viziune vine cu presupoziţia cum că există fapte sau procese care sunt şi trebuie să fie libere de valenţele ideologice şi politice. Unele lucruri, cum ar fi mineritul, sunt neutre din punct de vedere politic şi e necesar să fie lăsate pe seama celor care sunt, la rândul lor, neutri – tehnocraţii. Or, teza acestei neutralităţi a unor lucruri şi fapte este similară şi convergentă cu cea a post-ideologiei, bazându-se pe premise similare. În fond, însă, teza post-ideologiei şi cea a neutralităţii politice este şi ea o asumpţie cât se poate de ideologică. Este, dacă vreţi, expresia cea mai frustă a unui totalitarism ideologic, tocmai pentru că, prin nerecunoaştere, neagă existenţa altor ideologii şi valori.” (sublinierea mea, C. Ilaș)

[18] Secretele Puterii cu Alex Cozer, ediția din 29.05.2024, Traian Băsescu,  https://www.youtube.com/watch?v=TxguQ-AKHSU , accesat 26.08.2024, de la minutul 4:18.

[19] Teodor Baconschi, „Sperietoarea „suveranistă”. De ce UE nu ne-a furat identitatea națională și nici nu o va face”, 1.04.2024, https://www.libertatea.ro/opinii/sperietoarea-suveranista-de-ce-ue-nu-ne-a-furat-identitatea-nationala-si-nici-nu-o-va-face-4840943, accesat 26.08.2024. Vezi și Poveștile lui Putin, ca festival de minciuni colosale. De ce noua URSS este chiar Federația Rusă, nicidecum Uniunea Europeană, 26.02.2024, https://www.libertatea.ro/opinii/povestile-lui-putin-ca-festival-de-minciuni-colosale-de-ce-noua-urss-este-chiar-federatia-rusa-nicidecum-uniunea-europeana-4808302

[20] Dinu Popescu, America între propaganda și plutocrație, 31.05.2024, https://dinupopescu.substack.com/p/america-intre-propaganda-si-plutocratie, accesat 28.08.2024. Articol preluat și pe blogul lui Marius Tucă, Marian Nazat, America lui Dinu Popescu, 22.07.2024, https://mariustuca.ro/editorial/america-lui-dinu-popescu-71559.html, accesat 28.08.2024.

[21] Ca exemplificare, reamintim aici cazul lectorului Andrei Nae care a intenționat și a reușit performanța, viralizată, de a-și promova facultatea la care lucrează venind la înscrierile pentru anul I îmbrăcat în haine de damă. Or, pentru propaganda suveranistă, dl. Nae nu este doar dl. Nae care s-a îmbrăcat în haine de damă: nu, el este vârful de iceberg simptomul, semnul, dovada că Occidentul decadent, pervers, depravat amenință subversiv identitatea și valorile tradiționale ale națiunii noastre milenare, traco-getice, încercând să ne transforme pe toți în transgenderi și pederaști prin vaccinare obligatorie cu nanoroboți 5G. Nu de aceeași viralizare publică au beneficiat de exemplu cazurile preotului Pomohaci, al episcopului de Huși, Corneliu Onilă, supranumit Cornilă, al preotului Jitaru, sau al preotului Visarion Alexa și al călugărului Calistrat care a pălmuit o enoriașă, ca exemplu și model creștin tradițional demn de urmat pentru toți românii care-și snopesc nevestele. Vezi și Marius Oprea, De la bucătăria comunistă la cantina corporatistă, 24.07.2024, https://www.cotidianul.ro/de-la-bucataria-comunista-la-cantina-corporatista/, 20.08.2024, preluat și pe site-ul media afiliat partidului AUR, https://60m.ro/: Cimpoi Adrian, Istoricul Marius Oprea: Acest lector, Andrei Nae, doar un produs al lumii corporatiste în care trăim, dar el e doar o „floricică” faţă de ce va urma, 24.07.2024, https://60m.ro/istoricul-marius-oprea-acest-lector-andrei-nae-doar-un-produs-al-lumii-corporatiste-in-care-traim-dar-el-e-doar-o-floricica-fata-de-ce-va-urma/, accesat 28.08.2024

[22] Peter Pomarantsev, Asta nu este propagandă! Aventuri în războiul cu realitatea, trad. Adrian Ciobotaru, Editura Cartier, Chișinău, 2023, pp. 10-16.

[23] Idem, p. 11, Paranteza aparține traducătorului, Adrian Ciobotaru.

[24] Rise Project, „România unită prin mită”, 14.04.2017, https://www.riseproject.ro/investigations/uncategorized/partidul-romania-unita-prin-mita/, accesat 28.08.2024

[25] Giorgia Meloni, discurs vehement împotriva globalismului. „Nu o să fim niciodată sclavi, simpli consumatori la mila speculanţilor financiari”, , https://ioncoja.ro/giorgia-meloni-discurs-vehement-impotriva-globalismului-nu-o-sa-fim-niciodata-sclavi-simpli-consumatori-la-mila-speculantilor-financiari/, 28 septembrie 2022|Doctrină naţionalistă, accesat 28.08.2024. Vezi și https://www.facebook.com/watch/?v=1038097366860038, accesat 28.08.2024, preluat pe contul Facebook al emisiunii TV, Subiectiv cu Răzvan Dumitrescu din 27 septembrie 2022.

[26] Flavia Drăgan, Nr. 2 al AUR la Senat pe București, sursa „Marius” a Securității: Nu am făcut pe nimeni să sufere, 7.12.2020, https://newsweek.ro/politica/nr-2-al-aur-la-senat-pe-bucuresti-sursa-marius-a-securitatii-nu-am-turnat-niciodata-pe-nimeni accesat 29.08.2024.

[27] https://www.librariasophia.ro/religie-stiinta-filosofie/corectitudinea-politica-o-ideologie-neo-marxista-marxismul-cultural-noua-utopie-11717.html, 2017, accesat 28.08.2024.

[28] Andrei Dîrlău, Amenințări contra suveranității și cum le contracarăm, în cadrul conferinței O perspectivă suveranistă asupra viitorului Romaniei, organizată la Iași, în 3 Decembrie 2022 de către Răzvan Constantinescu și Iulian Capsali, https://fb.watch/unAwM5RGRV/, accesat 28.08.2024, de la minutul 2:43:40 – 3:04:29 sau https://fb.watch/unCL3L4lhU/ de la min. 41:30 – 1:02:17, discurs reluat reluat sintetic și cu mici modificări și la conferința Suveranism, Suveranitate, Desuveranizare, la Biblioteca Academiei Române, 5.07.2023, organizată de Institutul de Sociologie al Academiei Române, cu Ilie Bădescu; Institutul de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” al Academiei Române; Centru European de Studii în probleme Etnice al Academiei Române, cu Radu Baltașiu. Andrei Dîrlău, Globalismul ca proces de desuveranizare, Statul Global ca un nou Turn Babel https://www.youtube.com/watch?v=HTzwNwxGmB8,  accesat 28.08.2024, min 2:50:30 – 3:14:14.

[29] Redactia Criticatac, Viziunea lui Putin asupra lumii. Interviu cu Gleb Pavlovski, trad. de Alexandru Macovei, 12.12. 2014,  https://www.criticatac.ro/viziunea-lui-putin-asupra-lumii-interviu-cu-gleb-pavlovski/.

[30] Simona Cârlugea, După AUR, vin LUP și LEU. Naționalismul prinde. Puzderie de partide apărute din 2022 încoace

https://romania.europalibera.org/a/partide-nationaliste-infiintate-din-2022/32401593.html, accesat 28.08.2024

[31] https://ro.wikipedia.org/wiki/Alegeri_parlamentare_în_România,_2020

[32] https://results.elections.europa.eu/ro/rezultate-nationale/romania/2024-2029/ accesat 10.09.2024

[33] https://ro.wikipedia.org/wiki/Alegeri_locale_în_România,_2024 accesat 10.09.2024

[34] https://partidulrepublican.ro, accesat 10.09.2024

[35] https://www.facebook.com/DreaptaRepublicanaBucuresti/ accesat 10.09.2024

[36] https://rp.ro , https://rp.ro/decalog/ , https://www.facebook.com/partid.romania.puternica/ accesat 10.09.2024

[37] https://www.facebook.com/p/Uniunea-Populară-Social-Creștină-100064850673320/,https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_Populară_Social_Creștină accesat 10.09.2024

[38] partidulreformator.ro, https://www.facebook.com/p/Partidul-Reformator-100068812166254/ accesat 10.09.2024

[39] https://coalitiapentrunatiune.ro https://coalitiapentrunatiune.ro/principii-si-valori/, https://coalitiapentrunatiune.ro/program/ accesat 10.09.2024

[40] https://partidulneamulromanesc.ro, https://partidulneamulromanesc.ro/wp-content/uploads/2021/03/PNR-PROGRAMUL-POLITIC-A4-1.pdf , https://www.facebook.com/PartidulNeamulRomanescPaginaOficiala/ accesat 10.09.2024

[41] https://taranistii.eu , https://taranistii.eu/romania-pentru-care-luptam/ accesat 10.09.2024

[42] https://www.facebook.com/partidulfin/ accesat 10.09.2024

[43] https://uniuneanatiuniiromane. rohttps://uniuneanatiuniiromane.ro/program-politic-u-n-r/ accesat 10.09.2024

[44] https://renastem.ro accesat 10.09.2024

[45] https://www.facebook.com/partidulpatria/ accesat 10.09.2024

[46] https://www.facebook.com/groups/2304779533115170/ accesat 10.09.2024

[47] https://partidulppr.ro https://partidulppr.ro/manifest-pentru-salvarea-romaniei/ accesat 10.09.2024

[48] https://www.youtube.com/watch?v=hRdzMf–7c4, https://miscarea-nationala.ro/lideri-miscarea-nationala/ https://miscarea-nationala.ro/programul-politic-miscarea-nationala/ accesat 10.09.2024

[49] https://www.facebook.com/AliantaRenastereaNationala/ accesat 10.09.2024

[50] https://www.facebook.com/AlternativaDreaptaRo accesat 10.09.2024

[51] www.pncr.ro https://www.facebook.com/PartidulNationalConservatorRoman/ https://www.agerpres.ro/agerpres/2024/08/22/comunicat-de-presa-partidul-national-conservator-roman–1344344 accesat 10.09.2024

[52] https://www.partidulbun.ro https://www.partidulbun.ro/article/read/2/program-politic accesat 10.09.2024

[53] http://fortanationala.org/ https://www.facebook.com/fortanationala/?locale=ro_RO, https://www.youtube.com/watch?v=vaZgVpi3u0k, https://www.youtube.com/@fortanationala5484 https://www.youtube.com/watch?v=qEzAyJMs1C4 accesat 10.09.2024

[54] https://www.facebook.com/PartidulRomaniaNoastra/?locale=ro_RO accesat 10.09.2024

[55] https://www.miscarea-iubim-romania.ro/statut_mir.html accesat 10.09.2024

[56] https://partidader.ro/, https://partidader.ro/despre-noi/, https://partidader.ro/directia-noastra-politica/ accesat 10.09.2024

[57] https://partiduluniuneafamilieiromanesti.ro, https://partiduluniuneafamilieiromanesti.ro/statutul-u-f-r/ https://www.facebook.com/groups/235582656630676/ , https://www.facebook.com/groups/246457037685976/ accesat 10.09.2024

[58] www.roexit.ro/ https://www.facebook.com/PartidulROEXIT/ accesat 10.09.2024

[59] https://ppq.ro, https://ppq.ro/ideologie/ https://www.facebook.com/p/PPQ-100081263213840/?locale=ro_RO https://litera9.com/extrema-dreapta-consiprationism-rusia-si-trump-partidul-patriotilor-qanon-romania/  accesat 10.09.2024

[60] https://www.partiduldreptatii.ro https://www.partiduldreptatii.ro/programul/ https://www.facebook.com/partiduldreptatiiromania/?locale=ro_RO accesat 10.09.2024

[61] https://partidulnoi.ro https://partidulnoi.ro/viziune/ https://partidulnoi.ro/program-politic/ https://www.facebook.com/NatiuneOameniImpreuna/ https://www.youtube.com/c/PartidulNAȚIUNEOAMENIÎMPREUNĂ accesat 10.09.2024

[62] https://lupromania.ro https://lupromania.ro/program-politic/ https://www.facebook.com/lupromania.ro/ accesat 10.09.2024

[63] https://www.facebook.com/PartidulLEU accesat 10.09.2024

[64] https://www.facebook.com/p/Partidul-România-Suverană-100069079926902/ accesat 10.09.2024

[65] https://polulsuveranist.ro/programul-politic/ https://polulsuveranist.ro/carta-principiilor-fundamentale/ accesat 10.09.2024

[66] https://partidulaur.ro https://partidulaur.ro/program/ și Manifest, accesat 10.09.2024

[67] https://sosro.ro https://sosro.ro/program/ https://www.facebook.com/partidulsosro/ accesat 10.09.2024

[68] https://coalitiapentrunatiune.ro/legea-suveranitatii-2/ , https://coalitiapentrunatiune.ro/legea-suveranitatii/, accesat 30.08.2024.

[69] Dan Tăpălagă, Mari probleme în Justiție. Situația s-a agravat. O temă esențială pentru societatea românească despre care nu mai discută nimeni, 13.09.2024, https://www.g4media.ro/mari-probleme-in-justitie-situatia-s-a-agravat-o-tema-esentiala-pentru-societatea-romaneasca-despre-care-nu-mai-discuta-nimeni.html, accesat 13.09.2024

[70] Cristian Preda, https://www.facebook.com/share/p/5K9n6dnfe5KMk8PN/, accesat 30.08.2024: „O rezoluție a Parlamentului European care descrie Ungaria ca “autocrație electorală” a fost votată de trei sferturi din deputați. E regretabil că vecinii noștri nu mai trăiesc într-un regim recunoscut de ceilalți europeni ca o democrație. Cine ar fi crezut că se va ajunge la o asemenea derivă în vremurile în care, alături de cehi și polonezi, maghiarii erau pentru celelalte societăți postcomuniste un model reușit de modernizare politică? Ungaria ne-a arătat că democrația poate cunoaște – în doar 30 de ani – și progres rapid, dar și regres semnificativ.”